Mesajul de Crăciun al ÎPS Bartolomeu Anania: "Faceţi din Fiul Mariei, Iisus Hristos, prietenul copiilor voştri!"

Cluj-Napoca, 22 decembrie 2010              

Declaratie de presă

Cu regretul că unele probleme de sănătate nu imi vor permite să vă primesc in resedinta mea pentru traditionalul Mesaj de Crăciun, Vă trimit alăturat textul Declaratiei mele de presă, impreună cu cele mai cordiale felicitări de sfintele Sărbători si urarea de La multi ani!    

            In vremea Vechiului Testament, sub domnia lui Iosia, a fost descoperită in templu cartea Deuteronomului, adică Legea dată de Dumnezeu lui Moise. Iar regele, după ce a citit-o, si‑a dat seama cu durere de enorma distantă ce se produsese intre poruncile lui Dumnezeu si comportamentul poporului pe care el, regele, il cârmuia. Asa s’a hotărât să stârpească idolatria si relele moravuri, restaurând ordinea morală in societate.

Asa s’ar cuveni să fie si’n zilele noastre: Biblia din Parlament ar trebui să existe nu doar ca obiect in fata căruia demnitarii isi depun jurământul, ci si ca indreptar pentru legile pe care acestia le plănuiesc, le votează si le promulgă. Dacă ei ar deschide Biblia numai câteva pagini, atunci in tara noastră nu ar mai exista acte normative menite să legifereze sau să permită pornografia, prostitutia, homosexualitatea, concubinajul, practici care nu sunt altceva decât tot atâtea căi deschise spre dezintegrarea familiei si disolutia societătii. E inadmisibil să juri cu mâna pe Biblie si să faci legi impotriva Bibliei! De aceea ne vom ruga neincetat pentru ei, alesii nostri, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mintea si să le incline inima doar spre ceea ce este drept, bun si de folos acestui popor, asa cum a făcut, pe vremuri, regele Iosia.

Până atunci ii rog fierbinte pe părinti să aibă grijă de copiii lor. Stiu că avem multe familii adevărate, cu părinti iubitori si copii cuminti. Dar tocmai de aceea vă rog si vă indemn, părintilor, să fiti veghetori, ca nu cumva copiii vostri buni să incapă pe mâna celor ce-i strică, sau să aibă la indemână ceva ce le poate intina fiinta. Nu-i lăsati doar pe seama scolii, căci intr’o scoală pot exista programe perverse sau o directoare care, in schimbul câtorva cadouri ieftine, le permite traficantilor să-si etaleze scârboasele mărfuri in văzul copiilor. Ajutati-vă odraslele să invete cu drag si să se poarte frumos! Cutremurati-vă de familiile destrămate si de copiii lor rămasi pe drumuri, bântuiti de mizerie si de vicii precoce. Oferiti‑le pruncilor vostri mai putin televizor si mai multă lectură: din cărtile frumoase si, pe cât se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi. Eu cunosc un copil care a citit Biblia, in intregime, la vârsta de zece ani; nu e important ce si cât a inteles, ci faptul in sine că a citit-o si n’a uitat-o. Faceti din Fiul Mariei un prieten al copiilor vostri; si fiti siguri că Pruncul Iisus vă va surâde din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret tinându-vă de mână.

† BARTOLOMEU

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului,
Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

PASTORALA

† B A R T O L O M E U

din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului,

Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,

iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,

iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

       Trăim realitatea unor vremuri, în care şi la noi în ţară, la fel ca peste tot în lume, Crăciunul se arată foarte devreme, scăldat într’o uriaşă risipă de lumini şi culori. Ai crede că toate jocurile de artificii ale lumii, ţâşnite’n văzduh şi sparte în milioane de jerbe sclipitoare, s’au aninat în copaci, pe balcoane, pe stâlpi, prin grădini, pe acoperişurile clădirilor, în ghirlande de văpăi sărbătoreşti.

       Fireşte, întâia şi marea bucurie e a copiilor. Moş Crăciun, pe cât de bătrân, pe atât de ispititor, surâde din desagă şi făgăduieşte la nesfârşit. Părinţii i se supun cu mare lepădare de sine şi-i mută sacul sub crengile bradului festiv, coalizaţi într’o universală şi superbă amăgire a vârstei de cristal.

       În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu‑Pruncul. În credinţă şi datină, copiii sunt înaintemergătorii preoţilor şi, poate, cei mai autentici ambasadori ai veşnicului Bethleem, purtătorii adevăratei tradiţii a colindelor, care ne oferă o tainică înţelegere a sufletului acestei superbe sărbători.

       Cei vechi ai noştri aveau o mai dreaptă înţelegere a Crăciunului decât o avem noi, mulţi din cei de azi. Copleşiţi de atâta simţ al istoriei, suntem tot mai aplecaţi să observăm pe un Iisus al ei, care s’a născut cândva cu aproape două mii de ani în urmă, o dată pentru totdeauna, a cărui întrupare o celebrăm printr’o amintire liturgică şi, eventual, printr’un ospăţ la care El nu a fost poftit. Imnografii Bizanţului ştiau mai mult decât pricepem noi din cântările lor, şi anume că Naşterea Domnului, anuală, e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o noapte festivă; ea e nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuşi, tot atât de real ca şi acela din Betleem, petrecut acum la măsura transfigurărilor inaugurate de Înviere. Misterul euharistic presupune mai întâi prezenţa pâinii ce se va preface în Trup; nu în zadar proscomidiarul are chipul Peşterii şi nu fără un înţeles al întrupării este purtată pâinea, încă nesfinţită, în procesiune solemnă, ca un Trup în devenire.[1]

       Când Roman Melodul[2] cânta: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte”[3], el credea în acel astăzi ca într‑un moment în care întruparea se repetă aidoma, pentru noi, la modul tainic dar nu mai puţin real. Imnografia Naşterii Domnului abundă în asemenea limpezimi.

       Când însă vorbeam de cei vechi ai noştri, mă gândeam la vechile noastre colinde de Crăciun, una din moştenirile cele mai preţioase pentru înţelegerea noastră ca oameni ai locului şi neam de durată. Colindele de Crăciun, opere colective ale creatorilor anonimi, evocă sentimentul Naşterii Domnului în versuri de mare adâncime şi frumuseţe, al căror lirism e alimentat de certitudinea credinţei şi de participarea afectivă directă. La vremea când se năşteau colindele, Roman Melodul încă nu cânta la noi în grai românesc, şi totuşi ele îi seamănă printr’o ortodoxie care nu era a teologiei şi nici măcar a ştiinţei de carte. După ele, istorică e nu numai întruparea care s’a petrecut cândva, ci şi aceea care se petrece acum, sub ochii noştri, înnoită perpetuu de un prezent continuu. Iată numai câteva exemple:

Astăzi s‑a născut Hristos,/ Mesia chip luminos...;

Nouă azi ne‑a răsărit/ Mesia cel mult dorit...;

Preacurata/ Naşte astăzi pe Hristos.

       S‑ar putea însă ca unii grămătici ai limbii să bănuie că în aceste expresii nu e vorba de nimic altceva decât de ceea ce se cheamă, în stilistică, prezentul istoric. Ca şi cum s‑ar fi temut de o asemenea împotrivire, cei vechi ai noştri, anonimii făcători de colinde, ne‑au lăsat această bijuterie lirică, de a cărei frumuseţe eu, unul, nu mă pot sătura în veac:

Mare‑i seara de‑astă seară,

Dar nu‑i seara de‑astă seară,

Ci e seara lui Crăciun,

Lui Crăciun celui bătrân

Când s’a născut Fiul Sfânt,

Fiul Sfânt pe‑acest pământ.

       Las la o parte extraordinara măiestrie a versurilor, pe care orice mare poet ar putea fi gelos, şi mă mărginesc la a pofti pe oricine să găsească ceva asemănător în tot folclorul popoarelor lumii. Colindul începe printr’o afirmare a momentului de acum, urmat îndată de o negare a lui prin invocarea momentului de atunci, dar negarea e doar aparentă, căci ea nu numai că nu anulează realitatea imediată ci, dimpotrivă, o potenţează prin reiterarea evenimentului originar. Seara aceasta de Crăciun e mare, într’adevăr, dar ea ar risca să rămână o simplă sărbătoare dacă într’însa nu s’ar întrupa acelaşi Fiu care s’a născut în Betleem. Poemul are atâta adâncime şi pe marginea lui s’ar putea scrie atât de mult, încât aş îndrăzni să cred că, chiar dacă autorul lui ar fi cunoscut imnele inspiratului Roman Melodul, le‑a întrecut. Anonimul vizionar preia dimensiunea unei sărbători anuale şi, prin numai câteva versuri, o proiectează, uriaş, în ciclul cosmic, conferindu‑i atât atributul prezentului continuu cât şi pe acela al sfinţeniei.

       În urmă cu mai mulţi ani, pe când mă aflam în Detroit, în timpul unei convalescenţe, reciteam cartea lui Mircea Eliade Mitul eternei reîntoarceri (Le mythe de l’Eternel retour).[4] Fascinat, o dată mai mult, de erudiţia savantului care mă copleşea cu citate din folclorul universal, din Tibet până’n Peru şi din Scandinavia până’n inima Africii, dar dezamăgit, în acelaşi timp, de absenţa unei cât de mici incursiuni prin cultura noastră populară, i‑am scris imediat autorului (pe care‑l cunoscusem cu un an în urmă, la Paris), semnalându‑i – pentru o eventuală ediţie revăzută – începutul acestei superbe colinde româneşti care, după părerea mea, ilustrează perfect tema cărţii - convertirea timpului istoric în timp mitic, prin care omul devine contemporan cu fenomenul original.

       Imnografia Naşterii Domnului pune în lumină şi faptul că întruparea a unit cerul cu pământul şi că, prin aceasta, cel din urmă a căpătat o anume transfigurare. În timp ce Fecioara îi oferă Logosului un trup, pământul îi oferă o peşteră în care El să se întrupeze. Adăpostindu‑l pe Fiul ceresc, peştera devine ea însăşi cer, aşa după cum Fecioara devine scaun de heruvimi. Este o intimitate stihială pe care numai misterul întrupării a putut‑o realiza.

       Colindele noastre merg mai departe şi localizează evenimentul în spaţiul românesc. Ultimul vers al colindului citat mai sus afirmă că Fiul s‑a născut „pe‑acest pământ”. Evident, nu e vorba de pământul ca planetă, de vreme ce în univers nu mai există o alta cu acelaşi nume, ci de acest pământ, al nostru, al poporului care‑şi asumă rolul de gazdă a lui Dumnezeu. Un alt colind se rosteşte gingaş:               La Vitleem colo jos

Cerul arde luminos ...

       Betleemul nu mai este undeva în Palestina, ci în chiar inima ţării româneşti, e pe undeva pe‑aci, „colo jos”, mai devale, la îndemâna ochiului fizic, ce poate fi arătat cu mâna prin fereastră. El e transfigurat de un cer care îl inundă cu lumină, căci tocmai aici, în bătaia vederii noastre:

Preacurata

Naşte astăzi pe Hristos.

       Maica este nefericită, plânge, căci e săracă şi nu are cu ce să‑l înfaşe pe Fiul de Împărat. Dar femeile din preajmă se implică în lacrimile ei şi sunt gata pentru un act de participare:

Nu mai plânge, Maica mea,

Scutecèle noi ţi‑om da,

Pruncul Sfânt de‑ai înfăşa.

       Scena acestui Betleem românesc e populată, aşadar, nu numai cu îngeri, cu păstori şi magi, ci şi cu localnicele care aleargă să‑şi asume acest moment de superbă maternitate. Pământul devine cer, dar transfigurarea îi cuprinde şi pe locuitorii lui, părtaşi la misterul Naşterii.

       Aşa stând lucrurile, cum să nu iubeşti un neam care şi‑a înnobilat sentimentul duratei prin credinţă în perpetuitatea Întrupării? Şi cum să nu iubeşti un pământ în ale cărui scutece şi‑a încălzit Dumnezeu sfintele Lui picioruşe?

       În sfârşit, e cazul să ne oprim şi asupra uneia din cele mai gingaşe poezii izvorâte din lirica poetului nostru Mihai Eminescu, Colinde, colinde!, pe care, pentru marea ei frumuseţe şi prospeţime, o vom cita întreagă:

Colinde, colinde!

E vremea colindelor,

Căci ghiaţa se’ntinde

Asemeni oglindelor

Şi tremură brazii

Mişcând rămurelele.

Căci noaptea de azi‑i

Când scânteie stelele.

Se bucur’ copiii.

Copiii şi fetele

De dragul Mariei

Îşi piaptănă pletele,

De dragul Mariei

Şi‑al Mântuitorului

Luceşte pe ceruri

O stea călătorului.[5]

       Orice comentariu ar arunca peste ea o umbră nemeritată.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

            Sărbătorile de iarnă sunt, aşa cum am văzut zugrăvit în universul colindelor noastre, o superbă celebrare a purităţii. Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, prospeţimea Anului Nou, apele sfinţite ale Bobotezei, îngerescul chip al Sfântului Ioan, colindele, datinile,  bradul de Crăciun, toate sunt menite să ne sustragă mizeriilor endemice şi să ne aducă aminte că, cel puţin două săptămâni din an, putem fi mai buni la inimă, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet.

            Din păcate, există printre noi destui creştini care sărbătoresc un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă,  un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales,  un An Nou într’un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici. Nimic alarmant, dacă o astfel de petrecere în lanţ nu s’ar contura ca mod de viaţă al multora din tinerii noştri de azi, fără nici o apărare legiuită într’un  mediu din ce în ce mai  agresiv şi mai dizolvant.

       Pornind de la premiza că planeta noastră este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al mişcărilor ecologiste, care nu-şi propun altceva decât refacerea şi menţinerea pământului în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Nu am auzit însă de un ecologism spiritual, de un curent  împotriva poluării sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic care le inculcă  gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenţă şi desfrâu. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind  anormalitatea drept normalitate,  în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles‑o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a‑şi sfida părinţii, libertatea mamei de a‑şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a‑şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea... Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

            Avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe  micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice unde funcţionează, obligatoriu, aşa-zisele programe de sănătate care-i învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată. Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Avertismentul antialcoolic devine timid şi neputincios în vecinătatea imediată a beţivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă şi, nu în ultimul rând, de presă. Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să-i  uităm pe copiii maidanului moral. Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor.

            Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii!  E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.

            Un gând bun, şi copiii noştri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sărbători. La mulţi ani!   

---

[1] Bartolomeu Anania, Cartea deschisă a Împărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni, EIBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 38.

[2] R. J. Schork, Sacred Song From the Byzantine Pulpit: Romanos the Melodist, University Press of Florida, 1995.

[3] Condacul Naşterii Domnului, glas 8. A se vedea şi R. J. Schork, op. cit., p. 49-60.   

[4] Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri. Arhetipuri şi repetare, traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivanescu, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2008.

[5] M. Eminescu, Opere, vol. V, Editura Academiei, Bucureşti, 1989.

Dan Puric: „Dacă ne pierdem simţul umorului, ieşim din istorie”

VIDEO Dan Puric: „Dacă ne pierdem simţul umorului, ieşim din istorie”

www.adevarul.ro

# Clasa politică din 1990 încoace este, aşa cum a declarat-o domnul Florin Constantiniu, „cea mai criminală clasă politică" din istorie. Foarte bună remarca.

# P.P. Carp spunea: „Nimic pentru noi, totul pentru ţară". La ăştia a fost o răsturnare de paradigmă: „Totul pentru noi, nimic pentru ţară".

# S-a dat drumul la mitocani, pe toate posturile. Şi ăştia te sufocă, ei decid. Totuşi, calitatea supravieţuieşte. Supravieţuieşte... Asta e tot.  

# Din când în când apare câte o străfulgerare de umor, românească, care rearanjează, rerostuieşte lucrurile. Umorul te salvează. Înseamnă că inteligenţa, gena asta de umor nu a fost poluată.

# Se cultivă neliniştea. Prin ştiri, prin actualităţi speciale care se ocupă de lucruri de medicină legală în public. Publicul are un sistem nervos. El este îngrijorat peste măsură. Biserica spune că poţi să ai griji, dar să nu fii îngrijorat.

Când eşti îngrijorat ţi-ai tăiat raportul acesta teandric cu Dumnezeu. 

# Acum este un experiment. La nivel majoritar, lumea are această tristeţe. Este setată pentru că aşa se lucrează: du-l pe om la deznădejde şi îi rupi lumea interioară. Un om care nu mai are lume interioară este supus tuturor ordinelor.

# Mai nou, ăştia în clasa politică seamănă cu seminţele alea sinucigaşe - nu ştiu dacă aţi auzit de ele - care au distrus agricultura americană. Ele fac fructe mari, arătoase, dar sunt nocive, fără gust, distrug pământul şi sistemul ecologic. Prin polenizare le distrug şi pe celelalte. Seminţele sinucigaşe sunt ca şi clasa politică - apar tot timpul. Pe ăştia noi parcă îi fac în laborator. E un fenomen de „science-fiction".

# Acum se merge pe linia consumerismului. Îi creezi omului dependenţe cât mai multe. Spre exemplu, sunt oameni nefericiţi în România pentru că nu se găseşte brânză franţuzească.

# Ţigani sau rromi, cum ar trebui să le spunem?
Ţigani, evident, pentru că aşa e normal şi asta nu-i umileşte. E numele care li se dă în toate limbile Europei. Aia cu „rromi" creează confuzie şi a fost făcută special. Noi am coexistat cu ei foarte bine. Pe vremea domnitorului Caragea, dacă un ţigan fura o curcă era lăsat în pace. Se ştia că-i vai de capul lui. Acum, ei au păţit-o prin faptul că au minţit şi s-au dus la francezi, iar ăia îi tratează în mod fascist. Noi nu i-am tratat niciodată aşa.

# Mie mi-a zis o doamnă o chestie extraordinară, la Turnu Severin, după o conferinţă: „Domnule Puric, dumneavoastră sunteţi o lumânare". „Sărut mâna, mulţumesc!", îi zic. „Nu, nu. Staţi un pic că n-aţi înţeles rostul lumânării - e o chestie genială! Domnule Puric, lumânarea e mai valabilă decât soarele", îmi spune. „Ei, doamnă, cum puteţi să spuneţi aşa!?". „Nu domnule Puric, lăsaţi-mă să spun până la capăt!". Era o doamnă din asta... „interbelică". „De ce vă repeziţi?! Lumânarea face ce nu poate face soarele". „Ce, doamnă?", o întreb. „Luminează pe întuneric!"

Deputaţii au votat încă o lege inutilă. Concluzii la "războiul creditelor"

Astăzi, Camera Deputaţilor, care este şi decizională, a votat Ordonanţa 50/ 2010, privind creditele, în forma modificată după dorinţa băncilor. Prevederile ordonanţei, din care a mai rămas un ciot, nu se aplică şi creditelor aflate în derulare, adică majorităţii covîrşitoare a creditelor (4,5 milioane de români au 8 milioane de credite).

Prin legiferarea ordonanţei în această formă, parlamentarii anulează practic prevederile ordonanţei şi redau liniştea băncilor. Principalul scop al ordonanţei era eliminarea comisionului de risc (o dobîndă mascată, căci riscul este oricum acoperit de proprietatea pusă gaj în favoarea băncii), ceea ce ar fi dus la o scădere semnificativă a ratelor. Or această prevedere nu se aplică şi creditelor în curs. Pentru cele viitoare băncile vor găsi o altă formulă de a introduce o dobîndă mascată.

Din acest punct de vedere, cred că legea votată azi este inutilă. Am pierdut şase luni de pomană, ca să ne întoarcem de unde am plecat. Legea este utilă numai pentru bănci, căci anulează ordonanţa care le-a dat atîta bătaie de cap şi atîtea palpitaţii, căci le-ar fi scăzut profiturile: n-ar mai fi cîştigat de opt ori mai mult decît în ţările civilizate, ci numai de vreo 3-4 ori.

"Războiul creditelor" a fost cîştigat definitiv de bănci (pentru că nu-mi închipui că Băsescu ar putea să nu o promulge şi nici că legea va fi declarat neconstituţională - oamenii răspund şi ei la comandamente din afară). Iată concluziile mele după acest "război". Poate că sînt truisme, dar le pun aici pe două coloane, ca să ne ajute să vedem mai bine întregul tablou al României de azi. În tot cazul, de unele dintre aceste adevăruri mulţi vor fi conştienţi abia de azi încolo.

1. Parlamentarii nu reprezintă interesele celor care i-au ales nici măcar atunci cînd asta îi poate costa. locul în Parlament. Înseamnă că democraţia nu funcţionează. "Puterea poporului" exercitată prin reprezentanţi este doar o minciună care le permite unora să ajungă la privilegii.

2. PDL suferă de schizofrenie politică. Guvernul hotărăşte una, parlamentarii votează alta. Partidul acesta se apropie cu paşi repezi de ieşirea definitivă de pe scena politică.

3. România este condusă de Comisia Europeană, de FMI şi uneori de cîte un ambasador al SUA sau chiar al Rusiei. Politicienii noştri nu sînt decît nişte slugi ale acestei "Înalte Porţi" postmoderne cu mai multe feţe. N-au nici un crez, nici o urmă de mîndrie naţională, nici un pic de demnitate, nu mai vorbesc de devoţiune pentru binele public şi cinste sufletească. Cel mai deranjant este însă că se fac preş pretinzînd că astfel urmăresc binele public. Văzîndu-i, înţelegi că la noi comunismul a învins: a creat omul nou - un monstru.

4. Băncile sînt stat în stat. Ele îşi permit ca, vreme de şase luni, să nu respecte o lege şi nu li se întîmplă nimic. A, au plătit nişte amenzi comice în comparaţie cu banii pe care atîta timp i-au încasat ilegal.

5. Toate acestea se întîmplă pentru că noi o permitem. Deputaţii au călcat azi în picioare 4,5 milioane de persoane din cele 6 milioane active. Replica ar trebui să fie simetrică: eliminarea tuturor din viaţa politică pentru totdeauna.

6. Băncile au, în sfîrşit, imaginea reală: cămătari cu ştaif, cu care nu trebuie să ai de-a face.

7. Lecţia asta ar trebui să fie ultima din ciclul celor care ne învaţă că n-avem ce aştepta de la actuala clasă politică. Trebuie să ne organizăm şi să o schimbăm.

"Demascarea", un film despre "reeducarea" de la Piteşti

În ianuarie va apărea pe piaţa un filmul documentar „Demascarea”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, după un scenariu de Alin Mureşan. Filmul este o coproducţie a Fundaţiei Arsenie Boca, AGER Film şi a IICCMER, cu sprijinul Konrad Adenauer Stiftung, şi a fost realizat în intervalul 2009-2010.

Filmul se întemeiază pe îmbinarea relatărilor a opt supravieţuitori ai "reeducării" din închisoarea Piteşti (vezi aici un scurt istoric al „fenomenului Piteşti”), care povestesc etapele şi torturile prin care erau forţaţi să treacă, stările sufleteşti pe care le-au cunoscut şi ne oferă consideraţiile lor generale despre scopul şi efectele acţiunii. Mărturii pline de emoţie, dure, dar lipsite de ură şi patimă.

Marcel Petrişor. Pătimiri în timpul comunismului

 

Cucerirea paşnică a unei naţiuni. În patru paşi

Un fost agent KGB, Yuri Bezmenov defectat la americani, dezvăluie, într-un interviu din 1985, etapele cuceririi unei naţiuni prin ceea ce numeşte "subversiune ideologică". Indiferent ce am putea crede despre această intervenţie, că e contra-propagandă, că e încă o piesă în teoria conspiraţiei etc., cert este că planul expus de Bemenov se potriveşte perfect cu ceea ce trăim noi, românii cel puţin, de 20 de ani încoace. Chiar dacă am admite că maeştrii păpuşari ai spălării de creier naţionale nu mai sînt marxişti leninişti, pare-se că au împrumutat metodele bolşevicilor. În tot cazul, consecinţele sînt aceleaşi. Şi nu doar România este vizată.

Bezmenov susţine că "subversiunea ideologică" se face în patru paşi: 

1. Demoralizarea, care are drept consecinţă lipsa de repere şi de energie de a te mai opune (durează 15 - 20 de ani). În România de azi foarte puţini mai cred în ceva şi se mai luptă pentru un ideal. Impresia generală este că nu se mai poate face nimic în afară de a te salva personal.

2. Destabilizarea (economică, pe relaţii externe şi apărare), care poate dura între 2 şi 5 ani. După cum observăm, în toate cele trei domenii România depinde exclusiv de puteri exterioare.

3. Criza, care duce la schimbarea violentă a structurilor de putere şi economice şi care se desfăşoară rapid, în numai 6 săptămîni. Ştim că am intrat în criză pe nepusă masă, după un an de creştere economică record de 8%. Criza se prelungeşte şi macină orice opoziţie, ne îndatorează pentru generaţii întregi şi ne pune la cheremul unui "salvator" din afară. Operaţiunea e în desfăşurare.

4. "Normalizarea" - care înseamnă ocupaţia asupra naţiunii care este supusă acestui subversiunii ideologice de către o putere străină şi care nu are o durată limitată în timp.

Yuri Bezmenov a arătat că instrumentele de subversiune sînt intelectualii stîngişti, care, după ce războiul se va fi sfîrşit, vor fi eliminaţi de ocupanţi (aşa cum s-a întîmplat peste tot în lume unde au ajuns la putere marxiştii leninişti). Aviz unei anumite părţi a elitei noastre.

Îi mulţumesc cititorului G'Cousin, care mi-a semnalat filmul.

Magazinele de vise... mortale

Fenomenul consumului de droguri, dezaprobat, respins şi condamnat în mod unanim, continuă să se desfăşoare, să se dezvolte şi chiar să dobândească premise legale odată cu camuflarea conferită de aparenţa înşelătoare a noţiunii de substanţe etnobotanice.

Reportajul-documentar demască această disimulare cu caracter eufemistic, dezvăluind consecinţele nefaste ale dependenţei faţă de drogurile etnobotanice, modificările stării de conştiinţă, precum şi resursele sociale, psiho-socio-pedagogice şi spiritual-pastorale aflate în slujba combaterii acestui flagel.

Semne, TVR 1, 18.12.2010, ora 8.00
Magazinele morții

Invitaţi: dr. Lucian Vasilescu, medic psihiatru, Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia, pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, Facultatea de Teologie Ortodoxă Sibiu, Bogdan Mateciuc, director executiv "Alianţa Familiilor", Iulian Capsali, secretar general "Forul Ortodox Român".
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

Emisiunea se poate decărca la rezoluție mpeg2 (800 Mb) sau la rezoluție wmv (80 Mb).

Vizionaţi reportajul aici.

Ajutaţi-i pe copiii părintelui Nicolae din Valea Screzii!

Ajuta-i pe cei 328 de copii ai parintelui Tanase de la Valea Strezii!

StirileProTV.ro

În concert au mai colindat şi două grupuri de monahi şi monahii. Puteti urmări înregistrarea evenimentului pe www.companiadanpuric.ro

 

În apărarea Eugeniei Vodă

Suntem cu totii de acord ca spatiul public trebuie protejat de efectele oricarui discurs abuziv din punct de vedere moral, politic, ideologic. Extremismul, xenofobia, fundamentalismele de orice fel trebuie evacuate, iar cand se manifesta, trebuie amendate prompt. Pe de alta parte, o asemenea precautie nu este legitima decat ca expresie a unui discernamant exercitat in deplina libertate. A contracara o ideologie pernicioasa in numele unei ideologii de sens contrar, izvorata din partizanat, calcul strategic sau inregimentare conformista nu e de natura sa rezolve lucrurile.

Spiritul conformist presupune sa gandesti potrivit unui canon, sa spui nu ce crezi, sau ce este adevarat, ci doar ceea ce se asteapta de la tine sa spui; sau sa te indignezi pentru ca ti se cere s-o faci, pentru ca e la moda indignarea, pentru ca "da bine" sa te manifesti intransigent. Unul dintre numele spiritului conformist este, astazi, "corectitudinea politica". E un tip de comportament adoptat de numerosi ganditori oportunisti, dispusi sa afiseze, la tot pasul, o combativitate de circumstanta si sa arunce anatema in toate directiile, montand perfide procese de intentie.

Gandindu-ne la aceasta forma, arbitrara, de corectitudine, atragem atentia Consiliului National al Audiovizualului ca s-a grabit sa judece fara o argumentatie solida cazul Eugeniei Voda, ca urmare a emisiunii "Profesionistii", difuzata pe 13 noiembrie a.c. la TVR 1.

1. S-a incitat astfel la un veritabil atac mediatic al autoarei, motivat strict de ipocrizia spiritului conformist. Iar spiritul conformist este, inainte de orice, liberticid. Nu intra aici nici o clipa in discutie partitura invitatului Ion Cristoiu, ale carui opinii pot fi, pentru unii dintre noi, mai mult decat discutabile. Atata doar ca, pentru a fi discutate, ele trebuie mai intai sa fie cunoscute. Este o datorie a jurnalistului sa aduca la cunostinta publicului o paleta cat mai larga de pozitii, pareri, tipuri de discurs. In cazul la care ne referim, jurnalistul, Eugenia Voda, asculta, isi incita partenerul de discutie si lasa telespectatorilor libertatea de a judeca. Pentru ce este ea acuzata? Pentru ca nu a manifestat acea pioasa indignare, atat de draga spiritului conformist. Or, nu acesta este rolul ei in formatul emisiunii. Rolul ei este "de a scoate la iveala" si tocmai acest rol da miezul deontologiei jurnalistului. El nu va practica cenzura "mironositei virtuoase", spunandu-ne dinainte ceea ce se cuvine sa spunem, luandu-ne dreptul de a gandi si de a vorbi cu mintea si cu vocea noastra.

2. Sanctionand emisiunea Eugeniei Voda, CNA se face vinovat si de practica dublei masuri. El invoca art. 47 din Codul Audiovizualului, potrivit caruia este interzisa "prezentarea apologetica a crimelor si abuzurilor regimurilor totalitare, a autorilor unor astfel de fapte". Or, e greu sa ne explicam felul in care CNA se grabeste, in cazul Eugeniei Voda, sa invoce un articol de care a uitat cu desavarsire cand, pe numeroase alte posturi de televiziune, s-au tolerat, fara sanctiuni, emisiuni intregi incurajand, explicit, nostalgia fata de regimul comunist. Cel mai recent exemplu: acum cateva saptamani, cu ocazia funeraliilor lui Adrian Paunescu, majoritatea posturilor TV din Romania au facut zile in sir apologia unuia dintre actorii principali ai unui regim totalitar "vinovat de crime si abuzuri".

Nu credem ca asemenea masuri sunt probe de vigilenta adevarata si ca ele pot intretine o atmosfera de libertate responsabila. Si nu credem ca a te solidariza cu astfel de actiuni cochet conformiste doar pentru a-ti confectiona un portret convenabil este un model de atitudine civica. Dimpotriva.

Marie-France Ionesco (Franta)

David Esrig (Germania)

Gabriel Liiceanu

Cristian Mungiu

Toma Pavel (SUA)

Lucian Pintilie

Andrei Plesu

Corneliu Porumboiu

Cristi Puiu

Silviu Purcarete

Sursa: Hotnews

----------------------------

Nota mea, C.T.:

Semnalez atitudinea celor zece din două motive: 1. sînt plăcut surprins de această luare de poziţie pe un asemenea subiect de aceşti oameni şi 2. mi se pare o poziţie bine argumentată, mai ales că merge la principii, şi echilibrată în ton şi conţinut. Aştept contraatacul reclamagiilor la CNA şi eventual replica acestui organism de stat. Poate şi a unor conformişti cu ştaif, de teapa lui Nicolae Manolescu, care deunăzi aplauda slugarnic şi mincinos decizia de CNA de sancţionare publică a Eugeniei Vodă.

Sublinierile din text sînt făcute de mine.
---------------------------------------

UPDATE

Foştii deţinuţi politici protestează împotriva sancţiunii CNA

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti îşi exprimă deopotrivă indignarea şi îngrijorarea cu privire la sancţiunea acordată de CNA la adresa TVR1 şi a realizatoarei emisiunii “Profesioniştii”, d-na Eugenia Vodă, în legătură cu afirmaţiile d-lui Ion Cristoiu referitoare la Corneliu Zelea Codreanu.

Un astfel de act, pe care noi îl considerăm neprocedural şi abuziv, este cu neputinţă de imaginat la 21 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, când, cu preţul sângelui vărsat de tineretul său, poporul român şi-a câştigat Libertatea, concept care include şi libertatea de expresie. După cum, de neconceput considerăm că este îndrăzneala cu care, semnatarii scrisorii de protest, care se erijează în apărători ai intereselor etniei evreieşti din România, înţeleg să-şi manifeste public comportamentul abuziv, purtător al unor reminiscenţe de natură totalitară.

Aceşti domni trebuie să ştie că, prin sacrificiile făcute în închisorile şi lagărele comuniste, în rezistenţa armată anticomunistă, precum şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, neamul românesc şi-a câştigat Libertatea, iar principiile pluralismului, libertăţii de expresie şi statului de drept, sunt cuceriri la care nu are dreptul să atenteze nimeni, indiferent cine ar fi.

Noi, foştii luptători în Rezistenţa Naţională Anticomunistă, cei care am dus greul acestei lupte, plătind cu ani grei de detenţie politică, ne rezervăm dreptul moral de a condamna cu fermitate acest atentat la Libertatea câştigată de poporul român cu atât de multe sacrificii.

Dar cel mai îngrijorător ni se pare faptul că o instituţie precum CNA, în mod inadmisibil şi contrar deontologiei profesionale, înţelege să cedeze în la presiunile morale şi politice exercitate de semnatarii scrisorii de protest.

Pe această cale, noi, foştii deţinuţi politici, luptători în Rezistenţa Naţională Anticomunistă, condamnăm sancţiunea acordată postului TVR1 şi emisiunii realizate la standarde de excelenţă de profesionista Eugenia Vodă, şi cerem în mod imperativ acestei instituţii să revină asupra deciziei luate. CNA nu are voie să uite că este  o instituţie a Statului de Drept şi că are datoria de a apăra deontologia profesională, neavînd voie să abdice de la această menire în urma lobby-ului desfăşurat de terţe persoane, indiferent cât de influente ar fi acestea pe plan intern sau internaţional.

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti

Preşedinte,

dr. Constantin Iulian

fost deţinut politic

Secretar,

Gheorghe Jijie

fost deţinut politic

Un misionar autentic: Pr. Constantin Sârbu

A apărut nr. 94 (decembrie 2010) al revistei Rost. De această dată, publicaţia îl omagiază pe părintele Constantin Sârbu, cel care a jertfit o viaţă pentru creştinii săraci şi care a construit biserica Vergului din Bucureşti. Tot în această lună, Mănăstirea Diaconeşti (jud. Bacău) a scos de sub tipar volumul Lacrimă şi Har. Preotul Constantin Sârbu, din care Rost dă ample citate. În Prologul semnat de maicile de la Diaconeşti se spune: „Crucificaţi atunci pentru un crez ce nu convenea regimului totalitar şi ateu şi astăzi pentru o demnitate de neam ce nu convine unui sistem globalist şi idolatru, noii martiri români nu pot fi totuşi opriţi să învieze. Pietrele de pe mormintele lor se dau în lături şi ostaşii plătiţi să mintă sunt vădiţi. [...]Între ei, preotul martir Constantin Sârbu.”

Pe lângă grupajul dedicat părintelui Sârbu, vă mai recomandăm articolele: „Nichifor Crainic şi revista Gândirea”, de Ierom. Teofan Popescu, „Dostoievski, critic al individualismului”, de Anca Simitopol, „Marele roman al eliberării”, de Paul S. Grigoriu, „Basarabia azi”, de prof. dr. Ion Berghia, „Cronica filmului Portretul luptătorului la tinereţe”, de Mihnea Măruţă, „Crăciunul”, de Constantin Mihai, „Erorile catolicismului (II)”, de Mihail Băcăuanu, „Moartea ca spectacol”, de Paul-Gabriel Sandu, „Mândrie şi schismă”, de Pr. Antonio Aroneasa.

Vedeţi aici de unde puteţi cumpăra revista Rost.

Deputaţii vor să legifereze înşelătoria practicată de bănci

Deputatii din Comisia de Buget, Finante si Banci au aprobat, miercuri, aplicarea majoritatii prevederilor ordonantei privind creditele populatiei doar la contractele de imprumut incheiate dupa intrarea in vigoare a actului normativ, anunta Mediafax.

Deputatii Comisiei de buget-finante au aprobat aplicarea unor prevederi OUG 50 doar la creditele noi.
"Prevederile prezentei ordonante de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta cu exceptia dispozitiilor art. 66-69 si, in ceea ce priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, a dispozitiilor art. 37 (1), art. 50-55, art 56 alin (2), art 57 alin (1) si (2), art. 66-69 si art. 70-71 din prezenta ordonanta de urgenta", potrivit amendamentului aprobat de deputati.
Amendamentul mai prevede ca actele aditionale incheiate si semnate in vederea asigurarii conformitatii contractelor de credit cu prevederile ordonantei de urgenta 50 isi produc efectele in conformitate cu termenii contractuali agreati intre parti.
Totodata, actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit potrivit articolului 95 din OUG 50, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, "cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi".
Amendamentul a fost aprobat cu 15 voturi pentru, 5 impotriva si 3 abtineri. 

Sursa: Hotnews

Comentariul meu

Legiuitorul a cedat, aşadar, presiunilor exercitate de bănci şi de FMI. E bine să-i ştim şi noi pe cei care au votat chestia asta şi pe cei care o vor vota, dacă o vor vota, şi în plenul Camerei. Aşa, ca să-i putem pomeni.

Oamenii ăştia parcă nu vor altceva decît să ne confirme, iar şi iar, părerea că îi doare în cot şi de interesul cetăţenilor-alegători, şi de interesul naţional şi că singura lor grijă este să-şi umfle conturile şi burţile şi eventual să respecte ordinele venite de la Bruxelles şi Washington. Trebuie, deci, trataţi după cum merită.

De remarcat că, dacă actul normativ trece în forma asta, cei mai mulţi dintre cei care au contractat credite vor continua să plătească dobînzi mascate - ceea ce este ca şi cum ai legifera înşelătoria. [Mie mi-a recunoscut nonşalant un ofiţer de credite de la Volskbank că prin "comisionul de risc" s-a practicat o dobîndă ascunsă, clienţii fiind amăgiţi cu dobînda la vedere.]

Doar o mică parte  dintre cei care au credite au acceptat ofertele băncilor privind modificarea contractelor, oferte care, vă spun din experienţă directă, nu au respectat în nici un punct al ei legea în vigoare, adică ordonanţa pe care acum o modifică parlamentarii la 180 de grade. Totuşi, cei care s-au mulţumit cu puţin, vor beneficia de acel puţin lăsat de bănci. Dar cei care n-au acceptat oferta băncii, pe motiv că e ilegală, urmează să-şi caute dreptatea în instanţă. Sînt încă destule căi de atac.

Prin urmare, şi acest demers al autorităţilor mai mult încurcă decît ajută. Nu pot să nu mă întreb cum e posibil ca un guvern să dea o ordonanţă pe care parlamentarii aceleiaşi majorităţi guvernamentale s-o schimbe radical? Şi nu e prima dată, probabil nici ultima, cînd se întîmplă asta.

În tot cazul, părerea mea este că şi băncile care cădeau sub incidenţa acestei ordonanţe vor pierde pe termen lung. Nimeni n-o să mai vrea să aibă de-a face cu ele. Mulţi clienţi îşi vor refinanţa creditele la alte bănci. Multe dintre procesele deschise de clienţi e posibil să fie cîştigate, şi-atunci faima negativă a băncilor va creşte. De asemenea sînt şi clienţi care se vor strădui să le deschidă ochii şi altora, după ce au descoperit, graţie iniţiativei Autorităţii pentru protecţia consumatorului, că au fost înşelaţi.

Glume din comunism

Prietenul Laurenţiu Dumitru a postat pe Facebook o scenetă cu Toma Caragiu care readuce în discuţie o chestiune foarte serioasă, în opinia mea. Mă întreb: cei care s-au născut acum 10, 20 sau chiar 25 de ani mai înţeleg ceva din glumele astea? Mai văd ei tragicul din spatele comediei? Pentru noi  sînt clare trimiterile la stupizenia regimului comunist, la lipsurile la care eram supuşi, la improvizaţiile la care eram siliţi (atunci a fost inventată, de pildă, cureaua de transmisie de la Dacie dintr-un ciorap de damă şi amestecul de benzină cu gazolină, pentru că nu se găseau de nici unele în criza pe care am traversat-o aproape zece ani, de la sfîrştiul anilor 70 pînă la sfîrşitul anilor 80) etc. dar mă îndoiesc că lor le mai spun ceva aceste scheciuri. Ce să ne mai mirăm, dacă pînă şi cei care au trăit acele vremuri ca maturi le-au uitat sau şi le amintesc edulcorat? Cred că şi dacă le-am explica mai tinerilor noştri compatrioţi toate dedesubturile "şopîrlicilor", tot nu ar gusta umorul lor şi nici n-ar sesiza curajul celor care le făceau. Dacă nu ar fi aşa, poate că altfel ar fi valorizate evenimentele din decembrie 89 şi n-am mai avea nostalgici comunişti sau tineri idealişti cărora comunismul să li se pară o soluţie. Iată un subiect de dezbatere.

Deschiderea expozitiei internationale Orthphoto “Monahismul Ortodox” in Romania

Dupa cum stiti, in urma cu mai mult de un an, am sarbatorit 5 ani de existenta pe internet. Pentru a celebra aceasta data importanta am organizat prima noastra expozitie internationala de fotografii. Doream atunci sa aratam frumusetea credintei ortodoxe intregii lumi, la nivel global. Expozitiile au avut loc in Bulgaria, Serbia, Polonia, Rusia si Romania si inca mai expunem in diferite locuri, chiar si in tara noastra. Pretutindeni, ideea noastra a fost intampinata cu mult entuziasm si sprijin, iar expozitia s-a dovedit a fi un mare succes.

Asadar, am decis ca este timpul pentru o alta actiune asemanatoare. Anul acesta, insa, am decis sa pregatim o expozitie putin diferita. Ca si prima expozitie, va fi pe plan international, va arata frumusetea Ortodoxiei in intreaga lume si va avea loc in diverse locatii. Totusi, de aceasta data, organizam, in premiera, o expozitie tematica. 

Am decis ca monahismul ar fi o tema perfecta pentru expozitia de anul acesta. De ce? Pentru ca monahismul este unul din cele mai importante elemente ale credintei si ale traditiei ortodoxe, puritatea acestora fiind pastrata necontenit de manastiri, centrele de gandire teologica ortodoxa. 

Vrem sa prezentam manastiri mari si importante, insa si manastiri mai putin cunoscute. Vrem sa aratam realitatile vietii monahale si impactul manastirilor in vietile credinciosilor, in mediul cultural si artistic. Am reusit sa adunam fotografii din 25 de tari. 102 utilizatori ne-au trimis fotografiile lor. Din totalul de 450 de fotografii au fost selectate 200 spre a fi printate, cele ramase urmand sa fie prezentate printr-un slideshow in timpul expozitiei.

In Romania deschiderea expozitiei va avea loc in Orasul Mioveni – Judetul Arges. Vernisajul expoziei internationale ”Monahismul Ortodox” va avea loc pe data de 18.12.2010, incepand cu orele 15:00, in holul Primariei Orasului Mioveni si poate fi vizitata pana pe data de 08.01.2011.

Printre invitatii acestui eveniment se numara numerosi teologi si personalitati din lumea culturala locala si este foarte posibil ca la eveniment sa participe si Inalt Prea Sfintia Sa, Parintele Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului.

Expozitia este sustinuta financiar in Romania in intregime de Centrul Cultural Mioveni si este promovata de Editura Filos.

Parteneri locali: Primaria Orasului Mioveni, Centrul Cultural Mioveni, televiziunea Absolut Tv, Radio 21, Revista Fun Time Mioveni, Catedrala Ortodoxa Sf Ap Petru si Pavel, Parohia Sf Trei Ierarhi si Editura Filos. La nivel nivel national am fost sprijinuti in demersul nostru de revistele: Rost, Orthograffiti, Lumea Credintei, Lumea monahilor si Familia Ortodoxa.

Mentionam ca expozitia va avea un circuit itinerant, dupa Mioveni urmand a fi vernisata in multe orase din tara precum: Pitesti, Bucuresti, Iasi, Craiova, Timisoara, Bacau, Piatra Neamt, Suceava, Fagaras, Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Constanta, s.a.

Cum dimensiunea acestui proiect este foarte mare, fiind constinuit din doua elemente principale – arta fotografica (cu tot ce implica) si ortodoxia, ne-am bucura daca ne trimiteti propunerile si sugestiile dvs iar daca doriti ca expozitia sa ajunga si in orasul dvs, nu ezitati sa ne contactati.

Va invitam cu drag sa vizitati prima noastra expozitie tematica!

In numele redactiei Orthphoto din Romania,

Ionut Trandafirescu

Invitaţie la prima întîlnire a Formulei As cu publicul său din Bucureşti. Plus: concert de colinde vechi

Dragii noştri,

Vă poftim la întâlnirea dedicată revistei, în care realizatorii și redactorii ei vor dialoga, față în față, cu publicul cititor. Întâlnirea cu cititorii din București este prima, în “istoria” de aproape 20 de ani a revistei. O așteptăm cu emoție, dar ne punem și mare nădejde în ea, având în vedere că aproape jumătate din tirajul “Formulei AS” se “topește” în Capitală. Bune sau rele, dar obligatoriu deschise și sincere, dulcișoare sau mai acruțe, vă așteptăm opiniile cu răsuflarea oprită, pentru că de ele depinde dialogul nostru viitor și, deci, viața revistei.

                Concertul de colinde va fi unul cum n-ați mai ascultat până acum. Cu o condiție: să vă placă muzica “neumblată”, cântecele arhaice românești. Colindătorii sunt în număr de trei, precum vestiții Crai de la răsărit, și tot ca și craii, vestesc cea mai mare sărbătoare a lumii: NAȘTEREA LUI HRISTOS.

                Despre colindătorii pe care vi-i aducem în dar citiţi amănunte în paginile revistei noastre, în interviul oferit colegei noastre Corina Pavel de una dintre cele mai mari horitoare ale Ardealului: Lenuţa Purja.  

             

            Vă așteptăm, cu toată bucuria și dragul din lume,

VINERI, 17 DECEMBRIE, la ora 18:00,

 în sala Studioul “Horia Bernea” - Muzeul Țăranului Român

Şos. Kiseleff nr. 3, sector 1, Bucureşti.

Intrarea se face pe bază de invitaţie. Doritorii sunt aşteptaţi să le ia de la redacţie, str. Alexandru Constantinescu nr. 53, et. 1, ap. 2, sector 1, Bucureşti, în zilele de marţi, 14 decembrie, şi miercuri, 15 decembrie, între orele 11.00 şi 15.00.

No comment

Evenimente culturale semnificative (6)

Iaşi. Societatea Culturală “Chronos” va invită marţi, 14 decembrie, ora 16.00, la dezbaterea cu tema: Iarna la români. Datini populare şi tradiţii creştine. Invitat special: Vasile Munteanu, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural. Dezbaterea va avea loc la Muzeul Unirii, str. Al. Lăpuşneanu.

Bucureşti. Compania "Dan Puric" şi Asociaţia “Pro Vita” vă invită pe 16 decembrie 2010, ora 19.00, la Concertul de Colinde Linu-i, Doamne, dalbe flori în ţara colindelor, care va avea loc la Sala Rapsodia (str. Lipscani nr.53). Cîntă: Grupul Psaltic “Horevma” de la Mănăstirea Turnu (jud. Prahova), Grupul Pasltic al Maicilor de la Mănăstirea Diaconeşti (jud. Bacău), Corul de copii de la Valea Plopului şi Corul de copii al Parohiei Jieni (jud. Olt). Prezită: Dan Puric.

Evenimentul caritabil este dedicat strîngerii de fonduri pentru copiii orfani de la Valea Plopului şi Valea Screzii (Asociaţia Pro Vita). Concertul va fi difuzat live pe internet la www.companiadanpuric.ro. Pentru bilete şi informaţii: 021.315.89.80.

 Bucureşti. Librăria Sophia (din str. Bibescu Vodă nr.19) vă invită vineri, 17 decembrie 2010, ora 17:00, la Seara de confluenţă a artelor: o expoziţie de pictură a elevilor Şcolii Ortodoxe "Sfinţii Trei Ierarhi" şi un mini-spectacol de muzică şi poezie susţinut de elevii Colegiului Naţional de Artă "Dinu Lipatti". 

Bucureşti. Fundaţia Creştină “Părintele Arsenie Boca” vă invită la conferinţa Memoria vie a spiritualităţii româneşti susţinută de dl. Gavril Vatamaniuc, unul dintre ultimii supravieţuitori ai rezistenţei anticomuniste din Munţii Bucovinei. Evenimentul va avea loc vineri, 17 decembrie 2010, ora 18.00, în Aula Magna a Academiei de Ştiinte Economice (Str. Piaţa Romană nr. 6, sector 1 - intrarea prin str. Căderea Bastiliei). Gavriil Vatamaniuc a fost pus în 1948  sub urmărirea securităţii deoarece a intrat în conflict cu ofiţerii care se ocupau de educatia, cultura şi propaganda comunistă. Astfel, s-a refugiat la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviţei, unde a stat timp de 6 ani. A fost prins şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, pedeapsă comutată la 25 ani de închisoare. A stat 9 ani în temniţele comuniste.