Nişte extremişti „de dreapta”, pro-israelieni (după cum se recomandă, cu emfază) şi, natural, islamofobi (după cum iarăşi nu se sfiesc să o arate, deşi orice fobie ar trebui să-l ruşineze pe un intelectual), care se revendică de la „tradiţia” creştin-democrată a ţărăniştilor şi, prin urmare, se simt datori să îmbrăţişeze necritic toate tîmpeniile corectitudinii politice, venite pe filiera Washington – Bruxelles, încearcă să-şi facă loc „pe piaţă” lovind în oameni care au realizat pentru ideea conservatoare mai mult decît vor fi ei în stare în nouă vieţi.
Aceşti idioţi utili cu diplomă, autointitulaţi „conservatori români” (deşi conservatorismul şi creştin-democraţia au cîte ceva în comun şi destule care le despart, primul fiind mai întîi un stil de viaţă, iar a doua numai o ideologie) nu doar că nu înţeleg nimic din ce se întîmplă, nici local, nici regional, ce să mai vorbim global?, dar se şi cred profesori în materie. Şi, de la înălţimea presupusei lor calităţi, tembelii cu pricina dau note, emit edicte şi rescriu istoria.
Deunăzi, nici mai mult, nici mai puţin, piţifelnicii de care facem vorbire, au decis: rezistenţa anticomunistă nu a fost majoritar legionară, pentru că a fost ţărănistă. Prin urmare, numărul de ţărănişti încarceraţi în timpul comunismului, ca şi cel al ţărăniştilor care au luptat cu arma în mînă contra comunismului, a fost mai mare decît al celor provenind din alte organizaţii politice şi, desigur, decît al legionarilor. Concluzia firească: a spune că legea 217/ 2015 loveşte în majoritatea foştilor deţinuţi politici este un fals. Aşa că legea poate să lovească.