Teatru şi film despre Părintele Arsenie Boca

Teatrul Naţional Radiofonic organizează marţi, 6 decembrie 2011, de la ora 18.30, la  Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, str. Kiseleff nr.3, sector 1, Studioul “Horia Bernea” -  evenimentul cultural   “Părintele Arsenie Boca – Apostol şi profet al neamului românesc”.

Sub acest generic, va avea loc în premieră, audiţia cu public a spectacolului radiofonic  “Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” şi vizionarea  filmului documentar “Părintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” - ambele producţii purtând semnătura reputatului regizor Nicolae Mărgineanu.

***

Zian Boca s-a născut la 29 septembrie 1910, în satul Vaţa de Sus din Ţara Zarandului.  A studiat la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, după Paştile anului 1940, a fost tuns în călugărie la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbãta de Sus, primind numele Arsenie. Ca preot, duhovnic şi stareţ, cu putere şi duh apostolesc şi chiar prorocesc, a inspirat mişcarea unică de la Sâmbăta, de redeşteptare  religioasă şi morală a românilor.

A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului, se perindă zilnic sute de pelerini. Anual, pe 28 noiembrie, peste 10.000 de oameni sunt prezenţi la slujba sa de pomenire. Mii şi mii de oameni îl cinstesc ca pe un sfânt.

***

Spectacolul radiofonic de teatru-document “Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii”  este o producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, realizată în cadrul proiectului “Biografii, memorii”, difuzată în premieră la Radio România Actualităţi, pe 13 decembrie 2011, de la ora 21.05.

Scenariul radiofonic: Ion-Costin Manoliu. Regia artistică: Nicolae Mărgineanu.

În distribuţie: Mihai Bica, Dorin Andone, Eusebiu Ştefănescu, Dan Săndulescu, Oana Mărgineanu, Magda Duţu, Alexandru Nedelcu. Cântările bisericeşti: Diaconul protopsalt Mihail Bucă şi isonarii Ionuţ Dima, Ştefan Voicu şi Ioan Hangu.

Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Producător: Magda Duţu.

La audiţie vor participa actorii care au jucat în acest spectacol şi echipa de realizatori.

Scenariul radiofonic „Părintele Arsenie Boca – Taina Iubirii” porneşte de la însemnările colegului său de şcoală, preotul Petru Boldor, născut în satul Cib din Munţii Apuseni. A învăţat la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie şi la Liceul „Avram Iancu” din Brad, unde a fost coleg de bancă cu Părintele Arsenie Boca. A studiat „Teologia” la Sibiu şi Arad. A fost preot la multe parohii. A cunoscut calvarul închisorilor comuniste. L-a revăzut pe Părintele Arsenie în 1966 la Bucureşti, în 1969 la Brad, cu prilejul centenarului Liceului „Avram Iancu” şi din nou la Brad, în 1979, la sărbătorirea  celor  50 de ani la la absolvirea liceului. A scris despre aceste întâlniri într-un caiet pe care l-a dăruit profesorului Romulus Neag de la Brad, care ni l-a pus cu generozitate la dispoziţie.

I-a dedicat Părintelui Arsenie poezia Sfântul.

A trăit în ultima parte a vieţii pământeşti la un cămin de bătrâni din Sibiu.

Părintele Petru Boldor a trecut la Domnul la mijlocul anilor `90 ai veacului XX.

***

Filmul documentar “Părintele Arsenie Boca  - Omul lui Dumnezeu” urmăreşte evoluţia tânărului Zian Boca până la măsura unei personalităţi de statură filocalică. Aduc mărturii despre Părintele Arsenie: IPS Laurenţiu Streza - Mitropolitul Ardealului, PS Daniil Stoenescu – Episcopul Daciei Felix, preoţii Nicolae Streza, Ioan Sofonea, Oprea Crăciun, Nicolae Bordaşiu, Simion Todoran, Viorel Trifa, Dionisie Ignat, Ioan Gavrilă, Ciprian Negreanu şi Aspazia Oţel Petrescu din Roman, Nicolae Streza din Făgăraş, Vasilica Niculescu din Drăgănescu.

Comentariul: Bogdan Ficeac şi Ion-Costin Manoliu. Voce comentariu: Maria Ploae. Documentaţia: Ion-Costin Manoliu. Muzica: Petru Mărgineanu, Diaconul Mihail Bucă, Ieromonahul Daniel Mih. Regia artistică: Nicolae Mărgineanu.  

Criza globală a fost generată artificial pentru a putea fi creat un guvern mondial

Un stat totalitar îşi va face apariţia pe teritoriul Uniunii Europene în urma crizei, ce se va putea compara cu dictatura Uniunii Sovietice, în timp ce actualii membri ai UE îşi vor ceda independenţa în contul datoriilor, consideră economistul leton de origine rusă Dmitri Smirnov, lector la Şcoala Superioară de Studii Economice Ventspils din Letonia.

În aproape 20 de ani, potrivit acestuia, odată cu trecerea crizei, un guvern mondial va conduce întreagă lume, relatează miercuri (16 noiembrie 2011) agenţia de presă rusă Novîi Reghion.

“Criza va duce la faliment statele zonei euro, iar pentru datorii li se va lua independenţa. Euro nu este în pericol. Dimpotrivă, pentru a salva euro, toţi trebuie să adere la zona euro şi să-şi piardă independenţa. Se va spune că putem supravieţui doar împreună. Avem nevoie de a crea un stat totalitar, de a-i aduna pe toţi în aceeaşi oală, pentru a-i subjuga” – a declarat Smirnov într-un interviu acordat marţi seara, în cadrul emisiunii “Razvoroť la postul de radio Baltkom 93,9.

Conform estimărilor sale, ar trebui să se producă patru valuri ale crizei înainte de apariţia unui guvern mondial. “Primul val a fost în 2008, al doilea este aşteptat în 2012-2013. Perioada dintre acestea este de 4-5 ani şi, apoi, durata totală a crizei al cărei scop este înfiinţarea unui guvern mondial va fi de 20 de ani”, prognozează Smirnov.

El susţine că actuala criză globală a fost generată în mod artificial cu un scop concret. “Criza este o modalitate de jaf, atunci când unul dă faliment, iar celălalt câştigă din aceasta”, explică economistul, în opinia căruia, autorii principali ai turbulenţelor financiare sunt băncile legate de Rezerva Federală a SUA.

Pe blogul său de pe resursa “Ventasbalss.ru”, expertul explică faptul că politicienii, atât europeni, cât şi americani, lucrează pentru unul şi acelaşi grup de persoane, care poate fi numit convenţional “guvernul mondial”. Totodată, el atrage atenţia că măsurile luate până în prezent pentru salvarea zonei euro nu au avut decât un caracter cosmetic şi cu efect pe termen scurt.

În luna septembrie, aminteşte el, după ce finanţistul George Soros a chemat la o reformă radicală a UE, fără să propună în acest sens nimic concret, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a propus pentru salvarea UE introducerea obligaţiunilor europene comune.

Până în prezent, fiecare stat din zona euro emite propriile obligaţiuni şi are propria sa datorie. În caz de reformă, se propune unificarea tuturor obligaţiunilor şi emiterea unor obligaţiuni unice ale zonei euro, scrie Smirnov pe blogul său.

Este vorba, potrivit lui, de crearea unui spaţiu unic al datoriei. Această idee a fost sprijinită deja, cu mult entuziasm, de Franţa, Germania şi Italia – principalele ţări din zona euro.

Liderii acestora au încercat deja să convingă parlamentele din ţările lor pentru a susţine introducerea unor obligaţiuni unice. Chiar şi Vaticanul s-a pronunţat pentru un stat unic european, mai aminteşte el.

Introducerea unor obligaţiuni unice va limita în mod semnificativ independenţa membrilor din zona euro, consideră economistul citat, indicând că statul nu va mai fi capabil să finanţeze în mod independent deficitul bugetar şi va fi obligat să contacteze Centrul /Bruxellesul/ ca să-i aloce bani. În fine, obligaţiunile unice vor impune introducerea unui buget unic al UE.

Astfel, în opinia sa, bugetele naţionale vor fi practic eliminate, iar toate veniturile fiscale vor fi transferate la Bruxelles, iar acolo se va decide cine şi cât să primească din bugetul comun.

În cele din urmă, cheltuielile participanţilor la zona euro vor fi decise la nivel central. Aşa cum încearcă să convingă adepţii introducerii obligaţiunilor unice, aceasta va permite stabilirea unei discipline fiscale pe ansamblul zonei euro, explică Smirnov.

Astfel, concluzionează el, introducerea obligaţiunilor unice facilitează crearea noului stat pe continentul european Statele Unite ale Europei, în care toate ţările membre îşi vor pierde independenţa şi vor coborî la nivelul unor autorităţi locale.

Ţările afectate profund de criză vor ajunge direct sub controlul unui comisar UE /Smirnov face aici aluzie la o iniţiativă recentă a Olandei/ şi în custodia Comisiei Europene, structura care va decide formarea bugetelor “naţionale”.

În acest caz, mai scrie expertul amintit, comisarul european va fi în măsură să intervină în guvernarea unei ţări aşa cum fac în prezent administratorii numiţi de instanţă în cazul societăţilor falimentare.

Împotriva ţărilor care se vor face vinovate, Bruxellesul va recurge la o varietate de sancţini, de la pierderea dreptului de vot în UE, până la restricţionarea accesului la fondurile europene, prognozează sumbru economistul leton. “Va fi o dictatură ceva mai drastică decât în URSS”, susţine el.

Un al doilea val al crizei, aşteptat anul viitor, va aduce UE în pragul colapsului, iar ţările europene vor fi puse în faţa alegerii – fie un stat unic, fie falimentul.

“De fapt, nu va fi nicio alegere, vor face aşa cum li se va spune”, mai crede economistul de origine rusă, care anticipează că, la sfârşitul crizei, şi SUA vor înceta să mai existe. Întreaga planetă va fi guvernată de un guvern mondial.

Dmitri Smirnov a devenit cunoscut în 2008 când a fost arestat de serviciile de securitate letone pentru “atentat la adresa sistemului financiar al ţării”, după ce anticipase o agravare a crizei economice în Letonia şi o devalorizare a monedei naţionale. Avertismentul său a fost confirmat de realitate ulterior.

Sursa: Financiarul.

Părintele Gheorghe Calciu, despre necesitatea unei noi revoluţii spirituale

Mîine se împlinesc cinci ani de cînd s-a mutat la Cer părintele Gheorghe Calciu, cel care ne-a fost şi ne este călăuză pe drumul luat la fondarea Asociaţiei şi a revistei ROST. Cu acest prilej, fraţii de al Război întru Cuvînt au scos la iveală un interviu mai puţin cunoscut al părintelui Gheorghe Calciu, realizat de actualul  părinte episcop Ignatie Trif (ales recent arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe a Spaniei şi Portugaliei) la Radio Reîntregirea Alba Iulia. Părintele vorbeşte şi aici despre credinţa românilor din perioada interbelică şi a noastră, a celor din anii 2000, despre pătimirile de la Piteşti, despre cum s-a preoţit, despre cum s-a întărit duhovniceşte în prigoana la care a fost supus  la sfîrşitul anilor '70, înainte de a fi arestat din nou, despre cum a făcut închisoare politică şi în timpul lui Ceauşescu, despre Mişcarea Legionară, despre elite, despre greco-catolici şi convertirea heterodocşilor la ortodoxie în America... Vă invit să-l ascultaţi. 

Dumnezeu să-l ţină în ceata drepţilor Săi pe dragul nostru părinte!

Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa - interviu la Radio Reintregirea Alba Iulia
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Apostolia Tv - o zi dedicată părintelui Gheorghe Calciu

Apostolia.tv, televiziunea Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, transmite în direct Conferința de comemorare a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care face parte din ciclul de conferinţe comemorative ”Martor”, dedicate martirilor mărturisitori din temniţele comuniste.

Transmisiunea a început azi la ora 09:30 şi va dura pînă la orele 17:30 (ora Franței). În acest moment este difuzat un interviu acordat de părintele Calciu, în toamna lui 2006, monahului Moise Iorgovan de la Oaşa (autorul cărţii "Valeriu Gafencu  - Sfîntul Închisorilor" şi al unei excelente serii de dialoguri cu mari figuri ale rezistenţei anticomuniste). Părintele vorbeşte despre ce l-a atras în Frăţia de Cruce (organizaţia de tineret a Mişcării Legionare), despre faptul că această organizaţie era una fundamental creştină (şi precizează că nu l-a deturnat duhovniceşte, ci dimpotrivă l-a întărit în credinţă) şi de elită (din punct de vedere intelectual şi al caracterului celor care aderau). "Eram învăţaţi să luptăm pentru Hristos şi pentru Ţară.  (...) În Frăţie eram educaţi în spirit creştin, patriotic şi de corectitudine, nu făceam politică propriu-zis.  (...) Această mişcare a fost de inspiraţie divină. Ideile ei erau creştine şi implicit morale. (...) Moţa şi Marin sînt martiri ai lui Hristos, că pentru el au murit în Spania" - spune părintele Calciu.

UPDATE
Continui să redau aici declaraţii făcute de părintele Calciu în interviul acordat monahului Moise. "Consider că liderul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, este un martir. El şi-a ispăşit greşelile prin martiraj. (...) Mişcarea Legionară a greşit după căderea în politicianism de după moartea Căpitanului. (...) Denigrarea Mişcării a început odată cu naşterea ei şi continuă pînă azi, pentru că diavolul nu doarme."

UPDATE 2
Părintele Calciu povesteşte despre programul duhovnicesc din închisoare. "În închisoare, împreună cu alţi deţinuţi foarte credincioşi, făceam rugăciunea continuă. (...) Toţi eram preocupaţi de cele spirituale la intrarea în închisoare. Dar puţini aveau o bază teologică. (...) Eu şi alţii am învăţat Evanghelia pe de rost, după texte redate de cei care le ştiatu pe bucăţi de săpun."

UPDATE 3
Pr. Calciu: "Prin "reeducarea" de la Piteşti s-a urmărit distrugerea noastră sufletească. Noi nu ne-am dat seama la început. Ne gîndeam că vor doar informaţii de la noi. Unul dintre noi, Mircea Şoltuz, ne-a spus că el va declara tot ce vor vrea cei care ne torturau şi că nu-i este frică de asta, ci de ce va urma după asta. A fost marea lui intuiţie: pentru că după cădere starea sufletească era îngrozitoare. (...) După ce au început chinurile, o vreme încă puteam să ne mai rugăm, dar pe urmă dominanta era teroarea... (...) Cred că Dumnezeu a îngăduit reeducarea de la Piteşti pentru a ne smeri, căci noi ne consideram mai buni decît alţii, salvatori ai neamului".

UPDATE 4
"După ce am ajuns la Jilava, am început din nou să mă rog. Atunci, stînd cu Costache Oprişan în celulă, m-am întors la Hristos. Pînă atunci, revenirea mea în rezistenţa faţă de comunişti, declaraţiile prin care le-am răsturnat procesul reeducării au fost doar o revenire a demnităţii. Toată rezistenţa mi-am bazat-o pe demnitate şi pe ideea de dreptate. Tot de la Dumnezeu a fost şi asta, dar eu nu conştientizam. La procesul "tortionarilor" în care am fost acuzat am fost foarte dur şi am dat pe faţă tot adevărul, că nu noi am pus la cale reeducarea, ci partidul comunist şi Securitatea, prin liderii lor. Tot procesul a fost răsturnat de mine, chiar dacă ei au încercat să mă oprească" - pr. Calciu.

UPDATE 5
Filmul interviului s-a încheiat şi continuă conferinţa în biserică. Sînt invitaţi să vorbească d-nii Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu. Dl Petrişor detaliază fazele "reeducării" şi procesul celor consideraţi vinovaţi. Dl Andronescu istoriseşte cum l-a cunoscut pe pr. Calciu şi ce reprezintă părintele pentru conştiinţa românească.

UPDATE 6
La această oră (14.00, ora României), în biserica românească din Paris se slujeşte parastasul pentru părintele Calciu.

UPDATE 7 (15.30)
Vorbeşte dl Răzvan Codrescu despre personalitatea părintelui Calciu.
Lucian Popescu, ucenic al părintelui Calciu, a adus mărturii despre viaţa sfinţitoare a celui evocat, din dosarele de la Securitate, pe care le-a cercetat.
A avut un cuvînt de mulţumire invitaţilor şi de îmbărbătare pentru noi toţi şi ÎPS Iosif.

Legătura dintre politicile contra familiei şi criza economică

Fragmente din articolul Life and family issues underlie all economic issues in global debt crisis: author:

“Ceea ce nu înţeleg majoritatea experţilor, politicienilor, lobbiştilor, bancherilor şi a societăţii civile cu privire la criza economică din Europa şi din restul lumii occidentale este strânsa legătură dintre criză şi politicile anti-viaţă și anti-familie.

Creşterea dimensiunilor statului, monopolul deţinut de corporaţiile uriaşe asupra resurselor lumii, dependenţa tot mai mare de stat a omului obişnuit, datoriile incredibil de mari şi imposibil de acoperit atît ale statelor, cît si ale cetăţenilor privaţi sunt rezultatul slăbirii politicilor de protejare a familiei ca unitate de bază a societăţii, spune economistul John Medaille.

Economia nu este o gnoză mistică accesibilă doar cîtorva iniţiaţi. Ea se bazează pe oameni şi pe nevoile lor. Pe scurt, are loc o stagnare a creşterii populaţiei în ţările cele mai avansate economic, susţinerea avortului legal şi a măsurilor contraceptive determinând scăderea ratei totale a fertilităţii cu mult sub nivelul de înlocuire. Mai puţini oameni, familii destrămate şi un număr tot mai mic de căsătorii înseamnă, în mod firesc, mai puţină stabilitate economică, o cerere mai scăzută de bunuri şi servicii şi o capacitate mai slabă de producere a acestora.

Cinci lucruri stau la baza economiei: problema demografică, proprietatea asupra pămîntului, resursele naturale, munca şi banii. Prejudicierea oricăruia dintre ele conduce la prejudicierea tuturor celorlalte.
Greşeala pe care o fac statele moderne este că înlocuiesc sau elimină funcţiile care erau iniţial îndeplinite de familie.

Conservatorul şi euroscepticul Daniel Hannan, membru în Parlamentul European, rezuma, într-un articol din Sunday Telegraph, opinia generala a oamenilor din întreaga Europa:
“Ei nu înţeleg de ce Bruxelles-ul încearcă să soluţioneze o criză a datoriilor prin încurajarea creării mai multor datorii. Ei nu înţeleg în ce mod este ajutată Grecia dacă i se bagă pe gât şi mai multe datorii.
Ei nu înţeleg de ce interesele naţionale ale statelor membre sunt sacrificate de dragul menţinerii zonei euro. Ei nu înţeleg de ce UE accelerează tocmai politicile care au declanşat iniţial această criză.”

În Europa, starea de derută socială se transformă în furie în timp ce eşecul monedei Euro şi chiar al intregului “proiect european” – cel al creării unui superstat – pare tot mai evident.

(traducere: Irina Bazon)

Răzvan Bucuroiu: "Sînt extremist!"

Vă recomand să citiţi un interviu pe care mi l-a acordat dl Răzvan Bucuroiu, directorul revistei Lumea Credinţei, cu prilejul numărului 100 al acestei publicaţii. Veţi avea prilejul de a intra în culisele unei întreprinderi de suflet şi de a-l cunoaşte ceva mai bine pe un veteran al jurnalismului creştin, care a încercat, dimpreună cu alţi cîţiva gazetari şi publicişti, să organizeze şi să dea forţă laicatului ortodox. Redau aici un fragment.

- Sunteti autorul celei mai citite si indragite reviste crestine din Romania, "Lumea Credintei", un proiect care cere si din partea celui care il face... credinta. Cum ajunge un om de televiziune si presa sa-l cunoasca pe Dumnezeu?

- A-L cunoaste pe Dumnezeu, in cazul meu, nu cred ca este cuvantul potrivit. A-L banui, poate, a-L intui, a spera ca pricep macar o catime din haul acesta luminos care este Dumnezeu si in care ni se cere permanent sa plonjam. Misterioasa fiinta, cu totul paradoxala pentru omul cazut, chiar daca ne-a vorbit, si chiar daca intr-o pornire de totala, de dumnezeieasca iubire, S-a intrupat prin Hristos, aratandu-Se! Dar va dati seama ca si omul, la randul lui, reuseste sa-L surprinda permanent pe Dumnezeu! Il surprinde prin marii sfinti si prin marii pacatosi.

In cazul meu, strict, pot spune ca taranul roman: "Mai, nu degeaba sta numele pe om". In dictionarele de nume, Razvan (nici nu am alt nume) inseamna botezat a doua oara. Si asa a si fost! Nu a ajuns botezul din cristelnita, de la biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, facut cu fereala de unchiul meu, care tocmai iesise dupa sapte ani de puscarie politica. Si spun asta deoarece, crescand, nu am lucrat in nici un fel in mine harul primit prin botez, ci am "lenevit", toropit in necredinta acelor vremuri, ca atatea generatii de copii si tineri. Familia nu m-a sprijinit cu nimic in credinta. Dumnezeu insa, in marea lui dragoste, nu m-a lasat chiar de izbeliste si m-a pus in fata unei intalniri esentiale, capitale. O experienta totala...

- Sa inteleg ca v-a influentat cineva decisiv in credinta?

- Nu m-a influentat, m-a luminat! De-a binelea si ireversibil. Tarziu, pe la 24 de ani, l-am cunoscut pe Dumnezeu prin pictorul Sorin Dumitrescu. La atelierul lui din strada Venerei, acasa la el sau la mine, in convorbirile lui cu cei care apartineau la acea data, subteran, intelighentiei crestine, dar mai ales la biserica Sfantul Silvestru. Acolo slujea cel mai mare pescar de oameni, cel care avea o nada speciala pentru intelectuali: parintele Galeriu. Ei bine, odata intrat pe mana acestuia, jar mancai!

Carbunele fierbinte al credintei, al cunoasterii lui Dumnezeu, ti se parea ca roua diminetii langa parintele Galeriu. Aveai sentimentul ca poti face orice gest extrem in credinta (te gandeai chiar la calugarie, la asceza aspra etc.) si ca poti pricepe cu mintea orice taina langa omul acela deosebit. Era cunoasterea in libertate. Si era exact ceea ce comunistii nu suportau: cunoasterea si libertatea! Parintele Galeriu a pastorit o comunitate de oameni liberi. Eram ca niste atlanti, sau ca niste robinsoni fericiti in marginalizarea lor, pana in momentul in care, in august 1989, Securitatea, prin oamenii ei, a dat buzna peste parintele in casuta parohiala, in puterea noptii, l-au batut cu salbaticie si l-au umilit, spurcandu-i hainele preotesti. Un act de intimidare, brutal, nebunesc, dracesc. Unul dintre agresori - erau "deghizati" in hoti - i-a cerut soptit iertare, atunci cand a iesit pe usa. Parintele l-a iertat, cu entuziasm, pe loc! Insa ne marturisea noua, celor veniti sa-l vedem pe patul de spital, ca a avut momente de slabiciune in timpul agresiunii, momente de frica omeneasca, in care nu se putea ruga cu toata taria. Bietul parinte! Cum sa ridici mana asupra acestui sfant?!

Lectia de Inviere

- Care este prima amintire legata de credinta pe care o aveti?

- Despre prima amintire mi-ar fi greu sa vorbesc, deoarece nu am "inventariat-o" ca atare, insa pot sa va povestesc despre emotia pe care am trait-o in Capela Ingerului, in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim. Acolo, la kilometrul zero al credintei noastre, in epicentrul spiritual al lumii iudeo-crestine, te poti cunoaste cu adevarat. Acolo, in acel loc zguduitor, iti verifici si urmaresti trairile, acolo afli despre tine insuti mai multe decat in intreaga viata! Stateam la coada, printre ceilalti pelerini, sa intru si eu in acea bisericuta scunda, de doar cativa metri patrati. Langa mine erau oameni veniti de pe toate continentele, de toate rasele si culorile, cu nenumarate probleme, cu neputinte, cu necazuri, cu drame in suflete. Emotia era covarsitoare, caci urma sa intram aplecati, aproape pe branci, exact in locul unde a fost mormantul Domnului si sa atingem piatra pe care a zacut trupul Lui chinuit timp de trei zile, pana la Inviere. Atleticul calugar grec, care monitoriza traficul si asigura fluenta cu forta bratelor, era inflexibil: fiecare grup de doi sau trei pelerini nu sta acolo mai mult de doua minute!

Caci, nu-i asa?, trebuiau sa ajunga sa intre toti acei oameni, care venisera la mormant. Preocupat sa intri si tu, sa nu ratezi ocazia, te trezesti impins brusc cu fruntea pe lespedea rece. Auzi ca prin vis sfaraitul lumanarilor de ceara si murmurul cuvintelor celorlalti "colegi" de pelerinaj, spuse in limba lor. Si atunci apare blocajul perfect. Ce sa-L rog eu, o mana de tarana, pe Dumnezeu, exact in locul ingroparii Lui? Stau cu fruntea lipita pe "pista" Invierii, pe rampa de lansare in vesnicie, in locul in care s-a consumat minunea cea mai mare dintre toate. Cu capul golit de orice gand si de orice emotie, fara necazuri apasatoare, fara neputinte fizice, ajuns in Tara Sfanta cu usurinta - nu ca altii, care si-au vandut pamantul ca sa-si poate lua un bilet pana aici - eram incremenit in propria uluire. De fapt, eram incremenit in intimitatea lui Dumnezeu. Acolo, in locul stramt si intunecos al tainei Invierii, neavand ceva greu pe suflet, neavand musai ceva de cerut, pur si simplu incetezi sa respiri si sa gandesti. Din acel moment esti preluat. Esti in realitatea fara timp, fara trup si fara logica omeneasca a Invierii. Asta a si fost lectia pe care mi-am luat-o: lectia de Inviere, care a pus total intre paranteze, pentru doua sau trei minute, existenta mea de care eram perfect constient si, pe alocuri, chiar incantat...

- S-a repetat acea emotie si altadata?

- Eram in postul Sfintelor Pasti, acum cativa ani. Inainte de Saptamana Mare, am avut un incident serios de sanatate, care a necesitat o internare. Acolo, la Urgenta, mi s-au prescris medicatie si regim de spital, cu alimentatia aferenta. Dupa postul prin care trecusem pana atunci, a fost o usurare. Cam vinovata insa, chiar daca motivata pe deplin medical. M-am externat marti, iar in Joia Mare, cand toata lumea crestina isi plange nesabuinta stramosilor, dar si propria indolenta, am ajuns si eu la biserica. Acolo, dupa slujba, am intrat in altar doar sa vorbesc cu parintele, necajit ca nu eram si eu in randul lumii. Stia de patania mea si m-a ingenuncheat brusc sub patrafir. Nu eram pregatit, nu ma gandeam la asta, dar m-am supus. A fost o spovada "pe scurt", intensa, fara floricele descriptive si paranteze inutile. Tot asa cred ca se spovedeau soldatii pe front, inainte de lupta, in vecinatatea mortii. Repede, firesc si sincer. Am primit dezlegare sa ma impartasesc, iar cand am facut-o am plans cu lacrimi de recunostinta. De unde nici nu ma gandeam ca voi avea un Paste normal in derularea lui (de la tristete la bucurie), am avut parte de un Paste memorabil: numai bucurie, si inca una pe care am considerat-o nemeritata! Asa vezi cat de bun este Domnul, cum Isi face simtita prezenta in lucruri simple, aparent. Numai oamenii - din prostie sau siretenie - complica lucrurile, Dumnezeu este simplitate, bunatate si darnicie...

Continuarea în Formula As.

S-a înfiinţat Liga distributistă

Comunicat de presă

1. Ce este distributismul

Materializare a principiului creştin de dreptate socială, distributismul s-a cristalizat teoretic la începutul secolului XX, propunând o a treia cale, între capitalism şi socialism-comunism. Corifeii distributismului sunt englezii G.K. Chesterton (1874-1936) şi Hilaire Belloc (1870-1953). În ţara noastră, independent de distributismul occidental, principiile distributiste şi-au găsit reflectarea în doctrina ţărănistă a partidului lui Ion Mihalache (devenit, după unirea cu partidul lui Maniu, Partidul Naţional Ţărănesc).

Distributismul se întemeiază pe trei principii: răspândirea largă a proprietăţii productive (o lume a micilor proprietari şi întreprinzători), subsidiaritatea (descentralizare şi păstrarea activităţilor la nivelul cel mai de jos la care pot funcţiona) şi solidaritatea (binele comun asigură binele individual).

Distributismul nu este doar o doctrină economică, ci un model filosofic, economic, social şi cultural întemeiat pe tradiţia şi valorile creştine. Spre deosebire de socialism-comunism şi de capitalism, distributismul nu este exclusivist, el poate coexista cu alte sisteme şi chiar funcţiona în cadrul lor. Nuclee distributiste există şi vor exista în toate societăţile (au existat chiar şi în trecutul nostru comunist, prin cooperaţie, prin producătorii agricoli din zonele necooperativizate şi prin atelierele meşteşugăreşti). Distributismul nu agreează nici colectivismul centralizator, nici individualismul care dezbină societatea. El presupune existenţa unei reţele, a unei pânze de păianjen în care fiecare nod depinde de nodurile din jur şi care contribuie la rezistenţa ansamblului.

Comentând turneul de conferinţe al lui Phillip Blond („regele filosof“, ideolog al Partidului Conservator britanic) în Statele Unite, ziarul „Washington Post“ din 17 octombrie 2011 concluziona: „Distributismul a devenit probabil cea mai atrăgătoare idee care s-a născut pe ruinele colapsului economic de la începutul secolului al 21-lea – şi asta în mare măsură datorită faptului că posedă cel mai mare potenţial de a arunca o punte peste prăpastia care separă curentele ideologice…“.

2. Înfiinţarea Ligii distributiste române

Din noiembrie 2011, distributismul are, în Liga distributistă română „Ion Mihalache“, o asociaţie cu caracter profesional şi social care îşi propune să disemineze, să promoveze şi să sprijine aplicarea paradigmei distributiste, apărând totodată interesele reprezentanţilor şi adepţilor distributismului din ţara noastră.

Liga distributistă a fost înscrisă în Registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial din sectorul 1 Bucureşti la data de 1 XI 2011 sub nr. 140. Liga distributistă este o asociaţie deschisă atât către persoanele fizice, cât şi către persoanele juridice, care pot deveni membri activi ori membri simpatizanţi. Primul membru de onoare al Ligii este Compania Passe Partout – Dan Puric.

Pe Facebook funcţionează deja, de câteva luni, un grup de peste 900 de simpatizanţi ai distributismului.

Blogul „A Treia Forţă. România profundă“ este din noiembrie 2011 şi blogul Ligii distributiste.

Logo-ul Ligii distributiste este leul bizantin (în reprezentarea dintr-un mozaic) pe fundalul culorii steagului bizantin.

Cu voia bunului Dumnezeu, Liga merge înainte!

În memoria Părintelui Gheorghe Calciu, la cinci ani de la trecerea sa la cele veşnice

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părintelui nostru Mitropolit IOSIF, sâmbătă 19 noiembrie 2011, la Catedrala mitropolitană Sfinţii Arhangheli din Paris va continua ciclul de conferinţe comemorative MARTOR, dedicate martirilor mărturisitori din temniţele comuniste, şi nu numai.

Programul întregii zile va fi consacrat memoriei celui care a fost Părintele Profesor Gheorghe Calciu Dumitreasa.

Înaltpreasfinţitul Iosif va cuvânta în deschiderea comemorării şi va sluji parastasul de veşnică pomenire pentru Părintele Gheorghe, trecut la cele veşnice în urmă cu cinci ani, într-o marţi, pe 21 noiembrie, de Intrarea Maicii Domnului în Biserică.

Prigonit, Părintele cunoaşte reeducarea şi izolarea totală, trece prin multe din temniţele româneşti, în două perioade de detenţie. Condamnat în 1948 la opt ani de închisoare - dar va face cincisprezece -, având capăt de acuzare « activitate împotriva siguranţei statului ». Trece prin puşcăriile din Piteşti, Gherla, Jilava, Viişoara (domiciliu forţat), fiind eliberat în 1964. Cea de a doua detenţie va debuta în anul 1978, când va fi acuzat de « furnizare de informaţii unei puteri străine », fiind condamnat la pedeapsa cu moartea. Pedeapsa va fi însă mai apoi comutată în zece ani de temniţă din care, sub « presiunea occidentului », nu va face decât aproape şase ani. Ajunge la spitalul de nebuni de la Jilava, apoi la închisoarea de la Aiud, alternând între aceasta din urmă şi celulele securităţii.

Eliberat din nou în 1984, un an mai târziu începe exilul său în Statele Unite ale Americii.

Programul zilei

09h30 – Cuvântul de deschidere al Înaltpreasfinţitului Mitropolit IOSIF.

09h45 – În temniţă cu Ghiţă Calciu. Masă rotundă cu IPS Iosif, Marcel Petrişor – scriitor, Demostene Andronescu – poet.

12h00 – Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, film interview realizat de monahul Moise de la mânăstirea Oaşa.

12h30 – Slujba Parastasului. Agapă.

Expoziţie de fotografie. Vânzare de carte.

14h00 – Bucarest – la mémoire mutilée, film (1990) de Sophie Martre, operator Horia Lapteş, colaborator Radu Boruzescu –regizor.

15h00 – Părintele Calciu – predania trăită, masă rotundă cu IPS Iosif, Răzvan Codrescu – jurnalist, scriitor, Lucian Popescu – jurist, teolog.

17h00 – Părintele Calciu şi biserica Sfinţii Arhangheli din Paris, prezentare a părintelui Constantin Târziu.

17h15 – Întrebări şi răspunsuri, la un ceai.

Vânzare de carte.

Mediatorul zilei este părintele Emilian Marinescu, consilier cultural.

Departamentul Cultural al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale vă pune la dispoziţie, spre cumpărare, următoarele titluri:

- Fericiţi cei prigoniţi (alcătuită de maicile de la Diaconeşti), ed. Bonifaciu.

- Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii (alcătuită de maicile de la Diaconeşti), ed. Bonifaciu.

- Viaţa părintelui Gheorghe Calciu (alcătuită de maicile de la Diaconeşti), ed. Christiana, 2007.

- Introducere in omiletica părintelui Calciu, de Lucian D. Popescu, ed. Christiana (conţine şi cele şapte predici).

- Cărţile spiritului, de Constantin Oprişan, ed. Christiana.- Crucile pustiei. Poeme neptice, de Răzvan Codrescu, ed. Christiana.

- Piteşti, de Dumitru Bacu, ed. Christiana, cu o prefaţă de pr. Gh. Calciu.

- Testamentul părintelui Calciu, de Răzvan Codrescu, Claudiu Târziu, Lucian D. Popescu, ed. Christiana.

- Quelque part à l’est, de Marcel Petrişor, ed. Opera Magna, 2011.

- Cumplite încercări, Doamne, de Marcel Petrişor, ed. Christiana, 2011.

(Mitropolia.eu)

Doi martiri bălăcăriţi de promotorii homosexualităţii

COMUNICAT DE PRESĂ

          CERCUL STUDENȚESC ”FLOAREA DE FOC” a luat act, cu indignare, de apariția unui articol în ziarul Evenimentul Zilei care, pe lângă evidenta propagandă pe care o face homosexualității, manipulează și lovește în două dintre personalitățile pe care asociația și le-a ales ca repere, atunci când s-a înființat: Mircea Vulcănescu și Vasile Voiculescu. Mai exact, este vorba despre un articol care prezintă oprimarea homosexualilor români de-a lungul timpului, așa cum este relatată în recent apăruta broșură Homoistorii – material de propagandă și manipulare – finanțat de către  Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, realizată de unul dintre principalii promotori ai homosexualității în România.

Folosirea lui Mircea Vulcănescu și a lui Sandu Tudor în discursul pro-homosexualitate

            Articolul din Evenimentul Zilei prezintă un fragment din mai sus amintita broșură, în care este relatată într-o manieră manipulatoare o altercație dintre Mircea Vulcănescu și Sandu Tudor, ca urmare a unei campanii de presă pe care cel din urmă a pornit-o împotriva lui Petru Comarnescu – cunoscut ca fiind homosexual. Redăm mai jos fragmentul în cauză:

„Penumbra densă din jurul homosexualităţii era, din când în când, risipită deliberat şi interesat prin manevre belicoase menite să incrimineze de regulă o personalitate sau alta. Este cazul scandalului în care a fost antrenat prestigiosul grup cultural Criterion şi care ţintea în homosexualitatea lui Petre Comarnescu. Sandu Tudor, directorul publicaţiei «Credinţa», lansează în anul 1934 o virulentă campanie de presă împotriva a ceea ce numea «cavalerii de Curlandia ». Scandalul îl avea la origine pe tânărul balerin gay Gabriel Popescu, ţinta vizată a scandalului era neîndoielnic Comarnescu şi, prin ricoşeu, întregul grup Criterion condus de acesta. Unul din cei vizaţi indirect, Mircea Vulcănescu, preferă aplicarea directă a unei corecţii fizice pravoslavnicului jurnalist Sandu Tudor, chiar în redacţia acestuia. Petre Comarnescu, cu mult mai vulnerabil, decide să-l provoace la duel pe Zaharia Stancu, ajungându-se doar până la etapa trimiterii de martori. Este însă actul final al întâlnirilor publice organizate de Criterion, acestea urmând a fi interzise cu aviz de la poliţia vremii.”

Exponenți ai mișcării isihaste Rugul Aprins transformați în vectori ai homosexualității

Cercetând broșura, am descoperit cu stupoare că, pe lângă fondatorul mișcării isihaste Rugul Aprins – Sandu Tudor ( ieroschimonahul Daniil de mai târziu), și Vasile Voiculescu este folosit pentru legitimarea homosexualității, astfel că atât romanul „Zahei Orbul”, cât și sonetele poetului sunt folosite pentru a demonstra că Vasile Voiculescu „nu condamnă nici chiar homosexualitatea de uz carceral”, ba mai mult – i se atribuie o „genialiate homoerotică”.

Pervertirea memoriei martirilor români din perioada comunistă în favoarea homosexualității este o jignire adusă poporului român, un incalificabil act de intoleranță și nu în ultimul rând un atentat la identitatea națională

În legătură cu cele expuse anterior facem următoarele precizări:

Asocierea martirilor români Mircea Vulcănescu, Vasile Voiculescu și Daniil Sandu Tudor cu interesele meschine ale grupărilor pro-homosexualitate reprezintă un act de ignoranță, dispreț și batjocură la adresa noastră, ca tineri români, creștin-ortodocși. Considerăm iresponsabil atât demersul autorului broșurii Homoistorii, cât și pe cel al jurnalistului de la Evenimentul Zilei, demersuri prin care se dorește falsificarea istoriei recente a neamului nostru. Aceste acte denotă o extremă lipsă de toleranță, frecvent invocată de reprezentanții așa-numitelor minorități sexuale.

În ceea ce îi privește pe Mircea Vulcănescu și pe Sandu Tudor trebuie menționat că ambii au fost lideri ai Asociației Studenților Creștini Români în perioada interbelică, implicându-se activ în problemele studențești și în viața publică. Primul a fost discipol al lui Nae Ionescu – mentorul generației interbelice,  și al lui Dimitrie Gusti; a colaborat cu Familia, Cuvântul Studențesc, Criterion, ș.a. După ocuparea țării de către URSS a fost întemnițat, fiind considerat „criminal de război”. A trecut la cele veșnice pe 28 octombrie 1952.

Este un gest incalificabil faptul că la doar câteva zile de la împlinirea a 59 de ani de la mutarea la ceruri, imaginea îi este terfelită în demersuri menite să legitimeze homosexualitatea – căreia, cu siguranță, i s-ar fi împotrivit. Poate, dacă ar mai trăi, celor care îl prezintă ca „vizat indirect” de homosexualitate, le-ar aplica același tratament pe care i l-a aplicat prietenului său din ASCR – Sandu Tudor. Dincolo de acest eveniment izolat, Mircea Vulcănescu și Sandu Tudor au fost prieteni, au slujit acelorași idealuri, au avut aceeași credință.

Alexandru Teodorescu – Sandu Tudor ( monahul Agaton – ieromonahul Daniil de mai târziu) – este cel care a inițiat publicațiile „Floarea de Foc” și „Credința”. El este cel care după o vizită la Muntele Athos, descoperind adevăratul sens al ortodoxiei, înființează mișcarea isihastă „Rugul Aprins”. Din această mișcare spirituală, printre alții au făcut parte: Alexandru Mironescu, Dumitru Stăniloaie, părintele Ioan Culaghin, Bartolomeu Anania, părintele Arsenie Papacioc, Mircea Vulcănescu, părintele Sofian Boghiu, Vasile Voiculescu. După instaurarea regimului comunist, cu toții au fost condamnați la ani grei de pușcărie, inclusiv ieroschimonahul Daniil, care, ca și Mircea Vulcănescu, a murit în închisoare. Printre cei întemnițați s-a numărat și Vasile Voiculescu. Și el a petrecut 4 ani în închisorile comuniste. Bine știute fiind torturile la care au fost supuși deținuții, precum și tratamentul care li s-a aplicat, este incalificabilă folosirea operei lui Vasile Voiculescu pentru legitimarea homosexualității. Doar un ignorant poate născoci așa ceva!

Atât Mircea Vulcănescu, cât și Sandu Tudor și Vasile Voiculescu au crezut în același Dumnezeu, și-au iubit neamul și nu au pregetat să moară asumându-și credința. Au murit ca niște mucenici. Din moment ce au fost creștini adevărați, cum este posibil ca ei să fie asociați cu homosexualitatea? Oare câți dintre așa-zișii homosexuali s-au jertfit ori ar fi capabili să o facă pentru un crez comun și să accepte să moară pentru el? Homosexualitatea nu e un crez, nu poate fi un ideal – e o boală, a fost și va rămâne o boală.

Fără a încerca să minimalizăm personalitatea lui Petru Comarnescu, amintit în broșură, acesta, pentru a se putea afirma, s-a înscris în Partidul Muncitoresc Român, devenit Partidul Comunist Român, în timp ce Mircea Vulcănescu și Sandu Tudor au ales mai degrabă să moară, decât să facă pactul cu fiara roșie. Mai mult de-atât, înainte să moară, Mircea Vulcănescu a spus: „Să nu ne răzbunați!” Alăturarea lor nu face altceva decât să demonstreze că homosexualitatea nu este un model viabil, homosexualitatea nu e un crez pentru care să mori. Homosexualitatea duce la degradare morală. Apariția broșurii Homoistorii dovedește din plin acest lucru. Numai niște oameni fără scrupule pot perverti într-o asemenea manieră memoria unor martiri.

În final ne întrebăm – știe oare Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe ce fel de proiecte finanțează? Îi rugăm pe domnii care au tot timpul pe buze toleranța să fie ei înșiși exemple de toleranță și abia mai apoi să o revendice. Rescrierea istoriei este cel mai mare act de intoleranță.

Consiliul de Conducere al CERCULUI STUDENȚESC ”FLOAREA DE FOC”

ROST 103: CRIZA AUTORITĂŢII

A apărut numărul 103 al revistei Rost, cu tema „Criza autorităţii” (cf. Claudiu Târziu, „Scara virtuţilor intelectuale” – editorial; Răzvan Codrescu, „România între două paradigme”; Răzvan Codrescu, „Criza modernă a autorităţii”; Paul Slayer Grigoriu, „Autoritatea cuvîntului scris”; Vlad Diaconu, „Autoritatea duhovnicească între papism şi sectarism”; Dan Ciachir, „Patriarhul Pavel al Serbiei”).

„Dosarul” numărului (realizat de d-na Lilica Voicu-Brey) este dedicat lui Alexandru Ciorănescu (1911-1999), al cărui centenar se sărbătoreşte luna aceasta. Interviul numărului este cu d-l Răzvan Bucuroiu, directorul fondator al magazinului ilustrat Lumea Credinţei, ajuns la numărul 100.

În întîmpinarea principalului praznic al lunii – Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie) – vine textul intitulat „La curtea voievozilor cereşti” (Răzvan Codrescu). O altfel de întîlnire cu Sf. Arhanghel Mihail oferă şi filele de jurnal ale „zugrăviţei” de icoane Teodora Roşca („Mărturii despre identitate”).

Printre semnatarii din acest număr se mai numără: Paul Nistor, Radu Preda, Claudiu Târziu într-o ipostază mai puţin cunoscută (cf. grupajul liric „Poeme tîrzii”), Dan Stanca, Sorin Lavric, Elena Dulgheru etc. Ilustraţia copertei – simbolic: axis mundi în amurgul istoriei – aparţine fotografului Irinel Cîrlănaru. (R. C.)

Publicaţia costă 5,9 lei şi poate fi cumpărată de la chioşcurile de presă din toată ţara sau, în sistem de abonament (cu 30% reducere), de la redacţie. În Bucureşti se mai găseşte la Librăria Sophia (str. Bibescu Vodă nr. 19), Librăria Bizantină 1 (str. Regina Maria nr. 50) şi Librăria Bizantină 2 (str. Bibescu Vodă nr. 20). Vedeţi aici librăriile din ţară la care o găsiţi.