Steinhardt. Două decenii de la trecere

Se împlinesc 20 de ani de cînd părintele Nicolae de la Rohia, Nicu Steinhardt, s-a născut în Cer. Este unul dintre oamenii vechi printre ai căror prieteni mi-ar fi plăcut să mă învrednicesc a mă număra.
După cum mărturisesc cei care i-au fost apropiaţi, prezenţa sa te înnobila. Spiritual.
Mă plec în faţa memoriei sale cu textul de mai jos, apărut în numărul pe martie a.c. al revistei ROST.

Boieria întru Hristos

În ochii multora trec drept un fanatic din punct de vedere religios. Poate pentru că lumea de azi nu mai ştie să spună da cînd e da şi nu când e nu. Poate şi pentru că încă doar aspir la o boierie întru Hristos. O boierie pe care o consider proprie firii mele, dar care se lasă greu descoperită, precum frumuseţea dintr-o piatră sub dalta sculptorului. Cred că boieria întru Hristos nu este altceva decît ortodoxia trăită firesc. Este calea împărătească (1).

Claudiu Târziu

Părintele Nicolae de la Rohia (N. Steinhardt), adresîndu-se călugărilor, arată că monahismul este boierie. Eu unul cred, şi asta se înţelege pînă la urmă şi de la Steinhardt, că boierie este trăirea ortodoxiei, indiferent că eşti mirean sau călugăr.

Scrie N. Steinhardt, cel pe care nu întâmplător ni l-am luat model la ROST, dedicîndu-i numărul 1 al revistei: „Să nu uităm că sîntem slujitorii, «prietenii» unui mare Senior, unui Cavaler care ne-a lăsat drept moştenire discreţia (cînd postim, cînd ne rugăm, cînd facem milostenie), iertarea, puterea de a uita răul ce ni s-a făcut, nobila putere de a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, dărnicia, sila de contabilitate şi socoteli, de grija pentru bănuţi şi părăluţe, care, cînd Iuda şi apostolii toţi au strigat că risipeşte bunătate de mir în valoare de 300 de dinari, i-a dojenit şi învăţat a deosebi risipa de jertfă, care lui Iuda i s-a adresat cu apelativul «prietene», care nu a tremurat şi nu a bolborosit vorbe de scuză în faţa sinedriului ori a dregătorului, care mereu a dăruit şi a răsplătit boiereşte, clătinat şi îndesat, har peste har, însutit, înmiit, a înmulţit pîinile, peştii şi vinul, a binecuvîntat şi a iubit belşugul. [...] Călugărul, desigur, e şi el boier în felul său, căftănit ca atare prin dragostea şi harul lui Hristos” (2). Şi în altă parte: “Recunoscător peste orice posibilitate de exprimare în slabele şi banalele noastre vorbe omeneşti îţi sînt Hristoase al meu, şi pentru a fi dobîndit calitatea de «prieten» al Tău, pentru a fi fost, altfel spus, înnobilat, căftănit prin credinţă şi apa Botezului Duhului Sfînt” (3).

Tot Steindardt arată că Hristos a fost un aristocrat desăvîrşit în înţelesul etimologic al termenului (4).

Aşadar, dacă vrem să-I urmăm Domnului, se cade să ne ducem crucea cu aceeaşi nobleţe ca El.

A fi boier întru Hristos înseamnă să fii stăpîn. Dar nu peste alţii, ci pe tine însuţi. Această putere, care se menţine printr-un exerciţiu permanent, te face liber, onest, cumpătat, senin, generos, discret fără a fi şters, smerit fără a fi umil, cu gust pentru nuanţe, curajos – e una dintre principalele virtuţi ale creştinului –, mărturisitor – dar nu isteric, ci demn şi responsabil –, cu simţul umorului, menţinînd o sanitară distanţă faţă de prostul agresiv, oripilat de vecinătatea fundamentalismului fanatic – care este străin de ortodoxie dar îi agită nervos steagul, ca pe al unui partid politic –, să nu răspunzi la infamie cu infamie, să nu te răzvrăteşti contra ierarhiei Bisericii, dar nici să nu te demobilizeze sau smintească porunca ascultării; plin de dragoste faţă de aproapele, deschis faţă de noutatea folositoare. Boieria întru Hristos îţi dă forţa de a-ţi recunoaşte greşelile şi de a cere iertare, de a nu te lăsa doborît de ocări, nici sedus de laude (ca unul care ştii că toate sînt îngăduite de Dumnezeu cu un rost, şi că nimic din ceea ce faci bine nu ai putea fără El) şi de a fi jertfelnic.

Nu în ultimul rînd, a fi boier întru Hristos înseamnă a înţelege ce ne-a cerut Mîntuitorul. Steinhard, citind o oarecare pildă (5), ne spune ce i s-a descoperit: Hristos nu ne cere să dăm din ceea ce avem, că asta n-ar fi mare scofală, ci ne cere imposibilul, să dăm din ce nu avem. „Dăruind altuia ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, nădejde – le vei dobîndi şi tu”.

A fi boier întru Hristos nu înseamnă să-ţi etalezi bogăţia, să fii asupritor, dispreţuitor, să-ţi exerciţi autoritatea discreţionar, să te făleşti cu poziţia ta socială sau cu ştiinţa ta de carte, aşa cum o fac “prinţii” Bisericii – acei ierarhi care nu şi-au înţeles menirea şi nu-s decît nişte bieţi ciocoi; modelul lor este luat şi de o parte din preoţimea negalonată.

De asemenea, dacă eşti boier întru Hristos, îţi repugnă „gherilele ortodoxe” şi tendinţa de a înlocui credinţa cea adevărată cu un set de superstiţii şi erezii. Nu poţi crede în ideea de revoluţie în Biserică, la fel cum respingi şi ideea de aggiornamento sau pe aceea de sincretism (botezată viclean „ecumenism”).

Pe de altă parte, boieria întru Hristos nu exclude defel o atitudine aspră atunci cînd se impune şi un discurs dur în adevăr. Nu te opreşte să îţi spui opinia cu glas tare, să mustri cînd e cazul, să îndrepţi cînd te simţi în stare, să sfătuieşti cînd ţi se cere.

De aceea, îmi doresc ca românii ortodocşi să înveţe a trăi într-o relaţie aristocratică unii cu alţii şi în raport cu Hristos Însuşi (oricît vi s-ar părea de îndrăzneţ).

Desigur, boieria întru Hristos are şi riscuri: ţi-i pui împotrivă chiar şi pe cei pe care îi consideri cu tine în aceeaşi barcă, pe “căldicei”, şi pe „talibani”. Şi unii, şi ceilalţi te vor în tabăra lor, pe când tu te încăpăţînezi să rămîi în “tabăra” lui Hristos.

1. “Precum zic Părinţii, extremele de-a stânga şi de-a dreapta sînt la fel de rău-pricinuitoare… [Trebuie] să umblăm pe calea împărătească, stînd deoparte de aceste extreme. (Sf. Ioan Casian, Cuvântarea a II-a)

2. N. Steindart, Dăruind vei dobîndi, Ed. Mănăstirii Rohia, 2006, p.p. 364-365.

3. N. Steindart, Dăruind vei dobîndi, Ed. Mănăstirii Rohia, 2006, p.11.

4. Din gr. aristokratia: aristos – nobil, kratos – putere.

5. N. Steindart, Dăruind vei dobîndi, Ed. Mănăstirii Rohia, 2006, p.p. 197 - 200.

În memoria unui episcop martir: Grigorie Leu

Numărul 73 (martie 2009) al revistei ROST îi este închinat episcopului ortodox Grigorie Leu, cel care a fost martirizat de comunişti, în urmă cu 60 de ani, pentru că s-a opus anexării Bisericii de un regim ateu şi criminal.

De asemenea, ROST continuă în această ediţie dezbaterea cu privire la introducerea documentele de identitate electronice. Între altele, sînt redate demersurile Forului Ortodox Român, referitoare la această problemă, pe lîngă Sinodul BOR, Ministerul de Interne şi Curtea de Apel Bucureşti.

Revista ROST poate fi procurată în sistem de abonament de la redacţie (vedeţi secţiunea Abonamente din pagina revistei) sau în Bucureşti de la librăriile “Vasiliada” şi “Sophia”; în Braşov de la librăria “Okian”; în Constanţa de la librăria “Brâncovenească” şi de la Prăvălia Predania; în Suceava de la librăria “Sf. Voievod Ştefan cel Mare”; în Iaşi de la librăriile Sedcom Libris; în Cluj de la librăriile Arhiepiscopiei Ortodoxe, în Arad de la Libraria "Logos", în Timişoara de la Libraria “Sf. Siluan”, în Galaţi de la librăria "Lumina".

Pentru difuzare, puteţi apela direct la redacţia ROST sau la depozitul de carte Supergraph
Bucureşti, str. Ion Minulescu nr. 36, 031216, sector 3, tel: 021-320.61.19, fax: 021-319.10.84.

RĂZVAN CODRESCU: GHID PASCAL

A apărut, cu binecuvîntarea şi cuvîntul înainte al P. S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, Ghidul pascal alcătuit de Răzvan Codrescu şi co-editat de Editura Christiana (Bucureşti) şi Editura Sf. Siluan (Mînăstirea Nera). Volumul, legat şi bogat ilustrat, are 190 de pagini şi 8 planşe color. Preţul unui exemplar este de 25 RON. Cartea poate fi procurată mai ales de la Librăria Sophía (Bucureşti, str. Bibescu Vodă 19, vizavi de Facultatea de Teologie) sau prin Societatea de Difuzare „Supergraph” (str. Ion Minulescu 36, sector 3, Bucureşti, cod 031216; tel.: 021/3206119, fax: 021/3191084, e‑mail: editura@sophia.ro).


CUPRINSUL GHIDULUI

Cuvînt înainte

Paştele la creştini şi la evrei
Sfîntul şi Marele Post
Îndrumar pentru Săptămîna Mare
Via Dolorosa sau Drumul Crucii
Cele 7 rostiri de pe Cruce
Viaţa întru înviere
Înţelesul numelor Celui Înviat
Duminica Tomii sau „Paştele cel mic”
Icoane pascale
Tradiţii populare legate de ciclul pascal

Addenda

Cele 12 Evanghelii ale Patimilor Domnului
Prohodul Domnului [revizuit şi necenzurat]
Învierea Domnului în Sfintele Evanghelii
Evanghelia Învierii (Ioan 1, 1-7) [în greacă, latină şi română]

CUVÎNT ÎNAINTE

Învăţătura despre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos se află în centrul credinţei creştine: “Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră”, spune Sfîntul Apostol Pavel (I Corinteni 15, 17).

Cuvîntul Paşti, Pasca este de provenienţă ebraică, însemnând trecere. La Paşti, evreii îşi aminteau cu sărbătorire de trecerea prin Marea Roşie spre libertatea din Pămîntul Făgăduinţei (Canaan). Noi, creştinii, serbăm Paştile în amintirea răscumpărării neamului omenesc prin Patimile, Moartea şi Învierea lui Hristos, Mielul nevinovat şi preacurat, Care a luat păcatele lumii, în amintirea mîntuirii noastre din robia diavolului şi a păcatului. Paştile sînt cea mai veche sărbătoare creştină. Ele au început a fi serbate imediat după Învierea lui Hristos, fiind prăznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credincioşi să le serbeze şi ei. Sfîntul Apostol Pavel, adresîndu-se creştinilor din Corint, spunea: “Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 5, 8).

Însemnătatea teologică a Sfintelor Paşti este mare. Prin Întruparea Sa, Hristos Şi-a asumat întreaga umanitate, pe care a restaurat-o prin a Sa Înviere. Învierii Lui îi premerg Răstignirea şi Patimile, urmate de Moartea pe Cruce. În lumina Învierii, Patimile, Răstignirea şi Moartea lui Iisus sînt şi rămîn cu valoare de jertfă ispăşitoare pentru mîntuirea oamenilor. Aceasta o înţeleg, o cugetă şi o trăiesc credincioşii mai cu seamă la Paşti, cînd sînt chemaţi să cinstească nu numai Învierea Domnului, ci şi Pătimirile Lui care au dus la Înviere. În acest înţeles, se spune la Paşti de trei ori: “Învierea lui Hristos văzînd, să ne închinăm Sfîntului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfîntă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvîntînd pe Domnul, lăudăm Învierea Lui; că răstignire răbdînd pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.

Slujba de la Paşti ne stă mărturie şi despre faptul că Învierea lui Hristos nu are importanţă numai pentru El, ci ea e de mare însemnătate şi pentru noi toţi, fiind şi o garanţie pentru învierea noastră. Hristos a înviat pentru ca şi noi să înviem împreună cu El. De altfel, toate evenimentele legate de Învierea Domnului Hristos, Învierea însăşi şi toate roadele ei, au urmări binefăcătoare pentru credincioşi.

La români, Sărbătoarea Paştilor, pe lîngă însemnătatea ei teologică, are şi multe aspecte ce ţin de ancestralul popular.

Domnul Răzvan Codrescu, cunoscut nouă tuturor prin promovarea neobosită a valorilor creştine în societatea românească de astăzi, prin lucrarea de faţă – Ghid pascal, adună, lămureşte şi împacă dezvoltarea teologică pascală cu tradiţiile născute în viaţa poporului român. Tradiţiile păstrate de oameni peste vremuri nu sunt antagonice credinţei, ci complementare ei.
Binecuvîntăm apariţia acestui ghid, care va desluşi bine-voitorilor în cele ale credinţei importanţa teologică şi semnificaţiile marii sărbători a creştinătăţii, Învierea Domnului.
La această sărbătoare şi în toată vremea, cu toţii sîntem datori să ne alăturăm cîntării Bisericii şi să rostim cu mare glas: “Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

† Lucian,
Episcopul Caransebeşului

Reportajul n-a murit...

Reportajul şi investigaţia sînt genuri de presă pretenţioase. Nu pot fi făcute de oricine. E probabil să-ţi însuşeşti anumite tehnici, să capeţi niscaiva dexterităţi, dar fără talent şi nas de reporter nu vei face performanţă în reportaj sau investigaţie. În plus, documentarea costă scump - şi sînt tot mai puţine redacţii care-şi permit să finanţeze reportajul şi investigaţia -, durează mult, iar rezultatul lor deranjează deseori diferite cercuri de interese.

Însă, reportajul şi investigaţia, alături de interviu (făcut de reporteri adevăraţi, nu de suporturi de reportofon) şi analiză, constituie coloana vertebrală a oricărui produs media. Bun, dăm ştiri, relatări, cronici, glumiţe, cancanuri, dar trebuie să avem şi ceva consistent, de care să ne amintim şi mîine.

Reportajul şi investigaţia n-au murit încă la noi, dar nici mult nu mai au. Iată de ce îmi ridic pălăria în faţa instituţiilor media care finanţează şi promovează aceste genuri.

Formula As rămîne una dintre puţinele publicaţii româneşti unde reportajul este rege. Această revistă a publicat mereu reportaj de cea mai bună calitate.
Vă dau o mostră recentă: un reportaj emoţionant despre românii din Italia, semnat de Dia Radu.

Şi, după lacrimi, un zîmbet amar, cu Viorel Ilişoi prin cartierele bucureştene asaltate de cîinii vagabonzi. Viorel face de ceva vreme un alt fel de reportaj, care i-a adus şi un nou premiu.

Ce credeţi?

Urmăriţi fragmentul de interviu cu Aaron Russo, de mai jos. Aş vrea să va cunosc opinia. Fără să fii adeptul teoriei conspiraţiei, nu se poate să nu te pună pe gînduri.

Aseară, la Iaşi, s-a petrecut o minune cu moaştele unor sfinţi ai închisorilor

- La 12 ani de la trecerea la Domnul a lui Virgil Maxim -

Joi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „Noul Babel european şi prigoana împotriva creştinilor”, susţinută de ieroschimonahul Hrisostom Manolescu şi scriitorul Danion Vasile. Sala – de 500 de locuri – a fost arhiplină, mulţi stând în picioare. S-a vorbit despre direcţiile în care Uniunea Europeană prigoneşte credinţa ortodoxă (cerând intrarea femeilor în Sfântul Munte Athos, scoaterea orelor de religie din şcoli, promovarea ecumenismului prin controversata Chartă ecumenică, adoptarea legislaţiei privitoare la drepturile homosexualilor, dezincriminarea incestului, introducerea actelor biometrice cu microcip). Spre sfârşitul conferinţei s-a făcut referire la cinstirea mărturisitorilor ortodocşi anticomunişti, modele de rezistenţă creştină pentru vremurile noastre.

După conferinţă, credincioşii s-au putut închina la moaştele unor mărturisitori ortodocşi din temniţa Aiudului, aflate într-o răcliţă adusă de Danion Vasile (au putut săruta o parte din craniul unui mărturisitor, dăruită de părintele Justin Pârvu. Sub această părticică se află şi părticele din moaştele altor patru mărturisitori, trei dintre acestea fiind primite de la Aiud de părintele Serafim de la Mănăstirea Căşiel).

La 10-15 minute după ce mulţimea de credincioşi a început să se închine la sfintele moaşte, s-a întâmplat o minune: părintele Hrisostom, care ţinea răcliţa în mână, a observat următoarele: „Înclinând puţin răcliţa, am simţit un lichid uleios curgându-mi pe degete. Concomitent am simţit o puternică mireasmă, ca mai apoi, privind la osemintele din răcliţă, să constatat că deasupra moaştelor se afla o impresionantă cantitate de mir, circa două trei linguriţe. Surprins peste fire, le-am arătat credincioşilor racla cu mir. Unii dintre cei care sărutaseră deja moaştele s-au întors uimiţi, mărturisind că, cu puţin timp înainte, în raclă sfintele moaşte se aflau uscate. Pe dată creştinii s-au strâns în jurul răcliţei, din care se vedea cum izvorăşte mirul. Mulţi dintre cei de faţă au fotografiat sau filmat racla cu mirul.”

Ca semn de mulţumire pentru milostivirea arătată de Dumnezeu prin sfinţii Săi, poporul a cerut să se facă o rugăciune către sfinţii închisorilor. Părintele Hrisostom a citit Acatistul Noului Mărturisitor Valeriu Gafencu şi Rugăciunea de proslăvire a noilor mărturisitori. În timp ce creştinii se rugau, din raclă, o dată cu înmulţirea mirului s-au răspândit valuri de mireasmă, fapt simţit de mulţi dintre cei de faţă, fără a se fi consultat între ei. Anunţăm pe cei sceptici că mirosul emanat de mirul osemintelor întrecea ca intensitate şi ca obişnuitul miros al mirului de la pangare. Danion Vasile a spus: „Mi se pare că e mai mir decât mirul obişnuit, mirosul era de mir dar şi de altceva, mai profund…” „E chiar greu de spus cum era mirosul, era nepământesc. Nimic n-ar fi de ajuns pentru a descrie mirosul, e greu de exprimat în cuvinte. Mireasma era îmbătătoare”, a spus o credincioasă.

Câteva zeci de credincioşi, rămaşi până după ora 23.00, când s-a terminat citirea acatistului, au ţinut să întărească prin semnătură – pe liste făcute ad-hoc – cele petrecute. La sfârşit au venit să se închine la această slăvită minune doi părinţi cunoscuţi ai vremii noastre – ieroschimonahul Ioan de la Rarău şi părintele Mihail Popescu de la Piatra Neamţ, împreună cu un grup de credincioşi veniţi de la altă conferinţă. Ei au fost impresionaţi de cele întâmplate, închinându-se cu multă evlavie.

Credem că această minune vine în sprijinul canonizării sfinţilor din închisori şi al rezistenţei împotriva apostaziei şi desfrâului promovat de Uniunea Europeană, dovedindu-se un argument care spulberă îndoielile privitoare la sfinţenia mărturisitorilor secolului XX.

Se cuvine ca poporul drept-slăvitor, în frunte cu întâi-stătătorii Bisericii, să ia aminte la acest semn dumnezeiesc, sporind evlavia faţă de mărturisitorii ultimei prigoane”.

„Maxim intuia perfect starea de lucru. De altfel, mulţi o intuiau, dar el o şi prezenta cu toate virgulele, cu tot înţelesul ei. Despre el a spus cineva, de mare competenţă, că e singurul care ar putea fi patriarhul ţării. Eu, care l-am cunoscut de tânăr, am încuviinţat.” Părintele Arsenie Papacioc (mărturie din volumul îngrijit de monahul Moise: Sfântul închisorilor - mărturii despre Valeriu Gafencu).

Câteva secvenţe, nu foarte clare, pot fi vizionate pe http://moldovamare.wordpress.com/ sau descărcate de pe http://s4.transfer.ro/storage/transfer_ro-738e3c0595.zip . În zilele care vin vom posta materiale de claritate mai mare.

Alecsandra Corbu


- preluat de pe blogul lui Danion Vasile -

Antihriştii şi unii ierarhi ai BOR îi combat cot la cot pe ortodocşi

De cîteva luni, lumea noastră ortodoxă este frămîntată de problema paşapoartelor electronice. Cu mai multă sau mai puţină abilitate, o serie de organizaţii neguvernamentale, profesori universitari, specialişti în IT, cercetători străini, jurnalişti, scriitori, preoţi profesori şi monahi au adus numeroase argumente pentru respingerea acestor acte de identificare prin care statul încalcă drepturile civile şi lezează sensibilitatea religioasă a cetăţenilor săi. De încălcarea drepturilor civile este preocupat pînă şi Parlamentul European, care are în lucru un proiect de recomandare referitor şi la utilizarea tehnologiei RFID - utilizată pentru paşapoartele electronice.

În arhiva acestui blog se găsesc mai multe articole care, pe de o parte, arată modul în care s-a desfăşurat dezbaterea publică - din care nu lipsesc protestele de stradă şi strîngerea de semnături de la creştini pentru oprirea introducerii paşapoartelor electronice -, iar, pe de alta, prezintă sintetic argumentele pentru care orice om raţional, care ţine la libertatea şi la viaţa sa privată, trebuie să refuze aceste paşapoarte (ca şi cărţile de identitate ce vor intra în uz din anul 2011), indiferent dacă este sau nu credincios.

Însă, internetul este plin de site-uri şi bloguri care furnizează poate mai multe argumente, cu exemple din ţările unde deja astfel de documente există. Nici un blog sau site ortodox nu a rămas insensibil la această problemă. Mai mult, sînt foarte multe site-uri sau bloguri ale unor oameni indiferenţi religios sau atei care au sesizat pericolul şi îşi manifestă opoziţia. Deci, aceste paşapoarte nu constituie o problemă a "habotnicilor ortodocşi".

Pentru oamenii oneşti, care au citit argumentele noastre, este limpede că opoziţia faţă de paşapoartele electronice este o opoziţie faţă de instaurarea unui stat de tip poliţienesc, în care cetăţenii sînt trataţi ca potenţiali infractori. Că în asta există şi o puternică încărcătură teologică, iarăşi e limpede. Şi nu pentru că în paşaport ar fi numărul 666, ci pentru că libertatea este un dar de la Dumnezeu (El ne lasă să alegem întotdeauna), iar cine vrea să răpească libertatea cuiva face lucrarea diavolului.

Cu toate acestea, văd zilnic tot felul de jurnalişti lipsiţi de orice brumă de cultură (nu mai vorbesc de cea teologică) şi de orice umbră de talent, care fac băşcălie de "habotnicii ortodocşi" preocupaţi de paşapoartele electronice. Ei ar pune pariu că noi habar nu avem "ce inseamna acel cip, ce fel de date sunt trecute acolo si mai ales ca nici macar nu sunt constienti de faptul ca acel pasaport reprezinta un act optional, nu obligatoriu. Iar din cate am citit intr-o noua scrisoare a unui «duhovnic al neamului», nu au priceput nici macar ca legea le permite sa isi scoata si pasaport fara cip, numai ca acesta nu va fi unul permanent, ci provizoriu… adica va avea o valabilitate de sase luni. Cel mai haios este insa argumentul cu 666. Unde e numarul ala, nu stiu… Toti striga impotriva lui, dar nimeni nu a spus clar unde apare. Dupa cum au lasat-o mai moale si cu argumentele legate de faptul ca Romania ar fi primul stat din Europa care sa adopte pasaportul satanic, dandu-si seama ca e exact pe dos." Nu pun link către necăjitul acesta, pentru că tocmai asta vrea - în zbaterea sa penibilă după trafic, atacă aproape zilnic Ortodoxia. Şi oricum am dat citatul doar ca mostră de manipulare ordinară. Pentru că, totuşi, cunoscînd personajul, n-aş vrea să cred că e de-a dreptul prost.

Prin manevra sa, colegul ăsta de breaslă - breaslă care s-a umplut de neaveniţi şi de impostori siniştri - încearcă să trimită dezbaterea în derizoriu. Ştie bine că argumentaţia nu s-a redus la numărul fiarei. De asemenea, este imposibil să nu fi citit - dacă tot îl interesează subiectul - inclusiv despre intervenţiile FOR pe lîngă autorităţi, din care reiese clar că ştim ce este cipul şi cam ce conţine (parte din informaţiile sînt ţinute secrete). Mai mult, am explicat de ce nu admitem "soluţia" paşaportului temporar - care se dovedeşte a fi şi foarte greu de obţinut, în litera şi spiritul legii, dacă onorabilul ar avea curiozitatea să citească legea -, în pofida susţinerii sale inclusiv de Patriarhie. Am spus şi că argumentul Ministerului de Interne precum că paşaportul e opţional este un sofism: dacă vreau să călătoresc în afara UE îmi trebuie paşaport, iar dacă mi se refuză unul simplu mi se îngrădeşte dreptul la libera circulaţie.

În paranteză mai remarc că statul român încearcă să împrumute 18 - 20 de miliarde de euro ca să nu dea faliment, în condiţiile în care avem deja o datorie externă de 9 miliarde de euro, dar îi trebuie tichie de mărgăritar - paşapoarte electronice, pentru care se mai cheltuie alte miliarde de euro. Asta în plină criză şi în condiţiile în care România este printre primele state, alături de Germania şi Marea Britanie, în care se introduc paşapoartele electronice cu cip care includ date biometrice.

Surpriza vine însă de la acea parte a societăţii civile care şi-ar implanta şi mîine un cip în cap, pe motiv că n-are ce ascunde, ci de la ierarhia noastră bisericească. Şi aici avem o problemă majoră.

Patriarhia a răspuns tulburării din Biserică printr-un comunicat de presă care a stîrnit protestele laicatului organizat, cu atît mai mult cu cît hotărîrea Sf. Sinod pe care o anunţa astfel este în răspăr cu hotărîrile celorlalte Biserici ortodoxe autocefale date în cazuri similare şi cu hotărîrea Sinodului Mitropolitan de la Cluj, pronunţată cu o săptămînă mai înainte.

Acelaşi laicat, prin FOR, a cerut explicaţii Patriarhiei, care tace şi azi. S-a putut ca un post de televiziune comercial, ca B1Tv, să organizeze un şir de emisiuni pe acest subiect, dar Trinitas TV şi restul trustului de presă al Bisericii, pe care, vrînd-nevrînd, îl sponsorizăm cu toţii, n-a catadicsit să facă măcar o discuţie, în care să le permită şi "habotnicilor" să-şi expună punctul de vedere. Desigur, nu i-a dat voie "Stăpînul" - ce odios sună!

Însă, este băgat la înaintare PS Calinic al Argeşului, ca pe vremea comunismului, cînd unii ierarhi erau folosiţi să convingă lumea de binefacerile regimului, în timp ce alţi ierarhi erau scoşi din scaun şi/sau ucişi.

În "Evenimentul Zilei" de azi, PS Calinic are un hectar de ziar la dispoziţie să conteste toate argumentele noastre. Şi o face ca un purtător de cuvînt al Miliţiei. Să fiu iertat pentru că nu-mi pot stăpîni idignarea în plin post, dar acest episcop fie a scris după dictare, fie a semnat un text fabricat de Ministerul de Interne, fie ignoră în chip jignitor, voind să transforme negrul în alb, toate demonstraţiile făcute pînă acum de opozanţii documentelor de identiate electronice.

PS Calinic citează abundent din documentele autorităţilor de stat şi nu face decît o referire duhovnicească, manipulatorie în context, prin care sugerează că noile sisteme de identificare a persoanelor sînt de la Dumnezeu.
Argumentele Preasinfiţiei Sale sînt:

- paşapoartele acestea încearcă să combată imigraţia ilegală şi criminalitatea organizată (minciună sfruntată, căci s-a demonstrat: aceste documente nu numai că pot fi falsificate, dar informaţiile din ele pot fi citite de la distanţă, ceea ce uşurează munca infractorilor),
- paşaportul electronic cu date biometrice dă acces posesorului, fără viză, pe teritoriul SUA (chestiune tratată lămuritor de prof. Radu Carp într-un material postat pe Hotnews),
- UE obligă România să introducă acest tip de paşaport (România o fi stat suveran? Polonia este, a dovedit-o, spulberînd la Curtea Europeană de Justiţie raportul cu caracter obligatoriu al UE),
- nimeni nu este obligat să solicite paşaportul (tare sînt curios cum vor reacţiona ierarhii noştri cînd ni se vor impune şi cărţile de identitate electronice cu cip),
- cine nu vrea paşaport electronic îşi poate lua unul simplu, temporar (am mai demontat minciuna asta),
- în UE se poate circula cu cartea de identitate (corect, şi-atunci de ce ne obligă UE să ne facem paşapoarte electronice?),
- dacă vrem să rămînem în UE trebuie să fim democraţi, iar "democraţia presupune automat şi educaţie" (ce-are patriarhia cu democraţia?),
- mai primejdios decît cipul din paşapoarte este telefonul mobil (o fi, n-o fi, dar un pericol nu-l exclude pe celălalt).

Văzînd aceste "argumente" ale episcopului de Argeş, te întrebi dacă nu cumva are jumătate de normă la Guvern - cîte două ceasuri la Ministerul de Interne şi două la Externe, zilnic.

Sîntem în Postul Mare şi regret nespus că trebuie să dau glas unei bănuieli asupra unui ierarh al Bisericii din care fac parte, dar e de datoria mea de creştin-ortodox pînă la urmă. Aş vrea să nu cred că PS Calinic s-a pretat la această manipulare ca urmare a faptului că i se judecă în instanţă dosarul de turnător la Securitate.

In apararea parintelui Nicolae Burlan de la Biserica “Sfanta Vineri” (Drumul Taberei)

Să dãm Slavã lui Dumnezeu pentru pãrinţii mãrturisitori ai dreptei credinţe

În virtutea Articolului 10 din Codul deontologic al jurnalistului («Ziaristul şi redacţia au datoria de a face corecţiile necesare în cazul în care, din vina lor, vor fi date publicitãţii informaţii inexacte. În asemenea cazuri, instituţia respectivã de presã are obligaţia de a publica/difuza, în termen de 5 zile de la primire, pentru publicaţiile cotidiene, agenţiile de ştiri, posturile de televiziune şi radio, şi în proxima apariţie, pentru publicaţiile periodice, dreptul la replicã al reclamantului, ca forma esenţialã de reparare a prejudiciului adus acestuia») şi a Articolului 2 din acelaşi Cod («Ziaristul poate da publicitãţii numai informaţiile de a cãror veridicitate este sigur, dupã ce în prealabil le-a verificat, de regulã, din cel putin 2 surse credibile») solicit ziarului Evenimentului zilei sã revinã şi sã-şi cearã scuze public pãrintelui Nicolae Burlan de la Parohia Sf. Vineri din Dr. Taberei.

În numãrul 5470/16 martie 2009 Evenimentul zilei publicã un articol tendenţios intitulat «Enoriaşi trimişi de preot la manifestaţia „Noii Drepte”». În calitatea mea de fiicã duhovniceascã a pãrintelui şi de membrã a Comitetului Parohial al Bisericii Sfânta Vineri mã doare nedreptatea atacului la adresa Pãrintelui Nicolae Burlan şi doresc sã fac câteva precizãri. Menţionez cã lucrez la Radiodifuziunea Românã, acum în funcţia de economist, dar am realizat de-a lungul anilor emisiuni, interviuri şi reportaje, aşa încât ştiu foarte bine cum se realizeazã profesionist un material de presã.

Încã de la început în articolul din Evenimentul Zilei sunt douã lucruri inexacte:

* În primul rând, mittingul de luni, 16 martie 2009 nu este organizat de cãtre Noua Dreaptã. Un simplu click pe site-ul acestei organizaţii ar fi lãmurit-o pe jurnalista care a scris articolul cã Noua Dreapta nu este implicatã. Pe site-ul respectiv nu se face nici o referire la acel miting. În schimb am gãsit pe blog-ul lui Victor Roncea (http://victor-roncea.blogspot.com/2009/03/miting-de-protest-la-senat-contra.html) informaţia cã manifestarea din faţa Senatului este organizatã de cãtre Asociaţia Pentru Apărarea Libertăţilor Publice.

* În al doilea rând pãrintele Nicolae Burlan a pomenit despre miting, însã nu i-a trimis pe creştini sã protesteze, afirmând, în schimb, în mod repetat, cã armele creştinilor sunt rugãciunea şi postul.

În articolul 3 din Codul ziaristului se spune cã «Ştirea de presã trebuie sã fie exactã, obiectivã şi sã nu conţinã pãreri personale». Ori semnatara articolului îşi exprimã opinia cã pãrintele a îndemnat lumea să meargă la miting. Adevărul este însă cu totul altul. Părintele a chemat şi îndemnat lumea la rugăciune şi, referindu-se marginal la miting, a afirmat că nu opreşte pe nimeni să meargă acolo : «dacă cineva vrea sa meargă, nu zic nu». Aceasta a fost singura referire pe care părintele a făcut-o la acest miting! Nu este pur şi simplu mult prea mult să transformi o astfel de replică în «acuzaţie principală» şi idee centrală a unui articol?

Am fost acolo, am participat la slujbã şi la rugãciune. Părintele a tras un semnal de alarmã asupra pericolelor care ne aşteaptã şi cinste Prea Cucernicei Sale pentru acest lucru. Oare de ce jurnalista nu a spus cã pãrintele s-a rugat cu lacrimi în ochi pentru binele ţãrii?

M-am întors de curând din America, unde Dumnezeu m-a învrednicit sã ajung în multe locuri binecuvântate. Am fost şi în Arizona, acolo unde pãrintele Efrem Filoteitul, ucenic al Sfântului Gheron Iosif a întemeiat în deşert o mãnãstire deosebitã. Am stat de vorbã cu pãrintele Paisie, ucenicul stareţului Efrem despre situaţia de la noi cu paşapoartele biometrice. Şi pãrintele Pãrintele Paisie este de acord cã aceasta este o realã problemã. L-am întrebat pe pãrintele dacã este bine ca preoţii sã vorbeascã din faţa altarului despre astfel de lucruri. Şi rãspunsul a fost foarte clar: «Da, este foarte bine ! ».

Cred cã ar trebui sã-I multumim lui Dumnezeu cã în marea Sa dragoste faţã de noi ne trimite pãrinţi demni, neclinitiţi în credinţa lor, care au curajul sã fie vrednici ucenici ai lui Hristos. Sã ne amintim cã Mântuitorul a spus : «Dacă vor tăcea aceştia (adicã ucenicii n.r.), pietrele vor striga».

Aşadar, solicit ziarului «Evenimentul zilei» sã înfãptuiascã acest gest de reparaţie moralã la adresa pãrintelui Nicolae Burlan, un preot extrem de apreciat şi de iubit de cãtre sute de credincioşi, un om de o conduitã moralã ireproşabilã, animat întotdeauna de cele mai curate gânduri, principii şi intenţii şi dedicat întru totul misiunii sale creştine.

Raluca Tãnãseanu

PS:
Public aici aceasta luare de pozitie, intrucit Evenimentul Zilei refuza orice replica si pentru ca aflu ca parintele Nicolae Burlan este deja anchetat de superiori, pe motiv de indisciplina, in mod nejustificat. (C.T.)

UPDATE

• Am solicitat ziarului Evenimentul zilei ca în virtutea prevederilor din Codul deontologic al jurnalistulului sã publice reactia fata de articolul « Enoriaşi trimişi de preot la manifestaţia “Noii Drepte” ».
  Am sunat la redacţia ziarului şi am vorbit cu o anumita doamna Dollores Benezic, sefa Sectorului Social şi, implicit, şefa jurnalistei Oana Botezatu, semnatara articolului mai sus menţionat. In discuţia telefonicã purtata, doamna Dollores a recunoscut cã titlul conţine informaţii incorecte, adicã faptul că acel miting nu a fost organizat de “Noua Dreaptã”. Însã acest titlu, după cum a precizat, a fost ales de cãtre o altã persoanã (şi nu de semnatara articolului) doar pe motivul cã, astfel formulat, devine vandabil.
  Mã întreb atunci care sunt interesele trustului de presã Ringier, din moment ce cautã sã câştige cititori publicând articole cu titluri care atrag, dar se dovedesc neadevãrate???

Raluca Tanaseanu, 20 martie

Răspuns unui atac la adresa părintelui Iustin Pârvu

Intr-un text semnat Diac. Dumitru-Ionut Popescu (Biroul de Presa al Patriarhiei), aparut pe un site dubios, cei care se opun introducerii actelor de identitate electronice sint numiti gnostici, yoghini, mileranisti, unelte ale diavolului.
Fiindu-i semnalata aceasta enormitate de catre unul dintre cititori la rubrica de comentarii a blogului sau, dl Razvan Codrescu a raspuns in acelasi loc, in chip lamuritor.
Imi ingadui sa preiau aici raspunsul domniei sale, intrucit cred ca are dreptate si ca se cuvine sa-l afle cit mai multi. (C.T.)

Cu "înţelepciune de şarpe" şi "curăţie de porumbel"

"Cartea Apocalipsei e ultima admisă în canonul biblic, după îndelungi ezitări. Ştiau Părinţii ce ştiau. Căci de-a lungul vremii ea a dus, într-adevăr, la fel de fel de interpretări hazardate, nu numai în afara, dar şi înlăuntrul Bisericii.
Las la o parte numeroasele devieri sectante (în speţă, milenariste) bazate pe răstălmăcirea unor pasaje apocaliptice. Mă gîndesc însă cu îngrijorare la tensiunile create pe baza ei chiar în sînul Bisericii, cum se întîmplă şi acum.

Un lucru e cert: nu trebuie să fii neapărat «sectant», «gnostic» sau «yoghin» (!) ca să te pună pe gînduri anumite coincidenţe (cum e cea dintre 666-le biblic şi 666-le dintr-unul din sistemele curente de codificare cu bare), mai ales în corelaţie cu alte tendinţe şi abuzuri anticreştine din lumea contemporană. Disputele în jurul lui 666 nu sînt noi, ci au o întreagă istorie, ce nu ţine neapărat de heterodoxie, cum insinuează autorul articolului respectiv.
Poate că în anumite cercuri ultraortodoxe se exagerează, cum s-a mai întîmplat şi aldădată în istorie, dar este abruptă şi indignă concluzia că ele s-ar aşeza prin aceasta în afara Ortodoxiei, sau chiar că ar sta la rînd cu lucrările diavoleşti.

Cum să-l bănuieşti de heterodoxie pe un înduhovnicit şi un mucenic al dreptei credinţe de talia părintelui Iustin Pârvu (nenominalizat în articol, dar indicat aluziv ca un fel de patron al smintelii)?! Ba chiar să te mai şi apuci tu, un mucos funcţionar mărunt al Biroului de Presă al Patriarhiei, să-i ţii lecţii despre etica martirajului din închisori?!

Nu atît îndreptăţirea sau neîndreptăţirea unui alt punct de vedere cu privire la 666 sau la campania cipuirii biometrice contează aici, cît această gravă insolenţă, care angajează păgubos însăşi instituţia Patriarhiei, şi aşa destul de inabilă (şi pînă la urmă de nepărintească) în cele cîteva provocări majore cu care s-a confruntat conştiinţa ortodoxă românească în ultimii ani (cazul Tanacu, cazul dosarelor de colaborare cu vechea Securitate, cazul masonilor în Biserică, cazul Ravenna, cazul Corneanu-Drincec, cazul paşapoartelor biometrice).

Pe gînduri trebuie însă să cadă şi cei incriminaţi pe nedrept: cînd te expui în mitinguri penibile şi la televiziuni imunde alături de reprezentanţi ai M.I.S.A. sau de fel de fel de aventurieri politici extremişti, cînd te foloseşti conjunctural de «serviciile» unor gazetari de scandal, împărtăşind practic cu ei aceeaşi lipsă de scrupule şi acelaşi limbaj de tip vadimist, nu mai trebuie să fie aşa de mare mirarea că multă lume, de la vlădică pînă la opincă, tinde să te asimileze şi să te judece la grămadă cu ei, după un calcul elementar («Spune-mi cu cine te încîrdăşeşti, ca să-ţi spun cine eşti»).

Dar nici de acest aspect nefericit nu poate fi făcut răspunzător părintele Iustin personal, ci anumiţi ucenici de-ai săi fără suficient discernămînt, care s-ar cuveni să înveţe - dacă nu de dragul părintelui, măcar de dragul lui Hristos - ceea ce este de învăţat din recentele împrejurări. Ar cam fi vremea să facă şi ei pasul de la imaturitatea unei anumite haiducii ultraortodoxe la fermitatea cumpănită a sfinţeniei veghetoare, pe care o întruchipează părintele Iustin, alături de alţi cîţiva mari duhovnici în viaţă. Căci altminteri riscă să compromită cauza pentru care pretind a lupta, tîrînd-o în derizoriu, şi să ajungă spînzuraţi de o dreptate pe care o au, dar pe care nimeni nu le-o dă (în afară de o mînă de «fani» isterizaţi, care nu fac decît să le consolideze imaginea publică de primitivism frustrat şi resentimentar).

Sîntem cu toţii plini de nedesăvîrşiri, dar dacă nu vom face efortul (deopotrivă personal şi comun) de a ajunge să răspundem provocărilor curente cu «înţelepciune de şarpe» şi «curăţie de porumbel», atunci nu vom face decît să dăm apă la moara adversarilor sau falşilor prieteni. Or, mi se pare că ceea ce a lipsit agitaţiei recente au fost, de ambele părţi, tocmai aceste două virtuţi cerute de Hristos, în absenţa cărora totul se preface, cu voie sau fără voie, în sterila frenezie românească a «aflărilor în treabă»."

Răzvan Codrescu

Dr. Katherine Albrecht: "Chem pe toţi oficialii români să respingă tehnologia RFID"

via blogul lui Rafael Udrişte

Buna ziua către tot poporul român şi către guvernanţii oficiali pe care dvs i-aţi ales. Vă salut din partea oamenilor iubitori de libertate din toata lumea. Astazi Naţiunea voastră stă în faţa unei hotărâri cruciale cu privire la o tehnologie periculoasă care se numeşte RFID.

Numele meu este Doctor Katherine Albrecht şi am dedicat ultimii şase ani din viaţa mea profesională şi din carierea mea academică studierii RFID şi identificării riscurilor care ameninţă intimitatea, libertăţile civile şi în ultimă instanţă libertatea în sine. RFID este o tehnologie de identificare, care are scopul să localizeze exact şi să găsească produse în fabrici şi depozite. Nu s-a intentionat ca această tehnologie să fie folosită pentru oameni din cauza ameninţării că ar putea fi folosită abuziv şi că guvernatorii oficiali, comercianţii, criminalii şi alţii, s-ar putea s-o folosească să monitorizeze oamenii. Când eu şi patruzeci dintre cele mai mari organizatii care luptă pentru păstrarea intimităţii şi libertăţii civile din întreaga lume, inclusiv Intimitatea International, A.C.L.U., E.P.E.C şi E.F.F., am reanalizat technologia RFID, şi am studiat-o mai profund, noi am tras concluzia unanimă că nu este potrivit să se folosească această tehnologie în nici un document de identitate, permis de conducere, paşaport sau un alt document de provenienţă guvermentală.

Când eu şi co-autorul la cartea mea „Spychip”, Liz McAntir, am revăzut peste 30.000 de documente în timpul cercetării pentru această carte, incluzând scheme, whitepapers, documente confidenţiale şi altele şi am pus împreună acele informaţii, ceea ce a rezultat a fost o imagine îngrozitoare pentru viitor. Oficialii guvernmentali, comercianţii, prevad o lume în care noi toţi purtăm carnete de conducere RFID care pot fi citite prin portofelele noastre, prin genţile noastre, rucsacuri etc. Ei prevăd aparate de citire care ar putea recepta semnalele, poziţionate în uşi, sub gresie, în tavane şi în pereţi, ca să monitorizeze în secret tot ceea ce facem şi unde mergem. IBM a dezvoltat ceva care se numeşte dispozitiv personal de urmărire şi a făcut un patent ca sa facă exact acest lucru. Ei prevăd poziţionarea secretă a acestor dispozitive în mall-uri, stadioane, muzee, teatre, biblioteci, chiar lifturi şi toalete. Este clar că dacă această tehnologia merge înainte, capabilitatea ei să urmărească oamenii va fi abuzată de către comercianţi, criminali, obsedaţi şi bineînţeles de către oficialii guvernamentali. Ultimul lucru este probabil cel mai înfricosator iar voi, cei din România, care după cum toată lumea ştie v-aţi luptat atât de curajos pentru libertatea voastră şi atât de recent aţi răsturnat un tiran în propria voastră ţară, vă rog să nu permiteţi crearea tiraniei prin RFID.

Chem pe toţi oficialii români, politicieni, să respingă tehnologia RFID, utilizarea ei în documentele de identitate, în carnetele de conducere şi chem poporul român să respingă orice politician care sprijina RFID.
Aş vrea să multumesc colegilor noştri din România care au depus un efort aşa de mare ca să aducă acest subiect în atenţia opiniei publice, care au susţinut demonstraţii, care au contactat mass-media, care au redactat scrisori oficiale către Preşedintele României, către Biserica Ortodoxă şi către alte autorităţi române. Voi sunteţi o parte dintr-un val în creştere în favoarea libertăţii, care se opune aplicării tehnologiei RFID în intreaga lume şi vă salutăm. Hotărârea pe care Naţiunea voastră o va face astăzi, va avea efect nu numai asupra generaţiei actuale, dar şi asupra generaţiilor care vor veni. Nepoţii şi copiii voştri vor judeca generaţia aceasta pe baza a ceea ce veţi decide acum. Vă rog să faceţi ceea ce este corect şi să respingeţi tehnologia RFID.

Vă mulţumesc.

(Varianta video necomprimată o puteţi descărca de aici. )

Dr. Katherine Albrecht

Absolventă a uneia dintre cele mai importante Universităţi din Statele Unite, Universitatea Harvard, specializarea Administrarea Afacerii şi Marketing Internaţional, Katherine şi-a continuat pregătirea academică adăugând la aceeaşi universitate un master în Tehnologie, Inovaţie şi Educaţie.

În 2006 Katherine şi-a finalizat lucrarea de doctorat la Universitatea Harvard primind titlul de Doctor în Educaţie, Dezvoltare umană şi Psihologie. Cercetările ei s-au concentrat pe Educaţia Consumatorului şi Chestiuni legate de Intimitatea persoanei.

Katherine a devenit în ultimii 6 ani cea mai importantă voce în lupta împotriva cipurilor RFID, apărând dreptul omului la libertate şi intimitate.

Invitată la numeroase canale de televiziune ca CNN, BCC şi numeroase posturi de radio, Katherine este autoarea a şase cărţi şi a numeroase articole publicate în cea mai importantă revistă de ştiinţă din SUA - “Scientific American”. Cea mai recenta carte, Spychips: Cum marile corporatii si guvernul planifica sa urmareasca fiecare miscare a voastra cu tehnologia RFID a devenit cea mai vândută carte în America şi a primit deja câteva premii.

Katherine sprijină lupta împotriva tehnologiei RFID în întreaga lume şi mai recent şi în România.

Duminică, 15 martie 2009, Katherine a înregistrat un film şi un apel către politicienii români şi către întreaga naţiune română explicând pericolele şi riscurile tehnologiei RFID asupra omului şi exprimându-si oficial sprijinul şi mulţumirile pentru activitatea întreprinsa de către organizaţiile non-guvernamentale în lupta împotriva tehnologiei RFID.

UPDATE

Bucureşti, 16 mar /Agerpres/ - Ordonanţa care introduce paşapoartele electronice a trecut luni, de Senat, în forma iniţială, în care a fost emisă de Guvern, după ce nici legea de aprobare şi nici cea de respingere nu au întrunit numărul de voturi necesar pentru adoptarea unei legi organice.
Senatorii au reluat, luni, votul asupra actului normativ, însă s-a repetat situaţia de la ultimul vot, de săptămâna trecută.
Raportul Comisiei juridice a fost respins, acesta întrunind doar 67 de voturi pentru, opt abţineri şi 18 împotrivă, iar legea de aprobare a avut doar 65 de voturi pentru, 19 împotrivă şi 12 abţineri. După o scurtă pauză de consultări, solicitată de grupul liberal, votul s-a reluat, însă ordonanţa a întrunit doar 60 de voturi pentru, 16 împotrivă şi şapte abţineri.
Nici legea de respingere nu a întrunit 69 de voturi pentru, ci doar 58, 18 împotrivă şi zece abţineri, astfel că, preşedintele de şedinţă, senatorul PD-L Alexandru Pereş, a anunţat că actul normativ va trece prin adoptare tacită, în forma iniţială, fără amendamentele din Comisia juridică.
Votul privind actul normativ al Guvernului prin care se introduc paşapoartele electronice a fost amânat, pentru a doua oară, săptămâna trecută, după ce plenul Senatului nu a reuşit să ia o decizie nici în favoarea, nici contra ordonanţei.
Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate a mai fost dezbătut de plen, fiind retrimis la comisie pentru un raport suplimentar.
Actul normativ al Guvernului introduce paşapoartele electronice cu elemente biometrice şi prevede posibilitatea ca românii să solicite fie un astfel de paşaport, fie unul simplu temporar.
În forma iniţială, a Guvernului, valabilitatea acestor paşapoarte este de şase luni, Comisia juridică extinzând termenul, printr-un amendament, la un an.
La dezbaterile de luni a participat, fără a lua însă cuvântul în plenul Senatului, din nou, călugărul Filoteu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă.
El a declarat ulterior că aceste paşapoarte "anunţă controlul total al unui stat global" şi că aşteaptă ca “deputaţii (n.r. - camera decizională în cazul Ordonanţei) să aibă realism şi conştiinţă”.
---------------------
Ziua online (16. 03. 2009)

Senatorii au fugit luni de responsabilitatea votarii controversatei legi privind introducerea pasapoartelor biometrice, coalitia nereusind sa-si mobilizeze proprii alesi, spre hazul Opozitiei, transmite Antena 3. De doua ori s-ar recurs la procedura de vot si tot de atatea ori nu a fost intrunit numarul minim de 69 de voturi necesar pentru caracterul organic al acestui act normativ. Drept urmare, masura a fost adoptata tacit in plenul Senatului, in varianta venita de la Guvern. Problema a fost astfel pasata Camerei Deputatilor, fara ca senatorii sa fi votat efectiv aceasta lege.
La primul vot, OUG nu a intrunit numarul necesar de voturi pentru adoptare, doar 65 de senatori exprimandu-si optiunea in favoarea sa, in timp ce 19 s-au impotrivit, iar 12 s-au abtinut.
Rezultatul l-a silit pe liderul liderul PSD Toni Grebla sa ceara reluarea votului pentru raportul Comisiei, initiativa sa fiind sustinuta de de grupurile PDL si UDMR, oponenti fatisi ai "superstitiilor" afisate de-a lungul dezbaterilor pe aceasta tema de catre unii senatori mai cu frica de Dumnezeu, spun preotii, mai ignoranti, spun colegii.
Presedintele sedintei, Alexandru Peres, a reluat votul, dar nici de aceasta data senatorii nu au reusit sa se decida asupra acestei legi, raportul primind doar 60 de voturi pentru, Ordonanta 58, iar proiectul pentru respingerea acesteia a primit 55.
Cum era ultima zi in care mai putea fi votata in Senat, legea a trecut de Senat prin procedura adoparii tacite si urmeaza sa fie dezbatuta la Camera Deputatilor, in varianta Guvernului.
Z.O

De ce NU trebuie votată legea paşapoartelor electronice

ARGUMENTE POLITICE

· Tema este de interes major pentru populaţie. Conferinţele organizate împotriva actelor de identitate biometrice adună un aflux impresionant de oameni, care umplu până la refuz sălile.

· Sunt sute de mii de persoane care au semnat împotriva paşapoartelor şi actelor de identitate biometrice. Campania de strângere de semnături continuă şi în acest moment.

· Nu a existat o dezbatere reală asupra temei. Iniţiativele legislative au fost promovate cu o totală lipsă de transparenţă, populaţia nu a fost informată, societatea civilă nu şi-a spus cuvântul. O asemenea iniţiativă nu se promovează prin procedură de urgenţă.

· Biserica s-a pronunţat, prin Sinodul de la Cluj, împotriva paşapoartelor biometrice. Comunicatul de la biroul de presă patriarhal dat acum mai bine de o săptămână nu este o decizie sinodală şi, astfel, nu are valoarea canonică a Sinodului de la Cluj.

Concluzie: Introducerea paşapoartelor biometrice este un eveniment care a polarizat şi va continua să polarizeze cetăţenii României. Trebuie să se ia în calcul că populaţia va fi şi mai interesată de subiect, având în vedere că se preconizează introducerea permiselor auto cu cip precum şi a buletinelor. Sute de mii de oameni, dacă nu milioane, vor fi afectaţi direct de aceste măsuri.

ARGUMENTE JURIDICE

Iniţiativa legislativă ce introduce paşapoartele biometrice încalcă mai multe drepturi şi libertăţi civice:

· încălcarea dreptului la viaţă intimă şi privată: prin prevederea care obligă la prelevarea amprentelor şi prin faptul că datele personale sunt puse la dispoziţia unor state şi instituţii terţe. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condamnă în mod clar reţinerea amprentelor digitale fără temei juridic.

· încălcarea prezumţiei de nevinovăţie consacrată de art.6 al C.E.D.O. şi art. 23 alin.11 din Constituţie. Aşa cum spune Sinodul Clujului, toţi românii sunt trataţi ca un popor de infractori.

· încălarea dreptului la libera circulaţie: prin faptul că se afirmă că cei care nu doresc noile tipuri de paşapoarte nu sunt obligaţi să şi le facă.

· încălcarea dreptului la libertate religioasă. Cetăţenii care nu vor să primească noile paşapoarte datorită obiecţiilor de ordin religios sunt trataţi ca o categorie aparte de cetăţeni, de „second-hand”, care au doar posibilitatea de a deţine un paşaport „provizoriu”. Aceşti cetăţeni nu mai au deplinătatea drepturilor constituţionale.

Concluzie: Faptul că noile paşapoarte biometrice sunt obligatorii produce o serie de încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Unele drepturi sunt încălcate flagrant, cum sunt cele referitoare la viaţa intimă, libertatea de circulaţie şi prezumţia de nevinovăţie.

ARGUMENTE PROCEDURALE ŞI TEHNICE

· Autorităţile nu deţin informaţii complete şi lămuritoare privitor la actele de identitate biometrice. De pildă, nici până în acest moment autorităţile nu au dat informaţii clare referitoare la permisele auto, dacă au sau nu cip.

· Autorităţile nu recunosc faptul că noile paşapoarte biometrice au fost falsificate deja în numeroase cazuri, în ţări ca Marea Britanie, Germania, Belgia şi SUA.

· Noile paşapoarte biometrice nu sunt sigure. Dimpotrivă, prin sistemul electronic, ele pun în pericol siguranţa datelor personale ale cetăţeanului.

· Codurile de siguranţă ale noilor paşapoarte au fost sparte deja, s-au creat identităţi false, cele mai cunoscute fiind cazurile în care s-au creat paşapoarte pe numele şi cu poza lui Elvis Presley şi Ossama Bin Laden, fără să fie probleme la punctele de acces vamal.

· Distanţa de la care cip-ul din paşaport poate fi citit a fost demonstrată experimental ca fiind mult mai mare decât cea de 10 cm., declarată oficial. Aceasta ar fi undeva între 10 şi 50 de metri, ceea ce ridică un mare risc de securitate al posesorului unui astfel de paşaport.

· Desi s-a afirmat contrariul, cip-ul poate fi accesat de orice fel de cititor RFID compatibil cu frecvenţa dispozitivului. În plus, nu este clar dacă paşapoartele au coperţi ecranate care să permită apelarea cipului numai cu paşaportul deschis.

· Normele europene prevăd ca, în momentul în care un stat membru decide să implementeze şi amprentarea digitală, accesul la aceste date să se facă printr-un sistem auxiliar de autentificare (extended acces control) care ar trebui să limiteze accesul doar pentru anumite cititoare special omologate. La noi nu se ştie dacă s-a implementat acest sistem.

· Clonarea cipurilor este facilă datorită faptului că cip-ul nu este legat, la nivel logic, în nici un fel de paşaport (nu conţine în el nicio informaţie care să certifice faptul că acel cip trebuie sa fie prezent numai pe acel paşaport şi viceversa). În Serbia poliţia a anihiliat recent o reţea infracţională care vindea paşapoarte biometrice clonate la preţul de 20 de euro bucata reţelelor interlope.

Concluzie: Drept urmare, investiţiile mari de bani nu se justifică, având în vedere problemele de securitate puse de noile paşapoarte. În plus, se afirmă că suntem în criză şi că am avea nevoie de împrumuturi de la FMI. În aceste condiţii, introducerea paşapoartelor biometrice este o investiţie nerentabilă făcută într-un moment extrem de prost.

ARGUMENTE ETICE

· Tehnologia RFID, ce stă la baza paşapoartelor biometrice, este considerată de Comitetul Economic si Social European (CESE) al UE ca având potenţialul de a „reprezenta cea mai mare amenintare cunoscuta la adresa libertatii si a vietii private".

· Acelaşi Comitet Economic consideră că: "înainte de alegerea sistemelor RFID şi instalarea aplicaţiilor RFID, este necesară o examinare detaliată a costurilor şi beneficiilor acelor riscuri specifice legate de securitate şi de protecţia vieţii private". În România nu a existat o asemenea examinare, prin dezbatere, a riscurilor aduse de RFID.

Concluzie: Sistemul electronic de centralizare a datelor personale a cetăţenilor creează o infrastructură tehnologică prin care se creează cadrul de supraveghere şi controlare permanentă a acestora.

Nota:

Aceste argumente au fost formulate de un grup de specialisti crestini, deci nu-mi apartin, dar le imbratisez si le postez aici in speranta ca mai pot trezi pe cineva in ceasul al 12-lea.

Părintele Iustin către senatori: Printr-un vot ne puteţi primejdui veşnicia

Domnilor Senatori,

Cu multă părere de rău pentru că din pricina neputinţelor trupeşti nu mă găsesc în mijlocul onoratului Senat al României, îmi exprim de aici, din chilia mea din Mănăstirea Petru Vodă, către domniile voastre frământările şi controversele care preocupă societatea noastră creştin-ortodoxă şi la care am contribuit în mare parte.

Domnilor senatori,

Rugându-vă să mă iertaţi, găsesc de cuviinţă să vă adresez sentimentele mele de ortodox român şi mărturisitor: ne găsim în faţa unor stări de lucruri cu totul neobişnuite. Nu e vorba de o problemă financiară, economică sau teritorială, ci este vorba despre ducerea unei naţiuni spre pierzanie, este vorba despre un act care are urmări asupra copiilor şi nepoţilor noştri. Poporul nostru a fost un popor cinstit, care nu a vătămat şi nici nu a atacat alt popor în istorie. Noi, şi eu personal, nu suntem împotriva cipurilor şi a sistemelor biometrice - să facă cine ce crede în ţara lui. Însă pentru noi, pe lîngă Constituţia oficială, avem o Constituţie care se bazează pe conştiinţa Ortodoxiei, o Constituţie mai presus de om.

Noi nu avem nevoie de sisteme de control - de acte de identitate electronice, de cărţi de identitate, de carnete de conducere electronice, ş.a.m.d. Controlul nostru este Adevărul şi Dreptatea cu care ne-am născut din liberul arbitru cu care ne-a creat bunul Dumnezeu. Cine vrea poate să-şi construiască viaţa cum doreşte: să-şi pună fluturi în vârful nasului, bicicletă la ureche sau să strige pe străzile Bucureştiului: “Vrem incest! Vrem uciderea pruncilor! Vrem homosexualitate! Vrem să avem cipuri!”. Noi credem că fiecare poate să-şi păstreze conştiinţa fără să atace caracterul neamului românesc.

Domnilor senatori,

Dumneavostră reprezentaţi ţara şi neamul - trecutul, prezentul şi viitorul. Domniile voastre trebuie să vă orientaţi spre cei care au stat înainte pe locurile pe care staţi acum: spre Ştefan cel Mare şi Sfânt, spre Matei Basarab, spre Vasile Lupu, spre Mihai Viteazul, spre Vlad Ţepeş.

Domnilor senatori,

Dacă nu se ia o hotărâre conform vederilor şi aspiraţiilor noastre româneşti şi ortodoxe, vom avea de suferit nu numai aici şi acum, ci şi dincolo în veşnicie. Domniile voastre reprezentaţi Ortodoxia şi neamul nostru; ca urmare, ştim că nu vă este uşor a delibera propuneri şi decizii care să vatăme viitorul copiilor noştri.

Noi ne rugăm cu toţii în mănăstiri pentru sănătatea, liniştea şi bunăstarea familiilor dumneavoastră. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă lumineze inimile şi minţile în acest moment crucial. Ne rugăm ca tot darul desăvîrşit, de Sus, să fie de le Părintele Luminii.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă lumineze în Hristos Domnul nostru.

Amin!

Arhimandrit Iustin Pârvu,

stareţul Mănăstirii Petru Vodă

15 martie 2009