La mulţi ani, Nicu Butnaru!

Prietenii adevăraţi sînt greu de găsit. Iar cînd îi ai, se cuvine să-i onorezi. Ştiu că acela pe care îl voi evoca, cu drag, în rîndurile de mai jos preferă să rămînă în anonimat, dar de folos altora. Se lipseşte bucuros de laude şi de ieşiri la scenă deschisă, pentru că trăieşte după un cod cavaleresc în care acestea sînt mai degrabă dăunătoare. Totuşi, dacă nu am făcut-o, din neputinţa mea, acum un an, cînd a împlinit o jumătate de veac de viaţă, o fac azi, sub presiunea prea-plinului sufletesc. Astăzi, fratele Nicu Butnaru, unul dintre cei mai buni şi vechi prieteni, co-fondator, alături de mine şi alţi cîţiva, al Asociaţiei "Rost", mereu în prima linie, cu o discreţie pilduitoare şi o eficienţă aşijderea, împlineşte 51 de ani. Îi urez mulţi ani biruitori, cu bucurie şi mântuire! Mă bucur că acum vreo 15 ani m-a găsit şi mi-a întins o mînă pentru o cauză nobilă. Ce am construit la "Rost" i se datorează în bună măsură.