Semnificaţia unei victorii
Unii cititori n-au înţeles pînă unde sînt de acord cu Mircea Platon şi unde ne despărţim. Credeam că reiese limpede din poziţiile mele de pînă acum. Dar, de vreme ce am primit comentarii mirate, iar un amic a mers pînă acolo încît m-a suspectat că n-am înţeles articolul lui Mircea, revin cu o explicaţie.
Împărtăşesc opinia lui Mircea Platon că nu trebuie să credem nici în PDL, nici în PSD (eu aş băga în aceeaşi oală, fără rezerve, şi PNL, că restul nu mai contează), că războiul lor este unul fratricid, că ambele tabere sînt dedicate globalizării, secularizării sau instrumentalizării religiei în favoarea ingineriilor sociale, pierderii suveranităţii României în favoarea U.E. şi revoluţiei democratice globale, că amândouă partidele sînt adversarele Dreptei conservatoare/tradiţionaliste, pe care nu obosesc să o hărţuiască (în forma ei culturală şi civică, fiindcă nu există şi ca reprezentare partinică), că oligarhii unuia nu sînt mai buni decît ai celuilalt, pe scurt, că Băsescu şi ai lui sînt parte a problemei şi nu soluţia.
Însă, deşi PDL şi PSD au scopuri similare – de a obţine puterea şi a uza de ea în folos propriu, lezînd interesele şi năzuinţele legitime, ca şi aspiraţiile trancendente ale poporului –, mijloacele, ritmul şi calitatea umană diferă. În aparenţă, aceste “amănunte” sînt insignifiante în raport cu efectul. Dacă rezultatul este acelaşi, ce-mi pasă că unul îl obţine cu bîta, cît ai clipi, iar celălalt cu mănuşi, într-o zi? Mă interesează din punct de vedere tactic şi strategic. A opta, într-un moment critic, pentru PDL şi Traian Băsescu nu însemnă nici o cauţionare a acestora, nici vreo tovărăşie cu ei, nici să negociezi adevărul, ci să-ţi acorzi timp. Un răstimp în care îţi poţi organiza rezistenţa şi, eventual, ofensiva.
Mircea Platon nu propune o soluţie, ci sugerează o coagulare a oamenilor de dreapta care, răspunzîndu-şi la cîteva întrebări esenţiale (“Cine sîntem? Ce vrem să facem? Ce sîntem dispuşi să sacrificăm pentru a construi ceva?”), vor identifica soluţia. Dar de 20 de ani ne tot punem întrebările astea şi altele, iar răspunsurile parcă mai mult ne dezbină decît ne unesc. Să spunem că nu mai durează mult şi vom găsi soluţia. Dar pînă atunci? Mircea Platon lasă de înţeles că trebuie să păstrăm neutralitatea - nu ne implicăm, îi lăsăm pe pesedişti şi pedelişti să se sfîşie între ei. Din păcate, nu ne permitem să rămînem neutri.
Schimbînd ce e de schimbat, e ca şi cum România, pentru că nu poate alege între Est şi Vest – căci şi Rusia, şi SUA & UE au, în ultimă instanţă, aceleaşi scopuri – ar decide să fie neutră. Ar fi ideal, dar poate? Cînd vom fi ca Israel sau Norvegia, ne vom căpăta privilegiul neutralităţii.
UE se deosebeşte de CSI prin mijloacele întrebuinţate, ritmul revoluţiei şi calitatea umană a celor care o conduc. La fel şi PDL de PSD. [Voi dezvolta, poate, subiectul în altă parte.]
Mijloacele, ritmul şi calitatea umană sînt factorii care determină gradul de libertate pe care ţi-l dă guvernarea unuia sau a celuilalt. Gradul de libertate funcţionează, după mine, ca principal criteriu în distingerea răului mic de cel mare.
Desigur, natural şi în perfectă concordanţă cu voinţa divină, libertatea trebuie să fie deplină, iar acceptarea oricărei îngrădiri a ei este un compromis. Dar cel mai adesea în istorie n-am avut parte de libertate în toată puterea cuvîntului.
O analiză onestă a guvernărilor la care au participat PD(-L) şi PSD (FDSN/PDSR) relevă că primul are mijloace mai soft, un ritm de împingere spre groapa comună (apud. M. Platon) mai lent şi o calitate umană ceva mai ridicată (aici, desigur, intervine subiectivitatea fiecărui “analist”, deci şi a mea, dar cred că ştiu ce vorbesc după 18 ani de presă, din care 15 de cotidian, adică în prima linie). Ca să mă opresc numai la Traian Băsescu şi Mircea Geoană, a căror înfruntare a stîrnit atîta patimă, observ că nici măcar susţinătorii celui de-al doilea nu îi recunosc vreo calitate specială. E un om slab, nepriceput şi manevrat de alţii. Băsescu are multe păcate, din care mitocănia i se reproşează cel mai des (deşi, în ultimii ani s-a şlefuit mult). Snoava cu Băsescu-dictator nu o cred nici adversarii săi, care au lansat-o. [Hal de dictator: nu a fost în stare să doboare un guvern, al lui Tăriceanu, nu a reuşit să-şi salveze propriul guvern de la demitere, el însuşi a fost suspendat şi puţin a lipsit să nu fie şi demis, iar de cinci ani încoace este înjurat în toate ziarele mari şi la principalele televiziuni.]
În schimb, Băsescu are cel puţin două însuşiri importante pentru un şef de stat: ambiţia de a rămîne în istorie (nu degeaba vrea să-şi lege numele de reformarea statului) şi voinţa de a-şi urmări propriile proiecte (ceea ce îl face mai puţin controlabil din afară sau dinăuntru). Cele două calităţi l-au împins să îşi treacă în cont cîteva realizări însemnate, chiar dacă discutabile sub raportul formelor sau al efectelor lor: desecretizarea celei mai mari părţi a dosarelor Securităţii şi predarea lor către CNSAS, condamnarea comunismului, legea votului uninominal, înlesnirea obţinerii cetăţeniei române de către basarabeni, înfiinţarea DNA şi ANI.
În concluzie, pentru oamenii de dreapta adevăraţi, alegerea lui Băsescu preşedinte şi rămînerea PDL la guvernare nu înseamnă o victorie, ci doar un răgaz care li se oferă pentru a-şi organiza defensiva şi, eventual, ofensiva.
Iată de ce l-am votat pe Băsescu.
Nu în el îmi pun nădejdea, ci în noi.
Postări
Un mesaj profund de la dl O. Hurduzeu, pe un alt blog:
Premiul Academiei acordat lui Mircea Platon este o recunoastere tardiva – dar mai bine mai tarziu decat niciodata – a valorii unuia dintre cei mai lucizi, mai profunzi si mai talentati intelectuali/scriitori din Romania de astazi. Prin acest premiu Mircea Platon devine un autor “normal” intr-o tara anormala. Macar, banuiesc, de acum inainte se poate scrie in mainstream despre cartile sale fara aprobare de la domnul Tismaneanu si ciracii lui. Asta nu inseamna ca Mircea Platon nu va avea in continuare statut de “underground author”. Intr-o tara colonizata, in care institutiile culturale sunt in miinile unei minoritati globalist conectate, toti cei care lupta pentru recastigarea demnitatii nationale vor ramane in “underground”. Dupa vizita mea recenta in tara, mi-am dat seama ca marea problema a Romaniei nu este totusi nici Basescu, nici Geoana, nici Tismaneanu. Marea problema este lipsa noastra de SOLIDARITATE in fata raului. Nu putem fi liberi atata timp cat nu suntem PERSOANE in sens crestin-ortodox. Ca sa putem sa invingem trebuie sa fim o “simfonie pluripersonala”, cum spunea Staniloaie. Iar noi cantam fiecare la trompeta lui. Raportate la situatia noastra, a celor care lupta pentru “Romania profunda”, raspunsurile mele la intrebarile lui Mircea Platon ar fi urmatoarele: 1) suntem indivizi monadici, inchisi in micile noastre orgolii, prejudecati. Nu intelegem etica daruirii, ontologia darului. Ne vrem cu totii generali, nimeni nu-si asuma conditia de soldat, cat despre mucenicie…2) Vrem sa schimbam paradigma, termenii dezbaterii, fata Romaniei. Fiecare pe limba lui. 3) Ce suntem dispusi sa sacrificam? Pana una alta, ne sacrificam prietenii, vecinii, tovarasii de drum spre marea bucurie a Necuratului. Pana cand vom fi dispusi – nu sa ne sacrificam, un cuvant “prea mare”, de neinteles in randurile noastre – ci macar sa avem o minima smerenie in atitudine si empatie fata de eforturile aproapelui nostru – nu vad cum am putea construi ceva. Nu cunosc miscare de reinnoire spirituala si sociala in care sa nu fi existat un simt al camaraderiei. Iar despre dragostea crestina, ar fi ridicol sa pretindem ca exista asa ceva de partea aceasta a baricadei. (Exceptiile, si ele exista, confirma regula)
Excelent articol, Claudiu! Ca, de altfel, şi cel al lui Mircea, dar cu un plus de realism.
Din păcate, la noi nu se discută cu argumente şi cu contrargumente, ci cu şarje viscerale, ca de huligani ai stadioanelor. De aceea, în loc să coagulăm, mai rău ne învrăjbim cu fiecare temă în parte. Mi-ar plăcea să ai cititori pe măsură, nu yesmeni sau nomeni isterizaţi. Şi poate că vei ajunge să-i ai, dacă nu te laşi şi nu cobori nivelul...
@ Razvan Codrescu:
Va multumesc. Sper sa ma fi facut inteles macar de prieteni de data asta :)
Pe cit posibil, nu cobor nivelul, ci nadajduiesc sa-l urc.
Pai daca tot ce vrem e sa castigam timp, cine ne lasa mai mult timp: un lider slab si manipulabil sau unul plin de ambitie si de vointa? Basescu participa entuziast la ingineria sociala la care e supusa Romania. A dovedit-o in toti acesti ani. Geoana e, in esenta, o necunoscuta. Sau o absenta.
Cred ca tocmai in scopul intreruperii cursivitatii actiunii de nivelare eurosocialista a Romaniei ar fi trebui schimbata garda. Se mai castiga timp. Si se mai putea negocia ceva. Asa, daca ramane Basescu infipt in sa, mergem chiuind inainte.
In rest, cred ca daca doi oameni care pornesc de la aceleasi premise sunt onesti si lucizi, vor ajunge la aceleasi concluzii. Daca nu, ori nu pornesc de la aceleasi premise, ori nu sunt onesti, ori nu sunt lucizi.
@ Mircea Platon:
Conteaza premisele, dar si unghiul de abordare.
In vreme ce Geoana, tocmai pt ca este slab si manipulabil, ar fi executat intocmai ordinele, Basescu, tocmai pt ca are vointa si proiecte proprii, nu va raspunde la comenzi. Asta ne da timp. Pe urma, mai sint si "aparatele" din jurul lor, de partid si, in eventualitatea guvernarii, de stat, care au contributia lor la marirea sau reducerea vitezei. Si, dupa opinia mea, "aparatul" PDL ne e mai favorabil din perspectiva timpului.
Daca dam filmul inapoi, vom vedea ca la ingineria sociala au participat mai cu entuziasm PSD-ul si liderii sai, si pe o perioada mai lunga de timp, macar pt ca s-au aflat vreo 12 ani la cirma statului.
dl Mircea Platon e cam pe langa cu subiectul Romania, ceva mai mult realism si mai putina ura fata de Basescu si ceilalti nu i-ar strica
felicitari dle Tarziu pt echilibru si REALISM politic!
Daca ati fi fost atat de echilibrat in abordarile anterioare, poate ca ar fi fost mai bine. Ati parasit obiectivitatea de jurnalist si ati devenit militant de nu v-am mai recunoscut. Nu cred ca merita atata patima din nici o parte.
Deci sa inteleg ca, desi si Claudiu Tarziu si Razvan Codrescu l-au sustinut pe Basescu si s-au felicitat reciproc pentru realism, lectura pe care i-o fac personajului Basescu e diferita? Claudiu sustine ca Basescu ne lasa timp, Razvan Codrescu sustine ca: „Specimenul [Băsescu], dincolo de multe alte defecte şi de puţine alte calităţi, e măcar dinamic, provocator, „jucător”; nu te lasă să dormi somnul - şi să te consolezi cu visul – „României profunde”... Poate vom reuşi să ne molipsim, tot detestîndu-l, de dinamismul lui demn de cauze mai bune...
Cu Geoană sigur adormeam şi căscam pentru încă vreo 20 de ani.” (https://www.blogger.com/comment.g?blogID=6146195831520840078&postID=7917940316344448937)
Vedeti si aici:
http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/12/dreptate-poetica.html
1. E o contradictie in analiza de mai sus: daca motivul alegerii lui T.B. a fost dat de faptul ca prin el scopurile globalizante sunt atinse mai incet, mai soft, atunci nu se potriveste portretului presedintelui de lider ambitios si reformator. Din doua una: ori ambitiile lui si reforma sunt esentialmente bune si ne-globaliste, si atunci este mult mai mult decat un lider politic globalist "soft" (devine o alegere de-a dreptul pozitiva), ori este lider care trage puternic in directia "corecta" si atunci cade argumentul "tragerii de timp". Mircea Platon a observat si el contradictia, in comentariul de mai sus. Insa nici schimbarea garzii nu este un argument pentru "tragerea de timp", dimpotriva, schimbarea e o 'oportunitate' foarte buna de a grabi lucrurile.
E drept ca Mircea Geoana ar fi executat slugarnic toate ordinele de la "centru" (oricare ar fi el), dar sa nu uitam ca si Traian Basescu da semne ca vrea 'reconciliere' si un mandat 'istoric' (dupa declaratiile consilierilor si unor jurnalisti apropiati).
2. Pe cine reprezinta, de fapt, Traian Basescu? Cineva spunea ca Basescu ar reprezenta Securitatea si Geoana ar proveni din Partid. Adica doua vechi structuri ale sistemului comunist. Cred ca lucrurile sunt mai nuantate: cel mai probabil avem doua orientari ale vechiului sistem comunist. Una este orientarea gorbaciovista ce a fost reprezentata cu succes de Ion Iliescu, dar si de Adrian Nastase si acum Mircea Geoana. O linie obedienta a tendintelor globale, care cauta sa prinda trenul 'istoriei' facuta de cei mari. Cealalta orientare majora provine din vechile structuri nationalist-comuniste care il sustinusera, pana la o vreme, si pe Nicolae Ceausescu. Marsand pe linia nationalista in felul lor, ei au pretentia ca duc o linie mai originala, mai 'specifica', atat in politica interna cat si in cea externa (unde cauta mereu sa isi faca loc in Orientul Mijlociu si privilegiaza o relatie cu americanii). Aceasta orientare il are acum ca reprezentant pe Traian Basescu. Sa nu uitam ca oarecari 'jurnalisti' banuiti de apartenenta la 'servicii', care fac galagie nationalista, il au de multa vreme ca favorit. Cercul lor contesta vehement cercul de intelectuali propasit langa Basescu. Nu este exclus nici sa asistam la o incercare de anexare a 'ortodoxismului' la trena presedintelui.
Asadar avem acelasi sistem (balaur) cu doua capete si cu foarte multe nuclee care se 'mananca' intestin... si, peste toate, un punct comun - dependenta si obedienta fata de Bruxelles. Aici chiar nu vad vreo diferenta.
3. Dar, pana la urma, ce treaba avem noi cu toate acestea? Semanam putin cu acei evrei care nu voiau sa inteleaga de la profetul Ieremia ca Israelul va cadea si Ierusalimul va fi cucerit, zidurile daramate si Templul pustiit. Ba se mai si gasesc unii care profetesc altminteri, crezand ca vor veni vremuri de renastere... Nu stiu daca asta ma face sclav, sau lipsit de libertate. Poate, sigur, pastrand proportiile, la fel de sclav ca profetul Ieremia ce isi pusese jugul de lemn la gat, ca sa arate cat mai limpede ca Israelul va cadea si e timpul sa se risipeasca iluziile.
@ Mircea Platon:
Draga Mircea,
Te stiu un minuitor si deci cunoscator al nuantelor. Priveste mai bine: nu e nici o contradictie intre ce spun eu si ce spune dl Codrescu, ci numai nuante si unghiuri de abordare diferite.
Faptul ca Basescu e energic este de domeniul evidentei. Lucru pe care nu l-am negat in textul meu. Nu pentru ca ar fi vreun moliu, ma astept sa ne dea timp, ci pt ca el si ai lui respecta totusi un anumit ritual, niste reguli, aparentele (dupa model vestic), spre deosebire de PSD - ca Geoana nu intra in discutie decit ca marioneta. Toate astea cer timp. Am explicat, cred, destul de clar in text.
Faptul ca am fi dormit cu Geoana se datoreaza pe deoparte "personalitatii" lui plate si searbade, pe de alta linistii care s-ar fi asternut peste tara - precum odinioara in regimul Iliescu si apoi Iliescu - Nastase.
Chiar daca am fi reusit sa fim treji, n-am fi stiut mai nimic, pentru ca baietii de la PSD folosesc amortizorul si zgomotul de fond (vezi si campania electorala, dirijata numai pe subiecte de doi lei, zis senzationaliste, ca sa nu apucam sa discutam sau sa aflam nimic pe fond).
@ M.P.:
Imi place Gheorghe. Bine le mai zice. Profund, frumos, adevarat.
Urmeaza probabil sa dea un edict in care sa spuna ca sint condamnat la tradare de tara si de ortodoxie. Nu m-am gindit ca numai eu va stau in cale pentru a face "a treia forta". Succes, baieti! Dar mai inainte: voi cum va raspundeti la cele trei intrebari? Mai ales la ultima.
@ Ioan:
Nu e nici o contradictie. Basescu nu e un robot - tocmai pt ca are personalitate - care indeplineste cu maxima eficienta ordinele de la Bruxelles sau din alta parte.
Evident ca ia decizii si in acest sens, dar are si planurile lui. Si este iarasi evident ca face si lucruri bune, din ambitia de a ramine in istorie, din populism, din alte interese, nu conteaza, dar le face. Am si enumerat citeva in text.
In ritmul asta, n-o sa pot sa repet mereu ce-am zis in text, pt ca unii nu vor sa observe logica si nuantele.
Eu am auzit de dnii Mircea Platon si Gheorghe Fedorovici in revista Rost si pe blogul acesta.
Dl Tarziu i-a promovat asiduu. Si de o vreme a disparut. Ma intrebam ce si cum, mai ales ca imi place cum scriu.
Acum am priceput: deci dl Tarziu este dusmanul. Hahahaha! Laolalta cu Patapievici, Plesu si Neamtu (la care observ ca are mare evlavie dl Platon).
Domnilor, vedeti ca in curand ramaneti fara dusmani si riscati sa va demascati intre dumneavoastra. La asta s-o fi referit dl Hurduzeu, prietenul dvs, in comentariul pe care l-a postat pe Culianu si pe care eu l-am adus si aici? V-ati certat si cu el?
@ M.P.:
Oare cati dintre noi pot raspunde sincer la aceste intrebari?
Teama mi-e ca daca dupa ele va selectati adeptii, n-o sa aveti cu cine va insoti.
"Calitatile" Lui Basescu-ambiţia de a rămîne în istorie si voinţa de a-şi urmări propriile proiecte ne ofera acel grad de libertate pe care il are el.Nu-i libertatea nostra,o importam de la el.Si am vazut libertatea lui. S-a aratat ambitios in a declara ca Romania nu are nevoie de un imprumut de la FMI. Cat a durat libertatea lui? 2 luni in planul declaratiilor. Si vointa sa in a isi urmari propriile proiecte se poate traduce prin a face orice pentru a isi indeplini aceste proiecte. Elita ii spune ca benefic pentru popor este legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare? Iata un proiect!Majoritatea a reactionat pozitiv in privinta prostitutiei si mai putin favorabil in problema ierbii. Si ce? Este un presedinte 'deschis',lumea asta vrea,gata cu gandirea retrograda a unor fanatici religiosi. Proiectul merge inainte,e al vostru- "evoluati",el doar va spune ce e bine pentru voi-dezvoltati. El are proiectele lui,lasati-l sa-si vad de ele,"are nevoie de liniste".Sau atacati-l,totuna.
Cine-i Geoana?
Draga Gheorghe, pe scurt, tu nu cred ca stii ce inseamna prietenie, camaraderie, iertare crestina. Vad astazi ca, pentru cateva vorbe, civilizate, spuse chiar cu umor, dar in contradictoriu, tu ai petrecut o relatie care nu parea a se compromite la un impas atat de benign. Pentru ca prieteniile dau proba timpului si in cazuri mult mai deosebite decat o simpla controversa pe o idee. Acum vii si imi spui ca ai fost profetic, si, din cauza perfidiei mainstream-ului intelectual care isi propaga ideile in orice articol si carte, a iesit la alegeri Basescu. Chiar daca sunt de acord in chestiunea alegerilor prezidentiale, punctual si in substanta,cu tine si cu Mircea Platon - si eu vad o alta dimensiune a raului in optiunea validata - nu pot sa ma dezic de prietenia pentru Claudiu si Razvan Codrescu, desi eu cred in continuare ca ei gresesc. Chiar daca ne-am ciondanit, chiar daca cel din urma imi transmite indirect ca, desi sunt de buna intentie, si iadul e plin de falsa bunavointa, ca nu disting nuantele (sunt rutean), ca asa si pe dincolo, nu am cum sa nu tin la ei ca la niste prieteni, pe care-i iau asa cum sunt, cu bunele si relele lor, asa cum ma iau si ei pe mine.
Dai dovada de inconsecventa cand spui, pe de-o parte, ca am vorbit despre eroarea TB "cu argumente realiste", apoi, in nota de subsol, ca acestă "controversa nu poate fi una veritabilă, ci una dusă între oameni care la limită gîndesc la fel...". Concluzia pe care o doreai caustica -„fraţi sînt şi iarăşi se împacă.”- o gasesc perfect indreptatita. Sigur ca da, suntem deja impacati! Ca doar nu o sa lasam sa vina inserarea ori dimineata peste supararile noastre. Iar daca tot aduceai vorba de avva Pimen, iata un fragment care cred ca raspunde, intr-un fel, acribiei tale: avva Pimen si avva Anuf, protagonistii povestirii, sunt siliti sa traiasca impreuna cu alti frati intr-un templu idolesc, pentru ca schitul lor a fost distrus de atacurile mazachiilor. "Si era un idol de piatra in acea capiste si se scula avva Anuv in toate diminetile si arunca cu pietre in obrazul idolului si in toate serile zicea lui: iarta-ma! Iar sambata s-au intalnit unii cu altii si a zis avva Pimen, lui avva Anuv : te-am vazut, avvo, in saptamana aceasta, ca aruncai cu pietre in obrazul idolului si dupa aceea ii faceai lui metanie. Spune-mi dar, un om credincios face aceasta? Raspuns-a batranul: aceasta pentru voi am facut. Cand m-ati vazut c-am aruncat cu pietre in obrazul idolului, nu cumva a grait ori s-a maniat? Raspuns-a avva Pimen: nu. Iarasi a intrebai batranul: dar cand ii faceam metanie, nu cumva s-a tulburat si a zis: nu te iert? Zis-a avva Pimen: nu. Si a zis batranul: si noi, fratilor, suntem sapte frati; de voiti sa petrecem impreuna, sa ne facem ca idolul acesta care, de se va ocari sau se va slavi, nu se tulbura."
Daca noi ne tulburam si rupem puntile intre noi pentru cateva controverse de parcurs, nu facem noi bucurie necuratului? Ce constructie sa facem cand ne baricadam in barlog la primele semne de neintelegere si ramanem acolo, netulburati, cu anii, imbratisati in propriile pareri si "adevaruri". Chiar daca nu pot deloc sa exult, ca Mosh Guerilla, ca este posibil ca Ovidiu sa se fi certat cu cineva apropiat lui (sper sa fie doar o greseala de perceptie), nu pot sa nu vad si sa nu-i dau dreptate celui din urma, totalmente, in ceea ce scrie, si sa nu-i inteleg amaraciunea, care este si a mea, in privinta lipsei noastre complete de intelegere. Pentru ca, desi am avut si cu el mici accidente de parcurs, am ramas pana astazi, chiar daca ne vedem atat de rar din pacate, in relatii de perfecta amenitate. Sunt insa oameni care nu pot trece peste nimic, pentru ca la ei totul este definitiv. Ar fi pacat sa nu devenim si noi precum idolul acela (suna scandalos, dar tocmai asta imi place!), care, indiferent de situatie, sa nu se tulbure. Pare imposibil, dar nu cred ca este.
Cred ca alaturi de cele trei intrebari ale lui Mircea Platon, mai este una, la fel de importanta, pe care trebuie sa ne-o punem. Si trebuie sa ne-o punem foarte serios: de ce naiba nu suntem in stare sa inchegam nimic de atatia ani? Ar fi explicabil de la sine daca ne-am limita de principiu la elegiile conservatoare ale unei bufnite din daramaturi, dar oficial vorbim de o a treia forta; vorbim asadar in termeni sociali si implicit politici. Suntem un numar consistent de oameni, de bine de rau capul ne duce, si chiar daca nu suntem complet straini de "fanatism" sau "impostura" (fiinte cazute fiind), cred totusi ca in termeni generali se poate vorbi si de buna vointa. Nu cunosc toate meandrele inter-personale, insa cel mai aberant mi se pare faptul ca ajungem sa ne certam, intre noi, din pricina unui marinar. Victorie mai clara a sistemului nici ca se putea, daca a reusit sa ne angajeze intr-atat de mult in falsele lui dihotomii.
Distantarea gandirii crestine autentice de sofistica neo-conservatoare a elitei autohtone reprezinta un imperativ, si este meritul incontestabil al lui Mircea Platon ca a deschis acest front, prin critica redutabila la care i-a supus in ultimii ani pe boierii mintii. Insa nu putem sa persistam in afirmatia ca nu avem o dreapta autentica din cauza lor. Din cauza ca ei ne-au tradat. La un moment dat chestia devine infantila. Nu putem exista doar pe plan reactiv, nici nu putem sa jucam doar pe strategia degajatului mingiei in tribune. Cred ca trebuie sa ne interogam serios asupra noastra, atat pe plan individual cat si pe plan colectiv. Crestini fiind, normal ar fi sa putem sa discutam cu cartile pe masa.
De 20 de ani repet (celor ce şi-au probat vrednicia la dreapta, desigur): "E loc pentru toţi, fraţilor!". Şi de 20 de ani mi se răspunde cu "Hai sictir!" (mai academic, ce-i drept).
La noi fiecare vrea să aibă dreptate - şi "să salveze ţara" - numai el şi "gaşca" lui. Fie pe scena politică, fie în reviste, fie pe bloguri. "A Treia Forţă" (demers consistent şi lăudabil altminteri) a încremenit deja în sacrosancta treime Platon-Hurduzeu-Fedorovici, pe lîngă care par să nu mai încapă decît cel mult chibiţii acefali. (Ceilalţi sînt, după caz, comunişti, securişti, legionari, heterodocşi/ortomocşi, globalişti, elite vîndute, sau pur şi simplu "sclavi fericiţi", de la care nu mai ai ce aştepta!) Dar nu-i excepţie, ci deja regulă. Iată calea cea mai sigură de a pieri fiecare pe limba lui, de a muri de necuminecare, dar cu coada sus!
Ortodoxia însăşi a fost prefăcută, treptat, dintr-un orizont al comuniunii într-unul al secesiunilor alterofage, într-un fel de de ortodoxie a "gradelor de comparaţie" (cel mai..., mai puţin decît... etc.).
Nu mai putem aborda nici o temă fără să ajungem la îmbufnare. Iar dacă nu ne macelărim polemic şi pamfletar, atunci încercăm să facem cît mai radical abstracţie unii de alţii, mai mult sau mai puţin politicos, rămînînd suspicioşi chiar şi cînd se întîmplă să mai fim băgaţi în seamă de cîte vreun visător concurenţial. Niciodată "ceilalţi" n-au fost "infernul" în mai mare măsură decît în România de azi - profundă sau neprofundă. Şi niciodată nu s-a verificat mai mult proverbul "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc şi singur!".
Să ne mai mirăm că totul merge prost, că nimic "nu se leagă", de la politică la cultură şi de la economie la morală?
Cu prieteni atît de nesuferiţi şi cu duşmani atît de absoluţi, totul devine un coşmar pe care nu-l mai poţi contracara decît cu buna imagine despre sine, cu proclamarea (explicită sau implicită) a propriei excelenţe (individuale sau de castă închisă).
Sîntem o ţară de genii solitare şi neînţelese, iar ce nu putem în realitate proiectăm în idealitate (cu Dumnezeu "tovarăş de drum", ca nu cumva pînă în "rai" să ne mănînce "sfinţii"!)
De 20 de ani nu ostenim să facem din întreguri bucăţi, din bucăţi - praf, şi din praf - pulbere.
Noroc că mai putem respira prin cele străinătăţuri şi în spaţiul virtual, că altminteri ne-am sufoca de tot unii de/pe alţii! Şi ar rămîne biata ţară numai cu "proştii" care ţin la un loc fără să se sufoce...
1. Draga Claudiu, mai intai scrii asa:
"Împărtăşesc opinia lui Mircea Platon că nu trebuie să credem nici în PDL, nici în PSD (eu aş băga în aceeaşi oală, fără rezerve, şi PNL, că restul nu mai contează), că războiul lor este unul fratricid, că ambele tabere sînt dedicate globalizării, secularizării sau instrumentalizării religiei în favoarea ingineriilor sociale, pierderii suveranităţii României în favoarea U.E. şi revoluţiei democratice globale, că amândouă partidele sînt adversarele Dreptei conservatoare/tradiţionaliste, pe care nu obosesc să o hărţuiască (în forma ei culturală şi civică, fiindcă nu există şi ca reprezentare partinică), că oligarhii unuia nu sînt mai buni decît ai celuilalt, pe scurt, că Băsescu şi ai lui sînt parte a problemei şi nu soluţia."
2. Dupa aceea, incepi sa explici ca Basescu are proiecte bune, independente, care intarzie dezastrul de care vorbeai mai sus.
3. Cu alte cuvinte, nu esti de acord cu ce spun eu si cu ce spui si tu la punctul 1). Basescu e totusi pe undeva bun. Nu e la fel de rau ca ceilalti.
4. Ba, mai mult, inca si echipa lui e cumva mai buna decat a celorlalti (desi in prima instanta ii socotesti pe toti le fel).
5. Daca i-ai socoti intr-adevar pe toti la fel ai intelege si ca asa-zisele proiecte bune si independente ale lui Basescu (de tipul "condamnarea comunismului") sunt de fapt o farsa cinica, menita sa compromita definitiv ideea unui proces al regimului comunist din Romania si sa legitimeze un regim corupt.
6. Cu alte cuvinte, faptul ca tu il sustii pe Basescu in vreme ce eu nu il sustin pe Basescu se datoreaza, dupa cum am spus, faptului ca, in realitate, pornim de la premise diferite.
7. Cu alte cuvinte, atunci cand spui ca esti de acord cu mine in privinta punctului 1, te inseli.
8. Cred ca ar fi bine sa facem aceste lucruri clare si sa nu ne mai "imprietenim" degeaba.
9. Oricine se poate insela in analiza pe care o face realitatii. Dar putem incerca sa fim macar coerenti cu propriile noastre premise.
Tot respectul pentru acest articol concludent, Domnule Claudiu. Marturisesc ca dupa postarea articolelelor semnate Cristian Grosu si Mircea Platon, incepusem sa-mi pun intrebari. De altfel, foarte interesanta asocierea acestor articole, care, desi din punct de vedere intelectual se situeaza la distanta de ani lumina, au finalemente amandoua aceeasi concluzie: unul spune ca Romania nu a invatat lectia, altul ca Romania este ingenunchiata. Aceeasi Marie, alta palarie. Marturisesc insa ca articolul Domnului Mircea Platon a constituit un adevarat regal pentru sufletul meu sensibil la frumusetea estetica a frazelor savant construite. Domnul Mircea Platon este un adevarat maestru al condeiului. Ma gandesc insa ca dreapta conservatoare, daca vrea sa convinga mai multi romani decat o parte din elita intelectuala, ar trebui sa-si aleaga alti reprezentanti ai condeiului. Cum convingi romanul obisnuit asupa "cursivitatii actiunii de nivelare eurosocialista a Romaniei"? Departe de mine gandul ca romanii obisnuiti nu ar fi capabili sa inteleaga sensul acestei fraze. Dar mergand mai departe in analiza acestei fraze, daca nu vrem sa fim in Europa, vrem sa fim unde?? Cu voie sau fara voie, Romania este asezata din punct de vedere geografic in Europa. Bunul simt spune ca daca negi ceva, trebuie sa'l inlocuiesti cu altceva, de regula ceva mai bun, pentru ca tendinta este de a avansa. Un proverb taoist spune sa nu te impotrivesti curentului, asta nu inseamna nici sa te lasi dus de el, ci sa'l... insotesti. Domnul Basescu o fi el dirijat de Bruxelles, "dar are si planurile lui" cum a sesizat foarte bine Domnul Claudiu.
Si, Domnule Mircea Platon, Romania nu este si nu va fi ingenunchiata. Aceasta afirmatie este descurajatoare, deprimanta si negativista. Nu transmiteti nimic tinerei generatii. Si cu toate acestea ei sunt precursorii acelei epoci, care va veni dupa "ce vom mai castiga un pic de timp, pastrandu'ne neutralitatea".
Apropo de ideea ca votandu'l pe Basescu am hotarat sa ne acordam un ragaz. Intrebarea e: Timpul, stie asta? stie ca noi am hotarat sa "tragem de timp"? Eu cred ca lui putin ii pasa. Si in curand ne vom trezi din nou devansati de evenimente. Iata un citat al filozofului englez J.S.Mill (1806-1873) Pentru a ameliora, chiar si in mica masura, umanitatea, este absolut necesar ca o mare schimabre sa se produca in modul de gandire. (Traducerea mea este dupa traducere franceza, sa'mi fie iertat eventuale stangacii.)
@ Alexandru Racu:
Intrebarea pe care o propui este justificata doar daca se refera la o formula politica. Si eu ti-as raspunde foarte pe scurt: in principal, din lipsa de resurse umane si financiare.
Insa, avem si partea plina a paharului, sa nu ne mihnim. ROST a devenit, in doar citiva ani, cea mai importanta platforma culturala si civica de orientare traditionalista. Aici s-au format, ori s-au facut remarcati multi dintre cei care au ceva de spus pe directia asta in Romania. Ca unii s-au desprins apoi de ROST nu-i mare bai. Se intimpla mereu in viata. Important este ca acest grup a tot crescut si construieste mereu.
@ Iulian Capsali:
Iti multumesc ca ne amintesti de duhul care ar trebui sa ne acopere.
Ar trebui sa nu uitam nici o clipa, orbiti de patima "infruntarii" celuilalt, si sa cultivam aceasta dragoste intru Hristos.
@ Mircea Platon:
Te inseli daca iti imaginezi ca, din diplomatie sau din dorinta de "imprietenire", ma jenez sa-mi spun raspicat opinia.
Nimic nu ma obliga sa-ti postez aici textul si sa ma mai si declar in parte de acord cu el. Cred ca e un text care pune probleme care merita discutate si m-am gindit ca o mai buna expunere va determina o dezbatere din care sa ne lamurim si sa invatam cu totii. Ceea ce, intr-o oarecare masura, se intimpla.
Insa, discutia dintre noi doi se blocheaza dintr-un motiv simplu: avem perspective diferite (nu premise diferite) din care abordam subiectul, iar tu nu vrei sa tii cont de asta. Mi se pare superfluu sa vin si sa raspund la tot ce-mi reprosezi cu citate din propriul meu text. Eu l-am scris, intelege cine poate si mai ales cine vrea.
Perspectivele noastre sint diferite, draga Mircea, nu numai in acest caz. In general, eu vad si partea plina a paharului, faptul pozitiv, tu vezi totul in negru, identifici, daca nu dezastrul, cel putin potentialul de dezastru. Eu incerc sa gasesc punti si solutii, tu cauti numai prapastiile de netrecut si lasi puncte de suspensie cind vine vorba de solutii.
Eu afirm, tu negi.
Eu ma straduiesc sa coagulez o miscare de rezistenta, pe fundamente traditionaliste, tu ameninti sa devii un Unabomber crestin.
[Sa ma ierti pt comparatie, ca nu o fac cu rautate. Dar cind vei depasi starea de demolator al "falsei elite" si vei deveni unul dintre constructorii sau macar animatorii noii elite? De demolat pina la capat nu se poate, ca ti-ar lua toata viata. Acum trebuie sa pui si ceva in loc.]
Pentru mine prietenia e sfinta, pentru tine e valabila pina cind prietenul te contrazice - atunci te distantezi, banuindu-l de interese obscure.
Imi pare rau ca discutia asta n-a putut avea loc intre noi, fata catre fata sau macar pe e-mail, si trebuie purtata in public. Dar poate ca e mai bine asa.
Daca iti imaginezi ca "a treia forta" se poate construi cu duhul pe care il propagi, iarasi te inseli.
"A treia forta" va fi in duh hristic sau nu va fi deloc.
Pentru MIrcea Platon,
Chiar credeti ca din cauza subiectului Basescu se merita sa va distantati de oamenii cu care aveti in comun mai mult decat doriti Dumneavoastra sa acceptati?
Domnul Tarziu are dreptul la o opinie si la fel si Dumneavoastra, diferit este ca Dumnealui a exprimat-o fara a incerca sa o impuna(facand din ea piatra de hotar intr-o relatie) si a acceptat si mesaje ale unor persoane care uneori au fost adevarate atacuri la persoana (pentru ca isi 'permite'/'indrazneste' sa vada lucrurile intr-un mod diferit). De construit se va construi intotdeauna pe ceea ce ne uneste si avand puterea de a respecta la celalalt ceea ce ne deosebeste.
E foarte trist ca oameni cu valori comune si intentii curate nu sunt capabili sa dea dovada de suficienta maturitate in exersarea unitatii.
A.
Dle Mircea Platon,
cand renuntati la URA care va iese din toti porii? luati o distanta si intrebati-va (si raspundeti ASTFEL la intrebarea dlui Racu) de ce nu puteti face nimic palpabil?
va raspund eu, din URA dle Platon; sunteti dvs un bun crestin cum sunt eu cosmonaut, nu faceti altceva decat sa cautati potentiali dusmani si sa le faceti procese..
mai cititI Patericul din cand in cand ca sa invatati lectia NUANTEI (si lectia Iertarii; puteti incepe cu dvs la acest capitol)
JENANT!
exista anii trecuti un blog(blogul patratosului) cu multe succese(peste 951.000 de accesări , 21.300 de comentarii etc):miezul acestora erau acuzatiile , justificari ,explicatii , condamnari , ma rog chestii preponderente in mediul neoprotestant din care fac parte.Entuziasmul proprietarului acestui blog era destul de mare atunci.Dupa inchiderea blogului ce a ramas?...va spun parerea mea- nimic(nu s-a coagulat ,nu s-a construit nimic).Se legalizeaza prostitutia si drogurile azi maine , nedreptatea , minciuna , manipularea prezeente in toate mediile posibile sunt in floare aici in Romania . Asta risca sa se intample si cu acest loc al ideilor.Domnii Platon , Hurduzeu si Fedorovici se vor retrage in alte spatii mai curate si mai sfinte , ceilalti dl Tarziu ,Codrescu se vor regasi in spatiile lor.Noi cititorii unora sau ai altora vom pendula intre premizele si concluziile lor.In numele lui Dumnezeu terminati odata cu razboiul asta fratricid si hai sa punem umarul toti la construirea unei alternative politice si sociale care sa salveze neamul romanesc si tara asta.Daca am ales sa ramanem aici , in Romania , de ce nu putem construi nimic? nu cumva orgoliile impiedica constructia ? Personal sunt dispus sa ma sacrific pentru aceasta alternativa politica si sociala construita pe stanca tare pe care o asteapta inca atati romani
Sunt solidar intru totul cu punctul de vedere al dlui Alexandru Racu. Trecand peste problema de moment a acestor alegeri, ramane "eterna" problema a actiunii, a lui "ce-i de facut?" mai ales cu noi, ca sa reusim sa iesim din acest impas al lipsei de bunavointa. Il asigur ca problema nu este "marinarul", ci cantonarea in "adevarurile" fara cusur, care ne fac sa ne "imprietenim degeaba"...
Aş avea o întrebare: Ce înseamnă reforma statului şi unde se aplică. Şi încă una: De ce am avea nevoie de reformarea statului? Nu noi suntem statul, pe de-antregul.
Ar mai fi ceva legat de sensurile reformării în cauză şi de ce nu a făcut-o până acum, dar aş intra într-o polemică pe care nu mi-o prea doresc.
În rest un articol absolut pertinent...
O duminică plăcută:)
@ Alexandru:
Draga Alexandru, ca sa poti construi ceva impreuna cu cineva, trebuie sa poti actiona coordonat, in echipa. Ca sa poti face asta, trebuie sa avem un limbaj (daca nu o limba) comun.
Incercarile de a coagula ceva pana acum s-au izbit de lipsa acestui limbaj comun. Nu se poate face nimic cu "prieteni" care strigand "inainte" o iau vertiginos inapoi/la stanga/oblic/in sus/in jos.
Si in acest articol, preluat de Claudiu, vorbesc de coagularea unui discurs conservator, a unui discurs, nu a unei miscari. Pentru ca nu se poate cladi o miscare fara un limbaj comun. Asta e ceea ce incerc sa construiesc: un limbaj si un discurs conservator neparazitat de ambiguitati si promiscuitati conceptuale. Dar orice incercare de a clarifica apele atrage iritari si represalii.
In rest, ma bucur de prietenia tuturor pentru toti. Dar atunci cum de a fost atat de paroxistica aceasta ultima campanie electorala?
Pentru ca "reconcilierea" lui Geoana, din campanie, e diferita de "reconcilierea" lui Basescu, de dupa campanie si de dupa victorie. Cat timp vom permite oamenilor politici sau "prietenilor" nostri sa practice acest tip de "reconcilieri" semantice sau teologico-politice, nu vom putea construi nimic.
Nu am nimic impotriva sa ma alatur oricarei miscari conservatoare serioase si oneste. Oricine citeste ce am scris va vedea ca am laudat orice discurs conservator autentic si ca am incurajat oameni care dadeau semne ca vor sa mearga in aceasta directie (unii au facut stanga imprejur).
Si cu asta am pus punct interventiilor mele pe acest forum.
@ Marius Ola:
Reforma statului este absolut necesara. Avem o Constituie care nu are prevederi clare si care poate fi interpretata in fel si chip. Avem un parlament supradimensionat. Avem un aparat de stat prea stufos, cu o birocratie criminala si cheltuieli insuportabile pt bugetul nostru. Si asa mai departe.
Reforma statului trebuia facuta demult, dar n-a avut cine.
Păcat, mare păcat!
Un sfat profilactic - mai mult decît nimic - ar fi să nu mai umblăm pe bloguri. Dintr-un motiv sau altul - şi pînă la proba contrară - se pare că nu ne merităm unii pe alţii.
Poate că ar fi vremea, mai mult decît oricînd, de un fel de "legămînt al tăcerii", iar în taina lui insondabilă - de ceva mai multă rugăciune. Căci numai pe Dumnezeu nu-L putem "fenta". Şi poate ne dă El, pînă la urmă, un leac de deşteptăciune, ca să ne regăsim cîndva în acea "sărăcie cu duhul" de la care s-ar putea porni o împreună-lucrare în numele lui Hristos.
Tăcerea (chiar nerugătoare) nu le-ar strica, de bună seamă, nici celor mai puţin credincioşi, căci i-ar ajuta, vorba aceea, să rămînă mai filosofi decît sînt...
Eu nu pot sa am incredere in actualul presedinte.
Pentru ca eu vad, ca la 20 de ani de la revolutie, in care au murit tineri pentru libertate, telefoanele ne sunt ascultate mai mult ca oricand, oamenii sunt urmariti, ca inainte de 89.
Domnul Stelian Tanase spunea ca a facut o plangare pentru ca este urmarit si i s-a spus ca nu e adevarat. Asa i se spunea si inainte de 89.
Unora a inceput sa le fie frica din nou, dupa ce, repet, acum 20 de ani s-a murit pentru democratie si libertate.
Ma mir ca nimeni nu vede asta.
Ma si miram sa reziste prea mult miscarea domnilor Platon si Hurduzeu.
Din miscare conservatoare a devenit "revolutie". Cu iacobini, fanatici, dusmani, lupta "de clasa", "tradatori".
Ma mir ca nu s-au certat intre ei si domnii Platon si Hurduzeu. Care o fi Lenin si care o fi Trotzki dintre ei? Ca rolul lui Stalin e bine jucat de inchizitorialul domn Fedorovici.
@ anonim 18.28:
Comparatia este exagerata si nedreapta.
Pina la urma e dreptul fiecaruia sa-si aleaga alaturi de cine merge.
Mai devreme sau mai tirziu se va vedea si cine, si unde a gresit.
Pacat insa ca nu sintem capabili sa ingaduim opinii diferite.
Fratilor,
Ca un simplu observator neafectat de nicio patima politica de vreo culoare, nici de prietenii, antipatii sau despartiri care conoteaza si mai dramatic discutiile acestea, raman, ca simplu ortodox, cu o impresie, pe care va rog sa-mi ingaduiti sa o traduc prin vorba hatra a avvei Cleopa: "BAI, BAIETI, RADE DRACUL DE NOI DE IL BAGAM IN SPITAL!".
Descompunand putin aceasta impresie, concluzia mea este, fara sa vreau catusi de putin sa joc rolul de impaciuitor sau sa fiu cu dinadinsul impartial, ca, in general - nu numai pe aceasta tema politica, care este totusi, secundara - - se intampla urmatorul fenomen ironic: Domnii Platon sau Fedorovici (la care l-as adauga, partial, si pe Dl. Razvan Ionescu) par a vedea lucrurile intr-adevar mai lucid, mai profund, mai riguros ortodox, au, fara dubiu, deplina coerenta si consecventa in judecatile lor, deci au, daca vreti, TOATA DREPTATEA de partea lor, insa, pe de alta parte,... nu ai cum sa nu fii de partea Domnilor Tarziu, Codrescu si Capsali, care, desi se pare ca inca sufera mai mult sau mai putin in ceea ce priveste asumarea pana la capat unui limbaj si a unui discurs conservator (si eu observasem aceasta ambiguitate si un oarecare eclectism sau poate doar superficialitate de mai multa vreme la unii dintre ei) par a fi mult mai... ortodocsi in inima lor, ceva mai dispusa la iertare si la netinerea de minte a raului. Si ma tem ca pentru Legea cea noua aceasta din urma "dreptate" primeaza, chiar daca, fireste, nu pana acolo unde se evadeaza din dreapta credinta si dreapta slavire. Dar aceaste "premise" sufletesti esentiale dau - macar la prima vedere - mai multe nadejdi ca se poate schimba in bine si gandirea usor avariata, ca se poate, la o adica, chiar si coagula ceva, daca cineva va insista cu MAI MULTA DRAGOSTE SI SMERENIE si cu mai putina TRUFIE SI IMBUFNARE in a-i convinge de locurile unde domniile lor chiar gresesc (si sunt convins ca gresesc, de pilda, atunci cand cocheteaza cu impostura "elitista" de tipul Plesu-Patapievici, care este pe buna dreptate denuntata de ceilalti, refuzand sa vada ca si cele mai "benigne" si "inocente" lucruri enuntate de acestia sunt, de fapt, niste uriase capcane, niste momeli perfecte, in umbra lor itindu-se spectrul had al aceluiasi monstru ideologic bicefal: nu degeaba ne porunceau Parintii ca, daca nu suntem foarte incercati si nu ne tinem de o ascultare stricta, nici sa nu ne atingem macar de scrierile ereticilor!).
Daca visam sa incepem sa 'construim' ceva, fie si un discurs crestin conservator, fara un munte de rabdare si de dragoste si numai cu pasiuni demolatoare si cu sabia care taie necrutator pana si prieteniile, daca propovaduim Scara Crucii si lectia sacrificiului de sine, fara sa incepem mai intai NOI INSINE sa le aplicam in lucrurile mici, care tin de "firul ierbii", de comportamentul intr-o prietenie, de stiinta asumarii fratelui care mi-a fost dat, cu limitele, pacatele si prostiile lui, a aproapelui cel mai de aproape, atunci inseamna ca vom semana in jur numai urgie si numai matraguna, precum Saul inainte de drumul Damascului.
(urmeaza)
Nu ajunge sa fii drept si pur ca sa aduni pe altii in jurul tau pentru un proiect, ci mai este nevoie si de inteligenta cultivarii virtutilor inimii, ca totul sa nu deraieze in fariseismul cel mai intunecat si incruntat care te rastigneste in doi timpi si trei miscari, in timp ce-ti citeste poruncile Crucii si te pune la punct cu maxima acrivie cu teologia personalismului crestin. Cand nu mai stii sa te autironizezi, cand ti-ai pierdut cu totul atat umorul, cat si caldura si larghetea inimii fata de PERSOANA cu care vorbesti si careia, poate, ii mai si datorezi ceva in viata asta, atunci este semn ca, oricat de bine am ramane infipti in DREPTATEA conceptelor si discursului, oricat de consecventi si corecti ne aflam la nivel ideatic, trufia ne joaca aceeasi festa ancestrala si ne prabuseste in cea mai de jos rusine a netrebniciei. Mai mult, vom face sa devina din ce in ce mai antipatic si mai respingator adevarul pe care il marturisim, cu cat duhul nostru este mai departe de a respira acea noblete si marime sufleteasca fara de care Ortodoxia nu mai este Ortodoxie veritabila si ajunge numai o ideologie moarta, o "credinta a demonilor" (Fer. Augustin), care iti trezeste repulsie si spaima, nicidecum nu te seduce. Un ortodox permanent posomorat si acru, scortos si resentimentar, tafnos si chitibusar nu va marturisi niciodata pe Hristos Cel VIU, Dumnezeul iubirii, al smereniei si al milei, oricata DREPTATE ar avea.
Daca cei care au primit DARUL (incontestabil!) de a vedea mai bine, de a gandi mai bine, nu invata si lectia fundamentala a smereniei si a dragostei, isi vor ingropa toti cei zece talanti in sentimentele lor ulcerate si in narcisismul orbitor si sinucigas. (Narcisismul risca sa intunece insa si "partea plina a paharului" din cealalta parte: nu se poate sa spui, daca vrei sa mai ramai crestin,ca in NOI trebuie sa ne fie nadejdea si ca tot ceea ce e bun incepe si se termina, practic, cu propriul proiect, adica: Partea plina a paharului sunt EU si ce e in jurul MEU).
De partea cealalta, este cat se poate de real si de grav pericolul de a cadea in relativism, de a ne incanta copilareste si a ne construi viata si gandirea urmand false repere, de a primi fara discernamant cioara vopsita pe post de porumbel al pacii si de a-i deschide usa cu bratele larg deschise lupului in piele de oaie. Sa nu ne credem atat de auto-suficienti fiecare, incat sa putem deosebi singuri, fara sfatul celor mai inzestrati ca noi, binele de rau si in cele mai incurcate situatii. Si aici le recunosc fara cea mai mica sovaiala toate meritele domnilor Platon, Fedorovici si Hurduzeu. Sunt niste diagnosticieni excelenti, care pot sa ajunga acolo unde antenele si aparatele noastre nu mai "bat" sau unde deja dau erori. NU NE PUTEM DISPENSA DE EI, nu avem voie sa-i expediem rapid, chiar daca stilul lor agresiv, ingamfat si inflexibil ne calca pe nervi, pe buna dreptate. Trebuie sa fim capabili sa iesim din gaoacea prejduecatilor noastre, sa ne acceptam limitele, sa recunoastem pericolul de a discredita, prin compromisuri tot mai mari si prin asocieri si simpatii tot mai impure, orice miscare care sa mai poata fi numita "ortodoxa". De pilda, Dl. Fedorovici atrage atentia, pe deplin intemeiat, asupra riscului de a renunta la marginalitatea Crucii si a de a cadea sub tentatia iubirii lumii, a "aclamatiilor cezarului", de a cobori pe nesmitite din corabia Bisericii si a ne imbarca in "vasul de lux" al celor slaviti ai veacului, pentru a putea sa ne infruptam si noi, intr-un sfarsit, din bucatele gustoase ale ospatului acestei lumi, ca prea ne-a ajuns atata saracie. Si atunci, ne paste ispita, sa zicem ca este bun si un vas antihristic vopsit in "dreapta" crestina care sa remorcheze barcuta noastra veche si sparta. Cred ca acesta este mesajul care trebuie inteles si nu trebuie catusi de putin minimalizat sau luat peste picior, insa dezbaterea trebuie sa se poarta in alt duh si, poate, in alta parte, unde sa nu poate sa dea, gratuit, mari si sinistre voluptati, dusmanilor comuni si Dusmanului comun.
(mai urmeaza)
(ultima parte)
La adevar nu putem ajunge solitar, ci numai soborniceste, invatand nu numai sa ne admiram talentele unii altora, ci efectiv acceptand sa recunoastem unde noi gresim si unde celalalt chiar vede mai bine sau are o atitudine mai buna, invatand sa spunem ceva foarte simplu, dar... foarte greu pentru cat de tare ne iubim pe noi insine: AM GRESIT, FRATE, AICI TU AI DREPTATE! Daca reducem totul la nivel de "opinia ta", "opinia mea", "treaba ta", este doar un mod politicos de a ne desparti drumurile, fara sa mai avem bunavointa sa vedem daca totusi, dincolo de subiectivitati, chiar mai exista si un adevar de care unii se pot apropia mai mult ca altii si pe baza caruia putem construi un drum comun. Pentru asta iarasi trebuie rabdare si a nu incheia discutiile, una-doua, cu: "gata, am tacut", "imi iau jucariile si plec". Nu vedem oare cat de copilareste ne purtam?! Ce fel de barbati suntem?! Avem niste vanitati de 2 lei si ne sare mustarul din nimica toata. Asa crestini suntem noi?
In concluzie, cred ca daca fiecare am incepe orice "constructie" mareata cu noi insine si cu lucrurile mici si banale,, daca nu am sari rapid, din mandrie si din infierbantarea de a ravni la lucruri inalte, peste lectiile "duhovnicesti" de clasa intai, atunci nu am ajunge sa ne lamentam, steril, ca nimic nu ne iese si nimic nu se incheaga. Or, daca in cele mici nu izbandim, daca pe cei mai de aproape ai nostri nu stim sa ni-i tinem langa noi si sa dovedim indelunga rabdare in a-i face sa inteleaga unde gresesc, atunci cum si pe cine vom convinge in cele mari?
Daca Hristos ne este doar temelie teoretica, dar nu si piatra tare in inimile noastre, IN DESERT ne este orice efort de zidire: ceea ce astazi construim, maine se va narui. Si nu intelegem ca Dumnezeu ne da atunci semn despre golul din noi si despre lipsa "pietrei din capul unghiului", despre care vorbim mereu si pe care mereu uitam sa o punem.
"Cine nu aduna cu Mine risipeste", "Fara Mine nu puteti face NIMIC".
Sa mai reparcurgem o data fiecare drumul personal al Damascului, sa ne smerim si sa ne inmuiem inimile invartosate si sa ne strangem laolalta pana nu este PREA TARZIU. Ni se va cere Candva socoteala pentru aceasta ratare si nimeni nu va putea sa arate atunci cu degetul la ceilalti!
Platon si Fedorovici sunt destepti amandoi, dar salbaticuti. Stiu sa scrie, dar nu stiu sa se poarte, par nesocializati. Diferenţa intre ei o face faptul ca Platon e chiar un erudit, pe cand Fedorovici e un autodidact semidoct, mai mult inchizitor decat ortodox. Mult mai digerabil este Hurduzeu, cu mai mult tact si mai multa experienta, numai ca nu-i spumos, ca Platon, nici nu le are cu religia, ca Fedorovici. Ceea ce reusesc de minune mare toti trei este sa se faca antipatici chiar si cand au dreptate, habar n-am cum se explica asta. Sunt insa de acord cu domnul Tarziu ca e nederept sa fie comparati cu Lenin, Trotzki si Stalin. De ce nu incercati cu Take, Ianke si Cadar?
@ Serban M.:
Stimate domn,
Va multumesc pentru prea lunga dvs. lectie. M-ati smerit foarte, de aceea n-am sa va intreb ce va indreptateste sa aveti acest aer profesoral cu care ne urechiti si ne sfatuiti.
Mai mult, marturisesc ca sint un ortodox dintre cei mai nevrednici si ca merit toate calificativele pe care mi le-ati dat. Asa de nevrednic sint incit, va spun cinstit, nu l-as baga pe Dumnezeu in politica. Evident, e o erezie ce spun si mi-o asum, pentru ca asta e nivelul meu de intelegere. Nu dezvolt aici fiind convins ca stiti mai bine la ce ma refer.
Admit ca fratii nostri intru Hristos Mircea, Gheorghe si Razvan (Ionescu) pot vedea lucrurile mai limpede decit mine. Dar indraznesc sa am si eu o opinie - o fi rau, sa ma duc sa fac penitenta la manastire pentru ca mi-am exprimat-o?
Pe de alta parte, as vrea sa retineti ca nicaieri n-am scris sau spus ca Basescu sau PDL sint de dreapta si ca de aia trebuie votati. La fel, n-am zis nici ca "EU sint partea plina a paharului" - asa cum insinuati - si nici macar ca detin adevarul absolut. E adevarat ca mi-a trecut prin minte, dar am zis s-o fac pe modestul inca.
In final, va multumesc ca ati stabilit de partea cui e dreptatea, desi eu nu am inteles prea bine: de partea lui Mircea Platon, care a pretins neutralitate, sau de partea lui Gheorghe Fedorovici si a lui Razvan Ionescu, care au votat cu Geoana, dupa propriile lor marturisiri?
Si, daca sinteti bun si nu va deranjeaza prea tare, raspundeti-mi va rog, daca se poate ceva mai pe scurt, la intrebarea: daca Basescu (se subintelege ca si compania) e al dracului si nu trebuie votat, Geoana (cu tot cu ceata lui) e al lui Dumnezeu?
Draga Claudiu, nu-l bagi pe Dumnezeu in politica dar l-ai bagat pe Mos Nicolae care, ai sperat tu, in calitate de protector al marinarilor i-ar fi dat un "branci" lui Basescu spre Cotroceni.
Tu te intelegi pe tine? Eu nu.
@ Pandorache:
Nici n-am pretentia sa fiu inteles de toata lumea.
Cit despre "mos" Nicolae (o fi pt tine, pt mine e sfint), am mai dat o data raspunsul la comentariile de la alta postare. Dar fie n-ai fost pe faza, fie n-ai inteles nici asta.
Anonimului de la 20.16 PM:
Prea multa antipatie strică, aşa cum strică şi prea multa simpatie. Mie mi se pare doar că cei trei, în pofida calităţilor indiscutabile pe care le au, “au încremenit în proiect” înainte de a-l isprăvi. Şi realitatea trece pe lîngă ei fredonînd manele.
Oricum, rămîn fraţii noştri, chiar dacă brînza e pe bani...
Lui Şerban M.:
Poate că la acest nivel solemn s-ar cuveni să se convorbească pe blogurile creştine şi de dreapta ţinute de oameni clarvăzători ca dvs., pe deasupra tuturor deşteptăciunilor arbitrare din mediul ambiant... Dar nu prea are lumea deprinderi şi răbdare...
Lui Pandorache (splendid nume!):
De la Eminescu citire: “Prostul e cel care ia metafora ad litteram”.
«Alegerea lui Băsescu preşedinte şi rămînerea PDL la guvernare nu înseamnă o victorie, ci doar un răgaz care li se oferă pentru a-şi organiza defensiva şi, eventual, ofensiva.»
Subscriu la aceasta opinie. Una absolut reala, dar dificil de priceput chiar si de catre cei care l-au votat pe basescu in cel de-al doilea tur- partizani liberali- prin votul negativ la adresa lui geoana.
Intrebarea este, claudiu, sa intelegem prelungirea crizei basesciene, tocmai prin prisma ambitiei si vointei pe care acesta o exercita pentru a se impune, definitamente, in fata preasecularilor pesedisti, pe care nu-i pot vedea decat drept adepti ai vechiului sistem? daca il avem pe basescu presedinte iar guvernarea lui se va petrece tot sub auspiciul bataliilor duse pe campul dinozaurilor lui ilici, va intelege poporul ca fix aceasta manifestare (care, fireste, necesita timp, foarte mult timp, pentru o victorie definitiva) este doar un mijloc spre drumul catre democratie? consider ca asa-numita criza care i se reproseaza lui basescu nu-i apartine pe fond, ci este doar o maniera de resuscitare a unei libertati pierdute de la FSN incoace.
@ Mircea Platon
Draga Mircea. Tu spui ca vrei sa construiesti un limbaj comun. Sunt perfect de acord cu tine. Insa atunci te intreb urmatorul lucru: daca te lepezi de Claudiu pentru ca a votat cu Basescu de ce nu te lepezi si de Gheorghe Fedorovici pentru ca a votat cu Geoana? Pentru ca teza ta este ca ambii (Geoana & Basescu) sunt la fel; parte a solutiei nu a problemei. Iar daca pe Fedorovici il accepti, cu lipsurile lui (asa cum rezulta din pozitia ta), de ce nu il poti accepta si pe Tarziu cu lipsurile lui (tot conform opiniilor tale)?
D-lui Codrescu
Dupa ce ati desfiintat 7 dintr-o lovitura (sacrosanta treime H-P-F plus 4 chibiti acefali) acum va legati si de mine. Ce a spus Eminescu este o metafora, sper ca nu ati luat-o ad litteram.
Pai si PD face parte tot din FSN.
Si foloseste aceleasi mijloace: santaj,amenintari,ascultari ilegale de telefoane.
Imi permit sa sugerez o lectura foarte utila "radicalilor", mai ales in zilele astea de post.
http://www.schmemann.org/byhim/betweenutopiaandescape.html
Eu nu vin sa fac polemica, dar vin sa depun marturie.
Dupa cat ma duce pe mine capul "constructia" ideologica a domnilor Hurduzeu si Platon este o mare prostie. Utopica, in sensul descris de parintele Schemann, dar nu mai putin prostie.
Cat despre demonizarea lui Basescu, a "euro-socialismului", a corporatismului (eu dau cu subsemnatul, din mila lui Dumnezeu, "sclav fericit" la una din marile corporatii), sa fie dansii sanatosi ca e cineva acolo sus care ne judeca pe toti.
Daca n-ar fi o gramada de "sclavi fericiti" care pun osul la treaba la modul cel mai serios la chestii grele,cum ar fi ingineria si matematica, domnii Hruduzeu si Platon nici macar n-ar avea platforma pe care sa-si construiasca si sa-si distribuie utopiile.
Pa egzamplu, domniile lor banuiesc ca folosesc un computer, cel mai probabil Windows sau Mac, fiindca Linuxul care le-ar fi ideologic mai apropriat e prea greu de folosit.
Eu le-as propune sa nu mai foloseasca tehnica de calcul dezvoltata de sute de mii de sclavii fericiti in slujbele conspiratiei globalist corporatiste, pentru ca e, nu-i asa, imoral.
Eu le-as propune in schimb, sa isi testeze utopiile mai pe pielea lor, par egzamplu sa foloseasca numai tehnologie dezvoltata "politic corect" de alde Mondragon si alte fete morgane distributiviste care ne sunt prezentate drept "the real thing".
Ok, asta era doar un exemplu, retoric, fireste. Dar cine stie, poate domnii chiar ma iau in serios.
Ca inginer, intruna din marile corporatii unde se munceste pe rupte - si cand se munceste pe rupte, nu e numai vorba de sclavie fericita, ci e vorba si de satisfactie profesionala, si de satisfactia lucrului bine facut, atunci cand e cazul, si de satisfactia ca milioane de oameni beneficiaza de roadele muncii tale - deci vin, domnii mei, in calitate de inginer si va depun marturie ca lumea de azi e cu muuuult mai complexa decat schita caricaturala pe care ne-o prezinta aceste pretinse "constructii" ideologice.
E usor sa dai din gura (sau din condei) si sa "construiesti" ideologii pentru ca, la o adica, nu te poate contrazice nimeni definitiv intr-o opera de fictiune. E mult mai greu sa faci sa apara pixelii potriviti pe ecran, sa curga apa in robinetul de la etajul zece, sa asiguri electricitate pentru milioane de oameni, si asa mai departe.
Nefiind supusi la testele realitatii imediate, domnii ideologi au sansa sa o ia rara pe aratura nestingheriti de nimeni. Desigur ca oleaca de umilinta epistemologica n-ar strica.
In loc de umilinta necesara asistam la demonizarea celor ce nu sunt perfect aliniati cauzei.
Vedem in Basescu "raul" impotriva caruia trebuie sa se lupte, "sa ne solidarizam in fata raului".
In celelalte fote de dreapta niste "impostori". Mai, sa fie. Toti, pana la unul. oricine nu vede conspiratia globalista,e neaparat ori vandut ori impostor, ori ambele amandoua.
Nu stiu cum sa va spun, dragii mei frati ortodocsi, dar cand vad ideologi pusi pe demonizari, tot apetitul ideologic se duce ... nu spun unde.
Măi Claudiu, uite ce-ţi propun eu (dar deocamdată te rog să fii discret şi să nu mai spui la nimeni): cu atîţia proşti cîţi sînt în spaţiul ăsta virtual am putea să deschidem cea mai mare şcoală ajutătoare din Europa (după cea de la Bruxelles) – eu director, tu director adjunct.
Vorbim cu Băsescu (că acum ne e dator), ne sponsorizează ce “moguli” are şi el pe-acolo, şi-i redăm societăţii, pînă în 2014, cu metodele noastre specifice, pe toţi proştii bine dresaţi, ca să-l voteze cu majoritate zdrobitoare tot pe Băsescu (chiar dacă nu mai are dreptul). Ideea e, cum zici tu, să cîştigăm nişte timp, iar cu banu care ne iese din asta (time is money) punem de-un partid de dreapta adevărat, nedemocrat-creştin – eu preşedinte, tu vice.
Nu ştiu exact cum o să-i spunem, dar sloganul electoral va fi: “Oligofrenia salvează România!”. Pînă în 2019, cu toţi proştii dresaţi de noi, venim la putere – eu preşedinte, tu premier.
Pe urmă mai vedem noi: ori ne decretăm stat naţional-legionar, ori cădem la pace cu ruşii, ori negociem cu neoconii din America... că cînd ai puterea faci ce vrea muşchii tăi! În felul ăsta simplu, ne folosim de ce avem (proştii) şi obţinem ce nu avem (puterea).
Ce zici, te bagi?
P. S. Dacă te întreabă cineva pe blog, zi şi tu, ca să pară vrajă: “Ce, bă, tu nu ştii de glumă?!”.
@ Razvan Codrescu:
Iata o idee constructiva, in sfirsit! :)))
Iartă-mă, Claudiu dragă, dar, furat de problema proştilor, am uitat să-ţi spun ce vom face totuşi şi cu deştepţii (puţini cîţi sînt). În mod tradiţional (şi de dreapta, şi de stînga), deştepţii sînt exterminaţi a doua zi după cîştigarea puterii, ca să nu creeze probleme şi concurenţă. Noi însă n-o să-i exterminăm, ci dimpotrivă, o să-i promovăm, o să-i copleşim cu funcţii, o să-i întrebuinţăm la maximum, astfel încît n-or să mai aibă timp să ne facă nici probleme, nici concurenţă, nici teorii (care-s cele mai enervante, dacă ne gîndim bine). În schimb, dată în premieră pe mîna deştepţilor, ţara va merge mai bine ca niciodată, o să vină să-şi ia notiţe, de la Clejani sau de la Caracal, nemţii, elveţienii, “perfidul Albion”... Eu şi cu tine vom putea să ne lăudăm pe tot mapamondul că ne-am folosit de proşti ca să aducem în frunte deştepţii şi că am făcut din România o Japonie ariană, “ca soarele sfînt de pe cer”. Şi poate ne învîrtim şi de-un Premiu Nobel pentru inginerie socială, în timp ce d-l Hurduzeu va avea răspunderea a 4 sau 5 ministere şi va uita pentru totdeauna – şi pe bune – de povestea “sclavilor fericiţi”...
Fratilor, e groasa! Gheorghe Fedorovici e noul Mesia! El se lupta cu Antihristul insusi, pe numele lui din buletin Traaaaaiaaaan Baaaaasescu!
Mesia, in coltul albastru (nu, nu masonic, ci conservator) si Antihristul, in coltul rosu (comunist, bineinteles).
Ne-o marturiseste in direct, la ora de maxima audienta Mesia Insusi, mai cunoscut sub numele de Fedorovici: http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/
Si sa ne radem fratilor ca e plin de prosti iar noi dastepti da dastepti de crapa pielea pe noi ca pa broasca aia de se unfla. Toti e boi da noi asa bine ne simtim cand ne pupam pa desteptaciune si ne radem de ne prapadim. Bai tata ca boi ca boi da prosti auzi foloseste computeru si le zice de rau pe aia care se corporizeaza aia de muncesc ca sa urce apa la etaju 10 da muncesc frate nu ca prostii aia care nu stie ce bine e sa ai un jupan dastept care stie sa te munceasca frumos cu corpu nostru si mintea noastra in a lui. Ca d'aia e corporat. Ei aprinde becu ei ne da lumina cu tot capitalismu ca ce bun e. O sa ne bage si cip la toti ca de ce sa nu se stie cand deschide becu si uita de sa-l inchida si trage apa la et10 corporatu cand sta el cu castile la calculator si e bine si in fata si'n spate ca are la ochi ochelari de vede frumos in toate partile. Si mananca sanatos bobite colorate si porumb crescut in punga care pocneste doar daca-i zici. Si o sa se uneasca si o sa se faca la loc feseneu da votu o sa fie obligatoriu si cine nu vrea poate sa plece la parnaie direct, ca sa nu mai vrea alta data sa faca ce vrea muschii lui. Si daca nu o sa ne radem bai taticu o sa ne radem de o sa cadem pe spate si o sa ne bucuram ca o sa ne dea cat trebuie si o sa avem ce trebuie ca ce nu ne trebuie nu e inventat. Si neveste o sa ne dea ca noi o sa muncim si dupa aia nu mai avem timp sa o cautam p'aia buna si ei ne face horoscopu si ne da fericirea si daca nu ne place o sa ne dea un alt coleg corporat frumos si ne da si copil facut la borcan pe care il vezi doar in vacanta de la cresa. Da e si multi prosti da aia nu se bucura. E tristi si le pare rau da si-o iau ca merita. hoHoHO ca e frumos taticu. E viata buna ce puii mei.
ingineru de clantze
@ Alexandru:
Am ramas prieten cu Gheorghe Fedorovici, care a votat impotriva lui Basescu, din aceleasi motive pentru care nu vreau sa fiu prieten cu, sa zicem, Bogdan Duca, care a votat tot impotriva lui Basescu.
Si cu asta chiar ca am incheiat participarea mea la acest instructiv dialog.
In Biserica sunt lucruri despre care nu se discuta (Sfanta Treime, definitia de la Calcedon) si lucruri despre care se discuta, asupra carora traditia ne lasa libertatea sa deicdem singuri (sa-l votam pe Basescu, sa-l votam pe Geaona, sa nu votam), ba chiar libertatea de a gresi si de a trage invatamintele de rigoare pana la urmatoarele alegeri. Atunci cand conul Baconsky a scos ortodoxia la mezat pe piata "europeana", toti de pe blogul acesta, inclusiv cei de pe blogul vecin (domnul Fedorovici) am reactionat ferm. Aici insa avem de-a face cu o alta problema, o problema de alt gen; insa unii se incapataneaza sa nu inteleaga chestia asta, preferand sa lectureze actualele alegeri in cheie dogmatic/eshatologica (iar aici intelectualii lui Base si luptatorii impotriva tiraniei basesciene se pupa in mod paradoxal), excomunicandu-i pe cei care nu vad lucrurile la fel. Poate ca ma insel si asa o fi. Poate ca nu sunt eu in stare sa-l recunosc pe Antihrist (plus, chiar nu vad care de aici l-a confundat pe Basescu cu "Mesia"). Dar din cate intelege putina mea minte din traditia Bisericii, eu nu pot sa tratez o astfel de abordare eshatologica decat ca pe o speculatie. Nu pot sa sper decat ca, atunci cand se va ivi un nou "caz Corneanu" vom iesi toti din barlogurile noastre, regasindu-ne unitatea (sobornicitatea) care pentru moment mai mult ne agaseaza decat ne indulceste.
Da Claudiu, la o miscare politica ma refeream. E clar ca nu suntem in stare sa o inchegam; cel putin pentru moment. Din punct de vedere politic nu suntem in stare decat sa incropim bombaneli pe bloguri. Marturisesc ca la capitolul acesta nu am inteles A Treia Forta, cel putin dupa cele spuse de Mircea Platon acum. Personal, am crezut ca respectiva carte isi propune sa edifice nu doar un discurs ci un discurs care sa capete o expresie politica concreta. Si am apreciat in mod deosebit, printre altele, faptul urmator subliniat de Mircea, in replica la chietismul ortodox: nu trebuie neaparat sa fii sfant ca sa faci politica si nici nu ai voie sa lasi politica pe mana lu' dracu pe motiv ca nu esti sfant. Or politica, o stim de la Aristotel, presupune comuniune in diversitate si mai presus de toate prietenie.
Din nefericire tocmai acest chietism apocaliptico-resentimentar si sectant il vad eu operand in momentul de fata. Unii refuza cooperarea de orice fel pe motiv ca ailalti nu sunt sfinti. cel putin in masura in care vad eu lucrurile, om care nu priveste batalia Geoana/Basescu in termeni de gog vs. magog (adica oameni normali vs. ticalosi). Dat fiind faptul ca oferta electorala de la momentul 2009 a fost intr-atat de mediocra, eu unul chiar nu consider ca e cazul sa transformam alegerile intr-un prilej de separare a oilor de capre. Autentice prilejuri de acest fel au fost si o sa mai fie. Pana atunci, doar atata putem.
In Biserica sunt lucruri despre care nu se discuta (Sfanta Treime, definitia de la Calcedon) si lucruri despre care se discuta, asupra carora traditia ne lasa libertatea sa deicdem singuri (sa-l votam pe Basescu, sa-l votam pe Geaona, sa nu votam), ba chiar libertatea de a gresi si de a trage invatamintele de rigoare pana la urmatoarele alegeri. Atunci cand conul Baconsky a scos ortodoxia la mezat pe piata "europeana", toti de pe blogul acesta, inclusiv cei de pe blogul vecin (domnul Fedorovici) am reactionat ferm. Aici insa avem de-a face cu o alta problema, o problema de alt gen; insa unii se incapataneaza sa nu inteleaga chestia asta, preferand sa lectureze actualele alegeri in cheie dogmatic/eshatologica (iar aici intelectualii lui Base si luptatorii impotriva tiraniei basesciene se pupa in mod paradoxal), excomunicandu-i pe cei care nu vad lucrurile la fel. Poate ca ma insel si asa o fi. Poate ca nu sunt eu in stare sa-l recunosc pe Antihrist (plus, chiar nu vad care de aici l-a confundat pe Basescu cu "Mesia"). Dar din cate intelege putina mea minte din traditia Bisericii, eu nu pot sa tratez o astfel de abordare eshatologica decat ca pe o speculatie. Nu pot sa sper decat ca, atunci cand se va ivi un nou "caz Corneanu" vom iesi toti din barlogurile noastre, regasindu-ne unitatea (sobornicitatea) care pentru moment mai mult ne agaseaza decat ne indulceste.
Da Claudiu, la o miscare politica ma refeream. E clar ca nu suntem in stare sa o inchegam; cel putin pentru moment. Din punct de vedere politic nu suntem in stare decat sa incropim bombaneli pe bloguri. Marturisesc ca la capitolul acesta nu am inteles A Treia Forta, cel putin dupa cele spuse de Mircea Platon acum. Personal, am crezut ca respectiva carte isi propune sa edifice nu doar un discurs ci un discurs care sa capete o expresie politica concreta. Si am apreciat in mod deosebit, printre altele, faptul urmator subliniat de Mircea, in replica la chietismul ortodox: nu trebuie neaparat sa fii sfant ca sa faci politica si nici nu ai voie sa lasi politica pe mana lu' dracu pe motiv ca nu esti sfant. Or politica, o stim de la Aristotel, presupune comuniune in diversitate si mai presus de toate prietenie.
Din nefericire tocmai acest chietism apocaliptico-resentimentar si sectant il vad eu operand in momentul de fata. Unii refuza cooperarea de orice fel pe motiv ca ailalti nu sunt sfinti. cel putin in masura in care vad eu lucrurile, om care nu priveste batalia Geoana/Basescu in termeni de gog vs. magog (adica oameni normali vs. ticalosi). Dat fiind faptul ca oferta electorala de la momentul 2009 a fost intr-atat de mediocra, eu unul chiar nu consider ca e cazul sa transformam alegerile intr-un prilej de separare a oilor de capre. Autentice prilejuri de acest fel au fost si o sa mai fie. Pana atunci, doar atata putem.
Nici nu stiu daca mai are rost sa mai intervin si eu, pentru ca, din pacate, discutia a fost mult deturnata.
Parerea mea este ca o renastere a unei adevarate mentalitati si miscari de drepata nu poate avea loc decat in timp. Este nevoie, pe langa nucleul generator al acestor idei, si de multi receptaculi.
Mediul in care aceste idei pot prinde si apoi da roade este in special cel universitar (ASE, Drept, Sociologie, Politologie, Litere etc). Aceste lucruri se pot face prin conferinte, burse, cursuri, dezbateri.
Oamenii astfel formati in mediul universitar vor propaga ideile reformatoare si in structurile statului.
Un alt mediu propice unor schimbari consistente este mediul politic. In concluzie este nevoie de un partid politic care sa isi improprieze un mesaj crestin, un mesaj de dreapta, condus de oameni cu probitate morala si nedispusi la compromis.
Doua lucruri lipsesc in crearea si intretinerea unor asemenea medii: buna intelegere si colaborarea stransa intre cei uniti de acelasi ideal, respectiv unul sau mai multi finantatori cu larga dare de mana si care sa nu urmareasca vreun scop ascuns potrivnic.
In rest totul se rezuma la vorbe si sentimente frumoase, la care eu ader deseori trup si suflet, dar care se sting si nu coaguleaza in lipsa bunei intelegeri si a finantarii.
noii Cavaleri cu Apocalipsul in buzunare, Platon_Fedorovici_Hurduzeu, practica un soi de gnosticism de proasta factura; ei sunt buni (doar ei) restul sunt o gloata manevrata de inginerii socialo-maniacalo-depresivo-industrialo-etc
au citit "trei" carti la viata lor si acum au impresia ca au gasit ADEVARUL (si tin de el cu dintii stransi pana li s-or repegi..)
ei sunt CUNOSCATORII!!!!!!!
pt o noua serie din Star Trek propun pe ca dl Hurduzeu sa fie noul Data, Fedorovici e klingonianul iar Platon e Pikard (care va duce nava intr-o Gaura Neagra...)
Buna ziua,
Cred cu tarie ca este nevoie de existenta unei forte POLITICE national-crestine, pentru ca, in contextul politico-economico-social actual, lumea NU se poate schimba numai prin cultura. Sunt convins si ca exista un numar suficient de mare de oameni care, ca si mine, isi doresc aparitia unei astfel de forte.
In realitate, ce vedem ?
Pe de o parte, apar partide care maimutaresc ideea (PRM si PNG).
Pe de alta parte, discutii interminabile despre sexul ingerilor, intre oameni care ar putea contribui la formarea unei astfel de forte.
In fine, o multime de oameni de calitate care stau deoparte si, cel mult, pun in cumpana doua rele pentru a-l alege pe cel mai mic.
Pentru a avansa, avem nevoie de cateva lucruri, in aceasta ordine:
1/ Un lider – ideile singure nu se pun in practica, e nevoie de cineva care sa puna umarul; bineinteles ca un lider puternic ne poate conduce pe toti in cea mai crunta dictatura, dar, pe de alta parte, eu nu am cunostinta despre vreo perioada benefica in istoria noastra in care sa fi avut in frunte un om slab;
2/ Un program – in ciuda discutiilor interminabile la care asistam in aceasta zona, cred ca se pot identifica usor cateva principii de baza, acceptabile de majoritatea celor care se considera national-crestini; nu e nevoie sa despicam la infinit firul in patru, incercand sa gasim diferente de nuanta si acolo unde acestea nu exista sau sunt abia decelabile, trebuie sa incepem prin a defini obiectivele nationale majore pentru urmatorii 25-50 de ani (oricum, nici una dintre fortele politice existente nu a facut asa ceva, nimeni nu pare in stare sa identifice corect si sa propuna obiective cu adevarat nationale si pe termen lung);
3/ Identificarea corecta a bazei electorale si adaptarea in consecinta a discursului – cu regret trebuie sa le spun celor care au tendinta betiei de cuvinte, baza electorala national-crestina este in oamenii simpli, multi dintre ei aflati la tara; nu corporatistii care pot intelege suficient de bine subtilitatile din articolele unuia sau altuia vor da majoritar votul unui partid national-crestin, ci oamenii care, chiar daca au doar cateva clase, au invatat de mici sa-si inceapa ziua cu o rugaciune sau macar cu un „Doamne-ajuta !”; ei bine, acesti oameni, aproape sigur, NU vor citi niciodata nici acest articol, nici articolul care l-a declansat pe acesta, nici multele comentarii care au urmat.
Urmeaza apoi problema finantarii dar, daca vom avea deja raspunsuri la cele de mai sus, finantarea cu siguranta nu va mai fi o problema.
Deci: cine poate fi liderul ?
Ma tem ca s-a ajuns intr-un stadiu de confuzie destul de avansat in comentariile la acest post.
Nu greseste Claudiu Tarziu pentru ca isi pune nadejdea in Basescu, ci pentru ca leaga amagitor reconstructia dreptei sau autenticului, in functie de actiunea politica.
Nu greseste Gheorghe Feodorovici, ca il vede pe Basescu ca pe o deghizare in bine a mesajului depersonalizarii si decrestinarii, ci pentru ca iarasi isi inchipuie ca un vot dat, imoral zic eu, unui rau care nu se prezinta ca bine, lasa loc mai fertil pentru reconstructia dreptei(desi in ultimele psotruri pe blog s-a indreptat mult, spre verticala discursul si tind sa il sustin total).
Mircea Platon este foarte gresit interpretat ca neutralitate, cind el sustine convins, "nepoliticos", "necioplit", ne-"civilizat" verticalitatea, cum remarca si Dl. Feodorovici.
Asta e esentialul.
Si apostolii tot neciopliti au fost in ochii tiranilor, inconstienti si probabil pareau nebuni(pentru Hristos).
Nimic nu este mai periculos azi ca discursul "civilizat" neutru, al ipocriziei, al lasitatii, dar si cel al amagirii ca o alegere politica sau alta, lasa aerul mai mult sau mai putin respirabil.
Noi avem o singura coordonata, cea verticala ca prioritate si va veni vremea in care fara sa fim sfinti, vom lua cu asalt si politica, dupa ce mai dispar confuziile.
Nu uitati ca au mai aparut mari dezbinari de dreapta, foarte relevante in acest caz, cum ar fi intre Profesorul A. C. Cuza si "ceilalti" care erau considerati prea "nebuni" prea radicali, acuzati ca nu isi vad de diplome si studii, in loc sa isi bage nasul in politica, unde e nevoie de mai multa "moderatie".
Si nu cu votul au inceput aceia(stiind ca totuna-i), ci cu rugaciunea, cu scrisul si cu fapta.
"Cel ce crede nelimitat" nu este cel ce spera, ci cel ce urca pe cruce, si spiritual si in viata de zi cu zi. Ca votul sau non votul, fie dat unuia sau altuia, orice vorba scrisa, orice speranta, daca nu e pentru Dumnezeu, tot gresita e.
Si nimic bun nu e la noi, ci numai la El.
Acum probabil o sa ma aleg si cu etichete.
@ Vestitor:
Confuzia este si in mintea dvs.
Eu am incheiat articolul tocmai spunin ca NU in Basescu imi pun speranta, ci in noi, adica in capacitatea noastra de organizare pe fundamentele stiute.
Mircea Platon a sustinut neutralitatea, nu verticalitatea. Daca prin verticala intelegem aspiratia spre divinitate, e de la sine inteles ca asta o avem toti cei care ne consideram de dreapta, conservatori, traditionalisti sau cum vreti sa ne mai numim. Dar nu asta era subiectul in articolul lui Mircea Platon. Pentru ca el se referea la alegeri politice si declara ca nu poate alege intre un rau si altul.
De asemenea, sinteti in eroare cind puneti carul inaintea boilor. Nu liderul e prioritatea, ci fundamentul de gindire pe care s-ar ridica intreaga constructie politica - si asupra careia, vedeti, sint divergente de opinii.
Daca am cazut de acord asupra directiei de mers, a mijloacelor, a discursului, este de presupus ca vom recunoaste si liderul care reprezinta toate acestea cel mai bine (desi nu e sigur, ca la noi romanii fiecare se vrea sef, neintelegind defel ca "seful" slujeste, nu este slujit).
Cit despre moderatie, in treacat fie spus, nu este, dupa cum va inchipuiti, tendinta de a negocia adevarul, de a da dreptate si in stinga si in dreapta, de a o scalda sau de a fi cu fundul in doua luntrii - cum spune romanul -, ci capacitatea de a cintari lucid o situatie, un fapt, o vorba, un om si de a exprima o pozitie fata de subiectul discutiei, pe un ton firesc (care nu exclude fermitatea), fara stridente si fara derapaje in decor.
Putine lucruri m-au intristat in ultima vreme mai tare decat comentariile la aceasta postare. Mi-am adus aminte de cuvintele pe care mi le-a spus odinioara parintele Adrian Fageteanu: cu totii ne laudam cu citatele din Herodot, Tacit si altii, care vorbesc despre vitejia dacilor. Dar ne prefacem ca uitam ca aceiasi au spus ca erau foarte dezbinati, iar in aceasta se vede ca suntem urmasii lor. Tot parintele Adrian spunea ca nu mai e vremea mantuirii comunitare, ci a lui scapa-cine-poate. Mereu am vrut sa cred altceva, dar discutii ca cea de aici ma conving ca batranul sfintit duhovnic are dreptate.
In ceea ce priveste recentele alegeri, sunt de aceeasi parere cu Claudiu Tarziu si Razvan Codrescu. Imi amintesc ca Nicolae Steinhardt scria candva despre tradarea lui Iuda si despre scuzele pe care i le cauta scriitorii moderni: cum ca de fapt el ar fi intuit planul divin si a ajutat la indeplinirea lui, ca ar fi un personaj tragic care s-a jertfit pentru omenire etc. La care Steinhardt spune: aici se cadea ca Iuda sa fie taran simplu. Sa spuna "nu stiu ce planuri s-or fi urzind, eu stiu ca a-mi trada prietenul e o marsavie si nu voi face nicidecum asta. Dumnezeu e mare si n-are nevoie de mine ca sa-Si duca la indeplinire planul." Simplu, ca omul cel mai obisnuit, am incercat sa gandesc si eu: cu Iliescu n-am sa votez niciodata, pentru ca am vazut oameni omorati la ordinul lui si l-am vazut numind aceste crime "act civic" (inclusiv in 2007). Nu-l apreciez pe Basescu, dar daca s-a delimitat - fie si tarziu, fie si ipocrit - de ai lui Iliescu, o sa-i dau votul meu, pentru a-i bloca pe pesedisti. Tocmai faptul ca Basescu e un om viu ma face sa sper ca poate nu va executa toate ordinele in chip robotic, asa cum ar fi facut Geoana. Faptul ca cei care l-au sprijinit candva s-au coalizat TOTI impotriva lui ma face sa sper acelasi lucru. Poate ma insel. Dar nu m-as lepada de iubirea prieteneasca fata de unii care gandesc altfel.
Mi-am dat seama ca pericolul pentru o autentica miscare de dreapta nu e nici Basescu, nici Geoana, nici altcineva, ci suntem noi. Pentru ca orgoliile ne ingroapa si puternicii-stangistii-globalizantii-anticrestinii zilei nu au a-si face griji: ne mancam noi intre noi pana sa ajungem sa reprezentam o forta. Mesajele domnilor Ovidiu Hurduzeu si Iulian Capsali sunt singurele care mai aduc o raza de speranta si duh crestinesc.
Ma gandesc, revenind la cele de mai sus la urmatoarele: la unirea tarilor romane si-au adus o contributie importanta si cercurile masonice. Cu siguranta, scopul lor nu era afirmarea natiunii romane intru Hristos. Dar unirea a fost, in sine, un eveniment benefic. Daca pe atunci ar fi venit unii care sa spuna "astia nu vor sa ne implinim in Hristos, ci sa ne subjuge mai usor, deci sa nu-i giram, ci hai sa boicotam unirea" ar fi fost mai bine? Dar nu nadajduiesc in raspuns, pentru ca domnul Platon, pe care il apreciez si pe care l-am publicat pe blogul meu, nu se mai apleaca sa ne raspunda noua, mediocrilor care polemizam pe aici.
"Romania profunda", revista "Rost', "Puncte cardinale", Dan Puric - iata cele care m-au facut sa sper intr-o schimbare reala a Romaniei. Acum vad ca unele ajung sa se razboiasca. Unde sa mai speri? Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ierte.
@ Paul Slayer Grigoriu:
Frate, iti impartasesc amaraciunea pentru dezbinarea noastra, dar, stii cum se spune, dragoste cu sila nu se poate.
Intr-un interviu recent, actrita Maria Ploae, care este foarte credinciosa, imi povestea despre cite si ce mari orgolii sint in lumea teatrului si a filmului. Si recunostea ca si ea a intors de multe ori spatele unui coleg pentru o vorba care i s-a parut nedreapta, sau pentru un gest pe care l-a considerat nepotrivit. Cu vremea, a invatat sa inteleaga, sa ierte si sa insiste sa intinda mina prieteneste. "Daca intinzi mina o data si esti respins, daca si a doua, si a treia, si a patra oara se intimpla la fel, nu se poate ca pina la urma bunatatea ta sa nu-i inmoaie inima celuilalt" - spune.
La capitolul asta, mai avem de lucrat. Nici eu nu pot sa insist mai mult de trei ori.
Apropo de dezbinare, care vine din lipsa de iubire, mi-am adus aminte de o pilda:
Moare un barbat si ajunge dinaintea a doua usi. Deschide usa Iadului si vede o masa bogata, cu mancaruri care miroseau extraordinar, oamenii din jurul mesei erau insa rupti de foame si nu se puteau hrani.
Deschide apoi omul usa Raiului. Acolo, masa era la fel ca in prima incapere, cu acelasi tip de linguri lungi, lungi, doar ca aici oamenii erau voiosi si bine hraniti.
Atunci, barbatul l-a intrebat pe Dumnezeu de ce primii nu pot minca, iar ceilalti nu pot.
”Pentru ca cei din Rai se hranesc unii de la altii” – zise Domnul.
Asta declara omul care era sa ne fie presedinte:
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-6721650-mircea-geoana-vizita-vintu-fost-greseala-imi-cer-scuze-fata-cei-care-fost-lezati-gestul-meu.htm
Dupa ce a citit articolul de mai sus, mama, femeie simpla, si-a facut cruce si a zis: "Apoi dragul mamii parca si-o pierdut mintile. Pacat de el ca are copii."
Ma bucur ca nu l-am votat. Palaria s-a dovedit a fi prea mare pentru capul dinsului.
A ieşit Băsescu. Vrem nu vrem, ne place sau nu, povestea aceasta s-a încheiat.
Aştept, trebuie să recunosc, nerăbdător, părerile dumneavoastră despre distributism dar şi despre istoria mişcării conservatoare americane, aşa cum a surprins-o domnul Gottfried în cartea recent tradusă la editura Logos.
Cred că noi, dreapta conservatoare, cu toate nebuniile şi specificităţile noastre, ratăm o şansă: aceea de a ne certa (dacă tot avem vocaţia asta- important este să găsim însă capacitatea de a nu ajunge până la vrăjmăşie) pe teme serioase.
Ştiu că nu sunt simpatic pentru mulţi dintre dumneavoastră (mai ales pentru domnii Fedorovici, Platon şi Hurduzeu). Dar poate chiar antipatia domniilor lor pentru mine poate îi convinge să încercăm să discutăm chestiunile ridicate de teoriile lor economice.
Sau despre istoria vie a conservatorismului american din care, cred eu, avem multe de discutat si de invatat....
@ Bogdan Duca:
Intii, bine ai venit pe blogul meu :)
Al doilea: daca ai citit deja cartile cu pricina, iti astept punctul de vedere. Le voi termina si eu curind si putem polemiza, daca e cazul (nu sa ne certam).
@Claudiu Tarziu:
Multumesc.
Am citit deja cartea profesorului Gottfried si citesc "cu aplicatiune" volumul despre distributism. Daca mi-a placut mult cartea despre conservatorism, nu pot sa spun acelasi lucru despre cea pe care o citesc acum.
Cartea lui Gottfried o recomand tuturor celor de aici. Si aceasta din doua motive:
Istoria conservatorismului american este, dupa mine, fascinanta si putem sa recunoastem multe din tendintele conservatorilor romani postcomunisti.
De asemenea, putem vedea cam care sunt limitele unei actiuni politice conservatoare in contextul unei democratii.
Al doilea motiv este unul subiectiv. Domnul Gottfried, ce are relatii tensionate cu neoconservatorii americani nu se sfieste sa scrie apreciativ, acolo unde crede de cuviinta, despre acestia asa cum nu se teme sa vada paiul din ochiul propriu (sau, ma rog, al "taberei" sale). Ar fi de apreciat o asemenea moderatie si in randurile noastre.
Cat despre cartea pe economie, nu ar trebui sa ignoram un fapt: acela ca doctrina sociala catolica, asa cum s-a construit ea dupa Vatican II nu este deloc "de dreapta" iar caderea la pace cu marxismul este din ce in ce mai mult vizibila (vedeti fie si Compendiul de doctrina sociala catolica- tradus si in limba romana, unde concepte cheie ale economiei marxiste sunt puse in valoare copios).
Eu nu ascund optiunea mea pentru capitalism (e drept,unul strain de "vagul" unei economii din ce in ce mai virtuale).
Dar independent de optiunea mea, cred ca apropierea de doctrina sociala catolica trebuie facuta cu destul de multa prudenta.
@ Bogdan Duca:
Daca esti de acord, hai sa le luam pe rind. Scrie un text despre cea privind conservatorismul american si publica-l la tine pe blog si ma ofer sa-l preiau si la mine (chiar si daca as putea sa nu fiu de acord cu el). Si procedam la fel in cazul Economiei libertatii.
In felul acesta se poate naste o dezbatere adevarata si intr-un spatiu mai adecvat decit aici.
Poate ne mai dumirim.
@Mircea Platon
Draga Mircea,
Nu mi-ai raspuns la intrebare. Eu te-am rugat sa distingi nu intre Duca (apropo, recent omul si-a descoperit un nou hobby, acela de a-i preamari pe mogulii care jefuiesc avutia nationala si apoi binecuvanteaza poporul cu locuri de munca - vezi ultima sinistra postare de pe blogul lui; nu prea vad cum se poate trece de la asta la distributism dar Doamne ajuta) si Fedorovici (aici lucrurile sunt cat se poate de clare) ci intre Fedorovici si Tarziu unde lucrurile sunt mult mai putin clare. Cel putin pentru mine. Sau vrei sa spui ca Duca = Tarziu? Dar atunci de ce?
Stabilirea unui limbaj comun presupune printre altele si efortul de a comunica. Iar asta presupune dragostea sau macar sentimentul datoriei. Suntem cu totii fanii tai (stii bine:)) si vrem niste clarificari. Publice si lipsite de echivoc :)
Actiunea colectiva presupune de asemenea, din start, separarea clara intre lucrurile care se negociaza si lucrurile care nu se negociaza. Daca cineva scoate crucea si striga vade retro de fiecare data cand alalalt deschide si el gura sau daca isi ia jucariile si pleaca pe motiv ca ala m-a calcat pe siret si n-a zis pardon, nu se poate face nimic politic. Cel putin nu cu expresie politica institutionala.
Poate ca pur si simplu nu ai vocatie politica si atunci nu poti decat sa-ti valorifici talantul pe care il ai: capacitatea de "a face filozofie cu ciocanul" (Nietzsche) intr-o tara in care de saizeci de ani incoace se face filozofie cu secera si ciocanul. Repet, este un deliciu sa asisti la felul in care darami idoli intr-o Romanie prin care zburatacesc papagalii crescuti in colivia NEC. Te asteptam cu totii de multi ani. In plus, poate ca daca ai avea vocatia politica cu pricina, n-ai mai fi acelasi si n-ai putea sa ne mai incanti cu executiile tale. Iar cu siguranta cultura ar pierde mai mult decat ar castiga politica. Dar ma tem ca pentru moment nu putem sa discutam decat in termeni de virtuozitati scriitoricesti izvorate dintr-o personalitate foare puternica.
Intre timp, noi astia pe care Domnul i-a inzestrat cu mai putini talanti, nu putem decat sa facem si noi atat cat putem cu ceea ce scri, straduindu-ne si sa construim ceva, cu sau fara tine. Iar pentru moment trebuie sa tragem tare ca sa tinem Rostul, singura publicatie de orientare national-crestina care a ramas, la suprafata. Sa dea Dumnezeu sa avem si un partid pana la urmatoarele alegeri, care sa-si poata exprima in parlament, in fata tarii, diferitele obiectii fata de felul in care un Tismaneanu condamna comunismul (ca sa dau numai un exemplu).
@ Claudiu Tarziu:
De acord.
@Alex Racu:
Duca nu ii preamareste pe "moguli". Duca incearca sa inteleaga de unde conflictul dintre Basescu si ei. Si cum Duca este adept al capitalismului, deci dispus sa inteleaga ca unii sunt incredibil de bogati, automat nu pleaca de la premisa ca "mogulii" sunt in mod necesar rai.
Din moment ce ai citit "odiosul" meu text spun explicit ca mogulii "e" hoti. Dar sunt mai degraba dispus sa iert hotia "mogulilor" care nu mai au de ce sa fure, pentru ca sunt foooarte bogati, decat sa tolerez la infinit hotia Statului...
P.S. Dupa ce am terminat de justificat, da-mi voie sa fiu si eu un pic rautacios: textul tau e un soi de colind ce anunta venirea lui mesia? Si inca a unui mesia care face filosofie cu ciocanul. Hmmmm....
Mircea Platon sufera de mania persecutiei. Iata ce scrie pe blogul http://culianu.wordpress.com/2009/12/11/autopsia-unor-alegeri-de-mircea-platon/
"Cine va citi textul “procesului” care ni s-a facut (lui Gheorghe Fedorovici, Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon) in acea camera a ororilor care a devenit forumul blogului lui Claudiu Tarziu va intelege de ce nu vreau sa mai am de a face cu acea “grupare”. Mineriada lui Codrescu & Tarziu de acum nu e cu nimic mai prejos de mineriada pe care au pus-o la cale, in noiembrie anul trecut, cu ocazia lansarii cartii “A Treia Forta”. Nu stiu daca dl Codrescu nu a sters de pe cinstitul blog al domniei-sale infierarile proletare din noiembrie anul trecut, dar cine vrea sa se lamureasca, poate sa incerce sa le gaseasca."
Sincer, sunt surprins neplacut de reactia dlui Platon. Ma asteptam la o persoana dornica sa dea lamuriri, sa polemizeze. Dar na, fiecare cu defectele si calitatile sale...
@ Mosh Guerilla:
Imi pare foarte rau pentru Mircea. Credeti-ma, ma doare inima. Devine un caz dramatic.
Nu stiu la ce "mineriada" se refera. Dar stiu ca, in intelegere cu el si cu Ovidiu Hurduzeu, am organizat Conferinta Asociatiilor Laicatului Ortodox Roman in perioada in care au putut veni ei in tara, pentru a putea participa si a-si lansa volumul "A treia forta". Am considerat ca mesajul lor e important si isi gaseste foarte bine locul in CALOR.
In schimb, Mircea, suparat dupa o polemica oarecare pe un grup de discutii privat, a refuzat sa mai participe la CALOR, punindu-ma intr-o situatie delicata - pentru ca eu am fost principalul sau promotor si in acest caz, ca si in altele mai dinainte. Nici macar nu s-a obosit sa-mi explice ce-l supara.
Mai stiu ca, inainte de intoarcerea sa in SUA, am mijlocit o intilnire cu mai multi prieteni ai nostri, intre care si dl Razvan Codrescu - pentru care am vazut ca Mircea avea o proaspata antipatie, inexplicabila pentru mine pina azi. Dl Codrescu a fost cel care i-a publicat prima sa carte mai consistenta, "Ortodoxia pe litere", si l-a promovat in "Puncte Cardinale", in "Lumea credintei" si pe unde a mai putut, de-a lungul mai multor ani.
La intilnirea cu pricina dl Codrescu s-a dovedit mereu impaciuitor, dar Mircea n-a ratat nici o ocazie de a-i raspunde cu tifna. Si a sfirsit prin a spune o enormitate care ii trada parerea de sine "mesianica". Am gasit de cuviinta sa-l aduc cu picioarele pe pamint, drept pentru care nu m-a iertat, dupa cum vad, pina azi.
Vad in comportamentul lui Mircea din ultimul an o asemanare ingrijoratoare cu cel al altui mare "neinteles", Cristi Badilita, care, nemaisuportind frustrarea cine stie caror asteptari neimplinite, si-a atacat fara noima binefacatorii si prietenii laolalta cu diversi adversari. Si, daca va continua pe drumul asta, care nu este unul al adevarului, ci al orgoliului exacerbat, ii prevad si lui Mircea aceeasi singuratate. Pacat!
@ Bogdan Duca
N-ai inteles nimic. Nici din fenomenul capitalist, nici din postarea mea.
Pana la urma, fiecare tara isi merita si conducatorul, si Platonul ei. Al nostru e un caz de ebulitie si autodevorare. Poate o sa-i treaca, poate nu, asa cum a patit-o si Badilita. E deslusit acum ca nu poate sa faca echipa decat cu cei care-l iubesc cu pasiune, necritic si exclusiv. E gelos ca un dumnezeu.
Urat e narcisismul, chiar daca vine din partea unui om atat de inzestrat. Sau poate mai ales din aceasta cauza. Pacat...
Claudiu ere dreptate in amanunt. Lucrurile au stat exact asa cum le relateaza, plus intepaturile prietenilor pentru ca a fortat data organizarii CALOR doar din entuziasmul de a-l avea pe Mircea Platon (mai ales) si pe Ovidiu Hurduzeu drept oaspeti de onoare. Toti cei implicati ne-am angajat la eforturi considerabile ca sa fie facuta si repede, si bine. Rezultatul: doar Ovidiu a avut amabilitatea sa participe.
Vad ca Mircea prefera mai ales iesirile spectaculoase de pe scena. (Re)intrarile nu intra in "posibilul" sau sufletesc. Dar la ceea ce a afirmat acolo, chiar ca nu ma asteptam, mai ales ca am simtit la Claudiu o incercare de a gasi punti de legatura. Insa Mircea observ ca impune raspicat si cu voluptate doar separarea. Zic si eu: pacat!
N-am şters nimic esenţial de pe blog, dar mă îndoiesc că cineva, căutînd, ar putea afla acolo vreo "mineriadă" împotriva unei cărţi pe care am lăudat-o în nenumărate contexte, dar cu măsura pe care încerc s-o păstrez în toate.
În orice caz, mărturisesc că niciodată nu mi-a fost dat să rămîn uluit de cît de deştept poate fi cîteodată un om prost, dar nu e prima oară cînd rămîn uluit de cît de prost poate fi cîteodată un om deştept.
Domnul Duca ii acuza public nu demult pe domnii Tarziu si Codrescu de legionarism. Si-a schimbat domnul Duca parerea, sau s-a hotarit sa-si faca de cap?
Daca si-a schimbat parerea, ar trebui sa-si ceara scuze ca a judecat gresit si i-a facut si pe altii sa judece ca el. Daca nu si-a schimbat-o, atunci cine sa-l mai ia in serios? Pana isi va dovedi buna credinta ar trebui tratat pe aici doar ca un "cal troian" (si politic, si confesional). As fi curios in aceasta privinta cum vad lucrurile domnii Tarziu (dincolo de politetea de gazda) si Codrescu (chiar daca e mai putin si mai indirect implicat).
Domnului profesor R. Codrescu:
Dumneavoastra, domnule Codrescu, poate ca incercati intr-adevar sa puneti MASURA in practica, pentru domnii Platon si Fedorovici MASURA e insa numai o miza teoretica si o norma pentru altii. Daca te raportezi cu masura la excelenta lor, atunci le esti dusman de moarte, la fel cu aceia care i-au contestat complet. De aceea au si vazut o "mineriada" in micile dumneavoastra rezerve critice, oricat de prietenesti.
Ca psiholog, pot acum sa afirm ca un caz ca al domnului Platon poate exemplifica perfect o anumita afectiune intr-un manual de specialitate. Aceasta n-are nici o legatura necesara cu inteligentta, talentul, cultura. In popor se numeste "rotita" sau "doaga" lipsa, sau "lampa care fileaza". V-as admira sincer o data mai mult daca ati continua sa incercati sa puneti masura in practica si sa treceti CRESTINESTE peste aceste provocari, cum ne si sfatuiati pe vremuri cand sufeream cate o nedreptate la scoala sau acasa.
Mie îmi place să cred că d-l Duca, pe vremea cînd ne înfiera ca legionari, vorbea ce ştia, pe cînd acum, cînd se preface a fi uitat, ştie ce vorbeşte.
Iar dacă noi nu-i reclamăm scuze cu tot dinadinsul, atunci mai păsuiţi-l şi dvs. de ele, căci altminteri ne paşte riscul să "platonizăm" cu toţii într-o peşteră de rahat!
@ Alt Alexandru:
Omul se mai dumireste in timp. Si ma gindesc ca daca Bogdan Duca ar fi simtit in continuare ca nu are ce impartasi cu noi, statea deoparte ca si pina acum.
Pe de alta parte, eu cultiv dialogul, chiar si cu adversari (dar sa fie de buna-credinta). Cred ca avem cu totii de cistigat din dialog.
Problema este ca indeobste intelectualii nostri vor sa monologheze, sa fie aplaudati si sa nu indrazneasca nimeni sa aiba o alta opinie. Cum li se pare ca nu sint suficient respectati, sau ca pareririle lor nu sint apreciate la justa valoare, trintesc usa, se inchid in carapacea lor de fier, nu inainte de a lansa asupra preopinentului un potop de blesteme.
Orgoliul este pacatul care ii impinge la un astfel de comportament.
Cu atit mai mult ii pretuiesc pe cei care, chiar dupa o suparare intemeiata, au puterea sa intinda mina si sa reia dialogul. Si mi s-a intimplat sa intilnesc citiva intelectuali din rasa asta in viata.
Fratilor,
Sincer. Hai sa-i punem capat, ca ne prind douazeci de ani de la Revolutie injuradu-ne pe bloguri. Si e mare pacat. Am castigat libertatea de a ne gatui unii pe altii. E razboi civil in cel mai deplin si mai trist sens al cuvantului. Ca sa nu mai punem la socoteala ca mai sunt doua saptamani pana la Craciun.
Incep primul prin a-mi cere iertare fata de cei care s-au simtit ofensati de tonul interventiilor mele (pot sa incep cu Bogdan Duca cu care boxez de ceva vreme). Ramanen cu ideile noastre ireconciliabile, nu semnam o falsa pace. Dar macar un armistitiu pana dupa sarbatori daca mai mult nu se poate.
Incing dracii sarba in iad de bucurie.
Multumesc domnilor Razvan Codrescu si Mircea Platon pentru cuvintele frumoase, pe care sper sa le si merit.
Stiu ca am mai avut destule intepaturi polemice cu domnul Claudiu Tarziu in vremurile trecute, intepaturi datorate mai ales aventurii mele catolice.
Domnului Razvan Codrescu nu stiu sa ii fi adus vreun repros ca ar fi legionar(decat daca poate eram prea aprins sau...ametit de rodul vitei). Si asta o spun pentru ca datorita unor carti ale domnului Codrescu ("In cautarea Legiunii pierdute" si "Spiritul Dreptei") am iesit eu din alta aventura a mea, cea legionara.
Imi cer iertare pentru orice jignire pe care cu voia sau fara voia mea puteam sa le-o aduc.
Ce nu prea inteleg, de unde aceasta imflamare? Faptul ca domnul Tarziu a aprobat un comentariu al meu in care indemnam la pace si a acceptat invitatia mea la un dialog (ce poate sa fie polemic- nu a spus nimeni ca vom fi toti intru aceiasi idee) nu presupune deloc "nasterea" cine stie carei monstruoase coalitii.
Daca nu as crede necesar pentru toti sa incepem odata discutiile pe idei (avand ca platforma fie si cartile celor de la "A treia forta"- dar sa nu uitam de prea ignoratele carti ale domnilor Vosganian sau Iorgulescu, deja marfa de anticariat, sau de cartea domnilor Stoica si Aligica), in clipa aceasta as intra intr-o mai lunga pauza de tacere pe acest blog.
Si nu as face asta pentru ca tin sa stau in carapacea mea, ci pentru ca se pare ca atat domnii Tarziu si Codrescu, vor avea de suferit de pe urma faptului ca indraznesc sa stea de vorba cu un "cal troian" ca mine.
Bateti cimpii in stil mare, de ambele parti, desi mai rusinos aici. Poate doar Hurduzeu si Iulian Capsali sa zic, ca se apropie cel mai bine de o atitudine demna si practica, in conflictul asta.
Fara indoiala ca nu era cazul ca de la o relativa si confuza(pina la urma) sustinere a victoriei lui Basescu, sa se ajunga la acuzatia de mineriada sau de camera a ororilor.
Fara indoiala ca nici impaciuirea asta pretinsa cu orice pret, sub masca iubirii si iertarii, in loc de o mai demna pozitie contrara dar fara ranchiuna, atitudine care il scoate din sarite pe Mircea Platon, nu e sursa unei asemenea reactii.
Cred ca sint ceva amanunte personale, care nu ne privesc.
E adevarat ca Mircea Platon greseste, intrece masura, datorita unui "defect" al intransigentei, dar care ii asigura atit consecventa cit si pazirea de compromis, chiar daca uneori rateaza unele punti de legatura nemincinoase.
Dar acuzatia de "doaga lipsa", ca i s-a urcat la cap, precum si felul in care Codrescu-Tarziu fac pe ascetii "linistiti" care isi permit sa faca psihanaliza, e deplasat, cu adevarat minie proletara sic ategoric necrestineasca. La fel ca si falsa modestie, care e mai rea cu mult decit minia proletara.
Astfel de acuzatii murdaresc orice initiala incercare de impaciuire si o fac sa para ipocrita.
Una e sa te acuze cineva de mineriada, pentru ca subiectiv s-a inverunat si otarit, de la o cearta asupra premizelor si consecintelor aplicarii lor si alta e sa arunci acuzatii murdare de prostie, nebunie si nu numai.
Sincer si pe mine m-a iritat Mircea Platon, ca prea usor si-a iesit din pepeni, dar il pot ierta ca e "disperat" dupa inviolabilitatea atasamentului fata de adevar si cere sa fie vazute lururile alb-negru, da-nu acolo unde e clar ca e vorba de dihotomii evidente, unde nu se pot aplica nuante si gusturi.
Apoi am fost scirbit de felul cum se atrage obsesiv atentia ca "noi am incercat mereu", nu am gresit nimic, ba chiar am cerut impaciuire si masura, dar ne permitem sa aplicam epitete si aere de superioritate - desi initial ma bucuram de felul cum Tarziu, NU si Codrescu, au cautat sa nu rupa fratia.
In concluzie felicitari lui Hurduzeu si Capsali, care pot fi luati de exemplu bun si model aici si cei care isi permit sa psihanalizeze cu atita usurinta, ca gisca din ultimele comentarii, sa se limiteze la birfele din pridvor bisericii, daca nu pot sa puna friu de tot.
MASURA inainte de toate o da insusi ADEVARUL, nu o poate "aplica" nimeni si nici nu trebuie sa o forteze dupa propriile intentii bune, ci sa o intrupeze in consecventa. Nu poti vorbi de impaciuire si apoi de prostie si "napoleonism", ca e semn de trufie evident.
Pentru Cristina:
Creştineşte, de bună seamă.
Mulţumesc pentru solidaritate.
Nu mai spune însă că eşti psiholog, că se stresează lumea...
Se pare că vechea deviză liberală "Voiesce si vei puté!" nu prea mai ţine: la noi toţi vor, dar nimeni nu poate...
Iar "vestitorii" nu mai pricep nimic - şi pe bună dreptate...
Cred că d-l Racu, care îndeamnă la armistiţiu de sărbători, e cel mai cu capul pe umeri. Ar avea ceva timp astfel şi antibăsescienii să-şi lingă rănile, şi băsescienii să-şi realizeze derizoriul, şi dreapta să-şi aducă aminte că toate acestea n-au nimic de-a face cu ograda ei (mai degrabă lăsată de izbelişte).
Bucurie întru Domnul!
@ Vestitor:
Bine. Va urez sa fiti - dumneata, Mircea, Gheorghe si cine mai credeti ca se cuvine sa va stea alaturi - mai buni decit sintem noi in toate cele, de la trairea credintei la fapta culturala si civica.
Noi, cei de la Rost, om merge, cum putem, pe drumul nostru si fara voi - nu va sileste nimeni sa ne insotiti.
Dumnezeu sa ne ajute!
@ Bogdan Duca:
Frate, nu te preocupa de "suferinta" noastra, avem pieile tabacite de-acum. Important este sa iasa ceva bun din intilnirea noastra.
Te astept cu textul.
@Tarziu
Multumesc pentru urare. Pentru mine orice intilnire, chiar si virtuala e prilej de zidire si in-dreptare. Si cu atit mai mult de a gresi. Va urez sa continuati sa faceti tot ce considerati(sau ce ste) bun si sa va sprijine Dumnezeu, pe acest blog.
Dar asta imi aduce de aminte, "pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati"
Daca sinteti "pe linie" nu e nevoie sa va delimitati negativ fata de Mircea sau altii, sa faca Dumnezeu socoteala si judecata, ci doar pozitiv.
Asta ma face sa nu imi placa de atitudinea dumneavoastra fata de Platon, nu in esenta, ci in faptul ca ii bateti obrazul, ca de la Rost a pornit. Pai ce noi/el nu stim?
Fara doar si poate, mergeti pe drumul vostru, asta e o necesitate si va voi insoti la vreme de razboi si ma voi razboi cu voi intru limpezire si Adevar, in vreme de pace.
Ca va acuza de legionarism, de antisemitism, de verde de Paris, de matasea broastei, de fariseism, de compromis, de falsa modestie, daca incercati mereu sa faceti voia Lui, constineti ca nu sinteti feriti de greseala, cu ce ar putea sa va supere?
Supararea nu vine cind nu ne inteleg prietenii, ci trebuie sa vina de la a ne indeparta de Dumnezeu. Prietenii ne pot trada in social, si sa ne fie "intimi" in duh.
Nu va intristati de o cearta in familie cu Platon, sa raminem treji, in cele care vin de la intunecime.
Ce sfada e problema sau pactul cu necuratul?
@Codrescu:
Va iert ca poate v-ati saturat de intelegeri "gresite" sau de "necopti" care isi dau cu parerea. Dar de la cineva cu virsta venerabila, de la un imbunatatit prin experienta asteptam umor de "barba mosului" si poate mustrare ferma,dar din pacate nu asta vine.
Trebuie sa ne fiti model, si parinte intelept, isihit, nu cu accedie si acreala de pensionar, care isi arata in inghesuiala din tramvai scirba fata de neciopliti.
Pace ţie, bine-vestitorule!
Iartă neputinţele unor bieţi pensionari, că nu se strîmbă dreapta într-un ciot!
("Barba moşului" e din altă poveste, dar fiecare poveste are tîlcul ei...)
Şi iarăşi mă încăpăţînez şi zic: Bucurie întru Domnul!
Trimiteți un comentariu