Demostene Andronescu la "Profesioniştii"

Demostene Andronescu, poet, istoric, publicist şi mai presus de toate român şi creştin. Eugenia Vodă îl numeşte "un profesionist al supravieţuirii" şi cred că greşeşte. Supravieţuitorii de profesie fac compromisuri. Demostene Andronescu e un profesionist al adevărului: pe care l-a slujit cu preţul tinereţii sale.

Vedeţi emisiunea făcută de Eugenia Vodă cu dl Andronescu pe TVR aici.

Ce ţi-e şi cu legionarii ăştia!...

Ce ţi-e şi cu legionarii ăştia! Care a scăpat de prigoana lui Carol al II-lea sau a mareşalului Antonescu, dar nu a reuşit să devină erou în prima linie a celui de-al doilea război mondial, ori prin munţii patriei, în rezistenţa anticomunistă, a devenit martir în puşcăriile comuniste. Iar care nu a ajuns un cărturar reper în străinătate, fugind la timp de urgia comunistă, s-a sfinţit prin închisori şi mănăstiri. Să nu-i urăşti din tot sufletul? Şi să nu-i scoţi în afara legii, printr-o lege "democratică", propusă de exponenţii unui partid "liberal" şi susţinută de toate otrepele tranziţiei, care ocupă Parlamentul?

Vă invit să citiţi un caz pilduitor, ca să nu mai avem discuţii. Aici şi partea a doua aici.

La mulţi ani, Nicu Butnaru!

Prietenii adevăraţi sînt greu de găsit. Iar cînd îi ai, se cuvine să-i onorezi. Ştiu că acela pe care îl voi evoca, cu drag, în rîndurile de mai jos preferă să rămînă în anonimat, dar de folos altora. Se lipseşte bucuros de laude şi de ieşiri la scenă deschisă, pentru că trăieşte după un cod cavaleresc în care acestea sînt mai degrabă dăunătoare. Totuşi, dacă nu am făcut-o, din neputinţa mea, acum un an, cînd a împlinit o jumătate de veac de viaţă, o fac azi, sub presiunea prea-plinului sufletesc. Astăzi, fratele Nicu Butnaru, unul dintre cei mai buni şi vechi prieteni, co-fondator, alături de mine şi alţi cîţiva, al Asociaţiei "Rost", mereu în prima linie, cu o discreţie pilduitoare şi o eficienţă aşijderea, împlineşte 51 de ani. Îi urez mulţi ani biruitori, cu bucurie şi mântuire! Mă bucur că acum vreo 15 ani m-a găsit şi mi-a întins o mînă pentru o cauză nobilă. Ce am construit la "Rost" i se datorează în bună măsură.

Poezie despre platoşa care poate fi a fiecăruia, dar nu a oricui

Cu puţine zile în urmă, am avut onoarea de a vorbi la lansarea celui de-al patrulea volum de poezie semnat Marina Dumitrescu (Baconschi), în compania plăcută şi competentă a autoarei, a scriitoarei Ioana Pârvulescu, a poetului şi editorului Nicolae Tzone (directorul Ed. Vinea, care tocmai a împlinit 25 de ani de la fondare) şi a publicistului Marius Vasileanu. Deşi, în opinia mea, când poezia este analizată şi dezbătută îşi pierde nu doar misterul, ci şi rostul ei fundamental de a transmite emoţie şi de a te purta prin stări diverse, cred totuşi că e necesar să semnalăm poezia autentică, aşa cum semnalăm fenomenele naturale rare, dar fără a căuta explicaţii. Din acest punct de vedere, lansarea unei cărţi de poezie ar trebui să fie precum dezvelirea unei statui, ori contemplarea unui tablou: într-o tăcere punctată eventual numai de interjecţiile admirative. Chiar dacă ieşirea în largul lumii a volumului Platoşa nevăzută, de Marina Dumitrescu (Editura „Vinea”, Bucureşti, 2015; apărută în două ediţii, în limbile română şi franceză), nu s-a înscris chiar în acest ideal, evenimentul a fost unul extrem de reuşit, căci plin de emoţie, subtilitate şi eleganţă. Succesul s-a datorat în bună măsură receptivităţii şi empatiei de care a dat dovadă publicul, surprinzător de numeros pentru o seară de poezie.

În ce mă priveşte, am ţinut să punctez cîteva impresii asupra cărţii – nu critice, ci ca unele venite de la un preţuitor al poeziei –, şi pe care le rezum aici. 

Despre ortodoxie, cu Christos Yannaras

Un dialog foarte interesant, între Sorin Dumitrescu şi Christos Yannaras, pe subiecte care împart lumea ortodoxă, pe diferenţa dintre "apucături" şi tradiţie, dintre "canoane" şi canoane, dintre formalism şi trăire. O discuţie foarte utilă pentru o mai bună înţelegere a credinţei noastre.

25 de ani de la începerea "fenomenului Piaţa Universităţii"

25 de ani. Cei mai frumoşi din vieţile noastre, ale "decreţeilor". Adevăraţii vinovaţi, în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman, n-au plătit încă. Idealurile "Pieţei Universităţii" au fost amînate sine die (unul dintre ele: să aveam o clasă politică fără nomenclaturişti PCR şi securişti). Iar noua generaţie de azi (în primul rînd, studenţimea, care, de-a lungul timpului, era în avangarda societăţii) nu doar că nu prea ştie ce a motivat şi ce s-a întîmplat cu manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii, dar pare a nu avea nici un ideal şi, în tot cazul, nu se lasă animată de principii, valori şi interese comunitare, puţinele ei reacţii fiind accidentale, nu parte a unui proiect sau a unui program.

Spre aducere aminte, aici. Scînteia a fost asta.

Cinci cursuri excelente pentru adulţi şi copii, la "Casa cu Rost"

Dragilor, vă invit la o nouă serie de evenimente la "Casa Cu Rost" (Calea Victoriei 155, bl D1, tronson 8, mezanin, interfon 3, cu intrarea prin strada Buzeşti, vizavi de Agenţia Tarom şi lîngă farmacia Sensiblue). 

Primul, în ordine cronologică: Atelier de pictat icoane, cu pictoriţa Camelia Ionescu Popa. Sîmbătă, 25 aprilie a.c., ora 11.00. Numărul de locuri este limitat. Cost atelier: 50 lei ( toate materialele incluse )

Înscrieri la: 0734131377 şi la 0770310350.

Al doilea, duminică, 26 Aprilie a.c., ora 15.00: Atelier de pîine cu maia, bună, ca la mama acasă, adică sănătoasă, gustoasă şi care nu îngraşă.

La Atelierul de pâine cu maia pe care vi-l propunem veţi avea la dispoziţie toate materialele şi ingredientele naturale de care aveţi nevoie ca să construiţi o operă de artă culinară, fără conservanţi sau amelioratori, fără premixuri sau aditivi.

Pentru ca pâinea cu maia nu îngraşă, e foarte uşor de digerat şi nu balonează, nu provoacă intoleranţă la gluten, iar pentru cei care déjà au dezvoltat forme uşoare, este complet acceptabilă.

Veţi învăţa cum să face aluatul cu maia şi care sunt etapele pregătirii pâinii. 

Veți căpăta încrederea ca puteţi şi voi să faceţi acelaşi lucru la voi acasă.

Veţi afla despre instrumentele şi ustensilele de care aveţi nevoie ca să faceţi pâine în casă şi despre diferitele tipuri de făinuri care pot fi folosite la pâine .

Veţi învăţa să îngrijiţi maiaua și veți afla despre mult așteptatele (dar și despre neașteptatele) beneficii pe care le aduce ea în pâine.

Veţi degusta mai multe tipuri de pâine cu maia, ca să ştiţi cum să o recunoaşteţi şi la ce să vă aşteptaţi.

Vom discuta despre cereale, despre făinuri, despre istoria lor și provocările etapei contemporane.

În primele săptămâni de după atelier vom păstra legătura prin mail sau telefon, până când fiecare cursant va simți că totul e în regulă și că își poate lua zborul de unul singur în aventura plămădirii pâinii cu maia la el acasă.

La atelier nu trebuie sa veniţi decât cu buna dispozitie. Bine, și cu o sacoșă în care să duceți acasă:

- aluatul de pâine realizat la atelier 

- un banneton 

- o porţie de maia 

- suportul de curs.

Pentru a vă înscrie la un atelier este suficient să sunati la nr. 0734131377.

Vă vom răspunde în timp util pentru a vă confirma rezervarea locului și pentru a vă trimite detaliile necesare.

Taxa de participare este de 100 lei.

Întrucât numărul de locuri este limitat, înscrierile se fac in ordinea primirii solicitărilor.

Al treilea, luni, 27 Aprilie, ora 18.30: Atelier de decoraţiuni din materiale reciclabile. Nimic nu se aruncă, totul se transformă în frumos. Învăţaţi cum, în cîţiva paşi, cu un îndrumător priceput şi solar.

Ce vom face:

- vom crea o operă originală pornind de la motive vechi

- ne vom aduce aminte cine suntem

- vom impregna spațiul din jur cu o "felie" din identitatea noastră

- vom învăța despre armonii și contraste

- vom susține pe cineva să treacă prin perioada următoare cu mai multă speranță

Durata: două ore

Costul: 30 de lei - toate materialele incluse. 30% din suma va fi donată susținerii unui caz social ce apartine Asociatiei "Ana si copii".

Cu ce vei pleca: o vază nouă și încăpătoare, un început de săptămână bun și cu sens, culoare și prieteni.

Cum participi: înscrie-te la telefon 0734131377 până duminică, 26 Aprilie la ora 16.00. 

Vom ține cont doar de înscrierile telefonice pentru a pregăti necesarul de materiale.

Al patrulea, marţi, 28 Aprilie, ora 18.30: Coaching şi exerciţii de arta actorului. Altfel spus, cum să te foloseşti de arta dramatică pentru a te autocunoaşte şi a te dezvolta personal.
Tehnicile şi jocurile din metodele de pregătire ale actorilor, combinate cu explicaţiile psihologice ale coach-ului vă vor ajuta să înţelegeţi cum funcţionaţi. Învăţaţi cum să căpătaţi un mai bun control asupra voastră, cu răsfrîngere directă asupra a tot ce faceţi şi a mediilor cu care interacţionaţi, de la familie şi prieteni, pînă la locul de muncă. Acest proces duce la o creştere a confortului personal şi, deci, la o naturaleţe sporită, care vă permite să reduceţi stresul şi să fiţi mai eficienţi şi mai plăcuţi în grupurile voastre de referinţă.

La cursul pe care vi-l propunem, veţi fi îndrumaţi, într-un mod amuzant şi original, de o actriţă profesionistă, Graţiela Bădescu, şi de un coach, Adela Ioana Grăjdeanu.
Cost participare: 30 de lei. Durata: două ore.

Al cincilea, sîmbătă, 9 Mai, ora 11.00: Îngeri, zmei şi joimăriţe pentru băieţi şi fetiţe. Lecţii de creativitate pentru grupa mică. Vezi ce viitor poate avea copilul tău, prin testarea prin joc a dexterităţilor sale. Şi dezvoltă-i părţile pentru care are chemare, ori întăreşte-l acolo unde are nevoie. Se va ocupa de asta prietenul nostru Ciprian Voicilă, care are o experienţă de nouă ani de interacţiune cu copii de diferite vârste, timp în care a învăţat să le provoace imaginaţia, prin poveşti, desene şi discuţii, astfel încît copiii să se autocunoască şi să se descopere celorlalţi, dar şi să-şi dezvolte anumite abilităţi.

Finalitatea proiectului este dublă: în primul rînd este una psihologică, întrucât, pe baza materialului obţinut de la copii, coordonatorul va putea să îi facă fiecăruia un portret psihologic, drept pentru care părinţii vor primi informaţii despre calităţile copiilor lor, despre cariera pe care ar putea să le-o încurajeze, despre modul în care percep ei relaţiile din cadrul familiei celulare, relaţiile cu mediul înconjurător, natural şi social. 

În al doilea rând, finalitatea proiectului este practică: creaţiile celor mici pot fi, în funcţie de interesul părinţilor, profesorilor şi educatorilor, obiectul unor expoziţii în spaţiile expoziţionale de la "Casa cu Rost", din grădiniţe sau şcoli. Cele mai reuşite vor fi postate pe un blog pe care îl vom concepe împreună.

Acest curs va avea zece şedinţe a cîte două ore fiecare, plus încă o sesiune de dicuţii cu părinţii. Costul total: 200 de lei. Locurile sînt limitate, deci înscrierea se face din timp, prin telefon (

0734131377) şi pe baza achitării a jumătate din preţ în contul Asociaţiei "Rost" (

RO25BACX0000000107363250, Unicredit Ţiriac Bank, Sucursala Drumul Taberei), cu menţiunea "Pentru lecţii de creativitate", sau personal, la "Casa cu Rost".

Vă aşteptăm cu drag la oricare din cursurile, atelierele şi seminarele organizate de "Casa cu Rost", sau doar să petreceţi la noi cîteva ceasuri plăcute, cu ceaiuri sau cafea de cea mai bună calitate, cu muzică bună, în linişte, citind o carte sau alegîndu-vă un produs de care aveţi nevoie ori pe care doriţi să-l faceţi cadou. Căci, aşa cum ştiţi, "Casa cu Rost" este şi librărie, şi galerie de artă, şi loc de expoziţie cu vînzare a unor produse naturiste, bijuterii făcute de mînă şi vestimentaţie unicat.

Noapte de Paşte la malul mării *

Înaintea slujbei de Înviere, am pornit într-o scurtă plimbare pe plajă. Paşii mi se afundau în nisipul umed, dar fără ca asta să-mi încetinească prea mult mersul. Marea părea obosită şi ea, după atâta ploaie cât căzuse în acel început de aprilie, iar vântul, care rostogolea la răstimpuri câte o tufă mică şi uscată, era încă al iernii. Pustiul aşternut între cerul vânăt şi ţărmul mărginit de spuma valurilor, care se loveau de el, avea ceva de început sau de sfârşit de lume. Un peisaj asemănător cu cel interior.

Trăiam unele dintre cele mai sumbre zile din viaţa mea şi îmi căutam un iluzoriu refugiu dinaintea lor, într-un orăşel de la malul mării, în care nu mă cunoştea nimeni şi unde primăvara este straniu de frumoasă uneori. Acolo nu rişti să-ţi răvăşească sufletul şi mai mult vreo explozie florală, căci anotimpul se strecoară precum o pisică la vânătoare, precaută şi neauzită.

Am ajuns destul de repede în dreptul bisericii, aşa că am urcat pe faleza de piatră, mi-am scuturat pantofii şi m-am apropiat. Lăcaşul părea decupat din altă fotografie şi lipit neverosimil în decorul micului oraş dominat de biserici de influenţă greacă şi de moschei turceşti. Bisericuţa ridicată din bârne de lemn, în stil maramureşan, şi împodobită cu zeci de ghivece de muşcate, era nepotrivită acolo. Cu toate acestea, răspândea o căldură cum rareori am mai simţit. Flăcările candelor jucând umbre pe pereţii, mirosul persistent de mir, salcie verde şi apă de mare, liniştea pioasă a puţinilor creştini aflaţi înăuntru şi mai ales cântările bizantine ale stranei te cuprindeau ca o rugăciune.

M-am aşezat într-un ungher şi am început să repet în gând rugăciunile cântate de cor, în aşteptarea strigării preotului de la miezul nopţii. Curând, n-am mai auzit cuvintele, ci numai ritmul rugăciunii, şi fiecare cântec a devenit un val care îmi spăla inima de zgura adunată ani şi ani.

La un moment dat, în biserică s-a făcut tăcere şi întuneric, pentru ca, peste câteva minute, preotul să iasă din altar cu lumânări mari în mâini şi să ne cheme: “Veniţi de luaţi lumină!”. Am ieşit cu toţii în faţa bisericii, cu lumânările aprinse, în sunte de clopote şi de toacă, să ascultăm Evanghelia. Când preotul a citit: “Nu vă temeţi, căci ştiu că pe Iisus cel răstignit îl căutaţi. Nu este aici, căci S-a sculat precum a spus” – a fost de parcă aş fi auzit pentru prima oară această frază din Scriptură. Am ştiut atunci că Hristos a înviat cu adevărat. Şi mi-au dat lacrimile. Mă învârtisem tot timpul, ca un orb, într-un nesfârşit labirint, deschizând uşi care nu duceau nicăieri, alunecând pe povârnişuri nebănuite şi urcând prea puţine trepte, în vreme ce El aştepta alături doar să-i întind mâna, ca să mă scoată de acolo. Poate că nu l-am văzut pentru că nici un post şi nici un canon nu-ţi curăţă ochii precum plânsul sincer, născut din suferinţă. Un plâns de care am avut parte târziu şi pe care l-am purtat cu mine, nedezlegat, până în pragul acelei mici biserici de lemn.

Norii se risipiseră, iar luna tremura sub dangătele clopotelor ca o făclie uriaşă, luminând şi încălzind plaja şi marea. Mugurii pomilor au devenit deodată grăbiţi să irumpă în floare şi stoluri de păsări felurite s-au ridicat să bată aerul cu aripi repezi.

M-am aprins de o bucurie nestăvilită, cântând, alături de toţi cei de faţă: “Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Eram uşor, fluid şi incandescent, gata să mă răspândesc în cele patru zări, ca un foc care nu arde, purtat de vânt. În ochii oamenilor îmi părea că văd aceeaşi lumină şi aceeaşi dorinţă de a acoperi cu ea cer şi pământ.

Pe parcursul întregii slujbe, care a urmat, am avut o stare amestecată, de pace şi entuziasm deopotrivă. O stare de care nu mă simţeam capabil şi pe care am avut-o când mă aşteptam mai puţin. Nici un gând rău, nici o teamă, nici un regret, nici o frustrare, nici o grijă, nici o ambiţie nu şi-au găsit loc în mine preţ de câteva ore. Ci numai certitudinea, care îmi dădea o încredere nemărginită în toate zilele care vor urma, şi veselia, care mă făcea să iubesc totul. O trăire la care am tânjit îndelung înainte de o avea şi de care mi-e dor de atunci încoace. 

* Text apărut iniţial în Formula As nr. 1161 (14) din 9 - 16 aprilie 2015.

Cusături în care e prinsă istoria unui neam

Sîmbătă, 18 Aprilie, de la ora 11.30, vă invităm la un nou atelier de cusut ii, sau, cum ne place nouă să le numim, straie împărătești! La "Casa cu Rost" (Calea Victoriei 155, bl D1, tronson 8, intrarea prin strada Buzeşti, vizavi de Agenţia Tarom).

Într-o atmosferă caldă, amicală, în aburi de ceai bun, din plante înmiresmate şi arome de fursecuri de casă, veţi deprinde minunata artă a cusăturilor tradiţionale, sub îndrumarea bunelor noastre prietene Roxana Maria Vizanti, Ana Maria Trandafir si Cristina Cristina. 

Un atelier pentru adulţi şi copii!

Preţul atelierului: 30 lei. Materialele necesare sînt incluse în preţ.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Ioan şi Camelia Popa, Pogorîrea la iad, tempera pe lemn, 40x30 cm 2015. 

Icoana de închinăciune din biserica parohială Cartier Nou II, Alba-Iulia.

Simpozion despre mişcarea "Rugul Aprins" [VIDEO]

Joi, 2 aprilie 2015, ora 18.30, în amfiteatrul “Dumitru Stăniloae” al Facultăţii de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București, a avut loc simpozionul cu tema “Rugul Aprins“. Evenimentul a fost organizat de Pr. Conf. Dr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Printre vorbitori: Gheorghe Holbea, Marius Vasileanu, Andrei Găitănaru, Daniel Suceavă, Radu Găină.
Au recitat: Afrodita Androne și Cerasela Popescu.

Fotografii şi înregistrări video, pe platforma ROSTonline.ro.

Follow-up: Dezbatere - "Internet, religia mea"

Cum a fost la dezbaterea "Internet - religia mea", cu Teodor Baconschi, Sever Voinescu şi Iulian Comănescu. Video şi foto.

Vreau bani ca să mă rog

Moisi Aghioritul

Am cunoscut un bătrân fără griji, simplu, smerit, cu multă încredere în Hristos şi în Maica Domnului. Era din Rizokarpaso, din partea Ciprului (ocupată astăzi de turci) şi a venit în Sfântul Munte – când şi acesta era sub stăpânirea turcească. A adormit acum doisprezece ani la vârsta de o sută şi şase ani. În Sfântul Munte a trăit optzeci şi şase ani. A ieşit o dată sau de două ori din Athos, ca să se închine la Ierusalim. Optzeci şi şase de ani nu a mâncat carne. Optzeci şi şase de ani nu a văzut femeie. Douăzecişicinci de ani nu şi’a spălat blidul. Cu toate acestea era foarte sănătos, foarte cumpătat, foarte înţelept, foarte bun. La o sută trei ani a urcat pe acoperişul chiliei sale ca să aşeze ţiglele.

„Orice cer de la Maica Domnului îmi trimite”, îmi spunea el. „Am aici icoana ei – Iconoama– şi mă iconomiseşte şi pe mine Prea-Binecuvântata. Iată, acum am vrut apă şi te’a trimis pe tine să’mi aduci!”...

Odată au venit doi prieteni din Athena, şi m’au întrebat dacă mai există monahi ca în Pateric. Le’am spus că există şi i’am dus la acest bătrân: monahul Iosif Cipriotul – care pe atunci avea o sută cinci ani. Era întins pe pat şi rostea rugăciunea inimii cu metanierul. „Gheronda, domnii sunt de la Atena şi au venit să primească binecuvântarea Sfinţiei Tale”.

L’au simţit însă şi tinerii că nu are chef de vorbă. După ce i’au mai spus două-trei cuvinte, le’am făcut şi eu semn ca să plecăm. Înainte de’a ieşi din chilie i’au spus însă bătrânului:„Gheronda, avem multe probleme, rugaţi’vă şi pentru noi”. „Mă voi ruga”, le’a răspuns bătrânul, „dar ca să mă rog vreau să’mi daţi bani”.

Îmi venea să intru în pământ de ruşine, nu ştiam ce să mai spun. Încercam să’l îndreptăţesc cumva pe avva, dar nu mă dumiream de ce a făcut aceasta. Eu i’am adus pe tineri la un om sfânt şi tocmai el să ceară bani pentru rugăciune? El care nici nu ştia bine valoarea banilor şi nu le dădea nici o însemnătate? Oamenii au plecat în drumul lor, iar eu am rămas mâhnit. A doua zi am mers iarăşi la bătrân. De îndată ce m’a văzut, mi’a spus: „Părinte Moisi, nu cumva am lucrat virtutea împreună? Să nu’mi aduci lume ca să mă cinstească. Am cerut de la Dumnezeu să mă cinstească în cealaltă viaţă, iar nu în aceasta mincinoasă”. Am rămas uimit. S’a făcut de ruşine pe sine înaintea străinilor cerându’le bani, el care niciodată nu a avut şi niciodată nu i’a iubit. Dar şi pe mine m’a făcut de ruşine. Cum să mai îndrăznesc să’i mai duc lume? Singur şi’a stricat imaginea sa de mare ascet. Cine dintre noi ar mai face asta? Îl interesa numai ce spune Dumnezeu despre el, iar nu oamenii.

(„Tăcerea cea frumos grăitoare”)