Cultură și cafea cu rom *
Cultura nu face rating, nu aduce averi
și nu câștigă respect. E râvnită de puțini, ingnorată de cei mai mulți și
invocată ipocrit, uneori, de către snobi, impostori și poltroni. Pentru o
minoritate insignifiantă este un mod de viață, pentru spuma plebei – un simplu
panaș și pentru restul nu există. Civilizația este însă urma culturii în
istorie. Iar în absența civilizației omul n-ar mai putea trăi azi. Cum să
trăiască deci fără cultură? Foarte bine, pentru că astăzi e etern pentru ”omul recent”, care nu mai are, deci, nevoie
de acumulări culturale. Vorbim de cultura înaltă, desigur. Sunt însă atâtea
forme de subcultură, pentru satisfacerea tuturor gusturilor. Ele au încă
destulă căutare. Dar nu la noi. Românii sunt atât de exigenți încât, decât să
cumpere produse slabe, mai bine nu iau nimic. Sigur, nu intră la socoteală
împătimiții, ei continuă să facă shopping-terapie
cu produse culturale de toată mâna. Așa s-ar putea traduce statisticile
ultimului studiu Eurostat al Comisiei Europene privind consumul de cultură
(2008 – 2014). Potrivit acestuia, comerțul cu bunuri culturale a crescut în
ultimii ani, europenii ajungând să cheltuie, în medie, 3,6% din venitul
fiecărei gospodării pe cărți, muzică, teatru, filme, muzee etc. În România doar
2% din venitul pe familie merge la cultură, dacă acceptăm că și televiziunea e
cultură, căci aceasta înghite peste jumătate din banii alocați ”activităților
culturale”. Altfel spus, nu rupem ușile la expoziții, spectacole și concerte,
nu golim rafturile din librării, dar avem abonament la cablu. Și, la televizor,
românul bea un pahar, fumează o țigară, ca tot omul. De aceea, suntem siliți să
ne cheltuim 8% din leafă pe astfel de vinovate plăceri asociate... culturii,
după cum ne arată o statistică recentă a INS.
Să nu credeți însă că românii nu citesc.
O fac, doar că mai rar. 30% au citit măcar o carte în ultimul an. Tot atâția au
cumpărat un ziar sau o revistă. Ceilalți nu-și ocupă timpul cu futilități.
Piața cărții în România este de 60 de
milioane de euro pe an, cam 10 – 12 milioane de exemplare vândute, după
Asociația Editorilor. Adică vreo trei euro de cap de locuitor. Anual. La nemți
cum o fi? Căci 75% dintre cei 82 de milioane de cetățeni citesc cărți.
Nu suntem nemți, dar măcar suntem la
egalitate de ne-cititori – și de
cărți, și de ziare – cu turcii și grecii.
Un sondaj IRES, din august 2016, relevă
că doar 15% dintre români merg la un eveniment cultural cel puțin o dată pe
lună. Dar 57% participă măcar la unul pe an. Interesant este că nu banii sunt
scuza pentru majoritatea celor care nu o fac niciodată, ci lipsa de timp.
În schimb, peste 60% dintre români
folosesc internetul, majoritatea petrecând mai multe ore zilnic în mediul virtual.
Așa se face probabil că în studiul Eurostat suntem și noi, totuși, pe un loc
întâi, alături de unguri: la cititori de cărți on-line (25%).
Conform aceluiași document, România nu
stă rău nici la exportul de cultură: pe locul zece în UE. E drept că peste
graniță avem succes mai ales cu instrumentele muzicale (14% din tot ce poate fi
considerat produs cultural, inclusiv jocuri pe computer), dar este o artă și în
asta.
Cum am ajuns aici? Explicații sunt
multe: lipsa unei strategii naționale pentru dezvoltarea culturală,
subfinanțarea culturii vreme îndelungată, eșecurile reformei în educație,
triumful mediocrității în managementul cultural etc. Adevărul este că nu mai
tânjim după cunoaștere. Suntem ”oameni autonomi” (apud Petre Țuțea). Adică, facem pe deștepții. Căci lumea a început cu
noi și cu noi se va sfârși.
* Text apărut inițial în Formula As, nr, 1232, sin 8 - 15 Sept. 2016.
Postări
