Muzică, nu zgomot (6)

N-am mai avut vreme să postez muzică, dar vă răsplătesc aşteptarea :) Ceva vechi, frumos, de pe alte vremuri :) Să vă bucuraţi!

Dialoguri in pridvor: Monica Pillat

"N-as lua cu mine nimic la judecata de-apoi, decat iubirea"

Profesoara, prozatoare, poetesa si traducatoare de literatura engleza, Monica Pillat (n. 1947) descinde dintr-o ilustra familie boiereasca si de artisti. Este fiica scriitorului Dinu Pillat (nepot al Bratienilor) si a reputatei specialiste in arta medievala, Cornelia Pillat. Bunicii sai paterni sunt poetul traditionalist Ion Pillat si pictorita Maria Pillat Brates. Inzestrata cu o sensibilitate aparte, Monica Pillat isi traieste viata modest, intr-un apartament din Drumul Taberei, ca intr-o chilie cu amintiri. Camerele mici sunt innobilate de mobile vechi, iar icoanele lumineaza fotografii de familie. O candela arde permanent pe o masuta joasa.

Monica Pillat gaseste in credinta in Dumnezeu ratiunea de a fi, iar in scris, drumul catre Imparatia Lui. Ultimii zece ani si i-a dedicat editarii operei parintilor si bunicilor sai, dar si publicarii unor volume proprii: "Cultura ca interior" (2001), "Drumul spre Emaus" (2002), "Povesti din lumea jumatatilor de zambet" (2004), "Dorul de rai" (2005).

Citiţi un interviu tulburător în Formula As.

Marea păcăleală a încălzirii globale

Vă recomand, pentru week-end, un documentar (cu subtitrare în limba română) care veştejeşte isteria încălzirii globale. Numeroşi specialişti de faimă internaţională argumentează că pămîntul s-a încălzit şi s-a răcit - la modul suportabil - ciclic, de-a lungul istorie, şi nu din cauza omului. În opinia lor, singurul responsabil este soarele.
Teoria efectului de seră este desfiinţată. Al Gore, fostul vicepreşedinte al SUA, care a cîştigat atîta capital de simpatie după prezentarea filmului său despre încălzirea globală din pricina CO2 produs de oameni, este şi el pus la colţ. Oamenii de ştiinţă intervievaţi susţin că, în realitate, nu există nici o dovadă în istoria pământului că CO2 determină încălzirea Terrei.
Documentarul demontează piesă cu piesă angrenajul sperietorii mondiale a încălzirii planetare. De fapt, avem de-a face cu o ideologie născută din ambiţia şi lăcomia unor oameni de ştiinţă, din ignoranţa şi disperarea unor jurnalişti şi din interesele politice stîngiste ale mişcării ecologiste. Culmea este că prima care a politizat subiectul a fost Margaret Thatcher (un om de dreapta, cel puţin declarat), pe atunci premier al Marii Britanii, care voia să promoveze energia nucleară, pentru că nu avea încredere în sindicatele minerilor din extracţia de cărbune şi în Orientul Mijlociu, care furniza petrol.

Dacă nu merge mai sus, încercaţi aici.

Legea pensiilor în dezbatere publică

Pe site-ul Ministerului Muncii a fost postat, spre dezbatere publică, proiectul noii legi a pensiilor. La articolul 6 sînt prevăzute categoriile de persoane care sînt asigurate obligat-forţat, prin efectul legii. Evident, artiştii şi ziariştii sînt bărbieriţi. Dacă în cazul presei, patronatele şi sindicatele din branşă acceptă CAS obligatoriu pentru cei care au doar contracte de drepturi de autor (dar cer la schimb ajutor de stat pentru presă), de artişti nu se mai sinchiseşte nimeni.
La o primă lectură a documentului am mai observat că vor fi obligaţi să plătească CAS şi asociaţii unici ai firmelor, asociaţii, comanditarii saua acţionarii. Cu alte cuvinte, guvernul mai dă o lovitură micilor întreprinzători - după ce le-a impus impozit mai mare pe venit şi impozit forfetar în caz că nu fac profit.
Vă invit să cercetaţi proiectul de lege şi să-l comentaţi. Cu siguranţă mi-au scăpat şi alte năzbîtii. Pe site-ul ministerului aveţi posibilitatea să faceţi sugestii şi observaţii.

A murit Traian Popescu - Macă

Traian Popescu, fotografiat de mine, în vara lui 2007, în timpul unui interviu, la el acasă.

Astă seară, a murit încă unul dintre cei mai iubiţi foşti deţinuţi politic: Traian Popescu (zis Macă). În ultimii ani s-a luptat cu diferite boli grave, fără ca de pe chipul lui de copil mare să se fi şters veşnicul său zîmbet. Era de-o energie debordantă şi de un optimism molipsitor. Cît s-a putut ţine pe picioare, a fost prezent la toate manifestările comemorative pentru camarazii lui morţi în închisoare şi la toate acţiunile culturale şi civice cu încărcătură patriotică şi creştină.
În urmă cu cîteva luni, a căzut din nou la pat, suferind de multiple afecţiuni.

Înzestrat memorialist al închisorilor comuniste, unde a jerfit enorm - trecînd şi prin iadul "reeducării" de la Piteşti -, Traian Popescu n-a cerut niciodată răzbunare, ci numai să ne cunoaştem trecutul şi să învăţăm din el. În toate ieşirile sale publice - alminteri numeroase, în conferinţe, în presă, la radio şi televiziune -, ca şi în cărţile sale a respirat bunătate, echilibru şi speranţă.

Născut la 27 aug. 1923, în Bucureşti, Traian Popescu a absolvit Politehnica şi Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. A fost arestat în 1948 şi condamnat la 20 de ani de muncă silnică, pentru "crimă de înaltă trădare", ca adversar ireductibil al comuniştilor. În timpul detenţiei, a pătimit la Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud şi Văcăreşti. În temniţă şi-a descoperit vocaţia pentru muzică şi a compus în minte 20 de lucrări muzicale din care trei simfonice, pe care le-a scris pe hîrtie după eliberare. A fost eliberat în 1964, cu decretul de graţiere generală din acel an.

După 1990, a publicat volumele Mănăstirea Predeal - Evocări, Catrenele Învierii "Zarca" Aiud 1957-1958, Experimentul Piteşti şi File din procesul comunismului. Teroarea şi diversiunea politică de stat.
Compoziţiile sale simfonice au fost interpretate de Orchestra Radio şi au avut succes.

L-am cunoscut destul de bine, l-am preţuit şi regret că nu am fost mai apropiaţi decît am fost, căci era un om de la care aveai ce învăţa. Dumnezeul să-l odihnească în pace!

UPDATE

De aici puteţi descărca o conferinţă susţinută de Traian Popescu şi Dan Puric la Constanţa, în noiembrie 2008.

UPDATE 2 (29 ianuarie)

Slujba de înmormîntare va fi mîine, 30 ianuarie, începînd cu ora 11.00, în str. Dr. Vicol, nr. 4-6, în Cotroceni,. După slujbă, trupul neînsufleţit al lui Traian Popescu va fi dus şi înhumat la cimitirul Străuleşti II.

Ne pierdem credinţa pe zi ce trece

Dragoş-Paul Aligică ridică o chestiune foarte interesantă, într-un articol publicat aici: Creştinismul în România este în retragere sau în expansiune? Şi constată că fenomenul de secularizare s-a accelerat - din cauze care rămîn de cercetat - şi că, pentru moment cel puţin, lupta dintre clerul creştin şi "apostolii religiilor seculariste" este cîştigată de cei din urmă.
Prin urmare, plîngerile unor corifei ai "corectitudinii politice" vizavi de amestecul Bisericii în treburile statului şi de întărirea unui curent fundamentalist sînt false.
D.-P- Aligică atrage atenţia că sînt puse în discuţie acum "însuşi viitorul matricei identitare a poporului român şi substanţa umană a societăţii româneşti de mâine".

Apăraţi familia creştină!

Dragi prieteni,

In 27 si 29 ianuarie sunt programate la vot in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (PACE) doua rapoarte foarte importante si periculoase pentru valorile noastre comune. Scopul acestui mesaj este sa ne indemne la actiune pentru respingerea lor.

Va rugam cititi cu atentie cele de mai jos. Daca mai cunoasteti persoane interesate, dati-le de stire.

• CE ESTE PACE SI CE ROL ARE?

Consiliul Europei cuprinde reprezentanti din 47 de tari europene (inclusiv tarile UE) si are printre atributii armonizarea legislatiilor nationale cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Autoritatea suprema privind interpretarea Conventiei este Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

In ultimii ani, PACE a fost parazitat de forte radicale de stanga, care fac presiuni crescande pentru adoptarea unor rezolutii in acord cu agenda lobby-ului international pro-avort si pro-homosexualitate, impotriva vietii, impotriva familiei si impotriva libertatilor religioase.

Rezolutiile PACE sunt folosite ca instrument de presiune asupra guvernelor si parlamentelor nationale pentru ca acestea sa modifice legislatia interna. Reamintim ca legislatia internationala are prioritate in fata celei nationale.

Totodata, rezolutiile sunt adesea luate in considerare de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in emiterea deciziilor sale, care sunt obligatorii.

• CE CUPRIND RAPOARTELE CONTESTATE?

Ambele rapoarte ameninta grav familia, dreptul la viata, moralitatea publica, interesul superior al copilului precum si dreptul si interesul suveran al statelor de a proteja aceste valori.

1. Raportul privind discriminarea in baza orientarii sexuale si a identitatii sexuale – 27 ianuarie

[Documentul 12087 - “Discrimination on the basis of sexual orientation and gender identity”, raportor Andreas Gross, Elvetia, Grupul Socialist]

Textul integral in limba engleza: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc09/EDOC12087.htm

Raportul cere statelor membre:

• Sa legalizeze casatoriile homosexuale precum si sa recunoasca reciproc casatoriile si uniunile civile intre persoane de acelasi sex;
• Sa adopte legislatii interne prin care sa elimine orice fel de discriminare pe motiv de orientare sexuala, sa interzica orice referiri si manifestari publice negative la adresa asa-ziselor „minoritati sexuale”. Acest obiectiv submineaza libertatea de asociere, religioasa, de cuvint si drepturile parentale;
• Sa-si ajusteze sistemul educativ in sensul promovarii in randul minorilor a homosexualitatii ca stare de normalitate si sa combata “homofobia” prin actiuni legislative si educative adresate tinerilor;
• Sa faciliteze, chiar din fonduri publice, schimbarea sexului biologic al indivizilor cind acestia o cer.

2. Raportul „Cincisprezece ani de la Conferinta Internationala asupra Populatiei si Dezvoltarii” – 29 ianuarie

[Documentul 1192 - ’15 years since the International Conference on Population and Development Programme of Action’, raportor – Christine McCafferty, Grupul Socialist]

Textul integral in lb. engleza:

http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc09/EDOC11992.htm

Raportul promoveaza avortul ca mijloc de planificare familiala si control al nasterilor, fortand recunoasterea acestuia ca „drept al omului” si finantarea din fondurile publice.

• CE PUTEM FACE?

Opozitia fata de aceste documente este o datorie crestina, pe care va invitam sa o indeplinim impreuna.

1. Contactati delegatii Romaniei in Consiliul Europei si exprimati-va pozitia.

Solicitati-le ferm sa voteze respingerea ambelor documente.

Datele de contact ale reprezentantilor delegatiei Romaniei la Consiliul Europei:

- Parlamentari: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.dp?idg=19&leg=2008.

- Secretariatul delegatiei romane la PACE:

Doamna Nadia Valentina Ionescu, Camera Deputatilor, la Tel: +40 21 414 18 75, Fax: +40 21 414 18 77, pace@cdep.ro, dropi@cdep.ro;

Doamna Mihaela Draghici, Senat, la Tel: +40 21 414 25 84, Fax: +40 21 313 35 07, sau electronic la adresa mihaela.draghici@senat.ro .

Daca sunteti un ONG, trimiteti o adresa oficiala, scrisa, in acest sens.

Trimiteti un e-mail sau un fax; daca puteti, dati si un telefon – ar fi ideal.

Va rugam sa ne inaintati orice raspuns pe care l-ati primit.

Ne puteti contacta la urmatoarele adrese:

office@protejarea-familiei.com

provitabucuresti@yahoo.com

2. Rugaciunea este, se intelege, foarte utila si necesara. Fie ca Dumnezeu sa le deschida mintile si inimile reprezentantilor statelor europene la Consiliul Europei pentru a respinge aceste documente otravitoare.

Asociatia Alianta Familiilor din Romania

Asociatia Pro-vita – fil. Bucuresti

Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, are alergie la religie

Încă de la instalarea noului ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, am aflat că acesta este un furibund adversar al Bisericii. Omul este oripilat că se predă religia în şcoală şi că simboluri ale credinţei creştine sînt afişate în locuri publice. De cînd e ministru nu mai e aşa vehement şi caută căi mai diplomatice de a-şi impune programul, care urmăreşte inclusiv eliminarea religiei din şcoli.
În urmă cu puţin timp, el a declarat că, pentru a reduce locurile de muncă din sistemul de învăţământ, propune renunţarea la profesorii care predau materiile opţionale - materii între care, aţi ghicit, se află şi religia.
Deunăzi, a fost postată pe You tube intervenţia lui Daniel Funeriu la o şedinţă, din martie 2009, a Parlamentul Europei, unde participa în calitate de parlamentar - latura creştin democrată, of course. Mesajul sau principal vis-a-vis de subiectul ştiinţă-religie este că ştiinţa nu trebuie să interfereze cu religia, căci ştiinţa se adresează progresului; că atunci cînd societăţile umane au luat decizii bazate pe evidenţe logice, aceste societăţi au făcut alegeri bune. Susţine că trebuie pusă "o amprentă la nivelul umanităţii" (?!) prin promovarea "conceptului de libertate a minţii".
Şi omul ăsta reprezintă în guvern un partid care se pretinde de dreapta - şi care mai nou vrea să-şi asume integral doctrina creştin-democrată.

Identitatea şi libertatea omului în Ortodoxie

În contextul dezbaterilor purtate în România pe tema adoptării actelor electronice şi puţinei cunoaşteri a părerilor duhovniceşti în această privinţă, Editura Predania a avut iniţiativa de a aduna în volumul numit Identitatea şi libertatea omului în Ortodoxie - Răspunsuri ale Bisericii în privinţa actelor electronice poziţiile exprimate public de-a lungul timpului în sânul Bisericii Ortodoxe, de către Sfintele Sinoade ale Bisericilor locale, Sfânta Chinotită a Muntelui Athos, cunoscuţi arhierei, duhovnici şi theologi contemporani din Grecia, Serbia, Rusia, Ucraina şi România. Documentele reunite în această carte dau mărturie de cugetul sobornicesc al Bisericii în această privinţă.

Dumnezeu ne-a înzestrat cu o libertate absolută, încât mântuirea este rodul unei îndreptări şi înaintări libere spre Ziditorul nostru. Libertatea interioară este în inima noastră, este tezaurul adâncimii inimii. Ea nu poate fi sechestrată, nu poate fi capturată, nu poate fi desfiinţată. Libertatea exterioară a Creştinilor a fost, este şi probabil va fi tot timpul în primejdie. Vrăjmaşii libertăţii noastre exterioare sânt relaţiile sociale seculare, sistemele politice, instanţele guvernamentale, instanţele sociale şi uneori instanţele juridice laice. Cei ce vor să ne mărginească libertatea sânt liberi s’o facă, iar noi sântem liberi să ne împotrivim. (Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă)

În spatele duhului lumesc al "libertăţii" de astăzi, al lipsei de cinstire în Biserica lui Hristos faţă de cei mai mari, părinţi şi dascăli, care au frica lui Dumnezeu, se ascunde robia duhovnicească, neliniştea sufletească şi anarhia, ce duce lumea spre impas, spre nimicire sufletească şi trupească. Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin "cartela" electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist. (...) Hristos să ne lumineze pe toţi. Amin. (Părintele Paisie Aghioritul)

Detalii aici.

Regele Mihai critică Occidentul şi ne cere patriotism

Într-un interviu înregistrat în noiembrie anul trecut, la reşedinţa Majestaţii Sale de la Aubonne, în Elveţia, Regele Mihai critică Occidentul şi lipsa noastră de patriotism.
Regele vorbeşte despre politica europeană de ieri şi de azi, despre locul românilor în politica mondială, dar şi despre felul în care Radio Europa Liberă i-a informat şi i-a unit pe românii din lumea întreagă. Majestatea Sa dezvăluie cum era cenzurat la BBC şi la Europa Liberă în perioada în care marile state occidentale încercau o apropiere de România lui Ceauşescu. De asemenea, remarcă: "Europa ne zgâlţâie când nu facem lucrurile bine, dar cand facem ceva bun, nu spune nimic!".
Regele critică li vînzarea masivă a pământului românesc către străini, lipsa de profesionalism a oamenilor politici români, puţinul patriotism şi lipsa de fermitate a presei în cazuri care aduc atingere moralei publice.
Puteţi asculta înregistrarea aici.

Test... poetic

E o zi superbă de iarnă, numai bună pentru un test... poetic. Vă propun patru poeme şi, dacă vă vor plăcea, vă voi spune autorul (puteţi să încercaţi să-l dibuiţi şi singuri) şi vă voi da şi altă dată, dacă nu, nu :-) Mă gîndesc că aţi putea găsi pe blogul acesta în fiecare zi cîte o mică şi plăcută surpriză, în afară de texte despre credinţă, politică şi cultură. Mai am cîteva în minte, pe lîngă muzică şi poezie.

Deocamdată, vă aştept opiniile despre:

Plângi

Plângi, omule, plângi!

Torentele inimii curăţă-ţi mâlul

din care te construieşti până la cer.

Plângi, cât mai găsesc izvoarele o fisură

în zidul tău interior

prin care să ţâşnească!

Plângi, cât încă n-ai devenit deşert,

cât poţi spera că puţină ninsoare va înmuia

gerul care te-a cuprins!

Plângi, omule, plângi,

cât încă te mai îndoieşti

de infailibilitatea ta!

Plângi, pentru că eşti nemuritor!

Căci, dacă ţi-ar muri şi sufletul precum trupul,

ai fi salvat.

Plângi, frate,

cât un potop de sfârşit de lume,

căci aşa îţi vei regăsi Chipul!

Fără titlu

Dansuri suave şi fine

îmi pulsează în vine

cum aripa îngerului negru

palpită funebru,

cum aripa îngerului alb

fâlâie concav...

Poem de dragoste (5)

Prin descântecul tău de(-o) noapte,

ochiul lunii a adăstat,

numai pentru o clipă,

în orbita mea terestră.

De atunci, cuvintele-mi sunt pietre de moară

ce-mi atârnă de aripi.

Nu pot răspunde tăcerii tale

decât cu o tăcere mai înaltă,

să mă fac treaptă, ţie,

pentru urcarea în dragoste.

Şi totuşi ziua cade pieziş între noi.

Final

Vechi cântece siberiene

cresc între noi,

înalte, tot mai înalte,

ca pădurile de stejar.

Umbra lor ne preface cuvintele

în stalagmite

şi sângele în patinoar.

UPDATE (21 ian. 2010)

Testul m-a lămurit în privinţa anumitor aspecte, dar n-aş zice nici că sînt surprins, nici dezamăgit. Comentariile, destul de numeroase pentru un asemenea post, ar putea să creeze impresia că românimea încă e cititoare de poezie. Din mesajele transmise eu am înţeles însă că mai degrabă e curioasă. Căci nimeni nu a părut interesat de mesaj (ba cineva a luat metafora ad literam) sau de scriitură, dar mai mulţi au vrut să ştie cine-i autorul. Presupunerile privind autorul arată că ai acei comentatori nu sînt familiarizaţi cu poezia românească, nici mai veche, nici mai nouă. Şi e păcat. Am mai spus-o, cu mai mult drag de poezie, am avea şi mai multă dragoste de oameni, deci am trăi într-o lume mai bună.
Nichita Stănescu, Radu Gyr, Daniel Turcea sînt uriaşi ai poeziei. Dar în textele de mai sus, credeţi-mă nu este decît cel mult o boare din duhul acestora, cam cît rămîne în fiecare dintre cei care i-au iubit vreodată după ce le va fi uitat poeziile. Deci nu le pot fi atribuite.
Una peste alta, poezia încă mai stîrneşte emoţie în unii cititori ai acestui blog şi pentru ei voi reveni şi cu alte poezii, ale unor poeţi mai cunoscuţi şi a altora necunoscuţi. Voi încerca să fac asta săptămînal.
A, să nu uit: poemele de mai sus îmi aparţin. Scriu din pură plăcere (deci sînt un amator, cum bine observa un comentator, nu trăiesc din poezie, ci din presă :) ) şi împărtăşesc poeziile cui rezonează la ele. Ştiţi, în poezie e ca în dragoste, poate să fie un vers excelent şi să te lase rece, sau unul mai şchiop şi să te farmece.

Atac CNSAS împotriva Bisericii

- Criză de identitate şi pierdere a credibilităţii-

Patriarhia Română îşi manifestă indignarea şi dezaprobarea faţă de implicarea vădită a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) în campania de denigrare a clericilor ortodocşi prin scurgerea de informaţii îndoielnice către unii „mercenari mediatici” şi alte persoane interesate să umilească şi să lovescă în slujitorii Bisericii înainte de pronunţarea instanţei de judecată civilă. Această situaţie gravă este în flagrantă contradicţie cu legislaţia în vigoare (OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii aprobată prin legea 293/2008), precum şi cu deontologia funcţionarului public.

CNSAS continuă să se dovedească incapabil să evalueze în mod obiectiv atitudinea clericilor ortodocşi faţă de regimul comunist.

Funcţionari publici ai CNSAS, sub protecţia anonimatului, încalcă flagrant deontologia funcţionarului public şi îşi permit în continuare să facă aprecieri iresponsabile şi tendenţioase în presă privind slujitorii Bisericii.

Reamintim faptul că în timpul dictaturii comuniste Biserica a fost singura instituţie care nu s-a identificat cu ideologia ateistă de stat, ceea ce a determinat din partea regimului ateu folosirea - prin intermediul fostei securităţi - a unor mijloace de presiune inimaginabile. Fără a ţine cont de acel context extrem de ostil în care Biserica a supravieţuit şi de umilirea şi şantajul la care au fost supuşi clericii ortodocşi în timpul dictaturii comuniste, cei ce practică azi aşa-numita deconspirare a clericilor colaboratori ai securităţii, folosind verdicte pripite de presă, operează, de fapt, asasinate morale la comandă, considerând că astfel nu dau seamă nimănui.

Dat fiind faptul că această manieră tendenţioasă de lucru a CNSAS privind slujitorii cultelor religioase îi vizează doar pe clericii ortodocşi, ne îndreptăţeşte să considerăm că această acţiune a lor şi a celor pe care-i slujesc se încadrează într-o campanie de discreditare a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de cei deranjaţi de marea credibilitate a acesteia în viaţa poporului român profund religios şi apărător al valorilor creştine în faţa atacurilor curentelor secularizante. Oricum, credibilitatea Bisericii nu va scădea, ci mai degrabă CNSAS va pierde din credibilitate şi îşi va adânci criza de identitate juridică şi etică.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Muzică, nu zgomot (5)

Pentru că e sfîrşit de săptămînă, vă propun muzică bună. Na că vorbesc în rime :-)

Recurs la Eminescu

"Dar, domnilor, mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român! Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-al naţionalităţii – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu. Naţionalitatea trebuie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte şi se respectă adînc, se pronunţă arareori! Evreii vechi n-aveau voie să pronunţe numele dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocţii şi superficialităţile sale." (Manuscris 2257)

"Mai bine rob în ţara drepţilor decît om mare în ţara în care neonestitatea, trădarea nocturnă, vicleşugul şi pehlivănia sînt merite şi titluri de înaintare." (Manuscris 2264)

"Numai în zilele voastre individualităţi fără talent, fără caracter, fără muncă ajung miniştri şi oameni mari... [...]

Demagogia la un popor bătrîn îl descompune repede, dar unuia tînăr îi ia pentru cîtva timp minţile. Căci, în adevăr, ce e mai periculos decît iluzia la care dă naştere Costinescu, Carada, Stolojan e tutti quanti, că fără muncă, fără merit, fără un dram de creieri sănătoşi, poţi ajunge milionar?" (Timpul, 16 mai 1882)

"De aceea nu e nimic serios în România. Azi, unul proclamă republica, mîine e ultramonarhist; azi reprezintă o idee, mîine alta; toate în acelaşi mod superficial." (Timpul, 1 august 1981)

"Pare că s-ar simţi că Hunedoara e leagănul dinaştilor români, de-aceea s-aruncă cu toată furia de maghiarizare asupra acestui ţinut. E probabil că şi dinaştii Moldovei sînt originari din Haţeg. Nepotul de soră al celui din urmă Piast Ludovic I, rege polon şi maghiar, a donat, la 1363, satul Zalazd din ţinutul Hunedoarei contelui Vladislav, fiul lui Muşat din Almaglu, şi fiilor săi Petru, Ioan, Alexandru şi Muşat. Un Petru Muşat e Domn în Moldova (1373-1392) şi întemeietorul dinastiei din care, ca culminare, a răsărit Ştefan V Muşat cel Mare. Chiar maramureşenii par din Haţeg. Ce e Maramureş decît o combinare între numele român al Porţii de Fier (Marmura) şi numele Mureşului care curge la nordul ţinutului?" (Timpul, 5 iunie 1883)

"...vînzarea Bucovinei va fi o veşnică pată pe împărăţia vecină, de-a pururea o durere pentru noi. Dar nu vom lăsa să se închidă această rană. Cu ale noastre mîini o vom deschide de-a pururea, cu ale noastre mîini vom zugrăvi icoana Moldovei de pe acea vreme şi şirurile vechi, cîte ne-au rămas, le vom împrospăta în aducere aminte, pentru ca sufletele noastre să nu uite Ierusalimul." (Curierul de Iaşi, 30 septembrie 1877)

"Chestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o chestiune de existenţă pentru poporul român. [...]

Nenorocirea ce mare ce ni se poate întîmpla nu este că vom pierde şi rămăşiţa unei provincii pierdute; putem să piredem chiar mai mult decît atît, încrederea în trăinicia poporului român. [...]

Statul român de astăzi a trecut prin mai multe zguduiri şi rămîne statornic, fiindcă are două temelii: conştiinţa românilor şi încrederea marilor naţiuni europene.

Dacă vom cîştiga de trei ori atît pămînt pe cît avem şi vom pierde aceste temelii, statul român, fie el cît de întins, va deveni o creaţie trecătoare; iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi pierderile vor fi trecătoare.

Astăzi e dar timpul să întărim, atît în români, cît şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român.

Rusia vrea să ia Basarabia cu orice preţ: noi nu primim nici un preţ.

Primim un preţ – am vinde; şi noi nu vindem nimic!" (Timpul, 10 februarie 1878)

Notă: Am extras citatele din Mihai Eminescu, Opere Politice, Ed. Timpul, Iaşi, 1997

Basarabia va condamna comunismul

via Timpul

Astăzi, 14 ianuarie, preşedintele interimar al R. Moldova urmează să semneze primul decret din acest an prin care se instituie comisia de condamnare a comunismului din R. Moldova. Din componenţa acesteia fac parte nume notorii de istorici, jurişti, lingvişti, filosofi şi politologi.

Comisia pentru studierea şi analiza regimului comunist totalitar din RM va studia apariţia, funcţionarea şi impactul regimului comunist în perioada 1917-1990 şi îşi va face public raportul la 1 iunie a.c. Pentru aceasta, autorităţile statului se obligă să deschidă arhivele securităţii, inaccesibile până acum istoricilor. Decretul face referire la rezoluţiile Adunării parlamentare a Consiliului Europei cu privire la măsurile de eliminare a moştenirii fostelor regimuri totalitare comuniste (nr. 1096 din 1996) şi cea cu privire la necesitatea unei condamnări internaţionale a crimelor regimurilor comuniste totalitare (nr. 1481 din 2006).

Miercuri după-masă membrii comisiei s-au întâlnit într-o şedinţă preliminară unde s-a stabilit că preşedintele comisiei va fi istoricul Gheorghe Cojocaru, vicepreşedinţi - Sergiu Musteaţă şi Igor Caşu, iar secretarul - juristul Mihai Taşcă. Din comisie mai fac parte: scriitorul Vladimir Beşleagă, istoricii Demir Dragnev, Nicolae Enciu, Andrei Eşanu, Alexandru Moşanu, Ion Şişcanu, Pavel Parasca, Anatol Petrencu, lingvişti Vasile Bahnaru şi Constantin Tănase, filosofii Victor Juc şi Ion Sârbu, juristul Andrei Smochină ş.a.

Comunicat: AZEC dezaprobă pseudo-anchetele de tipul celei contra ÎPS Bartolomeu Anania

Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) trage un semnal de alarmă privind degradarea continuă a spaţiului nostru mediatic prin articole de pseudo-anchetă precum cele semnate recent de Mirela Corlăţean în Evenimentul Zilei.

Avându-l drept ţintă pe Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, articolul citat pare că nu lasă nicio stratagemă nefolosită pentru a induce publicului o anumită cheie a lecturii: folosirea pe post de "note informative" a unor "declaraţii"; punerea la un loc a câtorva fragmente de arhivă cu Memoriile celui în cauză; declanşarea unui veritabil proces de intenţie pentru ca în final să avem parte de transformarea unui adevărat luptător anticomunist în banal informator, victima "inocentă" a acestuia fiind răposatul Mitropolit Antonie Plămădeală.

Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) îşi exprimă dezaprobarea fermă faţă de cei care, în mass-media fiind, uită că misiunea lor profesională este corecta informare a publicului.

Credem că furibunda campanie electorală sub al cărui nefericit semn a stat România pe toata durata anului 2009 trebuie să se încheie. Este vremea concluziilor, nu doar pentru partidele politice sau pentru sponsorii lor, ci inclusiv pentru actorii media care în ultimele luni au reuşit, la propriu, să ofere un spectacol nu dintre cele mai izbutite ori necesare.

Articole precum cele din Evenimentul Zilei continuă, din păcate, acel mod de a face jurnalism pe care o Românie europeană şi matură nu îl merită.

Răzvan Bucuroiu

Preşedinte AZEC

12 ianuarie 2010

UPDATE

Au mai scris pe subiectul acesta, din cîte am văzut:
Răzvan Codrescu: Calomnia are picioare scurte
Alex Rădescu: IPS Bartolomeu Anania – inca o ancheta
Corina Negreanu: Un exemplu de meschinarie jurnalistica
Emilia Corbu: Nimeni si Anania
Ion de la Chiuiesti: Atacuri la ortodoxie

Cum îşi dă un jurnalist cu firma în cap. Cazul "turnătorului" Anania

Mirela Corlăţan publică în Evenimentul Zilei de astăzi un articol prin care îşi compromite credibilitatea. Pur şi simplu, textul de azi aruncă îndoiala asupra tuturor investigaţiior sale mai vechi privind pe unii colaboratori ai Securităţii. Mai mult, cred că jurnalista şi ziarul cu pricina vor fi chemaţi în justiţie şi vor pierde. Şi bine ar fi să se întîmple aşa, pentru că Evenimentul Zilei trebuie să răspundă pentru campania de denigrare pe care o duce de o vreme contra Bisericii Ortodoxe.

Mirela Corlăţan îl acuză pe ÎPS Bartolomeu Anania că a turnat la Securitate, sub numele conspirativ "Apostol". Dar jurnalista nu are nici o dovadă şi se plînge că o anchetă mai profundă nu e posibilă din cauza legii si a... patriarhului Daniel.
În absenţa unor probe irefutabile, Mirela se mărgineşte la a face conexiuni "logice" pe baza unor texte din diverse dosare şi din Memoriile vlădicăi Bartolomeu.
Ea arată că informaţiile din două note informative, scrise la maşină şi semnate "Apostol" , coincid cu informaţiile pe care părintele Anania le-a dat în anchetă (deci nu de bunăvoie, ci sub tortură, şi nu în baza unui angajament de colaborator) sub semnătură proprie şi cu unele date din Memoriile sale. Şi trage concluzia că Anania este "Apostol".
Mirela n-are însă minima curiozitate să se întrebe de ce-ar fi dat părintele Anania sub nume conspirativ informaţii pe care le-a recunoscut sub propriul nume.

Pe urmă, Mirela, deşi nu e o novice care acum a mirosit pentru întîia oară un dosar de la Securitate, se preface că nu ştie că securiştii aveau obiceiul să pună sub formă de notă informativă discuţii benigne pe care le purtau cu anumiţi oameni.
Părintele Anania recunoaşte în Memoriile sale că, după eliberarea din închisoare, a fost căutat de Securitate de vreo două ori şi întrebat anumite lucruri (regimul voia să se asigure că omul nu-i mai e ostil, aşa a făcut cu toţi cei eliberaţi), că i s-au cerut note informative şi să-şi aleagă un nume conspirativ, dar că a refuzat şi că a dat doar două declaraţii sub numele său. Apoi a fost lăsat în pace.

Mai departe, Mirela ignoră faptul că pe numele părintelui Bartolomeu Anania nu există nici un angajament şi nici un dosar de informator.

Ziarista insinuează că pentru că a dat acele note informative (deci, a devenit omul Securităţii) , părintele Anania a fost lăsat să plece în SUA, ca misionar al BOR. De fapt, părintele Bartolomeu a fost trimis în America din voinţa şi prin puterea patriarhului Justinian Marina. Dovadă însă că nu a fost omul Securităţii şi al regimului comunist este că nu a ajuns episcop atunci şi că, după o vreme, autorităţile nici nu l-au mai lăsat să se întoarcă în SUA.

Mirela Corlăţan mai spune că părintele Bartolomeu Anania a fost unul dintre reeducatorii din puşcăria Aiudului, citînd un informator - care la rîndu-i, chipurile, reproduce o afirmaţie a părintelui Arsenie Papacioc; asta din urmă e o chiar o porcărie, pentru că autoarea încearcă o intrigă între marele duhovnic şi ucenicul său.
Dacă era de bună credinţă, jurnalista ar fi căutat adevărul chiar la supravieţuitorii de al Aiud. De pildă, îi recomand să citească volumul Reeducarea de la Aiud, scris de istoricul Demostene Andronescu, unul dintre cei care a pătimit în acea închisoare şi unul dintre puţinii care nu au acceptat reeducarea (mulţi consimţind formal la "reeducare", pentru a fi eliberaţi). Demostene Andronescu arată că părintele Anania e nevinovat.

În concluzie, cunoscînd-o pe Mirela, nu cred că nu s-a priceput să documenteze bine articolul, ci anume l-a instrumentat defectuos, pentru că altminteri nu mai avea ce scrie. Şi fie ordinul vreunui şef al ei, fie o pornire proprie anti-BOR îi cerea un text acuzator. Dar prin asta riscă să-şi piardă credibilitatea - cel mai de preţ lucru pe care îl are un jurnalist.

UPDATE (12 ian. 2010)

EvZ continuă să-l bălăcărească pe vlădica Bartolomeu şi azi. Mirela Corlăţan, care a citit postarea mea pe marginea acestui caz, nu poate clarifica dubiile semnalate de mine şi se ascunde după o decizie a CNSAS privind "deconspirarea" ierarhului. O astfel de decizie, dacă există, va fi desfiinţată în instanţă, întrucît se vede că nu poate fi probată. Pînă atunci, jurnalista are conştiinţa împăcată? Şi cînd se va dovedi în instanţă că au minţit şi CNSAS şi ea, cum va mai repara ceva?

Mirela îmi urmează sfatul şi ia legătura cu cîţiva dintre supravieţuitorii de la Aiud. Pentru că din declaraţiile a trei din patru oameni nu reiese vinovăţia părintelui Bartolomeu, ziarista subliniază doar mărturia dlui Grigore Caraza, vechi duşman al ierarhului (motivele îmi scapă), singurul care îl consideră pe mitropolit un fel de Ţurcanu al Aiudului (comparaţie cu totul deplasată, dincolo de neadevărul ei, şi prin aceea că "reeducarea" de la Aiud nu a avut caracterul criminal al celei de la Piteşti).

În altă ordine de idei, nu pentru că sînt "reprezentantul unui curent fundamentalist din BOR" îl apăr pe vlădica Bartolomeu - aşa cum susţine Mirela Corlăţan -, ci din dragoste de adevăr. Ceea ce, în ultimă instanţă, s-ar putea să fie o dovadă de fundamentalism în vremurile astea :-)

UPDATE 2

Comunicat de presă de la Cluj

Expoziţia "Pe drumul Învierii" a ajuns la Tecuci

Asociaţia "Rost" organizează, în parteneriat cu Muzeul Mixt Tecuci, expoziţia foto-documentară Pe drumul Învierii, referitoare la martiriul pentru Hristos în temniţele comuniste a şase personalităţi exemplare ale Bisericii Ortodoxe Române: părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc, părintele Daniil - Sandu Tudor, părintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu. Expoziţia conţine documente in arhivele Securitatii, dar şi din arhivele familiilor celor evocaţi şi fotografii inedite.

Deschiderea expoziţiei va avea loc miercuri, 13 ianuarie a.c., ora 12.00, la Galeriile de Artă "Gheorghe Petraşcu" din Tecuci, unde va putea fi vizitată timp de două săptămîni.

Semnal editorial: Omul care călătorea singur, Constantin Virgil Gheorghiu

Constantin Virgil Gheorghiu
Omul care călătorea singur

Traducere din limba franceză de Gheorghiţă Ciocioi

Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) s‑a nascut în localitatea Razboieni, Neamt. Studiaza filosofia si teologia la universitatile din Bucuresti si Heidelberg. În anul 1940 primeste Premiul Regal de poezie pentru cartea Caligrafie pe zapada. În 1942, este numit secretar de legatie la departamentul Relatii Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României.

Opunându‑se regimului comunist, în 1948 se stabileste în Franta. Romanul sau Ora 25 îl consacra definitiv în lumea libera, însa descoperirea unei opere aparute în timpul razboiului, favorabila redobândirii Basarabiei, îi va aduce o serie de atacuri violente în presa occidentala, autorul fiind acuzat, pe nedrept, de antisemitism. Îsi explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care calatorea singur –, dupa ce petrece un timp în America. Pe data de 23 mai 1963, C.V. Gheorghiu a fost hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe Române din Paris, în iunie 1966 fiind ridicat la rangul de iconom‑stavrofor. Adevarata vocatie a lui C.V. Gheorghiu ramâne însa cea literara.

Dupa parerea mai multor specialisti, romanul Omul care calatorea singur, aparut acum pentru întâia oara pe piata româneasca de carte (Ed. Sophia, Bucuresti, 296 pg.), este considerat a fi cea mai buna carte a lui C.V. Gheorghiu, fiind tradus în zeci de limbi.

Prostia stă să fete alţi pui

Îmi pare rău că vă întrerup tihna de week-end, pe care v-am indus-o prin postarea de mai jos, dar aflu că o prostie e pe cale să fete alţi pui vii.

Un lider sindical a propus, încă de anul trecut, să se achite CAS şi pentru convenţiile civile şi drepturile de autor. Acum, pentru astfel de contracte nu plateşti decît impozitul pe venit.
Sindicalistul susţine că este îngrijorat că persoanele care lucrează numai pe convenţii sau drepturi de autor vor rămîne fără pensie şi că nu e normal. Aşa că vrea să ne facă "binele" cu anasîna.

Guvernul a spus mai an că se gîndeşte să pună în aplicare propunerea sindicatelor. Dar a amînat o decizie pînă după alegeri, că n-avea de gînd să-şi ridice şi mai mult presa în cap. Pentru că jurnaliştii vor fi cei mai afectaţi de această măsură. E cunoscut faptul că majoritatea jurnaliştilor au cel puţin jumătate din venituri (în dese cazuri chiar 90% din bani) pe drepturi de autor. Or, dacă angajatorii vor fi obligaţi să achite CAS şi pe drepturi de autor fie reduc personalul (pînă unde?), fie dau o parte din salarii la negru, fie taie din lefuri (cît?). Eu cred că mai degrabă vaor aplica una din primele două măsuri.

Concluzia: dacă prin asta vrea să-şi mărească veniturile la buget, guvernul nu cîştigă mai nimic dar contribuie la creşterea şomajului şi a economiei subterane. În plus, cred că va fi de acum sub un tir neîntrerupt din partea presei, pînă cînd şi dacă va reuşi să o lichideze.
Citiţi şi opiniile unor şefi de ziare, la cald, aici.

Starea presei. E timpul pentru restaurare

La sfîrşitul anului trecut, s-au închis două ziare, Cotidianul şi Bussines Standard, iar revistele trustului lui S.O. Vîntu au fost scoase la vînzare.
La începutul acestui an, şi-au mai încetat activitatea două cotidiane, Ziua şi Gardianul. Iar Jurnalul naţional, unul dintre ziarele care păreau a traversa criza financiară fără zdruncinături majore, se pregăteşte să concedieze o parte din oameni.

În aceste condiţii, unii au decretat moartea presei. De pildă, Cristian Tudor Popescu declară: "Meseria de jurnalist este in descompunere. In televiziuni de exemplu se cedeaza teren divertismentului si toate posturile se chinuie sa tina pasul prin orice mijloace, mai putin prin jurnalism adevarat. Conteaza nivelul de popularitate al persoanelor, scandalul, aspectul fizic, se cauta fete frumoase, iar televiziunile sunt parasite de catre jurnalisti. Este o jungla, iar acest lucru este inevitabil in primul rand din cauza evolutiei tehnologice a media". Şi are dreptate într-o oarecare măsură.

Alţii cred că această criză este o oportunitate pentru curăţarea breslei şi pentru a reveni la principiile de bază ale meseriei. Cum bine spune Ion Cristoiu: „Procesul este unul firesc dar intarziat, din cauza implicarii in politica. In loc sa functioneze pe principiul economiei de piata, ziarele au functionat pe principiul afacerilor politice. A fost in ultimii doi ani si o campanie care pe care, la sfarsitul careia se vede limpede ca unii patroni nu mai au nevoie de ziare. Oricum sunt prea multe televiziuni, ziare, radio-uri, comparativ cu publicul consumator”.

In ceea ce priveşte dezvoltarea presei electronice în dauna celei scrise, Cristoiu crede că jurnalistul profesionist nu va disparea şi că acesta nu va putea fi niciodată surclasat de bloggeri sau alte persoane care publica texte online după bunul plac. „Jurnalismul online merge in paralel cu cel scris. In cazul unor ziare tiparite mi se pare chiar o prostie faptul ca pe print se reiau niste subiecte publicate pe site-ul ziarului cu o zi inainte. De asemenea, multe ziare reiau subiectele prezentate de televiziuni cu o zi in urma si care evident ca nu mai prezinta nici un interes. Si atunci, presa scrisa nu va disparea, insa vor disparea mai multe publicatii, iar acest lucru este unul benefic pentru ca avem foarte multe ziare si televiziuni si e nevoie de o concentrare a presei pe cititor”.

Cîţiva au găsit şi cauzele prăbuşirii presei scrise. De exemplu, Mihnea Măruţă numără Cinci boli mai vechi ale presei noastre.
Dan Tapalagă consideră că întreprinderi de tipul trustului Realitatea-Caţavencu e bine să dispară: "Imperiul lui Sorin Ovidiu Vantu a inceput sa se clatine in primele zile dupa alegeri, insa prabusirea trustului Realitatea inseamna falimentul unui soi de FNI jurnalistic dependent de resursele publice si puterea politica. Nu moare ceva sanatos, crapa o afacere putreda. […] SOV a investit in titluri curate, cum era Cotidianul pana prin 2008, dar a cumparat si instrumente de presiune, nu afaceri viabile, ca Ziua sau Gardianul. [...]
Din acest motiv, reformarea presei se va intampla atunci cand Guvernul, ministrii, politicienii, oamenii de afaceri nu vor mai finanta sub presiune si santaj trusturi de presa. Presa se va reforma sub presiunea publiciului si atunci cand agentiile de publicitate vor juca si ele corect pe piata. [...]
Toata durerea si compasiunea pentru ziarele oneste care se tarasc prin desertul crizei, sperand sa supravietuiasca. Toata solidaritatea cu jurnalistii de buna credinta, atatia cati sunt, de la ziarele care au tras obloanele. Nici un regret pentru hoitarii, vidanjorii si ciomagarii de presa care dispar astazi in neant, aerisind putin locul. Parca se respira mai usor fara ei, fara toxinele lor".

Peste toate şi toţi, cel mai bogat om din România, Dinu Patriciu pare optimist, dacă nu cumva bravează. Presa face bani, doar că trebuie să găseşti alte modalităţi de bussines, că nu mai ajunge doar publicitatea, spune el.

Eu unul mă simt mai aproape de viziunea lui Cristian Grosu: "De mirare e ca nimeni, cu exceptia lui Cristoiu - acum coerent si realist -, nu se aventureaza in nici o speranta. In loc sa adune o echipa de insi care mai cred in aceasta meserie, si bizuindu-se pe experienta acesteia si pe un concept editorial urmarit pana la detaliile alea care fac diferenta, in loc sa caute solutia salvatoare de-a impaca regulile nenegociabile si menirea acestei profesii cu modificarile din piata si din perceptia unui anume fel de cititor, toata lumea se plange si face negre profetii pe care le porecleste ‘analize’. […]
In loc sa reformulam la infinit niste ‘cauze’ ale ‘mortii presei’ - eventual scrise, transformand analizele lucide in platitudini si vaicareli, mai bine ne-am aminti ca in piata inca exista jurnalisti nedeformati de schimbarile bruste de bara ale politicilor editoriale, necontaminati de autocenzura, neanesteziati de succesele puternice ale strategiilor de marketing, ca RELEVANTA si CREDIBILITATEA unei informatii vor fi mereu o marfa, ca a aboli de facto regulile unei profesii inseamna de fapt anihilarea acelei profesii. Si ca o criza poate fi, pentru vizionarii si obsedatii meseriei, o mare oportunitate pe termen mediu si lung".

A murit o mare cîntăreaţă: Lhasa de Sela

O veste foarte trista la inceput de an: una dintre cintaretele mele preferate, Lhasa de Sela (37 ani) a murit, pe 1 ianuarie 2010, in casa sa din Montreal, din cauza unui cancer la san. Dumnezeu s-o odihneasca!

Nascuta pe 27 septembrie 1972, in Big Indian (New York), Lhasa si-a petrecut primii ani de viata intre Statele Unite si Mexic, de unde provenea tatal sau. A inceput sa cante la 13 ani intr-o cafenea greceasca din San Francisco. La 19 ani, s-a mutat la Montreal (Canada), unde a cantat in baruri.
Primul sau album a aparut in 1997 si s-a intitulat La Llorona, o combinatie intre muzica traditionala sud-americana, cantece mexicane, rock alternativ si ritmuri tiganesti est-europene. Pentru acest album, Lhasa a primit mai multe premii, incluzand "Artiste québécois — musique du monde" in 1997 si Juno Award for Best Global Artist, in 1998.
Cel de-al doilea album, The Living Road, a aparut in 2003 si el include cantece in engleza, franceza si spaniola.
Lhasa a primit World Music Award for Best Artist of the Americas in 2005.
Vanzarile cumulate ale primelor doua albume semnate Lhasa au atins aproape un milion.
Cel de-al treilea album, Lhasa, a aparut in aprilie 2009 in Canada si Europa.

Sursa: hotnews.

UPDATE
Citiţi neapărat şi ce scriu Cristian Tudor Popescu şi Horia Ghibuţiu.

Ţarul

Un film care merită văzut. Despre credinţă şi erezie, despre iubire şi ură, despre deosebirea duhurilor şi fanatism, despre putere şi slujire, despre jertfă şi trădare... Impresionant! Cum numai ruşii par că sînt în stare să facă filme cu substanţă ortodoxă.
"Ţarul" este regizat de Pavel Lunghin, cel care a făcut şi copleşitorul film "Ostrov" (Insula).
În rolul ţarului Ivan cel Groaznic joacă magistral Pyotr Mamonov, cel care a interpretat şi personajul principal din "Ostrov", părintele Anatoli. Ca şi cum, împreună cu regizorul, Mamonov vrea să ne arate că în noi e şi binele şi răul.
Excepţional este şi Oleg Yankovskiy, unul dintre cei mai mari actori ruşi contemporani, în rolul sfîntului mitropolitul Filip.

Ţarul (2009, cu subtitrare în limba română) from Filmul Tarul on Vimeo.