Colectă pentru acoperişul bisericii Sf. Parascheva din Vidin

Revista Lumea Credinţei împreună cu Asociaţia ROST demarează colecta de fonduri pentru reparaţia acoperişului bisericuţei din Vidin (Bulgaria) cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, ctitorie a domnitorului român Mastei Basarab. Suma necesară pentru refacerea acoperişului este de aproximativ 2.500 euro. Despre ce înseamnă acest mic lăcaş şi în ce situaţie se găseşte, ca şi despre necesitatea reparării urgente a acoperişului puteţi citi în numărul pe octombrie al revistei Lumea Credinţei.

Banii se pot vira în conturile Asociaţiei ROST, cu următoarea precizare: "Acoperiş biserică". Conturile sunt: RO82 BACX 0000 0001 0736 3000, în euro, şi RO25 BACX 0000 0001 0736 3250, în lei; deschise la Unicredit Tiriac Bank, Sucursala Drumul Taberei, Bucureşti.

Biserica Sf. Parascheva din Vidin, ctitorie a domnitorului român Matei Basarab

Sperăm ca în  luna octombrie, când este sărbătorit şi hramul ocrotitoarei Moldovei, să putem aduna această sumă. Dacă se va depăşi suma necesară, banii vor fi direcţionaţi tot spre respectiva biserică din Vidin (care are multe trebuinţe). Momentul înmânării banilor adunaţi va fi consemnat la faţa locului în revista Lumea Credinţei şi de Rost Online. Aşadar, vom avea proba dărniciei noastre româneşti! Dacă doriţi să vă înscrieţi pentru a participa la acest moment, putem organiza un pelerinaj de o zi.

Aşadar, curaj! Chiar putem face acest lucru împreună, pentru Cuvioasa noastră!

Lumea Credinţei şi ROST

Titlurile săptămînii pe ROST Online

Cum a fost şi cum poate fi condusă România, de Marcel Răduţ Selişte

Într-o concluzie generală, afirmăm că Naţional-Creştinismul reprezintă singura cale prin care Naţiunea Română poate să renască şi să-şi recapete locul de cinste în rândul naţiunilor europene, iar Statul Român să revină pe traiectul său istoric firesc, de Regat Creştin al tuturor românilor. 

Recidivă în stil ovreiesc,  de Răzvan Codrescu

Consiliul local al Primăriei din Baia Sprie i-a acordat post-mortem părintelui arhimandrit Iustin Pârvu (1919-2013) titlul de cetăţean de onoare al oraşului. [...] Institutul “Elie Wiesel” îşi exprimă “profunda indignare” şi solicită imperativ retragerea cetăţeniei de onoare şi, în subsidiar, embargo-ul public pe memoria şi cinstirea părintelui, acuzat de legionarism şi antisemitism. 

[...] În orice caz, rămîne cel puţin straniu sau paradoxal că manifestările mai vechi sau mai noi de rezistenţă şi afirmare naţională ale românilor au fost şi sînt monitorizate şi sancţionate, cu un cinism demagogic fără precedent în istorie, tocmai de către etnia cea mai naţionalistă şi mai exclusivistă de pe pămînt (pe lîngă sionism, legionarismul a fost o joacă de copii) şi că, pe de altă parte, victimele comunismului continuă să fie prigonite, chiar şi postum, tocmai de urmaşii celor care au contribuit în cea mai mare măsură la comunizarea ţării şi la ororile consecutive acesteia!

Vedere de pe Centură. România, prin luneta Varanului, de Viorel Patrichi  

O trecere în revistă, pe alocuri cu un umor amar, a evenimentelor politice din ultima lună.

Protejarea minorilor în Federaţia Rusă şi propaganda gay, finanţată de C.E., de Alina Ioana Dida

Vara aceasta Duma de Stat a amendat legea care interzice activităţile care pot dăuna copiilor sau valorilor familiale din Federaţia Rusă. Amendamentul interzice desfăşurarea activităţilor care dăunează stării de bine fizice şi psihologice a minorilor, printre care se află şi propaganda pentru actele sexuale numite alternative (gay). Până acum legea interzicea promovarea activităţilor sexuale în rândul minorilor, cu referire doar la cele heterosexuale. 

 

S-a înfiinţat Comitetul pentru salvgardarea MŢR

Horia Bernea a fost una din personalităţile cele mai importante ale culturii româneşti postbelice şi una din prezenţele cele mai semnificative ale vieţii culturale a anilor ‘90 din cultura română. Semnificaţia moştenirii sale culturale este una majoră, care trebuie readusă în conştiinţa publică a contemporanilor. Ctitoria sa, Muzeul Ţăranului Român, a însemnat o operă importantă a culturii româneşti de după 1989, un gest restaurator, o operă cu o profundă semnificaţie culturală şi spirituală.

Dorinţa noastră este aceea de a crea acest comitet pentru a prezerva şi promova patrimoniul cultural al acestei instituţii de cultură care aparţine, în ultimă instanţă, publicului interesat de prezervarea culturii naţionale şi de afirmarea valorilor culturale naţionale în concertul european.

Ultimul deceniu a făcut ca moştenirea culturală a întemeietorilor acestui muzeu, AlexandruTzigara-Samurcaş şi Horia Bernea, să pălească. Succesiv, după anul 2005, conducerea instituţiei a cedat din ce în ce mai mult ispitei comerciale şi unei aşa-zise deschideri, care a avut menirea de a pune muzeul în mijlocul unui angrenaj al afacerilor „culturale” care să concureze misiunea fundamentală a muzeului, considerată ca fiind grevată de „păcatul” afirmării identităţii culturale şi spirituale în prim plan, în dauna noii ideologii a vidării de identitate şi de memorie a culturii române. Astfel, moştenirea fondatorilor muzeului a fost considerată mai degrabă o povară, decât un patrimoniu. În această situaţie ne aflăm astăzi.

Comitetul îşi propune să readucă în spaţiul public moştenirea culturală autentică a acestor creatori ai unei instituţii culturale fundamentale, să reînnoade legăturile rupte ale prezenţei opereilor cu actualitatea vieţii culturale.

Este un gest de solidaritate spirituală, un gest necesar de reparaţie, de respect şi de dragoste pentru cei care au avut curajul, tăria şi tenacitatea să readucă un anume chip al culturii tradiţionale româneşti în faţa unei societăţi a cărei memorie autentică este anihilată de diverse constructe ideologice şi de instaurarea unei false conştiinţe a modernităţii şi a identităţii.

Conştiinţe exemplare, oameni de cultură remarcabili, iubitori şi apărători ai culturii naţionale, Alexandru Tzigara-Samurcaş şi Horia Bernea au lăsat în urma lor nu numai o operă de cultură, ci şi un testament spiritual, un sens al existenţei omului de cultură legat de dimensiunea pedagogică şi mărturisitoare pentru moştenirea culturală a cărturarului şi artistului român.

Comitetul pentru salvgardarea MŢR ar trebui, pe cât posibil, să reunească pe toţi prietenii muzeului, pe toţi aceia care admiră opera de cultură care este MŢR.

Comitetul, în măsura posibilităţilor, va trebui să deruleze programe şi proiecte care să dezvăluie şi să adâncească cunoaşterea MŢR, a moştenirii culturale a civilizaţiei tradiţionale româneşti şi să vegheze ca viitorul şantier de consolidare a muzeului să nu facă din MŢR un muzeu închis pentru decenii, aşa cum s-a întâmplat cu un alt muzeu naţional.

Publicul iubitor al unei instituţii de cultură este un partener real şi credibil, nu un adversar care trebuie înlăturat şi criticat pentru interesul său legitim.

Desigur, responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă cu proiectele şi misiunea muzeului aparţine conducerii acestuia, dar procesul acestei gestionări poate şi trebuie să fie unul transparent şi responsabil.

Grupul de inţiativă:
1. Alexandra Dorobanţu – arhitect; 2. Ilinca Cioculescu – medic; 3. Cristian Dragomir – medic; 4. Ioana Diaconescu – poetă; 5. Iulian Capsali – realizator de film; 6. Catherine Lauxerois –pianistă; 7. Jean Lauxerois – filozof; 8. Ioana Lăncrănjan –medic; 9. Constantin Flondor –pictor, profesor universitar; 10. Dan Hăulică – preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă; 11. Alexandra Hoinărescu – arhitect; 12. Mircea Oliv – critic de artă; 13. Alexandra Nadane – ziaristă; 14. Şerban Niţulescu -arhitect; 15. Maria Niţulescu – arhitect; 16. Sanda Ceauşescu –filolog; 17. Marie Murat – diplomat; 18. Pia Paleologu –muzeograf; 19. Toader Paleologu – fost ministru al culturii; 20. Horea Paştina – pictor, profesor universitar; 21. Adrian Pârvu – sculptor, restaurator; 22. Horea Popescu – medic; 23. Mihaela Şchiopu – artist plastic; 24. Gheorghe Solacolu – avocat; 25. Militza Sion – arhitect; 26. Virgil Scripcaru – sculptor; 27. Silvia Radu – artist plastic; 28. Bogdan Voiculescu – profesor universitar, Universitatea de Medicină şi Farmacie; 29. Emilia Pop – pictor restaurator; 30. Nicolae Mărgineanu – regizor; 31. Răzvan Bucuroiu – ziarist; 32. Mihai Şora – filozof; 33. Iolanda Malamen - scriitor; 34. Ioan Andrei Egli – arhitect; 35. Nicolae Şerban Tanaşoca – director Institutul de Studii Sud-Est-Europene; 36. Anca Marina Tanaşoca – istoric; 37. Elena Siupir – cercetător Institutul de Studii Sud-Est Europene; 38. Radu Dobre Sima Nicolae - arhitect, reprezentantul pentru Romania al Fundatiei Ludwig din Aachen; 39. Claudiu Târziu – jurnalist.

Pentru Roşia Montană, contra clasei politice

Am fost la protestul din Piaţa Universităţii. Am avut o plăcută surpriză să văd că s-au adunat peste 2.000 de oameni acolo. Cu trecerea orelor, s-au adunat mai mulţi. E prima dată după mult timp cînd ies la un miting cîteva mii de persoane, fără implicarea partidelor. 

Mi-a plăcut şi că, la un moment dat, în jurul orei 19.00, mare parte din protestatari au ocupat strada. A fost bun şi drumul pînă la guvern. 

Lumea a fost amestecată, de la extrema stîngă pînă la extrema dreaptă. Multe feţe... stranii, din zona hipsterică şi neomarxistă, dar şi părinţi cu prunci în braţe, preoţi şi lideri ai unor organizaţii civice creştine. Ceea ce arată că există un consens la nivelul societăţii asupra subiectului. 

Mi-am revăzut amici şi cunoştinţe pe care nu-i mai văzusem de luni sau chiar ani buni. M-am bucurat. 

Animatorii mitingului au fost destul de pricepuţi să ţină manifestanţii în priză. 

Au fost prezente şi cîteva figuri mai cunoscute, Nicuşor Dan, Stelian Tănase, Mircea Kivu, Toader Paleologu... 

A fost un semnal puternic de protest, care trebuia dat. De-acum încolo nu ştiu ce va urma, dar Ponta ar face bine să ia seama.

În Piaţă au rămas cîteva sute de manifestanţi, care ameninţă că nu vor pleca pînă cînd guvernul nu renunţă la proiectul de lege pentru Roşia Montană.