Iniţial a fost vorba de o scurtă vacanţă de Paşti luată şi pe blog. Apoi am avut felurite urgenţe şi n-am mai postat nimic. Trec printr-o perioadă mai aglomerată şi nu voi avea timp să scriu aici încă o săptămînă sau două. Însă, probabil că voi mai întîrzia să revin on line, preferînd să o fac cu un blog cu altă înfăţişare şi potrivit unei viziuni uşor schimbate. (După cum unii dintre dvs. veţi fi observat, sînt pus pe schimbări în primăvara asta: lucrăm şi la noul site al revistei ROST). Dacă aveţi sugestii, vi le aştept cu interes. Doamne-ajută!
În general, noi ne-am dezobişnuit să vedem viața în desfăşurarea ei, ci ne oprim la segmente, refuzând să anticipăm urmările sau să evaluăm întregul. E adevărat că, pe vreme de furtună, fulgerul poate ucide un om, dar tot el este cel care fertilizează ploaia şi, prin ea, pământul. E adevărat că o corabie se poate scufunda în apa oceanului, dar nu e mai puțin adevărat că una ca ea a descoperit America. E adevărat că pe câmpul de luptă cad soldați în bătălie, dar tot atât de adevărat este că supraviețuitorii asigură victoria.
De ce ne poticnim noi la mijloc, unde se petrece impasul, şi nu anticipăm capătul drumului? Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseşte că, la un moment dat, aflându-se Iisus laolaltă cu ucenicii Săi, le-a făcut următoarea mărturisire despre Sine: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî şi a treia zi va învia”. În final, Evanghelistul adaugă: „Și ei foarte s’au întristat”.[1] Se naşte întrebarea: De ce oare s’au întristat, de vreme ce Iisus le vestea învierea? Normal ar fi fost ca, auzind vestea uciderii, pentru o clipă să li taie respirația, pentru ca imediat după aceea, la vestea învierii, să răsufle uşurați. Iată însă că ei au rămas încremeniți în spațiul tenebros al evenimentului, incapabili să vadă mai departe.
Dragii mei, a porni la drum înseamnă a avea o țintă, ceea ce denotă existența unui scop. De cele mai multe ori, între tine şi țintă se interpun unul sau mai multe obstacole, numărul acestora depinzând de distanța dintre punctul de pornire şi cel la care vrei să ajungi. Orice obstacol e un punct de poticnire; dacă el e masiv, înalt, puternic, te poate descuraja. Știți care e cheia succesului?: să faci din el un obstacol transparent, adică să vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Obstacolul poate fi negura, întunericul, necunoscutul. Ținta poate fi sigură sau nesigură, ipotetică, dar întotdeauna revelatoare.
În zilele noastre se afirmă tot mai des că trăim „vremuri apocaliptice”. Pentru evocarea acestora nu voi deschide Cartea Apocalipsei, ci un fragment dintr-o cuvântare a lui Iisus consemnată în Evanghelia după Matei: „Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă’nspăimântați, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăție peste’mpărăție, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veți fi urâți de toate neamurile din pricina numelui meu. Atunci mulți se vor poticni şi unii pe alții se vor vinde şi unii pe alții se vor urî. Și mulți profeți mincinoşi se vor scula şi pe mulți îi vor amăgi. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”.[2]
În vremea noastră, nu puțini sunt tinerii curați la suflet, bine intenționați şi dornici să se inițieze în tainele vieții religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adică la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experiență, bine pregătiți şi gata să-i asiste pe cei neajutorați, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puține ori apar profeți improvizați, cu evidentă poftă de publicitate sau stăpâniți de un duh al cabotinajului stilizat. Unii cer organizarea unor rugăciuni generale, colective, cu mare răsunet în popor, pentru evitarea apocalipsei care mijeşte de pe o zi pe alta, uitând că apocalipsa va veni oricum, ea făcând parte din iconomia divină, şi că grija noastră nu este aceea de a o evita, ci de a o traversa nevătămați de propriile noastre păcate. De obicei, o furtună se anunță prin întețirea vântului, prin fulgere la orizont, prin spulbere de praf, prin dispariția luminii soarelui în spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce panică şi spaimă. Aşa se anunță şi vremurile apocaliptice. Eu nu ştiu dacă ele mijesc sau vor pieri înainte de a se naşte, dar ştiu sigur că noi nu împotriva apocalipsei trebuie să luptăm (căci ea va veni oricum), ci pentru capacitatea noastră, a fiecăruia, de a o traversa fără vătămări sufleteşti, fără vina fraților de a-şi fi vândut fratele, aşa cum s-a întâmplat în istoria lui Iosif.
Or, pentru aceasta există o singură armă: răbdarea.
Răbdarea însă trebuie însoțită, neapărat, de conştiința că tot începutul are un sfârşit, şi că acesta nu poate fi decât luminos. Cartea Apocalipsei e înfiorătoare, dar ea se termină anunțând Cerul cel nou şi pământul cel Nou; şi, în final, Noul Ierusalim.
Iată că Dumnezeu ne-a ajutat să prăznuim luminata înviere a Fiului Său, în numele Căruia vă împărtăşesc, tuturor, arhiereşti binecuvântări, adresându-vă tradiționala salutare: Hristos a înviat!
Un prieten m-a rugat să fac public anunţul umanitar de mai jos, asigurîndu-mă că o cunoaşte pe tînăra care are nevoie de ajutorul nostru şi că este într-adevăr într-o situaţie disperată.
Postez anunţul în speranţa că, măcar în preajma Jertfei şi a Învierii Mîntuitorului nostru, sîntem mai sensibili şi vom răspunde mai mulţi acestui apel. (C.T.)
Dragii nostri,
Va scriem pentru a va cere ajutorul pentru un suflet drag noua, Diana Mociran, din Baia Mare, in varsta de 28 de ani, care sufera de chistadenocarcinom ovarian cu carcinomatoza peritoneala (cancer). A suferit trei interventii chirurgicale si tratament in Romania, insa acestea nu i-au rezolvat problemele de sanatate.
In momentul de fata starea ei este grava si are nevoie urgenta de o operatie in Germania, ale carei costuri se ridica la 60.000 EUR. Familia nu detine aceasta suma, fiind nevoita sa apeleze, pentru salvarea singurului copil, la ajutorul celor din jur.
Va rugam sa n-o uitati pe Diana si sa o ajutati. Donatiile se pot efectua in conturile deschise la BRD, sucursala Baia Mare, agentia Hortensiei nr:
Dan Puric va conferenţia despre Omul Frumos, vineri, 24 Aprilie 2009, de la ora 16:00, la Teatrul "Luceafărul" din Iaşi, la invitaţia revistei "Convorbiri literare". Publicaţia îi va acorda şi un premiu pentru activitatea sa culturală.
Evenimentul face parte din seria de conferinţe pe care Dan Puric le ţine anul acesta pentru strîngerea de fonduri necesare realizării “Centrului Memorial Rapa Robilor” de la Aiud, jud. Alba. Proiectul de la Aiud este coordonat de Schitul “Înălţarea Sfintei Cruci”, căruia Dan Puric îi donează banii.
Biletele pentru conferinţa de la Iaşi s-au pus în vînzare la casa de bilete a Teatrului "Luceafărul".
Editura Predania şi Ordinul Arhitecţilor din România vă fac cunoscută deschiderea expoziţiei de fotografii a artistului Milinko Stefanovici,intitulată Kosovo şiMetohia în lacrimi, expoziţie găzduită de Ordinul Arhitecţilor din România la Bucureşti în str. Verona nr. 19 (zona Cinema Patria, în spatele Librăriei Cărtureşti), accesibilă publicului larg din data de 14 apriliepână la 30 aprilie 2009.
Expoziţia propusă publicului bucureştean este,mai precis, un reportaj realizat sub forma unui jurnalfotografic, în vara anului 1999, perioadă în care Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo şi Metohia, iar forţele NATO şi formaţiunile paramilitare albaneze au preluat controlul asupra regiunii.
Milinko Stefanovici, renumit artist fotograf sârb, a fost martorul represaliilor împotriva locuitorilor de altă etnie decât cea albaneză, locuitori lipsiţi de apărare, prilej cu care a realizat o serie de fotografii zguduitoare şi purtătoare ale unui mesaj de excepţie. În egală măsură, artistul se vădeşte profund preocupat şi de despre cutremurătoarea soartă a bisericilor ortodoxe din provincia sârbă Kosovo şi Metohia.
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Serbia, Milinko Stefanovicieste apreciat ca fiind unul din cei mari artişti fotografi din toate timpurile de pe teritoriul fostei Republici Federale Iugoslavia.
Născut la 12 martie 1947, în Kostainik, lângă Krupani, Serbia, deţinător al titlului de Maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia, Milinko Stefanovicia participat la numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale, obţinând o serie de premii şi distincţii. În anii 1980 era cunoscut îndeosebi pentru genul de fotografie „Life”, iar începând cu anii 90 se orientează spre teme din spaţiul duhovnicesc şi cel al tradiţiei.
Redactor, editor şi pedagog, are o mare influenţă asupra tinerei generaţii de profesionişti ce îşi desfăşoară activitatea în domeniile jurnalistic şi editorial, dar şi în cadrul unor grupări artistice, mai ales datorită abordării sale culturale ce îmbină într-o manieră specifică spiritul tradiţionalul cu cel modern. (Editura Predania)
Traian Băsescu a declarat ieri că, printre altele, va cere guvernului să modifice legea cetăţeniei române, astfel încît aceasta să poată fi obţinută mult mai rapid de către basarabenii care o cer. Era nevoie de o asemenea atitudine, căci, în ultimii opt ani, dintr-un milion de cereri de cetăţenii făcute de basarabeni, doar aproximativ 4000 au fost aprobate. Să vedem dacă se va trece de la declaraţii la fapte.
Pînă atunci, iacătă ce reacţie prostescă au avut comuniştii la măsura anunţată de Băsescu: ameninţă că vor interzice dubla cetăţenie. Cu alte cuvinte, vrei şi cetăţenie românească, adică, pe şleau, să fugi din lagărul comunist care e astăzi Basarabia? Îţi pierzi cetăţenie "moldovenească". Ei, na! Şi ce? La ce ţi-o folosi să fii cetăţean moldovean? Să te calce în picioare miliţienii lui Voronin? Să te ţină acest stat ilegitim şi falimentar prizonier pe un salariu sau o pensie de mizerie? Să fii îndoctrinat zilnic cu tîmpenie comunistă?
Mă rog, nu-mi fac griji că basarabenii vor şti ce să aleagă. S-ar putea însă ca, dacă interzic dubla cetăţenie, comuniştii lui Voronin să fie traşi de urechi de Moscova, fiindcă mulţi cetăţenie ai R. Moldova, cîteva sute de mii, după cîte ştiu, au deja şi cetăţenie rusă.
Ce sa fac? Imi place Plesu. Mai ales cind are dreptate. Asa ca redau si aici ce-am citit in Adevarul. Sper ca adversarii sai mai vechi sau mai noi, care se intimpla sa viziteze blogul acesta, sa nu se nacajeasca prea tare in Saptamina Mare. M-as simti vinovat. (C.T.)
O fantomă: comunismul
Andrei Pleşu
Victoria electorală a PCRM s-a obţinut, se pare, şi prin numărarea voturilor unor morţi. Împrejurarea e imens semnificativă. Comunismul nu se poate bizui pe o majoritate a viului.
Cei supăraţi pe anticomunişti se împart, în genere, în trei categorii: bătrânii comunişti, care refuză să-şi renege opţiunile de-o viaţă şi trăiesc, inerţial, din lemnul retoricii de partid, amnezicii, care, hărţuiţi de greutăţi zilnice, cred că până în ’89 au trăit în paradis şi puberii, care, având despre comunism o imagine livrescă, indirectă, speculează cochet şi nărăvaş, în umbra eternei stângi occidentale, pe marginea idealurilor nobile ale unui regim, pe care, de fapt, nu l-au cunoscut. Evident, există şi numeroase subcategorii.
Mai sunt, de pildă, câţiva băieţi pofticioşi de succes, care au înţeles repede cât de rentabil e, în lumea de azi, să-ţi califici adversarii drept „neoconservatori de dreapta”. Mai sunt şi naturile suave, pentru care comunismul e o nostalgie mai curând literară, alcătuită din suma micilor lor bucurii juvenile (îngheţata pe băţ, joia tineretului, crenvurştii de după defilare etc). Mai sunt, să nu ne sfiim să o spunem, şi proştii puri şi simpli, contragii de profesie şi minţile sucite, aşezate mereu excentric faţă de bunul-simţ şi buna-credinţă.
Ceea ce au în comun aproape toate categoriile de mai sus este ideea fixă că, de fapt, comunismul n-a existat cu adevărat. De câte ori se invocă păcatele comunismului real, tragedia milioanelor de victime ale dictaturii comuniste, malversaţiunile tuturor guvernărilor bolşevice din estul european, din câteva ţări asiatice, sau din Cuba, reacţia apologeţilor e promptă şi definitivă: acolo unde comunismul a fost la putere, el a fost un fals comunism.
A „întinat” gândul bun al originilor ideologice, „s-a abătut” de la principiile infailibile, sublime, boreale ale marxism-leninismului. Marx are încă o dată dreptate: comunismul n-a fost – şi nu este - decât o stafie care bântuie Europa şi lumea. A debutat ca stafie şi a rămas stafie până în ziua de azi. Nu s-a întrupat încă, n-a fost niciodată trăit aievea. Au existat doar câteva eforturi – ratate – de a-i da corp.
Evenimentele de la Chişinău ar fi trebuit, în mod normal, să producă, în tabăra celor care înfierează anticomunismul pre-senil al „reacţionarilor”, mici cârcei metafizici, mici dubii şi reevaluări. Nu e cazul. S-a decis rapid că Voronin şi partidul său nu sunt comunişti adevăraţi, ci nişte mafioţi oarecare şi că tinerii din stradă nu au nimic cu comunismul, ci cu sărăcia, nedreptatea, corupţia etc.
Când strigă „Jos comunismul!” au în cap altceva, sau nimic. Faptul că Voronin are acelaşi discurs ca Ceauşescu, că demonstranţii sunt numiţi, ca şi răzvrătiţii din Timişoara, huligani şi vandali, că vinovaţii sunt întotdeauna „oficinele” străine, serviciile secrete ale duşmanilor, dar niciodată defectul structural al sistemului, faptul, aşadar, că oriunde e instalat, comunismul trăieşte în regimul funest al stereotipiei şi minciunii şi că are drept efect prăbuşirea economică ireversibilă, faptul, în sfârşit, că Moscova se manifestă solidar cu o putere nelegitimă, în vreme ce Occidentul ezită precaut între principii şi acomodări tactice, toate acestea nu par să conteze
Contează spălarea încăpăţânată a viciilor evidente şi monumentalizarea unor virtuţi ireale. Victoria electorală a PCRM s-a obţinut, se pare, şi prin numărarea voturilor unor morţi. Împrejurarea e imens semnificativă. Comunismul nu se poate bizui pe o majoritate a viului. Are nevoie de susţinerea unor spectre. Iar ataşamentul tenace al unora pentru idealurile lui „de veacuri” şi pentru „viitorul lui de aur” e o formă de necrofilie.
Adresare către mitropolitul Vladimir: "Cereţi încetarea torturii!"
12 aprilie 2009
Liderii opoziţiei de la Chişinău declarau ieri sus şi tare că vor scoate în piaţă "zeci de mii, milioane de oameni". Însă au ieşit doar cîteva sute, arătînd adevărata faţă a opoziţiei moldoveneşti. Mitingul de azi poate fi rezumat într-o singură propoziţie astfel: Opoziţia de carton a ieşit la microfon.
În timp ce liderii opoziţiei şi-au cerut şi au primit aprobare de la tiranii comunişti pentru noi proteste, adevăraţii protestatari sînt vînaţi şi torturaţi de poliţişti cu măşti pe faţă. A apărut primul mort, tînărul Valeriu Boboc, tatăl unui copil de un an şi jumătate. Sînt sigur că mai sînt şi alţi morţi şi că în următoarele două trei săptămîni vor fi sute, deoarece majoritatea dintre cei bătuţi au şanse să moară din cauza hemoragiilor interne.
Aşa bat comuniştii de cînd sînt ei. Răpesc oamenii şi-i bat pînă le dezbat măruntaiele. Apoi îi "eliberează", ştiind în cîte zile urmează să moară. Iar medicii legişti declară drept cauză a decesului ciroza, supra doză de alcool sau căzătură de la înălţime. Poliţia specială învaţă aceste metode la cursurile secrete.
În aceste zile există sute de tineri care au fost victima unor astfel de bătăi. Mai sînt şi alţii care stau ascunşi, înnebuniţi de frică. Dar pînă cînd?
Opriţi teroarea în Moldova!
Declaraţi regimul comunist regim totalitar şi interziceţi-l prin lege, aşa cum s-a făcut în atîtea state europene!
Începeţi urmărirea penală a preşedintelui Voronin şi a aparatului său!
Mă adresez în primul rînd mitropolitului Vladimir să iasă şi să ceară public încetarea torturii şi eliberarea necondiţionată a tuturor tinerilor răpiţi în aceste zile în mod ilegal de către forţele de ordine şi securitatea statului Moldova.
În numele lui Dumnezeu, fiţi oameni, uitînd pentru cîteva zile de politică!
Dacă judecăţile omeneşti pot fi cumpărate, judecata lui Dumnezeu nu va întîrzia!
Cuvînt către preşedintele Voronin
(11 aprilie 2009)
În aceste zile comunismul a demonstrat încă o dată, pentru cine mai era nevoie, că este un regim întreţinut prin tortură şi şantaj. O lume întreagă a văzut cum poliţiştii moldoveni atacă lumea paşnică de pe stradă, bătînd cu sadism copii şi femei. Totul se petrece sub ochii satisfăcuţi ai preşedintelui, fost general de miliţie sovietică.
Am fost personal în mulţime pentru a mărturisi în numele tuturor preoţilor şi a creştinilor torturaţi şi ucişi de regimul comunist sovietic. Am mărturisit, mai întîi, în numele bunicului meu preot, pe care nu am avut posibilitatea să-l cunosc, pentru că bolşevicii l-au ucis la vîrsta de 37 de ani, dîndu-mi în loc un tată propagandist al ateismului ştiinţific.
Am vorbit cu băieţii care au fost aduşi în stare să arunce cu pietre şi să dea foc Parlamentului şi Preşedenţiei. Ei nu au dat foc unor clădiri ale statului moldovenesc, ci unor obiecte care au devenit simboluri ale comunismului.
În nume propriu şi în numele milioanelor de creştini ucişi de comunişti, care cred că mă vor încuviinţa, mă adresez preşedintelui Vladimir Voronin:
Domnule Voronin, nu sînteţi vrednic să fiţi numit domn şi nici frate! Vă voi numi, pur şi simplu, preşedinte.
Aşadar, preşedinte Vladimir Voronin, v-am cunoscut faţă către faţă o singură dată, cînd aţi venit la Noul Neamţ, la stareţul de atunci Dorimedont, căutînd aliaţi în prima campanie electorală pe care aţi cîştigat-o aşa cum aţi cîştigat-o. Ştiţi prea bine, episcopul Dorimedont nu v-a devenit niciodată un aliat şi, poate de aceea, a murit în condiţii atît de incerte la vîrsta de doar 45 de ani.
Vă rog, nu mai folosiţi biserica lui Hristos pentru a vă înmulţi în mod nedrept numărul de voturi. Lăsaţi-i pe ierarhii noştri cei slabi de înger să-şi vadă liniştiţi de drumul lor, pentru că aţi văzut că pe unii mai tari, cum a fost vlădica Dorimedont, nu-i veţi supune nici prin moarte.
Lăsaţi-l pe mitropolit ca în acest an să aducă fără Dumneavoastră focul sfînt de la Ierusalim, iar dacă nu are bani de drum, îi voi da eu. Mă tem că dacă veţi mai continua mult această tovărăşie cu ierarhii moldoveni, vom ajunge degrabă ca ouăle roşii de Paşti să fie ornate cu seceri şi ciocane.
Vă rog să vă cereţi iertare public de la mamele copiilor care au fost stropiţi cu droguri, bătuţi şi torturaţi de poliţişti chiar sub ochii Dumneavoastră.
Eliberaţi-i pe tineri din arest şi ordonaţi începerea cercetării penale a poliţiştilor şi a mai marilor lor care au ordonat aceste acte de violenţă şi tortură a cetăţenilor paşnici.
Cereţi-vă iertare şi daţi-vă demisia, plecînd undeva departe de acest popor, declarîndu-vă singur, cît mai sînteţi preşedinte, persona non-grata pentru Republica Moldova.
Să ştiţi că oamenii nu se nasc răi din fire, ci devin aşa prin împrejurările vieţii. Aveţi încredere în oameni şi încercaţi să învăţaţi să iubiţi. Aceasta este o mare bucurie pentru suflet.
UPDATE
Vedeti aici alte marturii ale toturilor la care sint supusi opozantii regimului comunist din Basarabia.
In Basarabia, comunistii isi fac de cap, in chip bestial, asa cum fac de 90 de ani in toata lumea. Aresteaza abuziv copii si adulti pe care ii acuza de "tradare", "uneltire", "complot", ii tortureaza cu o bucurie diabolica, inchid granitele, interzic jurnalistilor straini sa-si faca treaba, ii inchid pe jurnalistii de opozitie din R.M., arunca vina pealtii - Occident, UE, Romania -, aratind spre un "pericol" inexistent din afara tarii, pentru a masca samavolniciile dinantru.
Opozitia este ca paralizata. Am vazut 10 minute de negocieri filmate intre liderii partidelor de opozitie intrate in Parlament, Filat, Urecheanu si Chirtoaca, pe de o parte, si liderii comunisti, Vornin si Lupu, pe de alta. Dezamagitor. Opozantii isi cer scuze ca exista.
Societatea civila e slaba si divizata. Revolta din 7 aprilie a fost, in opinia mea, izbucnirea spontana a unor tineri care nu mai pot indura comunismul. Ca si in Romania lui '89 sau '90, niste copii au avut curajul sa se ia de piept cu sistemul. Puterea a folosit momentul si a declansat vandalizarile vazute de toata lumea, pentru ca apoi sa aiba pretextul sa reprime brutal orice forma de opozitie. Opozitia a incercat sa speculeze si ea momentul negociind renumararea voturilor - operatiune inutila, avind in vedere tehnicile folosite de comunisti pentru a falsifica rezultatele alegerilor din 5 aprilie.
In timp ce pe strada mai sint oameni care indraznesc sa strige "Jos comunismul!", militienii de la Chisinau ii snopesc in bataie pe arestati si fabrica "probe" ale implicarii "puterilor straine" in "revolutie".
Iata mai jos o marturie zguduitoare. Ne trimite in Romania anilor '50, in decembrie '89 si - sa nu uitam - in vremea Pietei Universitatii. Occidentalilor care se ascund dupa formule diplomatice, ingaduind existenta unui asemenea regim criminal in Europa, ca si romanilor cu nostalgii sau optiuni comuniste ar trebui sa le crape obrazul de rusine.
De ce nu intervine UE? De ce tac SUA? In Irak si Afganistan s-au napustit cu puzderie de armata pentru a elimina regimuri similare. Iranul este amenintat continuu cu un razboi, sub acelasi pretext, ca nu e democratic si reprezinta un pericol.
E adevarat ca artificiala republica de dincolo de Prut nu este bogata in petrol, nici nu ameninta sa devina o putere nucleara, dar e importanta din punct de vedere geostrategic. Daca principiile si valorile pe care le declama n-au contat niciodata pentru Occident, macar interesul propriu ar trebui sa si-l stie.
Jurnalul Naţional încearcă să cîştige bătălia cu celelalte cotidiene nu numai prin "cadourile" pe care le oferă, recte cărţile din colecţia "Biblioteca pentru toţi" (din care îmi pare rău că n-am apucat să semnalez la vremea lor volumele din Cel mai iubit dintre pămînteni, de Marin Preda - în opinia mea poate cel mai bun roman românesc), ci şi prin conţinut. Şi o face de mai mulţi ani, încă de pe cînd lucram şi eu acolo, iar Tucă se întorsese la cîrma JN pentru a-l relansa. Uneori, foarte inspirat şi profund.
De pildă, iată, prietenul Alex ne vesteşte că noul site al JN scoate în faţă un supliment pe care l-am gîndit şi coordonat eu, prin 2004: Sfinţii de lîngă noi. Îi veţi regăsi acolo pe părintele Gheorghe Calciu, părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc, părintele Ioanichie Bălan, părintele Celopa Ilie, părintele Grigore Băbuş, părintele Galeriu, părintele Stăniloae, părintele Sofian Boghiu, părintele Ilie Lăcătuşu, părintele Constantin Voicescu, părintele Nicolae Tănase, părintele Teofil Părăian, părintele Ilarion Argatu.
Îmi face plăcere să vă semnalez acest supliment, cumva uitat sub avalanşa noutăţilor cotidiene, nu doar pentru că îmi este aproape sufleteşte, cît mai ales pentru că se potriveşte foarte bine în contextul deschiderii expoziţiei de la Cercul Militar Naţional şi al campaniei pentru canonizarea sfinţilor din închisori.
Aştept să re-pună în valoare JN şi suplimentul pe care l-am făcut despre luptătorii din rezistenţa armată anticomunistă, intitulat Haiducii lui Dumnezeu, care deocamdată nu poate fi accesat.
Partidul Comunist din Republica Moldova a cîştigat alegerile generale, pentru a treia oară consecutiv. Opoziţia şi societatea civilă îi acuză pe comunişti că au falsificat rezultatul alegerilor cu ajutorul unui soft special adus din Rusia. Zeci de mii de basarbeni au ieşit în stradă cerînd plecarea comuniştilor de la putere. Majoritatea covîrşitoare a protestatarilor este formată din tineri. Ei au asaltat parlamentul şi preşedinţia din republica ilegitimă de dincolo de Prut, scandînd, printre altele: "Trăiască, traiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!" şi "Revoluţie! Revoluţie!". Clădirea parlamentului a fost incendiată. Comunicaţile telefonice au fost tăiate în zona de protest, iar televiziunile şi radiourile şi-au încetat emisia - probabil din ordinul guvernului. Poliţia a intervenit în forţă rănind mai mulţi protestatari. Manifestaţii anticomuniste au loc şi la Ungheni şi Bălţi, două oraşe importante ale Republicii Moldova. Liderii opoziţiei cer anularea alegerilor din 5 aprilie şi găsirea unei soluţii paşnice pentru alternanţa la putere. Nu ştiu dacă basarabenii au suficientă forţă ca să-i alunge singuri pe comunişti. Oricum, trebuie să acţioneze şi românii de dincoace de Prut. Nu avem dreptul moral să-i lăsăm singuri pe fraţii noştri. Poate că diplomaţia noastră ar trebui să găsească resurse ca să facă presiuni asupra Chişinăului, fie şi indirect, pentru înlăturarea comuniştilor de la putere. E momentul în care la Chişinău poate avea loc o revoluţie sau o simplă răzvrătire fără urmări, cum au mai fost.
La Chişinău, forţele de ordine trag cu gloanţe de cauciuc. O parte din manifestanţi au plecat, probabil de teamă. Se zvoneşte că la lăsarea nopţii, Voronin va trimite armata să tragă în mulţime cu muniţie de război.
Comunicaţiile pe internet au fost şi ele suspendate. (în jurul orei 17.00)
Vladimir Voronin spune că e o tentativă de lovitură de stat şi îi acuză pe protestatari că vor să fie vărsare de sînge.
Potrivit lui Dumitru Ciorici, director executiv Unimedia.md., opoziţia, reprezentată de Serafim Urecheanu, Vlad Filat şi Mihai Ghimpu, negociază repetarea alegerilor cu premierul Zenaida Grecianai.
UE, prin Javier Solana, a deschis niţel ochii, dar apoi a slobozit o declaraţie împăciuitoristă. Pe urmele sale, Ministerul de Externe român a spus şi el că nu e rău să fie bine şi că nu va ceda la provocări.
Liderul Partidului Comunist din Federaţia Rusă şi a grupului acestuia din Duma de Stat, Ghennadi Ziuganov, este convins că evenimentele din Republica Moldova sunt rezultatul acţiunilor serviciilor secrete occidentale, anunţă Interfax.
La Bucureşti, studenţii basarabeni organizează un miting de solidarizare, astă seară, începînd cu ora 19.00, în Piaţa Universităţii.
La Constanţa se va organiza o acţiune similară, în Parcul Primăriei, lîngă Statuia Libertăţii, între orele 19:00-20:00.
La Oradea va avea loc de la ora 20.00 în centrul oraşului o manifestaţie de susţinere a protestelor anticomuniste de la Chişinău. Primăria municipiului a aprobat această manifestaţie, însă Jandarmeria se opune inexplicabil acestui eveniment - transmite NapocaNews.
La Cluj-Napoca, basarabenii susţinuţi de tinerii clujeni se vor aduna de la ora 19:00 în Piaţa Avram Iancu, pentru a-şi transmite susţinerea faţă de fraţii lor de la Chişinău care contestă alegerile parlamentare, pe care le consideră fraudate.
Pe malurile Oltului transilvanean, de o parte si de alta a drumului care leaga Sibiul de Fagaras, se afla douasprezece biserici aproape necunoscute, impodobite cu o pictura atat de frumoasa, incat pare rupta din rai. Autorii acestui miracol mural sunt tarani. Au trait in urma cu 200 de ani, pribegind din sat in sat ca sa-L proslaveasca in culori minunate pe Dumnezeu. Nevazuti si necunoscuti, de pe urma lor au ramas pereti si icoane pictate cu o nemaiintalnita credinta si ardoare, precum si un nume: Grecu, un neam intreg de zugravi care si-au transmis din tata in fiu mestesugul, dar mai ales sufletul, impovarat de suferinta romanilor din Ardeal, aflati la vremea aceea sub acvila imperiala.
Asociaţia ROST vă invită luni, 6 aprilie a.c., ora 17.00, la deschiderea expoziţiei foto-documentare "Pe drumul Învierii", la Cercul Militar Naţional.
Expoziţia vorbeşte despre cum l-au mărturisit pe Hristos, pînă la ultimele consecinţe, şase mari figuri ale rezistenţei anticomuniste prin credinţă: părintele Arsenie Boca, părintele Daniil - Sandu Tudor, părintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu şi părintele Arsenie Papacioc.
Sopul acestei manifestări este acela de a dezvălui o istorie mai puţin cunoscută publicului larg, aceea a războiului spiritual dintre Biserica Ortodoxă - în înţelesul întregii comunităţi de credincioşi - şi regimul comunist, război în care a fost ucisă în cea mai mare parte elita interbelică şi viitoarea elită - studenţimea.
Modalitatea prin care slujim interesul legitim de cunoaştere a propriei istorii este o radiografie a vieţilor unor personalităţi exemplare aşa cum transpare ea din documentele şi fotografiile aflate în dosarele întocmite celor şase de către poliţia politică.
Evenimentul beneficiază de un fond artistic, alcătuit dintr-o serie de icoane pictate de artistul plastic Valeriu Stoica.
Vor vorbi: dr. Emilia Corbu, Răzvan Codrescu şi sus-semnatul.
Expoziţia este deschisă la Cercul Militar în perioada 6 - 20 aprilie a. c.
Am primit de la Mănăstriea Petru Vodă apelul de mai jos al Părintelui Iustin Pârvu, însoţit de un tabel pentru strîngerea de semnături. Le redau ca atare abia acum, întrucît abia m-am întors din munţii patriei, unde am fost să documentez ceva de suflet pentru cititorii săptămînalului Formula As.. (C.T.)
Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem istoviţi de atâta confuzie şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei. Oare Mântuitorul, când S-a rugat în grădina Ghetsimani să I se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă? Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce? A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme, nu putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru şi dragostea faţă de toţi, şi faţă de cei ce ne prigonesc.
Inamicul a căutat prin mijloace diversioniste şi prin dezinformare să împingă la descurajare atât în forţele noastre, cât şi în viaţa politică şi cea religioasă. Bineînţeles că încrederea noastră nu vine de la nici un partid politic, ci numai de la Părintele luminilor, de unde vine toată înţelepciunea.
Reprezentanţii ţării noastre, care au căpătat voturile acestui popor prin cerşetorie şi de multe ori minciună, au trădat astăzi pe fraţii lor, dându-ne pe mâna vrăjmaşului cip, arma diavolului prin care se urmăreşte o înrobire atât a trupului cât şi a sufletului unei puteri străine, potrivnică Dumnezeului nostru.
Atât de mult ne iubesc conducătorii noştri, încât nu au binevoit să informeze câtuşi de puţin acest popor cu privire la introducerea cipurilor în actele noastre de identitate. Fraţi români, este totuşi identitatea noastră! Cui ne-o vindem? Ce încredere să mai avem în conducătorii noştri când ei, în timp ce noi luptam cu râvnă împotriva paşapoartelor cu cip, au votat „tacit” buletinele cu cip? Să vedem ce argumente ne vor mai oferi acum! Dacă paşaportul era un drept şi nu o obligaţie, oare buletinul tot un drept va fi? Vedeţi cât de mult ţin conducătorii noştri la părerea unui popor? Ce drepturi ne apără ei? Şi ce drepturi mai avem, de fapt?
Dacă e corect şi cinstit ceea ce se face, de ce nu se mediatizează, de ce nu se face cunoscut acestui popor? Aceste probleme capitale, de o importanţă covârşitoare, se dezbat, însă, la întuneric. Oare ce au de ascuns? Oare ce dictatură ni se mai pregăteşte de data aceasta? Port în trupul şi în sufletul meu urmele unei dictaturi comuniste, care s-a arătat ca o fiară spurcată ce nu suferea nici cuvântul Dumnezeu să îl audă. Dacă eram închişi pentru nesupunere faţă de partid, ce aveau cu credinţa noastră? Căci, să ştiţi: În închisori nimic nu-i deranja mai mult decât Dumnezeul nostru şi principalul motiv de tortură de fapt acesta era: „Mai crezi, măi, banditule, în Dumnezeu?”. Dar dacă lupta împotriva Dumnezeului nostru şi a libertăţii noastre era pe faţă, acum vin cu vicleşug, cu crucea şi icoana în mână şi cu diavolul în suflet, pentru că ei sunt vânduţi puterilor străine, banilor şi puterii de stăpânire. După ce că ne-au vândut ţara, acum să ne vândă şi identitatea noastră? Şi de ce să ne-o dăm de bună voie? Ce drepturi îşi arogă ei? Oare ce suflet au avut parlamentarii care au vândut identitatea acestui neam, pentru care şi-au vărsat sângele strămoşii noştri? De ce să o vindem de bună voie pe preţ de nimic, precum odinioară Iuda L-a vândut pe Hristos pe 30 de arginţi? Nu se ruşinează în faţa mormintelor sfinte, ale lui Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu şi toţi vajnicii noştri voievozi şi conducători?
Prin urmare, dintre posibilele alternative legale, îndemn poporul: Să cerem referendum! Este pământul ţării noastre, al strămoşilor noştri, care au luptat cu jertfă şi dăruire de sine ca să ne predea nouă acest testament al unei ţări creştine, libere. Avem dreptul să decidem asupra sorţii acestui pământ în care ne-am născut şi asupra acestui suflet, pe care ni l-a dat Dumnezeu şi nu omul. Aici, la mănăstirea noastră, s-au adunat în jur de patru sute de mii de semnături împotriva actelor biometrice. Oamenii vin disperaţi şi îmi cer sfatul. Să cerem de data aceasta referendum! Aşadar vom face tabele cu noi semnături, în care să cerem să ne împotrivim actelor electronice prin referendum! Să semnăm cu convingere sinceră, încercând să mai salvăm ceva din căderea în care ne aflăm. Anul acesta sunt alegeri şi campania electorală deja a început. Toate pregătirile pentru alegeri, toată maşinaţia aceasta în care se folosesc sume enorme de pe spinarea unui popor sărăcit şi minţit, nu este decât un alt scenariu pregătit după ani de cârdăşie murdară cu interese străine poporului nostru.
Cu toate că ne aflăm într-o situaţie anevoioasă, nimeni nu explică poporului – nici presa, nici televiziunea, nici predicile din faţa sfântului altar – adevărul care stă în spatele acestor lucruri. Toţi au ajuns la o tăcere asemenea unei trădări evidente, încât nu în zadar spune Psalmistul: „Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmi 13:3) Împingerea acestui popor spre păgânism, spre necredinţă, şi în acelaşi timp spre pierderea identităţii lui şi înstrăinare de obiceiurile şi tradiţiile lui, cât şi înrobirea faţă de nişte concepţii străine care nu ne-au aparţinut niciodată nouă, românilor, şi nici ortodocşilor, va aduce numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu asupra noastră. Şi cu cât vom fi noi mai laşi, cu atât şi mustrarea va fi mai aspră.
Aşadar, fiecare creştin botezat în numele lui Iisus Hristos este dator să îşi apere credinţa cu preţul vieţii, fără să aştepte dispoziţii oficiale. Ci, temându-ne mai cu seamă de judecata lui Dumnezeu decât de a oamenilor, să facă fiecare după puterea sa tot ce îi stă în putinţă, să lupte împotriva instaurării acestui nou sistem de dictatură!
Am spus-o şi o repet: Atunci când nu va mai fi cine să apere credinţa predată de însuşi Sf. Apostol Andrei, acea credinţă e moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor. Noi am încercat, aşa nevrednici cum suntem, să păstrăm neştirbită predania Sf. Apostol Andrei, care a sfinţit cu picioarele sale pământul acestei ţări, propovăduind Evanghelia păcii. Noi altă predanie nu vom primi decât aceasta. Şi înger din cer de ar veni să ne spună că Sf. Andrei s-a înşelat când ne-a învăţat creştinismul, noi nu îl vom primi, ci ca un lepădat şi spurcat îl vom socoti. Nu osândim pe nimeni care trăieşte paşnic în credinţa lui, chiar dacă este potrivnică Evangheliei lui Hristos, ci numai pe aceia care încearcă cu neruşinare să ne schimbe nouă credinţa pecetluită cu Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă alţii s-au spălat pe mâini de sfânt Sângele Lui, noi binevoim mai degrabă să ne spălăm în Sângele Lui şi să ne îmbrăcăm în cămaşa Lui, în care ne-am şi botezat.
Fraţi români, nu sfâşiaţi cămaşa lui Hristos! Nu vă spălaţi de Sângele cu care El ne-a pecetluit şi ne-a făcut moşteni Împărăţiei Lui.
Ci mai degrabă să ne rugăm ca prin rănile Lui să se tămăduiască rănile noastre; prin sângele Lui să se curăţească sângele nostru; ca prin capul Lui cel aplecat pe Cruce, să se înalţe capetele noastre pălmuite de cei potrivnici; ca prin sfintele Sale mâine pironite de cei fărădelege să ne tragă şi pe noi din prăpastia pierzării, precum Însuşi a făgăduit.
Aşadar nu prin forţele noastre stinse vom nădăjdui, ci în puterea Dumnezeului nostru, a Căruia este cinstea şi slava, în veci. Amin!
Arhim. Justin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă
1 aprilie, la prăznuirea Sf. Cuv. Maria Egipteanca
Miercuri, 8 Aprilie 2009, la ora 18, Editura Predania organizează la Bucureşti, împreună cu Seniorii Ligii Studenţilor, lansarea cărţii Prin fereastra temniţei a Sfântului Nicolae Velimirovici şi vizionarea filmului documentar "Sfântul Nicolae al Serbiei."
Vor vorbi Părintele Constantin Lazăr, Gheorghe Fedorovici, publicist, şi Elena Dulgheru, critic de film.
Evenimentul va avea loc în Aula Magna a Facultăţii de Drept, Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 36-46, Bucureşti.
Inovația calendarului
-
[image: gavril]Deși Sf. Munte este dominat de probleme bisericești, așa cum
a fost de la bun început, în ceea ce privește așa numitul Calendar vechi
(iul...
Ideile au consecințe. Introducere
-
Vă oferim mai jos primul capitol al volumului Ideile au consecințe de
Richard M. Weaver, o capodoperă a gândirii conservatoare, o carte publicată
la 1948...
De ce atâta ură?
-
Donald Trump la un recent miting electoral: "China și Germania vor să pierd
alegerile."
Asemenea, Iranul. Si nu numai.... Să ne reamintim...
2016 - Trum...
Postări
