Paștele între ”corectitudinea politică” și Hristos

Iisus Hristos S-a întrupat pentru a aduce o Lege nouă, adică o nouă ordine a lumii. A vizat, deci, o revoluție, în sens etimologic: să restaureze omul, să-l readucă la condiția lui inițială de fiu al lui Dumnezeu, de care singur s-a îndepărtat. Degeaba zic unii că Mântuitorul a fost crucificat pentru că nu a promis revoluție – ceea ce așteptau evreii. Ba tocmai de aceea a fost răstignit, că a adus revoluția! Numai că fariseii și cărturarii a confundat-o cu o erezie, iar poporul – cu o încăierare politică.

Așadar, cu Legea divină în minte și modelul hristic în inimă, fiecare dintre noi este chemat la o revoluție personală. Prin comparație cu această misiune oricare alta devine irelevantă.

Totuși, omul e o ființă socială și nu poate rămîne indiferent la destinul comunității. Așa încît, cînd societatea nu doar că nu mai respectă Legea și că disprețuiește Modelul, dar face legi contra Legii și prigonește Modelul, atunci omul creștin are obligația să se opună acestui ”progres” (greșit numit ”revoluție”), printr-o nouă revoluție la nivel comunitar. Pentru că într-un mediu total viciat numai sfinții ar mai putea rămîne necorupți. Și chiar dacă toți avem vocația sfințeniei, nu toți avem puterea sfinților. Cei mai mulți avem nevoie de puncte de sprijin pământești în haosul acestei lumi.

Din perspectivă creștină, revoluția în cetate nu poate fi totalitară, adică nu urmărește instaurarea unei teocrații, ci revenirea la situația în care poți alege. Pentru că Dumnezeu ne-a dăruit libertatea, iar noi nu avem dreptul ca, în numele Lui, să o suprimăm. Dimpotrivă, avem obligația să o apărăm.

Astăzi ne confruntăm cu o accelerare a ”revoluției” (neo-)marxiste, iar lumea veche, întemeiată pe și guvernată de preceptele creștine este amenințată cu extincția. Un instrument și în același timp un nume de scenă al acestei ”revoluții” este ”corectitudinea politică”. Acestei false revoluții creștinii trebuie nu doar să-i reziste, ci să i se opună, pînă la a o înfrînge. Și nu doar cu armele consacrate: rugăciune, post, spovedanie, împărtășanie, fapte bune. Ci și prin mijloace politice. Adică prin acționarea unor pîrghii de putere asupra cetății (comună, oraș, județ, stat).

Iată ce revoluție ne cere acum Iisus Hristos! El înviază pentru noi și așteaptă să înviem și noi întru El. Pentru ca Învierea Domnului să fie un fapt real, nu doar o evocare, ea trebuie să se petreacă în inima noastră. Și-o dată cu Învierea din noi va învia lumea toată.

Învierea Domnului în inimă vă doresc, frați creștini! Hristos a înviat!

The following two tabs change content below.

Legionarii au ucis și ei, dar țărăniștii, liberalii, carliștii și antonescienii sînt criminalii politici

Lupi în blană de oaie. Neoliberali, ”corecți politic”, care se pretind ”conservatori români”. Și iarăși afirmații după ureche făcute despre legionarism, în absența unei dezbateri cinstite, profesioniste, lămuritoare și concluzive a istoricilor.

Legionarii au ucis? Uneori, da. În 99,9% din cazuri, în legitimă apărare. 

Țărăniștii lui Bărbuș/Coposu/Maniu/Mihalache, din interbelic, au ucis? Da. Și încă folosindu-se de aparatul represiv al statului: crime politice clasice, am zice. Nu ca să se apere, ci ca să suprime opoziția, să obtureze libertatea de asocierie, libertatea de expresie și alegerile libere. 

Liberalii au ucis? Da. La fel ca țărăniștii, înverșunați, fără nici o justificare, în disprețul oricărui drept al omului și a oricărei legi. Cu un singur scop: nimicirea competiției politice.

Carliștii au ucis? Da. Cu sete, cu plăcere, cu perversitate, pentru lichidarea singurilor adversari de care se temeau, pentru că aveau un crez: legionarii. Și pentru a instaura dictatura regală, cu partidul unic al regelui.

Antonescu și regimul lui au ucis? Da. 

A fost epoca interbelică una a violențelor politice? Categoric. În 20 de ani de război româno-român au căzut mii de români, între care parte din lamura tinerei generații.

Și-atunci de ce singurii acuzați sînt legionarii? Singurii care doar s-au apărat. Simplu, pentru că ei au fost și au rămas în afara Sistemului. Or Sistemul este cel care scrie istoria.

#

Vă invit să citiți pe Rost Online o excelentă punere la punct pe tema ”ereziei legionare”, prilejuită colegului și prietenului Tudor Marincu de către noile prostii debitate pe un site cu o linie strîmbă, care se reclamă a fi dreaptă.

Un gînd despre naționalism

Oricine se declară naționalist și creștin este automat etichetat drept legionar. Este un risc pe care ți-l asumi sau nu. Căci orice concesie vei face în discurs pentru a demonstra că ai o viziune diferită de cea pe care ți-o presupun adversarii nu va fi pînă la urmă decît o îndepărtare de adevăr (și cu ”A” mare și cu ”a” mic) și o dovadă de slăbiciune. Apoi, fiecare concesie cheamă o alta, sub presiunea unor adversari fără nici un Dumnezeu, care nu se vor opri pînă cînd nu te vei declara ”reeducat”.

Ce uită adversarii și s-ar cuveni să țină minte naționaliștii care se vor prizați și de gardienii ”corectitudinii politice” este că naționalismul este ontologic. Prin urmare, el există vrînd-nevrînd, că-l recunoști sau nu. Iar dacă îl reprimi cu brutalitate sau îl provoci, poate reacționa în forme exagerate și maligne, scăpate de sub orice control moral. De aceea, naționalismul temperat de credința creștină ar trebui încurajat, nu blamat sau expediat sub o etichetă care se vrea infamantă.

Primul summit al Conservatorilor şi Reformiştilor din România

Este conservatorismul pragmatism politic? Cine sunt cei care vor o mișcare de rezistență în România, dar și o reformă din temelii a sistemului? Cât de fragile sunt pentru români conceptele de „stat minimal” și „piață liberă”? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pentru care începem să adunăm răspunsuri în cadrul Primului Summit al Conservatorilor și Reformiștilor din România, eveniment care va avea loc joi, 7 aprilie, la Hotel Epoque, București, între orele 09.30 şi 13.30.

Principalele teme sunt:

- consolidarea principiilor conservatoare și reformiste în politica românească;

- influențarea politicilor locale în sensul doctrinelor menționate.

Eu unul voi vorbi despre familie ca punct de referinţă în mesajul conservator.

Vă așteptăm!

Omagiu martirilor anticomunişti: Silvia Radu îşi deschide „Grădina cu îngeri” la Casa cu Rost

Sculptoriţă şi pictoriţă care nu mai are nevoie de prezentare, d-na Silvia Radu îşi redeschide expoziţia de pictură, desen şi sculptură intitulată „Grădina cu îngeri”, la „Casa cu Rost”. 

Cenzurată în precedentul loc de expunere, revine acum cu toate cele 19 portrete de oameni-îngeri, cum îi place să-i numească pe unii dintre cei care s-au sfinţit în suferinţe, în închisorile comuniste sau în rezistenţa armată anticomunistă. 

De asemenea, vor fi expuse şi potrete ale unor eroi ai revoluţiei din Decembrie 1989. Numele acestora: Ionescu Radu, Marcu Ruxandra Mihaela, Mirea Mariana, Sandu Roberto, Butnaru Stefan, Vladinovici Dragos, Palade Weiner, Popescu Gabriela, Toporan Cristian, State Claudiu, Vladu Catalin si Geanta Melconian Cristian. Toti erau foarte tineri cind au fost secerati de gloante.

„Îngerii”, ca orice îngeri, vor fi însoţiţi de peisaje florale şi cîteva sculpturi.Vă invităm aşadar la vernisaj, care va avea loc Joi, 7 Aprilie a.c., ora, 19.00, în Piaţa Victoriei colţ cu calea Buzeşti, la „Casa cu Rost” (vizavi de Agenţia Tarom).

Alături de d-na Silvia Radu, vor vorbi: d-na Simona Popa (fiica poetului Radu Gyr) şi d-l Răzvan Codrescu (scriitor, autor, printre altele, al volumului „Cartea Mărturisitorilor”). 

D-na Maria Ploae va recita cîteva creaţii ale unor mari poeţi ai temniţelor comuniste.

Moderatorul evenimentului va fi subsemnatul.

Vă aşteptăm cu bucurie!