Postul Sfintelor Paşti
Am intrat in Postul Sfintelor Pasti si voi urma indemnul de mai jos al parintelui Savatie Bastovoi. Ba, mai mult, intentionez sa reduc la minimum activitatea pe blog pina in Saptamina Luminata, postind doar daca arde ceva. Refuz orice polemica si, pe cit posibil, ma voi feri sa scriu despre orice ar putea provoca o cit de mica tulburare cititorilor acestui blog.
Va doresc tuturor un post folositor, cu izbinzi duhovnicesti si care sa va fie treapta spre mintuire. Doamne-ajuta! (C.T.)
O săptămînă fără internet!
A început postul mare. Întreaga Biserică s-a adunat în această seară dornică să dobîndească şi să dăruiască iertare. Ne-am cerut iertare unul de la altul şi de la Dumnezeu. Aşa cum am iertat fiecare, am fost iertaţi şi de Dumnezeu.
Acest început de post trebuie să pună capăt unei perioade destul de tulburate prin care am trecut cu toţii. Să ne scuturăm de tot ce a fost rău pentru a putea sta liniştiţi, măcar puţină vreme, în faţa lui Dumnezeu. O săptămînă de rugăciune este cel mai binevenit demers pentru limpezirea şi unirea noastră a tuturor. În această săptămînă îmi declar blogul închis şi îi îndemn şi pe ceilalţi fraţi care administrează bloguri şi site-uri ortodoxe să boicotăm pentru o săptămînă internetul. Oricum, sînt sigur că în această vreme în lume nu se va întîmpla nimic mai important decît metaniile pe care le vor bate preoţii şi credincioşii în biserici şi în cămările lor.
Părintele Arsenie Papacioc mi-a zis odată că nu există pe lume un lucru mai mare decît lacrima pocăinţei. Cine ştie, poate că Dumnezeu ne va da în aceste zile măcar o astfel de lacrimă care să valoreze mai mult decît întreaga lume cu toată mîndria şi deşertăciunea ei.
Îmi cer iertare de la toţi cei care se vor întîmpla să citească aceste cuvinte, dar şi de toţi cei care mă cunosc, pentru tot cu ce le-am greşit vreodată. Pe mulţi i-am jignit şi pe mulţi i-am smintit cu faptele şi cuvintele mele. Fac metanie tuturor dorind să fiu iertat. La rîndul meu, iert pe toţi cei care au simţit vreodată că mi-au greşit cu ceva şi Îl rog pe Dumnezeu să ne ierte, ca unul ce singur are putere a ierta.
Un post plăcut tuturor! Ne revedem la Duminica Ortodoxiei!
Pr. Savatie Baştovoi
Postări
Un exemplu foarte bun de urmat , am sa prcedez si eu in acelasi fel . Trebuie , acum mai mult ca oricand sa ne intoarcem cu fata spre Dumnezeu , sa incercam acum mai mult decat oricand sa fim buni si iertatori , sa speram ca in acest timp cativa dintre cei care ne conduc destinele vor avea si ei o revelatie . Multe salutari !
Postul, domnule Tarziu, trebuie sa fie folositor, nu placut. Altfel sunt intru totul de acord cu ceea ce scrieti.
@ anonim:
Claudiu Tarziu a scris in introducerea la textul parintelui Savatie: "post folositor...".
Expresia la care te referi, "post placut", ii apartine parintelui Savatie. Mai citeste o data. Si poate ca parintele are dreptate intr-un fel, ca, daca duci postul cum se cade, nu e neplacut.
Dar, deh, mai cartim si noi in post...
Mirel
Imi cer iertare ca am atribuit expresia domnului Tarziu. Obiectia insa mi-o pastrez, cu tot respectul pe care il port monahului Savatie. Mentionez ca si eu sunt frate de manastire.
Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne impace si sa ne intareasca pe totii.
La ce beletristica scrie Savatie pe blogu-i... cred si eu ca-i trebuie o pauza :))
In rest, asemenea mesaje, imi par cam fatarnice: noi postim si-o facem public, altii nu...
@ sceptik:
Eu unul rezonez la ce scrie parintele Savatie. Si ma regasesc in multe din pozitiile sale. Beletristica? Him, o ironie fara acoperire.
Cit depsre textul pe marginea caruia comentam, poti sa-i zici fatarnicie, daca te face sa simti bine. Eu ma simt dator sa spun cititorilor mei de ce nu voi mai scrie aici o perioada, dupa ce doi ani i-am obisnuit cu postari aproape zilnic. Iar pe parintele Savatie nu cred ca-l banuieste cineva de prefacatorie.
Eu un singur lucru nu inteleg: ce nevoie are un ieromonah de blog si internet. Ce fel de calugarie e asta? E voie la manastirea Neamt? Chiar as vrea o lamurire (nerautacioasa) daca se poate.
Fapta buna nu tine de post, iar postul nu e numai intr-un anumit interval de timp. Adica dupa ce se termina reluam atacul la persoana si desertaciunile? Sau nu vei mai uploada blogul cu informatii binevenite ca sa nu dai loc la certuri "imorale" in Postul Mare ?
Postirea nu se face publica, eu asa zic. Ea trebuie sa ne insoteasca mereu, iar pravila personala trebuia de la inceput sa premearga activitatii internautiste.
In fine...
Pavel, internetul este un mijloc de comunicare. Si comunicarea a ajuns la ordinea zilei... Depinde si de noi cum folosim internetul...
In esenta nu vad cine l-ar contrazice pe pr. Savatie in ce a scris dar ca de obicei, asa cum a facut-o si in alte postari, isi acorda prea multa importanta. Nici eu n-am mai pus nimic pe blog de mai bine de 2 saptamani si nici nu intentionez sa pun ceva prea curand. De asemenea, voi acorda maxima atentie acestui Mare Post, dar asa... mai cu smerenie, fara anunturi prealabile si alte preavize. Lumea isi va da seama, in duh vom simti acelasi fior ce insoteste Marele Post.
@sceptik
Iar eu vorbesc de calugarie care nu mi se pare ca face casa buna cu internetul. As putea sa va spun cateva povesti adevarate petrecute la diferite manastiri unde s-au jucat cu infernetul pana cand au inteles ca ispita e prea mare (chiar si pentru calugarii mai incercati) si nu-l mai folosesc decat in scopuri strict administrative (e-mail, website, etc.).
Pavel, nu ma indoiesc. Totusi nu cred ca Pr. Savatie plimba lantul pe internet. Ce face Sfintia Sa e destul de folositor si binevenit. Si eu ma regasesc in unele luari de pozitii, asa cum spunea si Claudiu.
Numai ca Pr. Savatie sufera nitel de... narcisim. Si e cam obositor. Chiar daca e cunoscut si a scris carti, ca provine din mediul ex-sovietic, nu trebuie sa creada ca toate se invart in jurul fratiei sale. Dar e problema lui...
Am vrut s-atrag atentia asupra unui fapt mustrat si de Mantuitorul. Sunt unii carora le place sa mearga prin piete si sa li se spuna: Rabbi!
Iar cand postest isi lasa barba nespalata si adopta fete triste. Cred ca e clar ce-am vrut sa spun, si cu internetul si cu mesajul Pr. Savatie. Nu?
Iată o dovadă bună că tehnologia nu e neutră: se ţine post de infernet!
După cum văd eu lucrurile, infernetul ne transformă în nişte tirani fanatici, obsedaţi să-şi impună mereu ideile şi punctul de vedere tuturor celor care gândesc diferit. Asta ne învaţă infernetul, tot asta ne învaţă şi tembelizorul: impuneţi punctul tău de vedere, fă-i pe toţi să gândească la fel ca tine! Iată că scopul nu scuză mijloacele, oricât de nobil ar fi. Şi de aici şi zicala „Calea spre iad e pavată cu intenţii bune.“
E trist ce s-a întâmplat cu noi, c-am ajuns aşa, de râsu-plânsu.
Când zic *noi*, mă refer la *noi creştinii*, căci eu nu sunt ortodox. Sunt catolic şi, sincer, uneori chiar mă simt jignit de către „voi“. Ia închipuiţi-vă cum ar fi să vină cineva şi să vă spună: „Bă, voi sunteţi cu toţii în erezie şi veţi ajunge în iad!“ Frumos, nu? Şi ar mai şi trebui să-i săriţi în braţe, de mulţumire că v-a „salvat“ cu aceste vorbe pline de... duh(oare).
De dogma „infailibilităţii“ papale, eu unul până nu de mult nici nu auzisem. Dogmele nu apar în Crezul meu, chiar dacă spune „cred în sfânta Biserică Catolică“. Dar ghiciţi de la cine (şi în ce fel) am aflat de ea (de dogmă)?... Însă nu cred că Papa e cel care ţine morţiş la aceasta. Ştiţi, la fel cum voi ortodocşii aveţi episcopi corupţi, tot aşa avem şi noi catolicii cardinali corupţi. Dar mulţi dintre noi nu se identifică cu aceştia. Cu alte cuvinte: nu ne băgaţi pe toţi în aceeaşi oală!
Cât despre ecumenism... Adevărat: erezie, prostie. Personal, văd lucrurile în următorul fel: ecumenismul consideră toate adevărate, dar în acelaşi timp şi *tocmai din această cauză* neagă toate. Păi ori e una, ori e alta, hotărâţi-vă băieţi! Cel mai bine ar fi ca ortodocşii să rămână ortodocşi, iar catolicii catolici.
Într-un film auzisem o replică care mi-a rămas în minte: suntem cu toţii egali, dar „egal“ nu înseamnă „la fel“.
Şi aş mai dori să reamintesc tuturor, inclusiv mie, că a fi patriot nu-i totuna cu a fi naţionalist (de aceea nici nu înţeleg de ce este preferat termenul din urmă; cred că astfel se riscă o amestecare şi o confuzie a sensurilor), a avea demnitate nu-i totuna cu a fi mândru, pacea şi frăţia nu-s totuna cu ecumenismul, iar un mucenic care *se* sacrifică nu-i totuna cu un fanatic care sacrifică *pe alţii*. Deci subtilităţile contează.
„Este imperios necesar, în aceste vremuri, să avem un discernământ pătrunzător.
Este la modă acum să se înveţe despre Rugăciunea lui Iisus, să se citească Filocalia, să se facă o „întoarcere la Părinţi“. Aceste lucruri nu ne vor mântui – sunt exterioare. Ele ne pot fi de folos dacă sunt întrebuinţate potrivit, dar dacă devin o patimă, dacă devin cel dintâi lucru după care umblaţi, atunci ajung să fie exterioare, ducându-ne nu către Hristos, ci către antihrist.
Toate aceste lucruri sunt minunate şi bune, dar nu ne putem apropia de ele fără să stabilim ca fiindu-ne prioritar a avea o inimă caldă, creştină şi a purta lupta lăuntrică prin care să dobândim smerenia.“ (Părintele Serafim Rose)
Deci, mai puţină superficialitate şi mai multă profunzime! Să punem mai mult accent pe fond şi mai puţin pe formă.
Bine, cred c-am scris deja destule şi prea multe.
Pacea fie cu voi şi... un post plăcut tuturor! :)
@ sceptik:
frate, dupa cum vezi, nu-s prea induhovnicit si gesesc adesea.
sper sa fiu iertat de cei care imi citesc modestele scrieri pe blog si prin alte parti.
insa, intreb: oare, fratia ta nu gresesti gasindu-i pete-n soare parintelui Savatie intr-o vreme cind poate ca mai folositor ti-ar fi sa te ocupi cu pravila?
si te rog sa ma ierti si pentru aceasta intrebare. Doamne-ajuta!
PS: daca o sa ma abtin si de la comentarii de-acum cred ca voi fi considerat fatarnic, nu?
Mai sa fie, ne intelegem de minune. As vrea sa stiu daca pr. Savatie are ascultare sa tina un blog. Sau sa are campul manastirii. O sa-l intreb chiar pe el. Si nu inteleg ce rost are, odata ce s-a rupt de lume, sa pomeneasca pe blogu-i de toate succesele sale profesionale. Calugarul moare pentru lumea asta. Cu totul. Comunicarea cu fiii duhovnicesti (daca are) nu se realizeaza cu blog si internet ca se molesesc oamenii si nu mai merg in pelerinaj spre manastiri.
Mi-a povestit cineva ca s-a spovedit prin telefon. Aici vom ajunge daca nu ne potolim.
Imi vad de pravila, nu-ti fa griji. N-o sa te consider fatarnic daca n-o sa mai raspunzi pentru ca nici eu nu voi continua aceasta discutie.
Oricum, te-ai aprins cam tare... Ce-am zis am zis, intelegi cum vrei.
Un ultim comentariu, si catre Pavel:
Daca a primit ascultare sa fie preot si duhovnic implicit are si pentru blog si pentru a tine predici, pentru a scrie.
Nu cred ca Pr. Savatie tine blogul fara a avea blagoslovenie si n-as crede asta chiar daca el insusi ar zice-o. Faptul ca are blog si e ieromonah nu trebuie sa sminteasca pe nimeni: e intre el si duhovnicul lui. Sa nu-i purtam noi de grija Pr. Savatie ca nu ne-a fost dat in grija noastra. Nu mai suntem in secolul 4 cand roata era patrata. Astea-s vremurile... Chiar Pr. Savatie regreta evolutia tehnologiei intr-un articol pe blogul sau.
Are si multe puncte valide, dar printre calitati se numara ca da cu bata-n balta tocmai cand ti-e lumea mai draga. Pacat...
Deci, asta-i buna! :))
sceptik spunea...
"Postirea nu se face publica, eu asa zic. [...] De asemenea, voi acorda maxima atentie acestui Mare Post, dar asa... mai cu smerenie, fara anunturi prealabile si alte preavize."
Ehem... :)
ei si tu.. ce-ai mai descoperit :))
ce s-a ales de textul asta cu Postul Mare! of, of!!
replici peste replici, luari de cuvint la replici. nu-l lasa sa aiba ultimul cuvint!
Claudiu, sterge toate comentariile si gata!
Spuneti ce vreti, nu mi se pare normal ca un calugar sa aiba blog (pr. Savatie are doua) si acces nelimitat la internet, poate chiar de la chile, cine stie. Eu cu astfel de calugari (improvizati) nu vreau sa am legaturi, nu vreau sa ii citesc, nu ma intereseaza motivele pentru care amesteca calugaria cu blogaria. Multi dintre ei regreta retragerea din lume si incearca (cu binecuvantare!) sa pastreze legatura cu ea.
Daca calugarii pe care ii cunosc si ii iubesc ar avea blog as fi indurerat. Prefer bucuria intalnirilor rare, la manastire, dupa ce am mers prin nameti sau arsita vreo 10km.
Gata, ma retrag si eu in sine. Numai bine tuturor.
@alexander
Claudiu, nu sterge nimic, lasa-ne asa cum suntem. Ne rusinam de noi insine? Atunci sa fim mai cu luare aminte cand postam ceva. Insa sub umbrela anonimatului indraznim orice, din pacate.
Articolul este despre saptmana fara internet, Postul Mare e doar pretextul. Consider ca toate comentariile sunt binevenite. Si intreb: de ce doar o saptamana, de ce nu tot Postul? Ne masuram pasii abtinerii cu ai pr. Savatie? Va asigur ca putem mai mult desi nu suntem calugari!
Parca ziceam ca... Iertare!
Si Sf Pavel ar fi folosit presa scrisa, internetul si, probabil, televiziunea. Nu inteleg ce atatea marginalii amusinate la gardul parintelui Savatie; de ce i se poarta atata grija de catre altii?! Am avea nevoie de zeci de "Savatie" care sa poata comunica atat de clar si atat de duhovniceste. Este unul dintre cei mai curajosi oameni pe care-i stiu, din pacate de la distanta (asta nu ma face sa-l pretuiesc mai putin). Sunt rari cei care inteleg ce inseamna un tanar artist de valoare care sa poata renunta la nimbul pe care ti-l poate da cultura si sa-si abandoneze un viitor frumos ca un vitel de aur. Nici o profesiune din lume nu este atat de ofertanta, de plina de farmec (la modul propriu) asa cum este poezia, arta in genere. Nici medicina, nici ingineria, nici agricultura, nici politica; nimic! Fata de voi, cei care-i mositi sufletul cu atata atentie, pr. Savatie are un mare avantaj: este autentic. Si acesta este un rezultat al sacrificiului veritabil. (Da, exista si sacrificii marunte, complezente!)
Iata si cateva ganduri ale sale care nu pot decat sa irite. Pentru asta il iubesc, ca nu e gingas cu lacramosii si toti purii ce au transformat ortodoxia din credinta in religie: "Noua nu ne place sa ne rugam, ne irita, ne enerveaza, si in mintea noastra suna cuvinte cam de felul: „Mantuitorul a spus sa nu ne rugam mult ca paganii, dar astia au facut acatistiere de 2 kg! Sa citesc eu acatistul acesta… am ajuns la icosul 7, inseamna ca am trecut de jumatate, acus termin!” Suntem fatarnici in fata lui Dumnezeu! Intelegeti? Este o mare treaba sa ai curajul de a recunoaste tu, nu in fata oamenilor, ci chiar in fata lui Dumnezeu, sa recunosti ca tu n-ai chef sa citesti acatistul (nu sa fugi de Dumnezeu de rusine). Este un mare lucru, este o biruinta, este o infrangere a omului vechi, este inceputul smereniei, caci iti dai seama ca, chiar asa cum esti tu, Dumnezeu te asista si nu doar te asista, ci chiar atunci, cand vei cadea si vei recunoaste, si vei spune: „Doamne, nu imi place mie acatistul acesta, ajuta-ma, nu prea pot sa ma rog, „cred, Doamne, ajuta necredintei mele!“ va veni la tine."
Nu este minunat? Si iata inca o proba de curaj, care face cat toate comentariile de pe acest blog (iarta-ma Claudiu, dar nu exagerez deloc atunci cand fac o asemenea afirmatie):
"Eu cred ca un tanar trebuie sa creada in curaj inainte de toate, un tanar trebuie sa creada in biruinta, in biruinta vietii. Un tanar prin asta ramane tanar, daca nu isi pierde acest curaj, setea de a infrunta, de a infrunta viata, de a infrunta moartea, de a-L infrunta pe Dumnezeu, la urma urmei!, de a infrunta si de a invinge. Dar cum sa-L infruntam noi pe Dumnezeu?! Cum sa-L invingem?! Asa, ca Iacob care s-a batut cu ingerul! Si stiti de ce indemn la infruntarea lui Dumnezeu si cred ca este posibila infrangerea Lui de catre un tanar? Este o vorba: daca vrei sa invingi un dusman sau sa-l castigi, fa-ti-l prieten. Si eu cred ca a-L infrange pe Dumnezeu, pe acest „dusman“ al nostru, inseamna a-L face prietenul nostru."
In rest - ca sa-l parafrazez pe Nae Caranfil - unui scepticism teribil, de cafenea, ii este preferabila tacerea.
Sa vii in sprijinul pr. Savatie cu argumentul ca si Sf. Apostol Pavel ar fi folosit internetul si, de ce nu, ar fi avut un blog, mi se pare exagerat ca sa nu zic pueril.
Stim cum isi apara "prietenii" dl. Capsali, vezi atacul violent la adresa lui M. Neamtu, atac care ia siderat pe multi.
Aici nu se discuta neaparat despre pr. Savatie ci despre modernizarea calugariei. Iar duhovnicii care sunt impotriva internetului in manastire nu pot fi rasturnati in convingerile lor nici macar de dl. Capsali.
Radule, Pavele si toti cei care mai aveti ceva de comentat la adresa parintelui Savatie. Este clar ca voi suntei genul de persoane prinse intr-o paradigma, si anume aceea ca un calugar trebuie sa o rupa cu lumea definitiv si sa stea in chiliuta lui sa se roage pentru mantuirea lui si a lumii.
Nu stiu cate vieti de sfinti si paterice ati citit voi, dar nu asta conteaza. Conteaza ca uitati un lucru esential: fiecare dintre noi suntem individualitati. Si un candidat la calugarie nu se leapada de individualitatea sa atunci cand se calugareste. Caci acel om nu se neantizeaza intr-o tagma, devenind un nimeni.
Un duhovnic si un staret bun stiu sa aprecieze bagajul spiritual si profesional cu care vine calugarul din viata de afara. Si in functie de acest bagaj il randuiesc intr-o ascultare.
Am luat-o pedagogic fara a avea pretentia sa va tin lectii; departe de mine asta. Dar evident voi stiti una si buna. Singurul meu scop este sa intelegeti, daca veti avea BUNA-VOINTA, ca atat cei care spun ca un calugar tb sa stea in manastire si rupt de lume, cat si cei care sustin opusul au, fiecare, dreptatea lui. Numai ca acestea nu sunt retete universale.
Parintele Savatie face EXTRAORDINAR de bine ce face, si se foloseste atat el din asta, cat si pe altii. Dumnezeu este un FENOMENAL PEDAGOG, stiind foarte bine unde sa puna la locul potrivit pe fiecare credincios ce cauta sa Ii faca voia.
Daca ati vrea sa vedeti multimea de oameni care se folosesc atat de scrierile parintelui, cat si de implicarea sa on-line, nu ati mai cleveti atat.
Cat despre dl. Capsali, dansul nu face decat sa afirme franc adevarul. Banuiesc ca va deranjeaza, ca sunteti atinsi de spiritul tolerantei care este la moda acum. Adica de ce dl Neamtu nu ar tb lasat sa zica si el ce are de zis, chiar daca nu suntem intru totul de acord cu dansul? De ce sa ne punem cu dl Neamtu? Poate si cu mitropolitul Corneanu tb facut la fel, nu?
Ar mai fi multe de scris, dar nu imi sta in fire sa ma intind. In plus, caut sa ma ghidez dupa sfatul parintelui Savatie. Ar fi bine sa o faceti si voi.
Părintele Iustin Pârvu spunea... :)
„Primeşti un tânăr cu Facultatea de Teologie sau altă facultate absolvită, te impresionează la prima vedere cu greutatea studiilor şi cu puţina evlavie şi hotărâre de a-şi închina viaţa în mănăstire. După o verificare de un an, doi sau mai mult, îl recomanzi pentru îmbrăcare sau rasoforie. Mergi mai departe – o tundere în monahism, o diaconie sau preoţie. În postura aceasta se uită pe sine, devine mare sfătuitor, îndrumător, doritor de locuri sfinte – Ierusalim, Sfântul Munte, dacă se poate – de o bursă în străinătate. Ajuns acolo, învaţă engleza, germana, franceza şi toată scolastica protestantă, începe să lepede rasa, dulama, rămâne în durligile goale, în cravată, elegant, cu cursurile în geantă pe străzile Romei, Parisului sau altei metropole europene, ori prin Elveţia sau Belgia. Sosit în ţară, se vrea autor de cărţi, publicist, [blogger, :) ] plasat unde ar fi un post de viitor. Maşină la scară, salariu doldora de la stat, un sobor select, o predică frumoasă, o masă sofisticată – pace tuturor! Prostimea ascultă, fiecare se întoarce acasă în mizeria cunoscută, într-o familie schilodită şi nimeni nu-l mai cercetează în lipsurile lui. Şi aşa cum spune zicala românească ‘Toate-s bune şi frumoase, de la care ne tragem foloase’. Şi cine este el, de fapt, de unde a odrăslit? Nu-i decât fiul ţăranului nostru, smerit, credincios, răbdător, ascultător până la moarte şi moartea pe altarul luptelor de la Podul Înalt, Războieni, Mărăşeşti, Oituz, Odessa, Harkov, Crimeea, Piteşti, Gherla, Aiud, până în zilele noastre. Ţăranul acesta luptă şi trebuie acum să lupte şi cu copilul lui, ajuns mare preot şi cu cei ce vor să ne fure şi sufletele prin buletinele electronice.“
Despre asta este vorba: despre cel plecat din glodul satului ca sa ajunga mare boier la manastire unde scrie poezii, recenzii, comenteaza pe bloguri si, daca ii permite timpul, se inchide in chilie unde se roaga pentru mantuirea lumii.
@Vlad
Nu te chinui cu dinti de lapte sa sfarmi oase tari!
Si chiar de-ai fi invatat toate Patericele pe dinafara nu ai fi facut altceva decat sa umpli vazduhul de cuvinte.
Calugaria si blogaria sunt de inspiratie catolica:
Cardinalul Ruini cere călugărilor să intre pe bloguri
28.10.2007, Roma (Catholica)
Cardinalul Ruini a spus: "Un preot din Novara mi-a spus că tema `Isus` este foarte discutată de tineri pe bloguri. Atenţia totuşi se datorează cărţilor negative care sunt atât de răspândite astăzi, şi nu cărţii `Isus din Nazaret` a Papei Benedict. Care va fi percepţia despre Cristos în zece ani dacă aceste idei triumfă?" Prelatul de 76 de ani a admis: "Nu înţeleg internetul, dar în special călugării tineri trebuie să intre în blogosferă şi să corecteze opiniile tinerilor, arătându-l pe adevăratul Isus. Urgenţa acestei educaţii este centrală pentru Papa Benedict. Pentru el, educarea credinţei coincide cu slujirea societăţii, deoarece a-l forma pe cineva la credinţă înseamnă a-i forma persoana umană. A oferi motivaţii pentru viaţă înseamnă a lupta împotriva nihilismului şi a da valoare persoanei umane, o valoare care se bazează pe Cristos, pe faptul că Dumnezeu a devenit om."
http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=14642&lang=r
Radule, inteleg ca nu poti mai mult, insa te asigur ca "strugurii" nu sunt acri;)
Postul mare a scos din oameni cateva ispite puse in practica. S-au pus oamenii pe judecat si judeca, judeca, isi dau cu parerea cu rol de sentinta si uita ca exista un Judecator al fiecaruia. Nu judeca ca sa nu fi judecat!
Toate vorbele pe care le-ati spus, aici, voi judecatorii, se vor intoarce in Ziua Judecatii impotriva voastra si nimeni nu va putea spune atunci un cuvant de indreptare!
Cine esti tu sa judeci un preot? Cine esti tu sa judeci un slujitor al Domnului? Cine te-a pus pe tine/voi sa judecati un preot? Din mana voastra se va cere sufletul celui judecat, caci voi ati facut judecata si sufletul celui judecat nu va avea parte de judecata ca ati facut-o voi, astia care va asezati singuri pe Scaunul de judecata!
E post, mergeti si va spovediti cu lacrimi pentru pacatul vostru ca multa suferinta va va aduce!
Nimeni nu intra in rai daca nu are smerenie.
Invidia harului fratern este pacat impotriva Duhului Sfant!
I-a daruit Dumnezeu darul de a scrie, de a aduce la Domnul suflete pierdute, si tu, omule esti invidos pe darul lui Dumnezeu.
Mi-e frica pentru tine si mi-e mila pentru ca sufletul tau e ranit de invidie.
Dumnezeu sa va lumineze si sa va inmoaie inimile.
Nu pot sa cred ca unii din cei invidiosi sunt calugari pentru ca acestia stiu multe pilde din pateric in care se vorbeste despre smerenie si despre pacatul judecarii aproapelui. Se mai vorbeste despre iubirea de aproapele, chiar cazut sa fie in pacat; deci, iata, mi-e creu sa cred. Dumnezeu stie si a lui este Judecata.
@ Anonim (04 martie 2009 21:08)
Dah, că fix de inspiraţie catolică este.
Şi să înţeleg că mesajul cardinalului Ruini a fost adresat călugărilor ortodocşi şi nu celor catolici?
Mereu e vina altuia, nu?
Şi dacă catolicii sunt aşa de eretici, ce cauţi matale pe site-urile lor?
Repet ceea ce am scris în comentariul de mai sus:
La fel cum voi ortodocşii aveţi episcopi corupţi, tot aşa avem şi noi catolicii cardinali corupţi. Dar mulţi dintre noi nu se identifică cu aceştia. Cu alte cuvinte: nu ne băgaţi pe toţi în aceeaşi oală!
– – – – – – – – – –
@ sceptik (03 martie 2009 18:23)
„Comunicarea“ de pe internet nu-i totuna cu comunicarea din lumea reală, care e din trei părţi:
cuvinte ~ 7%
intonaţie ~ 38%
limbajul trupului (mimică şi gestică) ~ 55%
De aia e aşa de greu să transmiţi ceva profund prin internet, sau chiar şi lucruri mai puţin profunde. Foarte, foarte des eşti înţeles greşit şi te poţi trezi înjurat pentru cine ştie ce.
fratelui anonim
Asa, frate, judeca-ne aspru pe noi astia care judecam! De fapt doar punem intrebari legitime, nu dam sentinte! Teribila confuzie la care ma fac si eu partas.
Frate Claudiu, iertare si multumire pentru bunavointa.
(Sper să vedeţi legătura şi să înţelegeţi mesajul.)
Şi pe toate să le-adune Un Inel, şi altul nime,
Să le ferece pe toate, astfel să le stăpînească.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
„Gollum nu era pe de-a-ntregul decăzut. S-a dovedit chiar mai rezistent decît şi-ar fi închipuit chiar şi Înţelepţii. Un ungher mic al minţii tot i-a rămas al său şi doar al său, şi prin acela pătrundea lumina, ca printr-o crăpătură în întuneric: o lumină din trecut... care să readucă amintiri ale vîntului şi ale copacilor, ale soarelui pe iarbă şi altele asemenea, uitate.
Dar, bineînţeles, aceasta nu făcea decît ca, pînă la urmă, partea rea din el să fie şi mai încrîncenată – dacă nu putea fi stăpînită. Dacă nu putea fi lecuită.
Dar, vai! prea puţină speranţă este pentru el. Şi totuşi, nu chiar fără de speranţă. Măcar că a avut Inelul în stăpînirea sa atît de îndelungată vreme, aproape dintotdeauna de cînd îşi poate aminti. Căci de mult timp nu-l mai purtase cu osîrdie: în întunecimea neagră arar avea trebuinţă de el. E sigur că nu a „pălit“ niciodată. E subţirel şi încă rezistent. Dar lucrul îi devora mintea, fără îndoială, şi chinul devenise aproape de neîndurat.
Toate „marile secrete“ de sub munţi se dovediseră a fi doar noapte pustie – nu mai era nimic de aflat, nimic ce să merite a fi făcut, doar înfulecatul josnic şi pe ascuns, şi aduceri-aminte ranchiunoase. Era nenorocit de-a dreptul. Ura întunericul, dar şi mai mult ura lumina: ura totul, şi Inelul mai presus de orice.
Îl ura şi-l iubea în egală măsură, aşa cum se ura şi se iubea pe sine. Nu putea să scape de el. Nu-i mai rămăsese voinţă pentru aşa ceva.
Un Inel al Puterii are singur grijă de sine. Poate singur să alunece parşiv de pe deget, dar păstrătorul său nu-l abandonează niciodată. Cel mult îi dă tîrcoale gîndul de a-l dărui altcuiva spre păstrare – şi asta doar la început, cînd Inelul abia începe să-l prindă în mrejele sale. Şi chiar şi aşa, tot nu-i vine să renunţe la el sau să-l lase deoparte.
Nu Gollum era acela care lua hotărîri, ci Inelul însuşi.“
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Trei Inele pentru Regii Elfilor cei de sub soare,
Şapte pentru ei, Stăpînii Gnomilor din săli de stîncă,
Nouă, Oamenilor care ştiu că-n lumea lor se moare,
Unul pentru Senioru-Ntunecimii fie încă,
Unde-s Umbrele-n Ţinutul Mordor, ca să le găsească.
Şi pe toate să le-adune Un Inel, şi altul nime,
Să le ferece pe toate, astfel să le stăpînească,
Unde-s Umbrele-n Ţinutul Mordor, în întunecime.
Tot ce ne lipsea in acest ghiveci calugaresc era psihologul Tolkien si a sa carte dubioasa The Lord of the Rings. Eu ma duc la culcare, cine stie ce "minuni" mai apar pe aici.
Noapte buna!
Dle Tarziu, mi-ati "promis" un interviu cu dl Virgiliu Gheorghe pentru 'Formula AS' :)
Stiti, despre "Efectele televiziunii asupra mintii umane"...
Numai bine.
– – – – – – – * * * – – – – – – –
Recomand tuturor:
"Internetul -- Tinerii [si batranii] in fata provocarii", de Cristian Serban
crestinortodox[punct]ro/
carte-887-internetul-tinerii-in-fata-provocarii
Radu mamii, la mata e destul de noapte toata ziua. Macar buna sa-ti fie, dar nu dupa inima ta, ci a Domnului.
„Un element esenţial pentru înţelegerea mijloacelor de comunicare video-audio este efectul hipnotic al acestora. Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de emisiunea vizionată, are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorului într-o stare semihipnotică (unde cerebrale alpha). Aceasta explică atracţia pe care mass-media audio-video o exercită asupra tuturor, însă mai cu seamă asupra copiilor. Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să fie liniştiţi atât de repede şi aproape imobilizaţi pe o perioadă lungă de timp, aşa cum se întâmplă atunci când sunt aşezaţi în faţa televizorului. De altfel, acesta este şi motivul pentru care părinţii şi în unele cazuri şi educatorii folosesc televizorul ca sedativ.
Corelat cu efectul hipnotic, apare şi comportamentul de dependenţă. Psihologii americani R. Kubey şi M. Csikszentmihalyi au dovedit că atât televiziunea, cât şi jocurile video şi internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependenţă, privarea de aceste mijloace evazioniste producând, celor la care s-a instalat dependenţa, aceleaşi simptome ca şi în cazul substanţelor şi al comportamentelor care dau dependenţă.“
~ – – – ~ * * * ~ – – – ~
Cărţi de Virgiliu Gheorghe:
„Efectele televiziunii asupra minţii umane“ (Faţa nevăzută a tele-viziunii vol. I)
„Revrăjirea lumii“ (Faţa nevăzută a tele-viziunii vol. II)
„Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii“ (Faţa nevăzută a tele-viziunii vol. III)
„Efectele micului ecran asupra minţii copilului“
~ – – – ~ * * * ~ – – – ~
Internetul – Tinerii în faţa provocării
„Mi-aduc aminte, iubite părinte, că la prima mea întâlnire cu un ieromonah am fost mustrat cu o replică tăioasă, care mă urmăreşte, de atunci, ca o umbră. Acela mi-a spus: „Ai grijă, băiete, căci cu Dumnezeu nu este de joacă!“ Au trecut ani mulţi până să-mi dau seama că acel părinte mi-a predat în această dulce admonestare întreaga Scriptură.“ Cristian Şerban
link:
–> crestinortodox[punct]ro/carte-887-internetul-tinerii-in-fata-provocarii
~ – – – ~ * * * ~ – – – ~
Piteşti după Piteşti
„Să ne uităm în jurul nostru şi să punem degetul pe rană: acum, demascările se fac de bună-voie! On-line. Pe bloguri, forumuri sau mailuri, scriem tot ce gândim şi ce credem, ne povestim trecutul şi zugrăvim viitorul, toate aspiraţiile, tot ce avem mai bun este pus pe tavă. Nu mai trebuie să ne facă nimeni dosarul. Ni-l facem singuri.
Să ne uităm la noi. Nimeni nu ne bate acum, nici măcar o palmă nu am primit. Şi totuşi, iată-ne, on-line, cum am ajuns să ne lovim unii cu alţii, cu câtă ură şi cu câtă putere! Şi mai ales, cu sentimentul că facem exact ceea ce trebuie, fără nici o tresărire!
Cercetaţi duhurile! Tot ce este tulburare, ne învaţă Sfinţii, este de la diavol. Pacea e de la Hristos. Nu mai căutaţi Adevărul on-line! Ceea ce veţi găsi aici, în împărăţia nimicului, veţi lua drept Adevăr şi veţi fi înşelaţi. Nu uitaţi pilda martirilor: noi nu luptăm cu trupul şi cu sângele, ci împotriva puterilor întunericului! Singura luptă care ni se cere este aceea cu propriile patimi. Şi asta nu se poate duce on-line.
Pentru cei care Îl caută pe Hristos, nu internetul e calea! Internetul e calea pentru a te face un nou reeducat, în noul Piteşti, care va veni şi pe care noi, cu toţii, îl construim. Cărămidă cu cărămidă!“
link:
–> viatalatara[punct]wordpress[punct]com/2009/01/17/pitesti-dupa-pitesti/
Trimiteți un comentariu