Încă un mit spulberat: patriotismul lui Traian Băsescu

Oricît de înjurat era pentru altele (destule şi întemeiate), preşedintele Traian Băsescu a reuşit să-şi menţină pînă de curînd o imagine de patriot. Unul cam prea milităros cînd vine vorba de suveranitatea naţională şi prea lacrimogen la vederea drapelului, după gustul unora (bunăoară dl Andrei Pleşu, fostul său consilier). Iacătă că, în stilul său (auto-)demolator, cu care ne-a obişnuit, Traian Băsescu spulberă, în plină vară, şi acest mit despre sine. 

Nu poţi fi patriot şi totuşi să susţii cu nonşalanţă ideea Statelor Unite ale Europei, adică renunţarea de bună voie la suveranitate, pentru o presupusă securitate în cadrul unui nou imperiu. Şi să mai declari că vrei asta pentru că eşti antiglobalizare!

Nu poţi fi patriot şi să admiţi ca UDMR să ajungă la un pas de visul său ticălos şi nesăbuit: autonomia etnică a aşa-zisului "Ţinut Secuiesc" (teritoriu în care deja se întîmplă o seamă de grozăvii asupra cărora tac şi preşedintele ţării, şi guvernul, şi mai toate autorităţile descentralizate ale statului).

Nu poţi fi patriot şi să ceri începerea exploatării cu cianură la Roşia Montană, după ce o seamă de experţi, academicieni, activişti civici, jurnalişti şi oameni politici ţi-au arătat, cu probe irefutabile, că asta ar fi un triplu dezastru: ecologic, social şi cultural. Iar din punct de vedere economic, avantajele ar fi minime, atît pentru statul român, cît şi pentru românii din Apuseni. Cum să te pretinzi patriot, dar să-ţi îngropi istoria sub munţi de steril, să poluezi mii de kilometri din ţara ta şi să pui în pericol o mulţime de vieţi?

Dacă ar fi numai aceste chestiuni şi sînt suficiente pentru a se vădi nu doar lipsa de patriotism a lui Traian Băsescu, dar aş zice chiar antiromânismul lui. Din fericire pentru el, declaraţiile politicienilor nu sînt condamnabile în justiţie (iar că vor fi judecaţi de istorie, puţin le pasă). Însă, ar trebui să se gîndească bine dacă are de gînd să treacă la fapte, căci pentru trădare naţională poate fi demis şi condamnat penal.

UPDATE:
Foarte interesant şi lămuritor despre minciuna lui Băsescu privind aurul de la Roşia Montană, aici.

Ce se ascunde în spatele eliminării denumirii de Istorie a Românilor

de Petru Grozavu

Istoria Românilor şi Limba Română sunt scoase din nou pe eşafod. În plin august, în toiul fastuoaselor pregătiri pentru consemnarea celor 20 de ani de la declararea Independenţei R. Moldova şi la mai bine de doi ani de la căderea de la guvernare a regimului Voronin.
La Comrat, başcanul autonomiei găgăuze, M. Formuzal, o făcea acum două săptămâni pe Bayazid-ul, tunând şi fulgerând în adresa Limbii Române. Formuzal a ameninţat că din 2012, Româna, care este «limba altui stat», — zice el, nu va mai fi acceptată în diplomele de studii pentru absolvenţii şcolilor din regiunea găgăuză, iar corespondenţa Chişinăului cu Comratul nu va fi examinată de autorităţile autonomiei, dacă nu va fi tradusă în limba rusă. Motivul pentru supărare a fost mai degrabă un pretext decât motiv. Başcanul s-a «aprins» după ce 45 de liceeni din Gagauzia, care nu au luat examenul de stat la Limba Română, au primit, în locul diplomelor, adeverinţe de studii, fără drept de admitere în instituţiile universitare. Decizia Ministerului Educaţiei a surprins. Niciodată până acum alolingvii nu au fost sancţionaţi, atât de categoric, pentru necunoaşterea limbii oficiale. Ministerul şi, personal, ministrul M. Şleahtiţchi, a fost acuzat de tot ce i-a putut veni în cap unui başcan supărat. Era şi firesc ca Formuzal să reacţioneze în felul în care a făcut-o, din momentul în care desconsideră, la egal cu cei 45 de liceeni, limba statului în care este de 5 ani şi membru al Guvernului. Dacă-i să ne amintim cu exactitate, Formuzal, nesilit de nimeni, declara în 2006, după cîştigarea başcanatului, că se apucă de învîţat limba de stat. Nu a făcut-o. Din incapacitate? Sau rea-voinţă? Problema, până la urmă, nu e atât a lui Formuzal, chiar dacă başcanul, a încurcat drumul cu cărarea. Mai degrabă e a Chişinăului, care, de foarte mulţi ani, nu s-a mai atins de Legea privind funcţionarea limbilor pe teritoriul R. Moldova. S-a învechit, domnilor deputaţi şi miniştri, legea, a prins mucegai, face probleme.

Un «nou» început pentru R. Moldova?
Acum o săptămână, la Chişinău, devenea cunoscut un fapt şi mai grav decât primul, şi anume, că guvernul se pregăteşte să umble la Istoria Românilor şi s-o ajusteze la condiţiile unui «stat lipsit de identitate», precum este titulată de mai mulţi experţi R. Moldova. Deşi, nu e nevoie de demonstrat nimic în sensul identităţii ei, pentru că are şi istorie, şi tradiţie, şi mamă, şi tată. Are de toate. Nu are doar dreptul de a fi ceea ce s-a declarat că este: un al doilea stat românesc. Ce vrea Ministerul Educaţiei? La prima vedere, o chestie pur tehnică: obiectul să se cheme Istoria, în rest, — spune ministrul, toate rămân pe vechi, deşi este greu să credem că doar pentru asta se vrea făcută modificarea. Jocul cu schimbarea denumirilor nu e chiar atât de nevinovat, după cum încearcă cineva să prezinte lucrurile. Noi nu suntem Rusia, Germania, Franţa etc, nu facem parte din categoria statelor clasice, în care problemele identitare au fost demult depăşite, noi suntem produsul şi jertfa unei colonizări abuzive, deznaţionalizaţi până la os, pentru care identitatea a fost şi rămâne a fi o problemă. Şi în acest senc, denumirea obiectului de Istorie contează fundamental pentru reabilitarea memoriei noastre istorice şi identitare. Dacă cumva acest lucru interesează guvernul. Întrebarea, însă, e alta: desfăşarea lui Formuzal la Comrat şi «proiectul» guvernului Filat la Chişinău sunt o coincidenţă accidentală de situaţii şi evenimente sau noile scandaluri în jurul Limbii Române şi Istoriei Românilor sunt semnalul unor pregătiri de ofensivă pe frontul Limbii şi Istoriei, după consumarea evenimentelor din 27 şi 31 August? Nu ştiu, nu m-aş apuca să afirm, deocamdată, nici una, nici alta. În primul rând, pentru că M. Formuzal nu este Gagauzia, precum nici V. Filat — R. Moldova. Dar, din momentul în care, după 20 de ani de independenţă, un guvern, pretins naţional şi democratic, ajunge să pună (fără să consulte societatea civilă şi academică, după cum îi place uneori premierului) problema amputării numelui Istoriei Românilor, este clar că se pregăteşte un sacrificiu, că suntem în pragul unui nou început pentru R. Moldova şi nu ştiu dacă cel mai fericit.

20 de ani de «război rece»
Cel mai probabil e că din toamnă, după reformatarea AIE, care va aduce comuniştii la guvernare, alături de PLDM (posibil şi PDM), noul preşedinte, V. Filat, va intra în rolul de «unificator» al R. Moldova, în formula convenită de Rusia, Germania şi SUA. Nu ştim cine l-a convins mai mult pe Obama – Medvedev, Merkel sau Asif Chaudry — dar Filat şi Voronin au fost aleşii, care ar pune capăt diferendului transnistrean. Cu ce preţ? După cum arată lucrurile, preţul ar fi cei 20 de ani de Independenţă, cu multul sau puţinul pe care l-am câştigat. Varianta? Este greu de presupus alta, decât cea rusească. La întâlnirea de adio, la Clubul Presei, ex-ambasadorul SUA la Chişinău, Asif Chaudry, declara, fără ezitare, că americanii nu văd nimic rău în federalizarea R. Moldova, tot la fel cum nu consideră neavenită o asociere la guvernare PLDM — PCRM. Aşa dar, zarurile au fost aruncate demult. Există şi o listă a sacrificiilor. Faptul că lucrurile mai întârzie puţin e o chestie mai degrabă de timp. În tot cazul, trebuie să înţelegem că SUA şi UE (cel puţin Germania) au cedat în poziţiile lor iniţiale la Nistru, fie că au făcut-o din naivitate (poate compromisuri de răspuns din partea Rusiei în alte zone), fie că nu mai au interesul pe care-l anunţase iniţial în R. Moldova. Ceea ce devine foarte clar, însă, e că Moscova a reuşit, cel mai probabil, să-i convingă pe americani că nu armatele ruse la Nistru sunt problema nerezolvării diferendului transnistrean, ci Istoria Românilor. Şi, poftim, o avem pe eşafod. Prima băgată la cuţit. Numai că doar cu schimbarea denumirii nu se va trece. Ruşii vor vrea şi conţinutul nu doar forma. Şi dacă Chişinăul va zice «a», va trebui să se zică şi «b». Şi atunci, ce ne facem cu celelalte «incompatibilităţi», pentru că Istoria Românilor şi Limba Română nu sunt singurele «concesii», pe care le-au cerut ruşii de-a lungul anilor în schimbul rezolvării «problemei transnistrene»? Tricolorul? Stema? Imnul? Grafia latină? Mitropolia Basarabiei? Unitatea statală? UE? Relaţiile cu România? Baza militară la Nistru? …, după care, pe final, Moscova va pune pe masa Chişinăului şi principala sa condiţie: federalizarea R. Moldova. După 20 de ani de război rece cu Chişinăul, în care nu a reuşit prea multe, Cremlinul îşi revede tacticile şi nu mai insistă, ca până acum, asupra statutului Transnistriei, ci o ia de la alt capăt al firului, dar cu aceeaşi veche intenţie: refacerea conceptului de statalitate al R. Moldova.
V. Filat se vrea preşedinte. Şi se arată gata, după cum a demonstart-o la Palanca, să facă sacrificii. Asistat de americani. Şi secondat de ruşi. Până aici a fost să fie Independenţei? Sau, va urma?

Dar subiectul nu este unul încheiat, aşa că voi reveni la el, mai ales că avem un precedent trist, în acest sens, în şcolile româneşti din Ucraina. Esenţial, din ceea ce am scris, este altceva, că problema Istoriei Românilor a fost şi rămâne încă un subiect extrem de politizat. O face şi Tiraspolul, şi Comratul, şi Moscova, şi crainicii Moscovei la Chişinău. Deaceea nu e cazul, deloc, s-o facem şi noi. Balticii nu au luat în calcul nicio acuzaţie de-a Rusiei, şi-au făcut statul aşa după cum şi-au dorit şi au crezut că este bine pentru ei să-l facă. Şi azi sunt în rând cu lumea, indiferent de ce au crezut ruşii. Noi veşnic ne temem de «câini». Nu e cazul şi nici nu prea mai avem când să ne tot jucăm de-a istoriile, limba, biserica etc. 20 de ani, nu că e mult, este enorm de mult.

Sursa

Primarul maghiar al municipiului Sfântu Gheorghe ameninţă familia unui activist civic român

Comunicat de presa

Doresc sa aduc în atenția opiniei publice faptul că mă declar stupefiat de abuzul grosolan săvârșit de domnul Antal Arpad Andras, primar al municipiului Sfântu Gheorghe și președinte al UDMR Sfântu Gheorghe, prin faptul că s-a deplasat la domiciliul părinților mei pentru a-i trage la răspundere pentru activitatea civică a subsemantului de avertizare publică asupra încălcării legii, în județele Covasna și Harghita, de către autoritățile publice locale controlate de UDMR.

Este inadmisibil amestecul familiei și amenințarea membrilor familiei mele pentru o activitate civică. Fapta primarului Antal Arpad Andras înclină între un abuz securistic și comportamentul autorităților maghiare din perioada feudală în care familiile românilor ardeleni care luptau pentru drepturile românilor oprimați erau supuse la intimidări.

Subliniez cât se poate de clar faptul că dacă asemenea situații se vor mai repeta sau se va ivi orice situație de presiune, șantaj sau intimidare la adresa membrilor familiei mele sau asupra subsemnatului, din partea oricui, mă voi adresa instituțiilor naționale și internaționale.

Atrag atenția public liderilor din Covasna și Harghita ai Uniunii Democrate Maghiare din Romania asupra faptului că îi fac răspunzători pentru instigarea extremei drepte maghiare împotriva mea dacă mai continuă să mă mai calomnieze și să îmi mai pronunțe numele meu pe bloguri, în conferințe de presă sau sedințe de consilii locale sau județene.

Pun în vedere celor deranjați de activitatea mea de avertizor public faptul că controlul civic asupra autorităților și instituțiilor publice este o valoare a democrației și a statului de drept iar acțiunile mele vizează încălcări ale legilor și nu persoane. Este evident faptul că dacă autoritățile publice din Covasna și Harghita vor respecta legea iar demnitarii și funcționarii publici vor respecta jurământul depus la instalarea în funcție, activitatea mea de avertizare publică nu va mai avea obiect.


Dan Tanasă
18 august 2011
Madrid

http://tanasadan.blogspot.com/

Mărturii ale unor martori oculari despre sfârşitul mucenicesc al voievodului Sf. Constantin Brâncoveanu, al fiilor săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi a stolnicului Ianache Văcărescu

Scrisoarea baronului Hochpied

„La 26 august, într-o duminică, cu un ceas înainte de amiază, din porunca Sultanului, (Brâncoveanu) a fost luat pe neaşteptate din închisoarea sa de la Şapte Turnuri. Şi a fost dus, ca un făcător de rele, numai în cămaşă, cu patru fii şi un ginere – boier din Principat – care mergeau toţi înaintea lui, pe jos, în oraş. Şi aşa a fost adus lângă Marele Serai, înaintea chioşcului împărătesc, pe malul apei. Acolo stătea Sultanul cu Marele Vizir, care ieşise tocmai din Divanul cel mare.”

Anton Maria del Chiaro, secretarul Cancelariei Voievodului Constantin Brâncoveanu

„Imbrohorul, după ce comunică lui Brâncoveanu gravele acuzaţii din partea sultanului, ascultate cu demnitate de el, ordonă supunerea lui ca şi a fiului cel mare la grele torturi, pentru a smulge mărturisirea averii lor. După ce mărturisiră toate, după cinci zile, duminică în 26 august, de Adormirea Sfintei Fecioare, în prezenţa sultanului, care sta la o anumită distanţă, imbrohorul supuse pe Voievod la un nou interogatoriu, la care Brâncoveanu răspunse fără frică, după care, la un semn, se apropie gealatul.”

Ambasadorul Andrea Memmo către dogele Veneţiei

„Duminică de dimineaţa a fost tăiat capul bătrânului principe al Ţării Româneşti, tuturor fiilor lui şi unui boier care îi era vistier. Însuşi Sultanul a venit să fie de faţă la o astfel de jalnică privelişte.”

Ambasadorul francez la Constantinopol, Des Alleurs, către regele Ludovic al XIV-lea

„După audienţa acordată trimisului Suediei, sultanul intră în caic şi merse la unul din seraiurile ce le are pe canalul Mării Negre. Acolo, pe ţărmul mării, i se dădu să vadă decapitarea a patru fii şi o rudă a voievodului Valahiei, în faţa acestui nefericit principe, care, la urmă, suferi şi el acelaşi supliciu. ”

Del Chiaro

„Când Brâncoveanu îl văzu (pe gealat) că se apropie cu sabia în mână, făcu o scurtă rugăciune şi se adresă fiilor săi cu următoarele cuvinte: „Fiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce aveam în această lume; cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru.”

Des Alleurs

„Li s-a propus la toţi iertarea, dacă ar fi voit să îmbrăţişeze religia mahomedană. Toţi au refuzat cu tărie, afară de cel mai tânăr dintre feciori, care, văzând capetele fraţilor săi că se rostogolesc la pământ, zise că vrea să se facă turc.”

Călătorul francez Aubry De La Motraye, aflat în slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei

„Gâdele i-a pus pe toţi să stea în genunchi la o oarecare depărtare unul de altul şi să-şi scoată căciulile de pe cap. Şi după ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, a tăiat mai întâi dintr-o singură lovitură de sabie, capul clucerului, (...) şi apoi al fiului mai mare. Dar când ridică sabia ca să taie capul celui mai tânar, în vârstă de 16 ani, acesta, cuprins de frică, ceru să i se cruţe viaţa, primind în schimb să se facă musulman; atunci, tatăl său, dojenindu-l şi îndemnându-l mai bine să moară de o mie de ori dacă s-ar putea, decât să se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ, acesta (Matei) spuse gâdelui: Vreau să mor creştin, loveşte!; şi îndată gâdele îi reteză capul, ca şi celorlalţi. În sfârşit, îl decapită şi pe tată.”

Baronul Hochpied

„Apoi l-a tăiat şi pe domn, chinuindu-l mult. Capul rămase atârnând de trup, şi aşa a murit. Cele şase trupuri chinuite au fost duse pe străzi. Ele au fost ţintuite de poarta cea mare a Seraiului, pentru a sta acolo, ca trupurile unor făcători de rele, în vileagul tuturora. Însă seara au fost aruncate în mare.
De care neauzită tiranie crudă s-au mirat nu numai creştinii, dar şi între turci s-au observat murmurări mari, care toţi blestemă aceasta şi strigă că este o sălbăticie neomenoasă şi care nu s-a mai auzit în această ţară. Nu numai că era duminică în ziua când s-a împlinit această execuţie crudă, dar şi marea sărbătoare pe care o serbează grecii în cinstea Maicii Domnului sau Înălţării Fecioarei. Lucru pare a-l fi făcut înadins vizirul spre a-şi arăta dispreţul pentru creştini, dintru a căror lege era principele mort. Care creştini, prin aceasta, pe neaşteptate, au şi fost tulburaţi în închinăciunile lor.”

Aubry De La Motraye

„După aceea, trupurile au fost aruncate în mare, iar capetele duse şi expuse în faţa porţii celei mari a Seraiului şi au rămas acolo timp de trei zile. Aşa s-a sfârşit acest principe nefericit, după ce a cârmuit Ţara Românească 26 de ani.”

Mărturia ambasadorului polonez Goltz la Constantinopol

„Trupurile lor fură azvârlite spre vederea norodului, de dimineaţa şi până seara, apoi împrăştiate în apele Pontului Euxin. Niciodată istoria nu a avut parte de un atât de sângeros măcel şi lumea întreagă se înfioară încă de groaza de a fi văzut pe acest sărman principe, după ce şi-a petrecut cea mai mare parte a zilelor în bogăţiile şi slava lumii, dându-şi în final duhul sub tăişul sabiei, înotând în sângele întregii sale familii.”

Del Chiaro

„După tragedie, Sultanul se îndepărtă, iar capetele celor ucişi fură purtate prin oraş, pe prăjini. Se strânsese lume multă în jurul acestor cadavre, iar marele vizir, temându-se de vreo răscoală, căci înşişi turcii se îngroziseră de atâta nedreptate, ordonă aruncarea cadavrelor în mare, de unde, pe ascuns, fură pescuite de câţiva creştini şi îngropate într-o mănăstire numită Halchi, nu departe de Constantinopol.

În ce chinuri se zbătea nenorocita Doamnă când i se aduse vestea uciderii iubitului ei soţ şi a scumpilor ei fii, îşi poate oricine imagina! Eu, care în patru ani neîntrerupţi am avut onoarea de a fi în intimitatea acestor prinţi, nu-mi pot aminti această teribilă tragedie fără a vărsa lacrimi.”

Grupaj realizat de Iulian Capsali, căruia îi mulţumesc că mi l-a pus la dispoziţie pentru difuzare.

Despre traditiţie, cu fostul profesor universitar Ion Pătrulescu, acum rasoforul Iona

L-am cautat pe parintele Iona intr-una din zilele toride ale acestei veri. Cerul de deasupra Oasei se limpezise atat de mult, ca ai fi putut sa te oglindesti in el. Drumul pana la chilia in care traieste ascuns de lume trece printr-o padurice de brazi, o pata de umbra binefacatoare, pentru ca apoi, tot urcand, sa se infunde intr-o poiana uriasa, cu iarba inalta, flori multicolore si roiuri de fluturi si de albine, care zgarie usor linistea locului. Ajuns in poiana, trebuie sa-ti croiesti singur carare prin ierburile navalnice. Fratele de manastire care m-a insotit s-a descaltat la marginea pajistii, ca si cum n-ar fi vrut sa murdareasca locul.

Dincolo de poiana, aproape de poala muntelui, se afla un fost adapost de ciobani: chilia parintelui Iona. Un caine urias si rau de gura pazeste coliba, imprejmuita cu un gard de leaturi. Cand l-am gasit, distinsul profesor, imbracat intr-o rasa veche, isi pregatea o fiertura de cartofi, in oala de lut, la foc de lemne, pe o vatra improvizata. In mijlocul incaperii, un fel de hambar cu taieturi mari pentru ferestre, care n-au fost niciodata acoperite cu sticla, mirosea a fum. Cateva obiecte de uz casnic, intr-un colt, si trei butuci, in chip de scaune, in jurul focului, reprezinta tot "mobilierul". Peretii sunt decorati cu legaturi de ceapa. Caci, dupa cum ne-a spus parintele Iona, mancarea taranului este "apa, ceapa si cartofi". Iar el se revendica taran. Din aceasta incapere se intra in stramta chilie a parintelui, pe o usa ingusta. Acolo, un pat, o masa si vrafuri de carti. Dar gazda ne-a invitat sa stam de vorba, ca taranii, la poarta, pe o banca joasa, de lemn, cotropita si ea de iarba pana la brau. O iarba fierbinte si inflorita, prin care si parintele Iona pasea descult. In timp ce vorbeste, te fixeaza cu ochii sai verzi, puternici si luminosi. Tot timpul e numai zambet.

Cititi interviul in Formula As.

Pe unde-am mai umblat...

Aproape de cer.

Undeva între Hunedoara şi Mănăstirea Prislop

În Ţara Pădurenilor, mai sus de Cerbăl.

Deasupra Săliştei Sibiului.

Prin Poiana Sibiului.

Profesorul şi discipolii

Un documentar interesant despre Nae Ionescu.

Cum manipulează adevărul unii "analişti": crima nu e patologie, ci eroare politică

Un bezmetic omoară aproape o sută de oameni. Compatrioţi. Nevinovaţi. Aleşi la întîmplare. Ca orice nebun, are „motivaţii" complexe. Vrea să salveze Europa, Norvegia şi omenirea de imigraţia islamică. [...] Orice minte normală va conchide rapid, fără exces de fineţuri hermeneutice, că individul e ţăcănit. [...] Însă analiştii de toate culorile veghează. Anders Breivik nu e nebun. E produsul tipic al unor ideologii pernicioase. [...] Avem de a face cu punerea în practică a unui program nazist, cu o manifestare a extremei drepte, cu o excrescenţă a creştinismului totalitar. Crima nu e patologie, ci eroare politică. Culpa e ori a bigotismului fascist, ori - căci s-a spus şi asta! - a Uniunii Europene care nu sesizează pericolul arabizării globale şi nu ia măsuri. [...] Una peste alta, suntem confruntaţi cu o personalitate „complexă". Concluzia ar fi că orice pasionat de jocuri pe computer, orice politician de dreapta, orice credincios, orice copil crescut de părinţi divorţaţi, orice amator de filme cu vampiri, orice anti-musulman, orice anti-multiculturalist, orice norvegian, orice fost membru al Partidului Laburist, orice francmason, orice blond cu aspect „arian" - oricare din cei clasabili într‑una sau alta dintre aceste categorii e un potenţial criminal. Trebuie ţinut sub observaţie. Şi, de fapt, cel mai bine ar fi ca toate aceste categorii să fie interzise prin lege. 

Simetric, trebuie să fim pregătiţi să spunem şi că, dacă un dement intră într-o catedrală şi împuşcă toată asistenţa, e vina ateismului militant, a stângii marxizante, a raţionalismului iluminist. E mai prudent ca şi ele să fie interzise. Toate astea pentru că a spune despre cineva că e, pur şi simplu, nebun, e simplist. E discriminatoriu. Trebuie să facem psihanaliză, psiho-istorie, analiză ideologică politiceşte corectă. Orice om trebuie să aibă dreptul de a fi absolvit de delirul propriu. Prezumţia de nevinovăţie trebuie cuplată cu prezumţia de vinovăţie a ideologiilor antipatice, a religiilor, a partidelor duşmane...

 

Andrei PLEŞU

O veste bună pentru americani. O fi şi pentru noi?

În ciuda faptului că tot mai multă lume vorbeşte de sfârşitul printului, americanii, atât cei în vârstă, cât şi cei tineri, rămân conservatori şi preferă să-şi cumpere ziarul sau revista preferată în format tipărit, decât să citească ştirile pe internet - scrie Reporter Virtual.
Un sondaj realizat de publicaţia AdAge şi citat de Wall-Street.ro arată că 93% dintre americanii cu venituri anuale de cel puţin 100.000 de dolari citesc revistele preferate în format tipărit, iar 86% din ei preferă şi ziarele print. Mai puţin de 7% au declarat că citesc reviste şi ziare folosind tabletele electronice. Această tendinţă se menţine şi în rândul cititorilor mai tineri, cu toate că era de aşteptat ca aceştia să consume ştiri mai mult în format digital: 88% dintre respondenţii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani au afirmat că citesc varianta printată a revistelor, comparativ cu cei 35% care optează pentru online.
În România cum o fi? După cum se mişcă piaţa ai zice că mulţi dintre foştii cititori nu mai citesc nimic, iar restul preferă, în majoritate, conţinutul online, că e gratis.

Poliţia din Covasna şi-a tras stemă "secuiască"

via Dan Tănasă

In cadrul amplului proces de "reforma si rebranduire" a Ministerului Administratiei si Internelor s-a emis Ordinul nr. 126/17.06.2011 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului internelor si reformei administrative nr. 490/2008 privind insemnele heraldice ale structurilor Ministerului Administraţiei si Internelor.
Prin acest ordin a fost aprobata si stema IPJ Covasna. Discursul pro-UDMR si pro-autonomie "secuiasca" a conducerii IPJ Covasna, institutie care este condusa acum de comisarul sef dr. Ioan Aron (foto) si comisarul sef de politie Jakab Albert-Toth si care formal apartine inca Statutului Roman, se va regasi acum si in stema acestei institutii, intrucat in noua stema a IPJ Covasna a fost inclusa si stema secuiasca.