Să nu-l uităm pe Nichita!

Nichita Hristea Stănescu, n. 31 martie 1933, Ploieşti - d. 13 decembrie 1983, Bucureşti.

Nichita sau feţele diamantului - Ep. 1 from Ştefan Dimitriu on Vimeo.

Despre toleranţă şi dragoste în agora

Sînt creştin-ortodox şi naţionalist. Port deci două stigmate de neşters pentru lumea în care trăim. Ortodoxul (naţionalist sau nu, şi cu atît mai mult dacă e şi naţionalist) şi naţionalistul (ortodox ori ba, dar mai abitir dacă e şi ortodox) sînt acuzaţi, după caz, că nu iubesc destul, că nu sînt toleranţi şi, finalmente, că urăsc. Majoritatea acuzatorilor habar n-au ce înseamnă toleranţa sau dragostea. Corifeii antiromânismului şi ai antiortodoxiei ştiu însă bine ce semnifică şi toleranţa, şi dragostea, dar manevrează astfel aceste cuvinte încît să-şi justifice ura şi intoleranţa faţă de creştin-ortodocşi şi de naţionalişti, de fapt faţă de Biserică şi neam. (Continuare)

În spatele cortinei de fier. Studiu de caz: România

Centrul de Studii în Istorie Contemporană şi Asociaţia Rost desfăşoară în acest an proiectul "În spatele cortinei de fier. Studiu de caz: România", prin care îşi propun o analiză obiectivă, foarte bine documentată, a instaurării violente a regimului comunist în România. 

Proiectul a luat naştere în urma constatării că atît în societatea românească, cît şi în Occident, mai ales în rîndul tinerilor, există o gravă carenţă de informaţie cu privire la istoria noastră recentă. Acest lipsă de informaţie are, inevitabil, efecte negative pe plan social-cultural.

Elementul central al proiectului îl constituie un film documentar, care va urmări pas cu pas principalele etape ale transformării radicale a societăţii româneşti la toate nivelurile ei. 

Proiectul mai presupune şi realizarea unei serii de benzi desenate şi a unui album foto-documentar.

Proiectul va fi difuzat în marile oraşe din România şi în ţările UE reprezentate de partenerii noştri: Suedia, Polonia, Germania, Letonia şi Slovenia, în perioada decembrie 2013 - iunie 2014.

Proiectul a obţinut deja finanţare pentru 70% din bugetul total necesar prin programul Europa pentru Cetăţeni al Comisiei Europene. 

Pentru a finaliza proiectul este obligatorie completarea bugetului. 

Ne puteţi sprijini prin donaţii directe în contul dedicat proiectului: RO82 BACX 0000 0001 0736 3000, deschis la Unicredit Ţiriac Bank, beneficiar Asociaţia Rost, CIF 12495302.

Aflaţi mai multe pe www.comunizare.ro.

Boicot la BCR din cauza propagandei homosexuale

Scrisoare deschisă legată de sponsorizarea de către ERSTE Foundation a propagandei homosexuale din România

În data de 17 Martie 2013 un grup de 50 de clienţi ai Băncii B.C.R. (Membră a Grupului ERSTE) şi-a manifestat dezacordul faţă de politicile ERSTE Foundation de a sprijini propaganda homosexuală în România. Aceştia au transmis o scrisoare către directorii BCR şi ERSTE Foundation în care au reamintit faptul că românii sunt conservatori şi construiesc relaţiile sociale într-un mod tradiţional, iar în centrul vieţii sociale, la români, se află Familia creştină, formată din bărbat şi femeie.  Semnatarii au cerut delimitarea pe viitor a ERSTE Foundation de sponsorizarea propagandei homosexuale în România.

La această scrisoare, în răspunsul primit în data de 22 Martie 2013, ERSTE Foundation şi-a reafirmat politica sa de investire a unei părţi a dividendelor obţinute din participaţia în cadrul grupului ERSTE către acţiuni de sprijin a diverselor minorităţi, printre care şi cea LGBT (Lesbianism-Gay-Bisexuali-Transsexuali) din România. Reamintim faptul că Banca Comercială Română este  parte componentă a Grupul austriac ERSTE, acesta fiind principalul acţionar al B.C.R. (93,57%).

Drept urmare, noi, clienţii B.C.R. semnatari ai acestei scrisori, ne afirmăm public dezaprobarea şi alegem să ne disociem de acţiunile ERSTE Foundation prin renunţarea la serviciile B.C.R..  În acest sens începând de astăzi, 27 Martie 2013, vom iniţia procedura de renunţare la serviciile B.C.R. pentru a nu sprijini altfel propaganda homosexuală din România sau din alte ţări.

Protestul nostru vizează excesele şi propaganda publică provocatoare şi agresivă de tip homosexual şi pedofil şi nu trebuie confundat cu intoleranţa sau condamnarea persoanelor cu alte orientări sexuale. Cei care cer înţelegere şi toleranţă din partea societăţii trebuie la rândul lor să înţeleagă şi să respecte valorile societăţii. Organizatorii evenimentului ”Luna istoriei LGBT (Lesbianism-Gay-Bisexuali-Transsexuali) nu au dat dovadă de respect faţă de aceste valori.

Cei care doresc se pot adăuga protestului nostru o pot face printr-un simplu comentariu aici sau la adresa contact@floareadefoc.ro .

Semnatari:

1. Asociaţia  Cercul Studenţesc ”Floarea de foc”
2. Boambeş Andrei, economist
3. Capsali Iulian, regizor
4. Băndoiu Andreea Cosmina, lector universitar
5. Caţa Iosif Dan, preot
6. Damian Gabor, antreprenor
7. Dan Castea, manager
8. Gheorghe Holbea, profesor universitar
9. Dumitrache Eduard, manager/preşedinte ong
10. Dumitrache Ana Nicoleta, artist plastic
11. Preda Felix, director IT
12. Vastea Răzvan, director consultanţă
13. Alina Ioana Dida, medic
14. Floarea Carmen Irina, cercetător
15. Mihaela Ursescu, consultant SAP
16. Sfîrâiala Mirela, profesor
17. Irina Sargov, arhitect
18. Octavian Adrian Tabără, inginer
19. Lenuţa Liana Gabor, economist
20. Dobre Cristina, jurnalist
21. Mihai Gafitescu, consilier principal
22. Alexandru Agavriloae, arhitect
23. Mihai Madalina-Andreea, asistent manager
24. Iordan Florin, etnomuzicolog
25. Mariana Kincses, economist
26. Attila Kincses, administrator
27. David Maricica, consilier
28. David Emil, inginer
29. David Bogdan, student
30. David Emilian, economist
31. Nicu Mihali, regizor
32. Boia Mihaela
33. Boia Eugen
34. Marian Rotaru
35. Bucur Adrian, freelancer
36. Jerlăianu Marius, marketing
37. Georgescu Ioana, profesor
38. Georgescu Sever, profesor
39. Diana Preda, consultant
40. Voronca Stefan, redactor
41. Dinca Leonid, pensionar
42. Marola Victor, lector universitar
43. Iulian Cacenschi, profesor
44. Dumitrache Ion, medic veterinar
45. Dulgheru Elena, jurnalist
46. Mirea Sorin Alexandru, inginer
47. Ababi  Raisa, farmacist
48. Chitu Elena, asistent medical
49. Dudu  Maria, asistent medical
50. Zaharia Rodica, asistent medical
51. Bilbie Ana-Maria, studenta
52. Dopcea Ioan, microbiolog
53. Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului,
54. Eduard Pascu, inginer
55. Feghiu Mariana, medic veterinar
56. Feghiu Adrian, medic veterinar

Cele mai proaspete articole de pe ROSTonline.ro

Liber la Dreapta

de Claudiu Târziu

Cu implozia PDL se spulberă şi mitul existenţei Dreptei în România (despre PNL nu mai credea nimeni că este de dreapta). Deci Dreapta trebuie construită de la zero. Întrebarea este dacă de astă dată se va alcătui şi afirma cu adevărat o forţă politică de dreapta, ori o altă fantoşă a Stîngii botezată “Dreapta”. (citiţi) 

Şandramaua lui Voiculescu se duce la fund, primul şobolan părăseşte corabia

de Tudor Marincu

 

Întrebare pentru marele om de televiziune: Cum au fost plătiţi ziariştii de la Jurnalul Naţional, cotidianul pe care l-a condus cu măiestrie până a ajuns “lider al pieţei şi acolo a rămas“? Tot civilizat, decent şi la timp? Sau poate că ziariştii respectivi nu sunt la fel de “aroganţi şi geniali” precum Ciutacu şi nu merită plătiţi nici măcar la timp, ce să mai zicem de decent şi civilizat? (citiţi) 

ESEU ÎN CONCURS. Apocalipsa de catifea

de Sorin Alexandru Horlea

 

De fapt aceasta este diferenţa esenţială, din punct de vedere politic, dintre o gândire de dreapta şi orice alt fel de gândire. Şi nu e nevoie de un discernământ foarte subtil pentru a înţelege aceasta. Ci doar de un pic de credinţă creştină şi o grămadă de optimism. O gândire aşa zis de dreapta nu este de dreapta şi nu este dreaptă (în definitiv acelaşi lucru), dacă nu are la bază credinţa. Şi nu este dreaptă dacă nu crede cu tărie că Biserica poate birui lumea. Cu biruinţa convingerii, nu a învingerii.  (citiţi)

Vedere de pe Centură. Germania să tacă! Vorbeşte Stroe!

de Viorel Patrichi

 

Evident că noi am simţit cum ni se umflă rânza de mândrie patriotică atunci când l-am auzit pe Moş Teacă răţoindu-se la Germania. Avem şi noi un bărbat de stat. Se ia de brăcinari cu… Angela Merkel. Bine, ea n-are, dar ar putea să aibă. Noi avem! (citiţi) 

Nervi de primăvară

de Răzvan Codrescu

 

Ah, “primăvară, mama noastră”, ce ne-am face noi fără tine, fără dulcile tale astenii, fără “nervii” tăi sublimi şi extatici, care ne dau cel mai deplin sentimentul reconfortant că “vom fi ce am fost şi mai mult decît atît”, dar că nu vom fi niciodată, în ruptul capului, altfel şi altceva, nici de-ar veni Hristos a doua oară şi nici de-ar pieri Uniunea Europeană şi s-ar institui Statele Unite ale Europei sau raiul pe pămînt?! (citiţi)

Nevoia unui front comun al presei româneşti

Foarte bună ideea lui Mihnea Măruţă, dar, cunoscînd mediul şi actorii, mă tem că utopică. Să dea Domnul să mă înşel!

De altfel, e prima dată cînd e formulată public, dar ideea unui front comun e discutată prin unele redacţii de ceva vreme. Trebuie să fie un motiv pentru care şefii din presă nu s-au aşezat încă la aceeaşi masă.

Mihnea Măruţă: "E nevoie să se aşeze la aceeaşi masă toţi cei care decid în mass-media, pentru a salva ce se mai poate salva. S-a ajuns într-un punct în care atât finanţatorii, cât şi producătorii informaţiei de presă sunt disperaţi, iar această disperare se repercutează asupra întregii ţări.
Soluţia nu poate să fie decât comună, iar concurenţa să reînceapă ulterior, după un moment T zero, constând în stabilirea obiectivelor generale şi a metodelor de salvare. Pentru ca jurnalismul să mai trăiască, e nevoie de reglementarea şi de curăţirea pieţei. E nevoie de reguli, de pedepse şi de arbitraj, pentru a separa onestitatea de înşelăciune continuă. Numai aşa se poate reveni la speranţa profitului.
[...] O conferinţă naţională a presei ar putea înfiinţa un organism de supraveghere deontologică (ştiu, termenul e compromis), ar putea stabili reguli pentru preluarea conţinutului, în favoarea producătorului şi în defavoarea agregatorului, ar putea concepe o taxă sau un abonament pentru mediul online şi, de ce nu, ar putea relansa dezbaterea privind legea presei.
Să nu ne mai minţim, cum o facem de două decenii: această breaslă nu se “auto-reglementează”, iar presiunile politice şi ale serviciilor secrete nu fac decât să macine încrederea publicului şi activitatea onestă a jurnaliştilor. Asta ca să nu redeschidem şi discuţia despre valori, etică sau protejarea minorilor.
Ceea ce construieşte în aceşti ani presa noastră este un viitor cu totul amoral, cu generaţii fanatizate şi alegeri radicale. În aceste condiţii, normalitatea unei situări “în centru”, a unei domoliri sociale, nu are vreun orizont tangibil. România e ameninţată nu atât de strategiile neprietenilor ei, cât de aglomerarea strigătelor şi de falia lipsei de îngăduinţă din presa pe care a lăsat-o să se cangreneze."

Citiţi textul integral aici, că merită!

Lansare de carte: "Jurnal Athonit. Pagini de ucenicie", de Alexandru Rădescu şi Paul S. Grigoriu

Editura "Filos" vă invită miercuri, 20 martie a.c., ora 20.00, la Librăria Predania din Bucureşti (Str. Vulturilor Nr. 8, vezi aici harta), unde va lansa cartea Jurnal Athonit. Pagini de ucenicie, de Alexandru Rădescu şi Paul S. Grigoriu. Evenimentul va avea loc la  în prezenţa autorilor, care vor acorda autografe. 

Volumul este ilustrat cu fotografii inedite realizate de Irinel Cîrlănaru şi are o prefaţă semnată de Silviu-Andrei Vlădăreanu.
Alexandru Rădescu este editor IT&C la "Jurnalul Naţional". Licenţiat şi master în Jurnalism (Hyperion), în anul 2008 a fost desemnat „Jurnalistul IT&C al anului” în Gala Comunic@tii Mobile, iar în 2010 a obţinut premiul „Tânărul Jurnalist al anului, secţiunea IT&C”, la concursul organizat de Freedom House.
Paul S. Grigoriu este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă (secţia Teologie-Litere) şi al Universităţii Naţionale de Muzică (secţia Pedagogie, cu un master în Muzicologie). Este muzician rock şi poet.

Conferinţă Dan Puric şi spectacol-eveniment dedicate foştilor deţinuţi politic

Compania de teatru Passe-Partout Dan Puric, împreună cu Asociaţia Artist Liber©, va invită la evenimentul "TESTAMENT", duminică, 24 martie 2013, orele 19:00, la Sala Rapsodia a Teatrului de pe Lipscani.

 

Seara se va deschide cu o Conferinţă despre martiri, susţinută de artistul Dan Puric, urmată de spectacolul de teatru TESTAMENT (scenariul şi regia: Fineta Grigorescu), dedicat foştilor deţinuţi politic din România. Recitalul se constituie pe trepte de înălţare spirituală, fiecare scenă fiind o treaptă către Înviere. Modalitatea de realizare artistică îmbină arta recitalului cu pantomima, dansul, muzica interpretata live şi proiecţia video. Sunt incluse 15 poezii - scrise în detenţie - pe teme cheie (trepte), de: Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Andrei Ciurunga, Virgil Maxim, Aurel Dragodan, Petru Baciu, Mihai Văleanu, Demostene Andronescu, Corneliu Coposu şi Mihai Eminescu. Din distribuţie fac parte douăzeci şi trei de tineri profesionişti din domeniul teatral, coregrafic şi muzical.

"Dar ceea ce au realizat este dincolo de spectacol. Aşa cum a fost conceput – pe trepte de înălţare spirituală: Cartea, Plecarea De Acasă, Ruga, Iubita, Crăciunul, Familia, Lupta, Crezul, Învierea – şi aşa cum a fost interpretat, devine o formă nouă de comunicare, tainică, ziditoare." („Testament pentru România”, de Marina Roman: 09 Aprilie 2012, Revista săptămânală de teatru Yorick, nr. 118)

Mai multe detalii pe: http://www.companiadanpuric.ro  si www.artistliber.ro .

BILETELE se găsesc la Casa de bilete a Sălii Rapsodia (Str. Lipscani, nr. 53; tel. fix: 021.315.89.80 / mobil: 0761.319.819).

Conferinţă la MŢR: Muzeul Ţăranului Român, loc al memoriei disputate

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă invită miercuri, 20 martie 2013, ora 18.00, în Studioul Horia Bernea, la conferinţa Muzeu, naţiune, istorie. Muzeul Ţăranului Român, loc al memoriei disputate. Conferinţa, care face parte din ciclul Conferinţelor „Mircea Vulcănescu“, este susţinută de dr. Mihai Gheorghiu, directorul general adjunct al Muzeului Naţional al Ţăranului Român.

Muzeul Naţional al Ţăranului Român are o istorie lungă de peste un veac, o istorie punctată, mereu, de crize şi de rezolvări subite, de dispute administrative, ideologice, politice etc. O istorie turmentată, o istorie violentată, o istorie care urmăreşte traseul sinuos al istoriei ţării şi al mentalităţilor societăţii româneşti.

Fondat în 1906 de Regele Carol I, avându-l, de la bun început, pe Alexandru Tzigara-Samurcaş ca director, muzeul va fi, practic, o operă aflată mereu în lucru, până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Odată cu instaurarea comunismului, muzeul va fi obiectul unor noi experienţe, care se vor sfârşi cu desfiinţarea muzeului şi folosirea clădirii acestuia pentru crearea muzeului PCR.

Alexandru Tzigara-Samurcaş, fondatorul muzeului şi creatorul unei muzeografii extrem de rafinate şi de moderne, este retras de la conducerea instituţiei în 1946. Muzeografia sa era fundamentată pe o înţelegere a muzeului ca instituţie a cărei principală misiune este educaţia. Muzeul trebuie să facă educaţia culturală şi estetică a naţiunii şi trebuie să poată demonstra identitatea unei culturi naţionale, trebuie să fie un templu şi o şcoală. Această concepţie este legată de istoria culturii moderne româneşti, care a avut în centrul său problema identităţii culturale.

Odată cu reînfiinţarea muzeului fondat de Tzigara-Samurcaş, Horia Bernea, noul director, va muta definitiv accentele, creând o muzeografie care va miza pe experienţa estetică, aceasta fiind cea mai aptă să reveleze miza profund spirituală a unei instituţii care trebuie să refacă memoria adevărată a unei naţiuni eliberate de dictatul ideologic al materialismului dialectic. Muzeografia berniană va fi, totuşi, profund contestată din mai multe direcţii: din partea muzeografiei oficioase, îngheţate la anii ’70, criticând eliminarea etnograficului pur şi explicit, precum şi din partea etnologilor şi antropologilor, care vor acuza ceea ce vor califica drept exces al unui estetism ruinător pentru „descrierea“ ştiinţifică a unei civilizaţii atât de complexe.

Conferinţa are ca miză demonstrarea tezei că muzeografia berniană are raţiuni distincte, cel puţin tot atât de întemeiate ca şi cele ale pozitivismului etnografic şi etnologic.

Calificarea ca „loc al memoriei disputate“ provine din această mereu reînnoită dezbatere şi contestare, chiar dacă nu foarte clar şi analitic pusă în pagină de contestatari, a muzeografiei MNŢR.

Inevitabil, o astfel de instituţie, aflată la intersecţia atâtor interese epistemologice, ideologice, administrative şi politice, ce privesc, toate, elementul fundamental al identităţii, va fi permanent supusă contestării şi transformării.

Pentru mulţi specialişti, ţăranul tradiţional este un construct ideologic sau simbolic, fără nici o existenţă empirică, un fel de obiect vid, o ficţiune pentru care nu există nimic empiric de dovedit. În fond, întrebarea fundamentală este: a existat această fiinţă arhaică ce ar fi întemeiat civilizaţia românească timp de un mileniu şi, dacă ea a existat, cum o putem cunoaşte? „Programul Bernea“ încearcă un răspuns în afara oricărei teorii, ca pură practică a căutării şi găsirii unui discurs adecvat unei memorii încărcate de imagini şi de sens. Care este relaţia discursului muzeal cu adevărul, care poate fi valoarea de adevăr a unui discurs muzeal, relativ la ceea ce muzeifică, la lumea pe care o priveşte pentru a o fragmenta într-o naraţiune – expunere? Este un discurs muzeal adevărat sau fals? Dacă falsul ar putea fi relativ uşor de depistat şi de demonstrat, valoarea de adevăr este extrem de greu de stabilit.

Muzeografia clasică şi pozitivistă a muzeelor etnografice îşi bazează pretenţia de adevăr pe temeiul unei ordini care clasifică toate urmele acelei pierdute Lebenswelt într-o sintaxă fără cusur: materii, forme, stiluri, tehnici, decoraţiuni, obiceiuri, rituri etc. Adevărul trebuie să se nască aici din re-producerea obiectelor şi a sintaxei originare într-o logică a unei expuneri fotografice, pragmatice, fundate pe exerciţiul empiric al descripţiei etnografice şi etnologice. Pozitivismul este aici garanţia exactităţii, a acurateței şi a adecvării cu descoperirile făcute. Dar tocmai această exactitate trebuie chestionată, pentru a putea afla dacă certitudinea ei este adevărul sau numai propria limită.

Vă aşteptăm!

Boicotaţi Colegiul "George Coşbuc" din Bucureşti!

Scrisoare deschisă adresată părinţilor

 

„Să nu vă întoarceţi virgine din vacanţă”

(din sfaturile profesoarei Roxana Marin către eleve)

Organizaţiile semnatare ale prezentei scrisori-apel îndeamnă public părinţii să evite înscrierea copiilor lor la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc” din Bucureşti.

Suntem nevoiţi să răspundem astfel, în calitate de organizaţii ale societăţii civile preocupate de situaţia familiei româneşti şi a educaţiei, părinţilor alarmaţi de unele stări de fapt cu care copiii lor se confruntă în acest liceu.

Motivaţia apelului la boicot este dată de un cumul de factori, dintre care cei mai importanţi sunt legaţi de proliferarea promiscuităţii sexuale şi a imoralităţii:

- Propaganda homosexuală făţişă, deja de notorietate, derulată în ultimii trei ani de unii dintre profesori, prin „platforma de activism LGBT” (ie. – homosexual-lesbian-bisexual-transsexual). Pintre activităţi se numără şi „primul Gay Pride (ie. - parada „mândriei homosexuale”) dintr-o şcoală publică din România”, cu participarea elevilor, inclusiv din ciclul gimnazial;

- Organizarea şi interpretarea piesei de teatru pornografic „Monoloagele vaginului”, având ca actori şi spectatori eleve şi profesoare (inclusiv fosta directoare, Ilinca Buciu). Cel puţin repetiţiile pentru acest „spectacol” s-au derulat în incinta liceului;

- Promiscuitatea sexuală, cazurile de corupere de minori şi relaţii sexuale profesor-elev.

Am decis să facem acest apel, fără precedent în România, constatând că unele dintre activităţile şi situaţiile menţionate nu numai că nu sunt incidente izolate, ci că se repetă şi că primesc sprijin din partea conducerii liceului. Este vorba despre promovarea homosexualităţii şi a promiscuităţii sexuale. Astfel, li se inoculează elevilor ideea falsă că asemenea comportamente sunt fireşti şi că pot constitui o alternativă viabilă, dacă nu optimă, în parcursul lor către statutul de adult.

Deloc întâmplător, unii dintre profesori desfăşoară activitate infracţională sau cel puţin aflată la limita legii şi a normelor morale pe care un cadru didactic ar fi firesc să le respecte. Ca exemplu, este cercetată penal pentru delapidare fosta directoare, „actriţa” Ilinca Buciu etc. Apreciem că există o legătură directă între decadenţa morală din liceu şi acţiunile ilegale ale unor cadre didactice.

Constatăm răspunsul vag şi lipsit de substanţă al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti la solicitarea noastră de a ni se comunica rezultatele anchetei pe care I.S.M.B. a efectuat-o la unitatea de învăţământ, în urma reclamaţiilor părinţilor. Suntem, din păcate, nevoiţi să îi considerăm pe responsabilii educaţiei româneşti părtaşi, cel puţin parţial şi tacit, la perpetuarea acestor fenomene grave.

Atragem totodată atenţia oficialilor din Ministerul Educaţiei că „activismul LGBT” (ie. -  homosexual-lesbian-bisexual-transsexual) este o activitate de propagandă cu finalitate POLITICĂ, mascată prin aparenţe culturale. Acesta nu are ca scop, aşa cum se afirmă, „respectarea drepturilor omului” sau „toleranţa” – termeni utilizaţi cu scop manipulator - ci fabricarea şi impunerea unor drepturi inventate, inexistente în documentele internaţionale, şi anume „dreptul la căsătorie” şi „dreptul la adopţie de copii” pentru cuplurile de acelaşi sex, precum şi incriminarea, după un tipar totalitar, a oricărei forme de critică la adresa acestui comportament. Aceste obiective politice, cu profunde implicaţii asupra societăţii, sunt, de altfel, asumate în mod deschis de organizaţiile „minorităţilor sexuale”, care se folosesc de toate pârghiile politice şi sociale, inclusiv de elevi, profesori şi fonduri publice.

Considerăm că toţi părinţii responsabili trebuie să evalueze unităţile de învăţământ şi sub aspectul calităţii şi solidităţii educaţiei morale pe care elevii o primesc, nu doar prin prisma educaţiei formale, indiferent cât de performante ar fi metoda didactică şi dotările. Doar astfel au garanţia că, la încheierea ciclului liceal, odată cu majoratul, tânărul îşi poate asuma un parcurs firesc în viaţă şi o contribuţie validă, sănătoasă, la „viaţa cetăţii”. Promovarea homosexualităţii şi a promiscuităţii sexuale ca virtuţi nu-i pot face, în acest proces de devenire, decât rău.

În consecinţă, încurajăm părinţii să evite înscrierea la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc” din Bucureşti a copiilor lor, considerând că procesul educaţional tarat din instituţia numită le pune acestora în grav pericol dezvoltarea firească - mentală, intelectuală, spirituală şi chiar fizică.

Solicităm profesorilor liceului o atitudine morală şi civic responsabilă, căci lucrează cu suflete şi nu exercită o îndeletnicire tehnică, limitată la predarea materiei din programă. Este de datoria dascălilor să protejeze aceste suflete nevinovate şi să refuze ingerinţa propagandei homosexuale promovate de câţiva profesori rău intenţionaţi în Colegiul Coşbuc.

Îndemnăm familiile care au deja copii elevi la acest liceu să vegheze cu atenţie activitatea lor şcolară, semnalându-ne situaţiile ieşite din comun.

16 martie 2013

Semnează următoarele organizaţii non-guvernamentale:

1. Alianţa Familiilor din România
2. Asociaţia Dascălilor din România
3. Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului
4. Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România (compusă din 13 organizaţii)
5. Asociaţia „Familia Ortodoxă”
6. Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creştini-Ortodocşi
7. Asociaţia „Familia şi Viaţa”
8. Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
9. Asociaţia pentru Libertatea Românilor
10. Asociaţia „Darul Vieţii”
11. Asociaţia Provita Media
12. Liga de Utilitate Publică
13. Asociaţia „Rost”
14. Asociaţia „Doamna Stanca”
15. Asociaţia „Sfântul Grigorie Palama”
16. Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Tg. Jiu
17. Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Suceava
18. Liga pentru Identitate Naţională
19. Asociaţia „Cercul Studenţesc Floarea de foc”
20. Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”
21. Asociaţia „Prologos”
22. Asociaţia „Sinaxis 2010”
23. Asociaţia „Antimis”
24. Asociaţia „Enable”
25. Asociaţia „Bunavestire”
26. Alianţa pentru Demnitate Naţională
27. Fundaţia Creştină „Arsenie Boca”
28. Asociaţia Umanitară „Neagoe Basarab”
29. Asociaţia WorldTeach România
30. Fundaţia „Bridge to Europe”
31. Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”
32. Asociaţia pentru Cultură „Alfa”
33. Asociaţia "Basarabii"

Credincioşii de la biserica "Sfântul Mina" din Constanţa îl sprijină pe Părintele Nicolae Picu

 

Apel la rugăciune comună

"Am citit și eu pe net acest apel: „Cine doreşte să-l susţină pe părintele Nicolae Picu, este aşteptat la slujba de duminică 17 martie, cu o floare în mână, pe pajistea dintre biserică şi aşezământ (Centrul Arca)”. 
Voi participa, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi eu, împreună cu soţia şi fiica mea.

Din păcate, la îndepărtarea nedreaptă a părintelui Picu, nu s-a ţinut seama deloc de adevărata Biserică – comunitatea credincioșilor uniţi în duhul dragostei cu puterea harului Duhului Sfânt, care Îi slujeau lui Hristos, împreună cu preotul Picu, la altarul de la Sfântul Mina. Nu au contat nici copiii cu dizabilităţi şi familiile acestora, îngrijiţi la Centrul Arca (mărturiile lor pe net sunt zguduitoare).

Vrem să ne rugăm împreună duminică la Sfânta Liturghie şi să mărturisim dragostea pe care o avem pentru părintele Picu.

Înainte de a pleca în Italia, părintele Picu – foarte întărit sufleteşte – ne-a îndemnat să nu judecăm pe nimeni, să iertăm şi să ne rugăm. Dânsul a ales să facă ascultare până la sfârşit, supunându-se hotărârilor luate şi, încrezător în Dumnezeu, nu s-a apărat în nici un fel în timpul linşajului mediatic la care a fost supus. Ne-a mai spus ca nu cumva, datorită celor întâmplate, să ne smintim şi să ne îndepărtăm de Sfânta Biserică. Ne-a sfătuit ca, dacă putem să nu ne tulburăm sufleteşte de cele întâmplate, să venim în continuare la slujbe la biserica "Sfântul Mina", dacă nu, să mergem acolo unde avem pace în suflet. Majoritatea enoriaşilor s-au împrăştiat. Încercăm duminică să ne strângem iarăşi laolaltă, pentru rugăciune.

Rugăm reprezentanții mass-media, dacă doresc mărturii din partea credincioşilor, să respecte Sfânta Liturghie şi să adreseze întrebări numai după slujbă.

Sperăm ca rugăciunile şi gestul nostru creştinesc să dea putere celor care au judecat greşit, să revină asupra hotărârilor pe care le-au luat, în duhul dragostei lui Hristos.

Doamne al Puterilor, fii cu noi!"

Harry Tavitian

Sursa: Harry Tavitian’s Blog

-----------------------------------

Nota mea:

DOUĂ VICTIME ALE ORGOLIULUI ŞI LĂCOMIEI ARHIEREŞTI

În urmă cu puţină vreme, ÎPS Teodosie l-a oprit de la slujire pe pr. Nicolae Picu, ctitorul şi parohul bisericii "Sf. Mina" din Constanţa, pe lîngă care funcţionează un foarte bun aşezămînt filantropic. Arhiereul vrea să-l îndepărteze de tot pe părintele Nicolae de la biserica sa, să-l rupă de credincioşii pe care i-a păstorit vreo douăzeci de ani, ca să-şi pună acolo un om al lui. Motivul evident îl constituie banii care pot fi făcuţi pe seama acestei biserici şi care ar trebui să meargă în alte "proiecte" decît cele filantropice. 

În paralel, împotriva părintelui Nicolae a fost declanşată o campanie de presă virulentă, în care se vehiculează tot felul de acuzaţii fără temei. Părintele n-a răspuns, s-a supus ierarhului şi aşteaptă cuminte să vadă ce hotărăşte Dumnezezu cu sfinţia sa. 

ÎPS Teodosie a trimis, pînă acum, doi preoţi care să slujească în locul pr. Nicolae Picu, la "Sf. Mina": Valeriu Roman, consilier cultural la Arhiepiscopie, care imediat după aceea a comis un accident auto, aflîndu-se într-o stare de ebrietate vecină cu coma alcoolică, şi Remus Dumbravă, căruia i s-a făcut rău miercuri 13 martie a.c., în timp ce slujea Sf. Maslu, şi a murit pe patul de spital, în ciuda intervenţiei rapide a medicilor. Poate că după această tragedie, ÎPS Teodosie va înţelege că a greşit în faţa lui Dumnezeu prigonind un om nevinovat şi îl va repune în drepturi pe părintele Nicolae Picu. Sau poate că îşi închipuie că nenorocirile acestea sînt numai coincidenţe şi va continua manevrele de îndepărtare a părintelui Nicolae. În acest caz, să-l ferească Dumnezeu de consecinţele încăpăţînării sale! 

Claudiu Târziu 

UPDATE

ÎN NUMELE DRAGOSTEI PENTRU ADEVĂR!

În anul 1993 a fost înfiinţată Asociaţia „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina” care a avut ca prime obiective statutare:

1. Construirea unei Biserici de lemn în stil maramureşan;

2. Construirea unui aşezământ social pentru persoanele nevoiaşe.

Aceste obiective au fost îndeplinite datorită dragostei oamenilor pentru această lucrare şi a dărniciei imense a preotului Picu Nicolae.

După 20 de ani, Arhiepisopia Tomisului prin reprezentanţii săi, îl caterisesc pe preotul ctitor Picu Nicolae şi solicită asociaţiei în cel mai abuziv mod proprietatea întregului Ansamblu Eclesiastic edificat de „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina”.

Motivele caterisirii:

ărintele Picu este arghilofil pentru că a „înstrăinat” averea bisericească şi a luat bani din biserică şi a dat persoanelor nevoiaşe.

Iubiţilor, este o manipulare similară celor din perioada comunistă în care preoţi precum părintele Gheorghe Calciu şi Arsenie Boca erau caterisiţi pentru motive inventate de către autorităţile bisericeşti din acea perioadă.

Părintele Picu Nicolae nu a înstrăinat nimic, iar copiii şi alte persoane nevoiaşe sunt văduvite în acest moment de ajutorul acestui mare duhovnic si om.

Asociaţia împreună cu părintele Picu Nicolae şi credincioşii din Constanţa au construit ansamblul pe care acum, în mod abuziv, o instituţie doreşte să-l naţionalzeze ca în perioada comunistă.

Există foarte multe biserici care nu sunt în proprietatea instituţiilor bisericeşti, precum bisericile din instituţiile militare, din spitale, din universităţi şi cele construite de alte persoane juridice private sau publice.

Biserica Sfântul Mina a fost construită pentru a ajuta persoanele nevoiaşe şi pentru a fi o biserică misionară în oraşul Constanţa, iar cel care este ctitorul acesteia este caterisit pentru că asociaţia „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina” nu a donat proprietăţile pe care timp de 20 de ani le-a edificat cu multă trudă.

În acest moment, părintele Nicolae Picu se află în Italia pentru un tratament medical şi de odihnă sufletească în urma linşării publice făcute de cei care ar trebui să fie reprezentanţii Bisericii.

Tot în numele „dragostei” acestor reprezentanţi, părintelui Picu Nicolae i-au fost înaintate plângeri penale de către autorităţile bisericeşti.

Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi!

Asociaţia „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina”

 

CONCURS DE JURNALISM (15 martie – 15 mai 2013)

Premiile “Gabriel Constantinescu”

Asociaţia “Rost” organizează prima ediţie a Premiilor “Gabriel Constantinescu” pentru jurnalism de opinie, în perioada 15 martie – 15 mai 2013.

Concursul este primul de acest fel în România. Niciodată nu a mai fost făcut un concurs exclusiv pentru texte de opinie şi nici pe tema Dreptei.

Am hotărît ca Premiile să poarte numele lui Gabriel Constantinescu, pentru că acesta a fost o personalitate reper a Dreptei creştine culturale de la noi.

Născut în 1921, fiu al scriitorului sibian Paul Constant (1895-1981), Gabriel Constantinescu a fost ofiţer în vechea armată regală a României şi a trecut prin toate „vămile” odioasei istorii a secolului XX: frontul de Răsărit, prizonieratul la ruşi, temniţele comuniste din România şi domiciliul obligatoriu în Bărăgan, marginalizarea socio-profesională (după întoarcerea la Sibiu din 1962, a lucrat ani de zile la încărcat ciment!) şi permanentele hărţuieli ale Securităţii de pînă în 1989.

În ianuarie 1990 a întemeiat la Sibiu revista Puncte cardinale, care a apărut fără întrerupere timp de 20 ani şi al cărei director a fost pînă cînd s-a mutat la cele veşinice, la 6 martie 2010.

Pentru Gabriel Constantinescu Dreapta nu este o simplă opţiune politică, ci în primul rînd o bună aşezare în existenţă. O Dreaptă românească autentică şi cu adevărat primenitoare nu va căpăta contur şi consistenţă decît atunci cînd, urmînd modelul uman întruchipat de un Gabriel Constantinescu şi de cei din aceeaşi plămadă, va şti să se ridice jertfelnic de la ideologie la asumare existenţială.

Temă

Articolele trebuie să abordeze tema Dreptei, dar subiectele sînt la libera alegere a participanţilor (evenimente recente, elemente doctrinare, istorie etc).

Participanţi

Sînt invitaţi să participe toţi cei care consideră că au talent, pricepere şi ceva de spus despre Dreapta, fără nici o condiţie legată de vîrstă, experienţă în presă, profesie, ocupaţie etc.

Fiecare participant poate intra în concurs cu cel mult trei texte.

Articole

Speciile publicistice admise în concurs sînt: eseul, analiza şi comentariul.

Textele trimise pentru concurs trebuie scrise exclusiv pentru www.rostonline.ro. Nu se admite apariţia lor în alte publicaţii (pe hîrtie sau online), site-uri sau bloguri în timpul perioadei de concurs. Încălcarea acestei reguli atrage după sine eliminarea din concurs.

Textele trebuie să aibă minimum 5.000 şi maximum 20.000 de semne (cu spaţii).

Textele vor fi trimise pe adresa revistarost@gmail.com, începînd cu data de 15 martie 2013. Articolele eligibile pentru concurs vor fi publicate pe site-ul www.rostonline.ro, pe măsură ce vor fi primite de juriu şi vor avea avizul acestuia. Înscrierile în concurs se fac pînă pe 15 mai 2013 inclusiv, prin trimiterea pe e-mail a textului, însoţit de prezentarea autorului.

Asociaţia “Rost” îşi rezervă dreptul de a utiliza articolele înscrise în concurs pentru a realiza materiale publicitare şi în media, precum şi de a le reproduce, sub orice formă, pentru promovarea Premiilor “Gabriel Constantinescu” şi a ideilor Dreptei.

Înscriere

Fiecare articol trebuie trimis individual, însoţit de o prezentare a autorului (nume, prenume, vîrstă, domiciliu, seria şi numărul C.I., profesie, ocupaţie, loc de muncă, volume publicate [dacă este cazul] şi fotografie).

După ce trimit articolul, participanţii vor primi un e-mail de confirmare. Numai din acest moment, aceştia sînt consideraţi ca fiind participanţi la concurs. Nu se vor trimite e-mailuri de confirmare a eligibilităţii articolelor înscrise în concurs.

Criterii de evaluare

Membrii juriului vor evalua articolele în baza următoarelor criterii:

• utilitatea şi relevanţa conţinutului pentru publicul interesat de Dreapta

• capacitatea de a capta şi de a susţine interesul cititorului

• originalitate (alegerea subiectului, tratarea subiectului, poziţia adoptată etc.)

• capacitatea de documentare

• calitatea redactării: limbaj, lizibilitate şi structură

Juriul

Juriul este alcătuit din Răzvan Codrescu (preşedinte), Dan Stanca, Sorin Lavric, Cristi Pantelimon şi Claudiu Târziu.

Jurizarea se va face pînă la 31 mai a.c.

Desemnarea câştigătorilor

Lista cu cei nominalizaţi la Premiile “Gabriel Constantinescu” va fi făcută publică la 31 mai a.c., pe site-ul www.rostonline.ro.

Premierea se va face în cadrul unui eveniment special pe 4 iunie a.c.

Premii

Pentru fiecare categorie (eseu, analiză şi comentariu) se va acorda cîte un premiu în valoare de 300 de euro.

De asemenea, se va acorda şi un premiu de popularitate, în valoare de 300 de euro, textului care va primi cele mai multe like-uri pe Facebook (toate textele sînt postate automat pe pagina de Facebook a Rost).

Textele premiate şi cele nominalizate vor apărea într-un volum (tipărit) despre Dreapta, pînă la sfîrşitul acestui an.

Declaraţie de confidenţialitate

Datele personale ale concurenţilor vor fi înregistrate şi procesate doar pentru a asigura gestionarea candidaturilor. Aceste informaţii sînt tratate în conformitate cu legislaţia privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Datele sînt înregistrate şi păstrate cît este necesar, în contextul participării la concurs.

Numele, profesia, ocupaţia şi eventualele lucrări publicate de concurenţi vor fi făcute publice într-o scurtă prezentare care va însoţi articolul publicat.

Iubeşte-i pe amândoi!

Manifestul „Marşului pentru Viaţă” – 23 martie 2013

În fiecare an, mii de oameni din întreaga ţară participă la „Marşul pentru Viaţă” – cel mai mare eveniment public pentru protejarea vieţii din România.
În 2013 sunt aşteptaţi la marş toţi cei care cred că dreptul la viaţă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, iar dragostea şi compasiunea faţă de o mamă şi copilul ei reprezintă cea mai frumoasă formă de implicare socială şi civică.
Femeile merită să fie sprijinite personal, dar şi pe plan social şi politic, prin promovarea unor legi care să uşureze povara financiară a maternităţii, să promoveze educaţia pentru familie, să faciliteze adopţia în interesul copilului şi să facă accesibilă consilierea în criză de sarcină.
Cu toţii ştim cât de important este pentru o femeie să fie ascultată şi ajutată. În timp ce tu citeşti acest manifest, mii de femei trec printr-o stare de criză din cauza unei sarcini şi au nevoie de un sprijin dezinteresat.
Tu poţi face ceva pentru ele. Dacă preţuieşti femeia, preţuieşte şi copilul ei. Dacă vrei să ajuţi femeia, ajută şi copilul ei. Dacă iubeşti femeia, iubeşte şi copilul ei. Iubeşte-i pe amândoi!


Asumă, ajută, adoptă!
Vino pe 23 martie la Marşul pentru Viaţă!
www.marsulpentruviata.ro

Trinitas TV: Reportaj despre Mănăstirea Diaconeşti - Bacău

La mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” din Diaconeşti – Bacău simţi mîna lui Dumnezeu pe creştet. Forţa rugăciunii, darurile artistice şi osîrdia pentru lucrarea intelectuală ale obştii fac ca numele locului să aibă rezonanţa unui clopot de argint. De mai mulţi ani, această mănăstire a devenit un reper al lumii noastre ortodoxe. 

Ne bucurăm că şi televiziunea Trinitas, a Patriarhiei Române, a găsit de cuviinţă să facă un popas duhovnicesc la Diaconeşti. Şi nădăjduim ca acest reportaj tv să fie folositor pentru mulţi credincioşi. 

Protest la Palatul Parlamentului împotriva actelor de identitate electronice

În vederea conştientizării de către populaţie a riscurilor la care se expun prin acceptarea cardului electronic de sănătate, prin introducerea programului de informatizare a sănătăţii şi în general prin acceptarea actelor electronice (biometrice), Asociaţia Dreptate şi Adevăr organizează în data de 14 martie 2013, începând cu ora 12.00 şi până la ora 17.00, o acţiune de protest autorizată. Acţiunea va avea loc la Palatul Parlamentului, în alveola de lângă Parcul Izvor. ApLR îşi cheamă simpatizanţii şi membrii să popularizeze acest miting şi să participe activ alături de toţi cei care consideră că datele noastre medicale nu trebuie expuse riscurilor majore reprezentate de atacurile cibernetice şi traficul de organe şi nici divulgării lor prin lărgirea accesului unor persoane necunoscute, altele decât medicul curant, la informaţiile medicale şi personale care vor fi, de acum încolo, înregistrate într-o bază de date centralizată, anulându-se secretul profesional, confidenţialitatea şi dreptul la viaţă intimă şi privată a cetăţenilor români. Toţi cei care consideră că actele de identitate electronice, paşapoartele biometrice şi orice act electronic (cu cip) le încalcă drepturile cetăţeneşti, că le invadează intimitatea şi viaţa privată sunt chemaţi să ni se alăture şi să-şi exprime dezacordul pe 14 martie 2013, ora 12.00 la Palatul Parlamentului, în alveola de lângă Parcul Izvor.

Sursa

Reportaj despre Sfinţii Închisorilor (VIDEO INTEGRAL)

Un film foarte bun, care poate stîrni interesul multora nu numai asupra Sfinţilor din închisorile comuniste, ci şi pentru istoria noastră recentă. Cine ştie, poate mai capătă curaj şi Sfîntul Sinod al Bisericii noastre.

Pentru că despre Mişcarea Legionară s-a vorbit puţin în acest reportaj (e bine aşa, căci altminteri exista riscul unei acoperiri a subiectului de controversele politice), vedeţi în completare emisiunea de mai jos, realizată de Ioan Şolea cu dl Răzvan Codrescu. Este, în opinia mea, o sinteză corectă a istoriei Mişcării Legionare. În felul acesta, veţi înţelege mai bine de ce se teme Sfîntul Sinod să-i canonizeze pe neomartirii şi mărturisitorii români din temniţele comuniste (foarte mulţi, poate covîrşitoarea majoritate, proveniţi din rîndul legionarilor) şi cine se opune aflării adevărului (cu nuanţe sau fără).

Răzvan Codrescu despre Mişcarea Legionară

razvan codrescu de cuvintedintaceri

Dialoguri despre raportul credinţă-raţiune

Editura "Lumea Credinţei" vă invită marţi, 12 martie a.c., ora 18.00, în str. Dumbrava Roşie nr. 2 (lîngă Grădina Icoanei), la lansarea volumului Credinţă şi raţiune. Dialoguri, contradicţii, împăcări, de Mihail Neamţu. Vor prezenta cartea Teodor Baconschi, Dan C. Mihăilescu, Mihail Neamţu şi Răzvan Bucuroiu.

Credinţă şi raţiune: nimic prea mult

Zadarnic ar fi un cuvânt rezumativ tocmai în deschiderea  unei cărţi  precum aceasta, care chiar merită să fie citită. Ea merită o lectură exhaustivă nu doar pentru că relaţia credinţă/raţiune a primit un răspuns creator din partea fiecărei generaţii, ci şi pentru că interlocutorii aleşi de Mihail Neamţu – fie ei români sau de alte neamuri – sunt oameni care au ceva de spus în materie. Personalităţi de formaţie teologică, spirituală sau intelectuali cu vast exerciţiu umanistic, aceşti mărturisitori abili sunt iscodiţi pe marginea unei dialectici care şi-a găsit deopotrivă expresii fertile (de la Tertullian şi Augustin, până la scolastici sau Pascal) şi fundături durabile (mai ales în veacul nostru, sfâşiat între fideism şi agnosticism).

Cartea nu ascunde un manual, nici un tratat şi cu atât mai puţin un catehism sau un demers prozelitistic. Ea îşi ţine făgăduiala afişată pe copertă: un şir de dialoguri vii – chiar dacă evident lucrate a posteriori – între oameni care nu asupresc inteligenţa cititorului cu imperative dogmatice, preferând să-şi definească mult mai discret propriul credo, în normala desfăşurare a drumului printre lecturi, experienţe, poziţionări conceptuale şi chestionări de sine. Raportul credinţă-raţiune include, transcende, se divide, acceptă rând pe rând controversa, concilierea şi telescopajul critic. Oricine a reflectat, trăind o căutare religioasă, ori a căutat răspunsuri la întrebarea „pe ce cale Îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu”, se va regăsi aici, redescoperindu-şi simultan intuiţiile şi decepţiile, dar şi momentele fericite sau temeiurile de acum asumate.

E grozavă povara secolelor de dispută pe marginea acestui tandem noţional inseparabil şi insolubil. Căci, aşa cum spune Thomas de Aquino, şi credinţa e cunoaştere, numai că nu directă, ci graţie mărturisirii Altcuiva, care este Dumnezeu însuşi. Simetric, raţiunea cunoscătoare – oricât s-ar pretinde de exactă – are o inevitabilă componentă de credinţă prestabilită (în ştiinţă, în facultatea raţiunii umane, într-o teorie, un model sau o paradigmă epistemologică). Disocierea – şi mai ales contrapunerea – celor doi termeni este deci relativă... la ea însăşi.

Tema ratio et fides comportă multiple armonice: intelectualism vs pietism, elitism vs religiozitate populară, culturalism vs mistică (supra)naturală, autonomie vs teonomie, scientism vs intuiţionism, cunoaştere pozitivă vs cunoaştere apofatică, empirism vs spiritualism, progresism vs fundamentalism etc. Unii ar putea remarca, simplificând, că Modernitatea a despărţit cele două noţiuni, încurajând apariţia unor tipuri polare: raţionalistul din spiţa lui Toma Necrediniosul („cred numai ce pot atinge”), în opoziţie cu „toţi ceilalţi” încă adepţi, sub o formă sau alta, a convingerii că orice cunoaştere spirituală vine de sus, prin har, iluminare, transă, extaz, droguri halucinogene, ritualuri şi alte ieşiri din real pe baza unui reţetar magico-religios, deopotrivă liturgic şi teurgic. E totuşi ceva judicios în acest reducţionism, căci omul de pe stradă pare, astăzi, scindat: fie crede că nu poţi crede, fie „crede fără să cerceteze”, deşi faimosul îndemn nu are vreo bază biblică sau patristică, aşa cum s-a remarcat de atâtea ori. Spre tot mai grava noastră confuzie, pomenita simplificare e depăşită în fel şi chip de realitatea socio-psihologică a credinţei şi raţiunii contemporane: ca şi alţi nietzscheeni, Cioran e mai aproape de nucleul incandescenţei mistice decât iezuitul paleontolog Teilhard de Chardin... aşa cum radicalii eshatologişti, de seama unui Seraphim Rose, sunt foarte riguroşi în logica lor demonstrativă... Cu alte cuvinte, meciul la care asistăm nu e între ţuţiana „babă nespălată pe picioare”, care găseşte absolutul căzând la icoană, şi teologul apostat printre sofisticării erudite ori speculaţii cu aere de aggiornamento. Adevărata bătălie se dă între o raţiune fărâmiţată în mii de cioburi, din cauza progresului nelimitat al libertăţii, şi o credinţă care, „emancipată” de sub magisteriul Bisericii, se ipostaziază proteic, la purtător...

Aş încheia scurta predoslovie la volumul întocmit de Mihail Neamţu cu propriul răspuns la o întrebare necesară: este Ortodoxia contemporană capabilă să gestioneze complexitatea la care s-a ridicat deja raportul credinţă-raţiune ? Da, în măsura în care soluţiile Noului Testament  (mai ales la Sf. Pavel şi Sf. Ioan) plus cascada exegezei patristice răsăritene constituie un tezaur doctrinar care nu s-a epuizat în timp: e suficient să fie fructificat onest, într-un limbaj care să lase prezentului ce-i al prezentului. Nu, de vreme ce autorii ortodocşi de azi sunt, cu mici excepţii provocatoare (în stilul lui Yannaras) sau monastice (în tradiţia Sfântului Siluan Athonitul, la care s-a ataşat şi Pr. Rafail Noica) – nişte conservatori mimetici sau nişte vulgarizatori fără vlagă ai unor mode şi curente apusene demult... apuse. Dacă frontul teologic al Bisericii noastre se dovedeşte excesiv de „păstrător”, apare pericolul ca ea să nu mai ştie (de) ce păstrează, sau acela de a salva doar accesoriul formal. Tot aşa cum „deschiderea” programatică naşte riscul pierderii de sine, printre vorbele altora, demult dezrădăcinate din matca adevărului revelat. Oricum, „nimic prea mult-ul” oracolului delphic, reluat în scrierile Părinţilor cappadocieni, este mai mult decât nimic, dacă vizăm justa măsură a lucrurilor, fie ele raţionale sau percepute ca atare.

Vă doresc aşadar o lectură folositoare prin moderaţie, pentru că incitantă sunt sigur că va fi...

Teodor Baconschi 

Apel umanitar: "Puşculiţa Sarei"

Reportaj cutremurător! Mii de preoţi şi credincioşi martiri, condamnaţi pentru credinţă, au fost ucişi în închisorile comuniste

Cea mai premiată producţie a Antenei 3, emisiunea de anchete şi reportaje – "În Premieră cu Carmen Avram"– a revenit duminică, 3 martie, cu un nou sezon.

Echipa emisiunii "În Premieră" a prezentat un reportaj referitor la tăcerea suspectă care învăluie un subiect delicat: miile de preoţi şi de credincioşi martiri ucişi în închisorile comuniste.

"Unii dintre aceştia au caracteristici de sfinţi şi chiar sunt cinstiţi ca atare de prelaţi şi mii de români cu credinţă în Dumnezeu. Însă cineva vrea neapărat să păstreze tăcerea asupra acestui fenomen şi, mai ales, ignoră demersurile care s-au făcut de către unele cercuri ale Bisericii, pentru canonizarea martirilor. Mai grav, adevărul despre ce s-a întâmplat cu oamenii condamnaţi pentru credinţă e în continuare ascuns, victimele zac şi astăzi în gropi comune, neidentificate, în număr necunoscut şi fără cruci la căpătâi', spune Carmen Avram.

Echipa "În premieră" a aflat cine vrea să ascundă adevărul şi ce interese se află în spatele acestei tăceri.

Vezi AICI ediţia integrală a emisiunii "În Premieră cu Carmen Avram"

Numele răufăcătorului

Site-ul Asociaţiei Rost este din nou online, datorită priceperii şi dăruirii lui Sorin Gheaţă, căruia ţin să-i mulţumesc public. [A nu se confunda site-ul organizaţiei cu www.rostonline.ro, care este platforma noastră de reacţie rapidă şi care a funcţionat în tot timpul asta, prin osîrdia aceluiaşi Sorin Gheaţă.]
Aşa după cum unii dintre dvs. ştiţi, site-ul Asociaţiei a fost victima unei acţiuni abuzive din partea celor care ni-l găzduiau, drept pentru care nu aţi putut să-l accesaţi timp de două săptămîni. Am depăşit momentul, însă mai sînt rubrici care nu au putut fi recuperate. În cel mai scurt timp, vom repune conţinutul lor pe site.
Aşadar, vă rugăm să aveţi îngăduinţă dacă se întîmplă să nu găsiţi ce căutaţi în mod expres. Reveniţi!
Şi dacă tot am pomenit numele celui care ne-a ajutat, să spun şi numele răufăcătorului: Mihnea Nicolescu. Omul ăsta, deşi a fost plătit de un sponsor al nostru ca să ne construiască şi să ne găzduiască site-ul, mi-a pretins o sumă neruşinată, 1.000 de euro, ca să ne permită mutarea site-ului pe alt server. Evident, nu am avut cu el nici un contract care să prevadă vreo plată drept despăgubire dacă ne mutăm site-ul pe un alt server. Explicaţia gestului său, nerostită dar evidentă: primea nişte bani anual de la sponsorul nostru pentru site, iar dacă nu mai găzduia site-ul nu mai lua bani.
Pentru că nu am cedat tentativei de escrocare, a închis site-ul şi a refuzat să ne dea informaţiile (texte şi fotografii) care sînt proprietatea Asociaţiei Rost. A crezut că în felul ăsta ne strînge cu uşa şi ne ia banii. Trecînd peste suma nejustificat de mare, nu-i puteam da banii din principiu. Aşa că, deocamdată, am pus online site-ul în forma pe care am putut să o recuperăm, iar în curînd vom face un site nou, modern şi funcţional, pentru că ăsta a fost cam prăfuit de la naştere (dar, stiti, calul de dar nu se caută la dinţi). 
Mihnea Nicolescu este manager la Xpress Advertising srl şi este băgat şi în www.egazduire.ro şi www.etipardigital.ro.
Vă spun numele şi afacerile lui ca să-l ocoliţi, dacă nu vreţi să vă treziţi cu bătăi de cap. Şi ca să-i mulţumiţi pentru că nu veţi avea acces la arhiva revistei Rost încă o vreme, sper nu prea lungă.

Pr. VASILE GORDON - "Cât rămânem în dragoste, nu putem greşi"

Părintele Vasile Gordon (n. 1954) este unul dintre cei mai iubiţi preoţi de către tinerii din Bucureşti.
Cu vorba sa blândă, în care se mai simt inflexiunile limbii ţăranilor ardeleni din zona Bistriţei-Năsăud, unde îşi are obârşia, cu smerenia sa autentică şi cu dragostea pe care o revarsă peste toţi cei care îl caută, părintele Vasile a câştigat multe inimi pentru Hristos. Slujitor la Biserica Sf. Ilie-Gorgani, este şi profesor de Omiletică şi Catehetică la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" a Univer­sităţii Bucu­reşti. Aşadar, un interlocutor cum nu se poate mai potrivit pentru a afla durerile duhovniceşti ale tine­retului de azi.

"...cred că marile proble­me sufleteşti ale tinerilor de azi se împart în două: comune şi personale. Între problemele "comu­ne" se nu­­mă­ră cele pe care le trăieşte tot ro­mânul, indiferent de vârstă: nesi­guranţa locului de muncă, lipsa unui suport încurajator din partea mai-marilor zilei, mass media care mai mult dezinfor­mea­ză, decât in­formează, o istorie a neamului încă plină de neadevăruri etc. Aceste probleme şi altele ase­menea se răs­frâng apoi, malefic, în viaţa per­so­nală: neîncre­derea în oameni şi, ade­sea, în sine, absenţa unei moti­vaţii pentru studiu şi mun­că, în ge­neral, teama de a întemeia familii, din lipsa unor con­diţii mini­me de trai, adoptarea unui stil de viaţă străin de bunele noastre tradi­ţii, din cauza unei propagande no­cive făcute în nu­mele libertăţii, ca homosexua­litatea, religiile de tip "new age", o sumedenie de aşa-zise noi mişcări religioase, consumul de droguri şi alcool, desfrâul la drumul mare, inclusiv la vârste incredibil de mici."

"...tinerii vor să gă­sească o cale de îmbu­nătăţire a vie­ţii, adesea după o perioadă întu­necată de că­­deri şi experienţe dureroase. Îl cau­tă pe Dum­nezeu, dar şi un inter­locutor gata să le ofere timp ca să-i asculte, să le răspundă unor între­bări, să le dea un sfat. Acesta e du­hovnicul. Trep­tat, ei reali­zează că au nevoie de curăţire şi că duhov­nicul e sin­gurul învestit cu puterea de a dezlega păca­tele, une­ori ini­maginabil de grele şi împovă­ră­toare. După spo­ve­danie, îi vezi cum se schimbă, parcă învie. Deodată, chipul li se înseninează, devin încrezători, gata să mute munţii din loc."

"Relaţia dintre creş­tini trebuie să fie una de dra­goste, iar acolo unde este dra­goste, mereu se vor găsi cuvântul, tonul şi abor­da­rea potrivite. Dragostea să se răs­frângă dinspre cler, în gene­ral, şi ierarhie către popor, şi in­vers. Cât rămânem în dragoste, nu putem greşi. Altfel, degeaba ne facem un discurs meşteşugit, dacă nu avem dragoste pentru cei cărora îl adre­săm. El nu va prinde."

"Tinerii se confruntă, în ge­neral, cu mai multe ispite, neputin­ţe şi piedici, decât oamenii maturi. Con­sta­tăm asta la spovedanii, mai ales. Nu întâmplător, la o rugă­ciune de la Sfântul Maslu, auzim expresia "pă­catele tinereţilor noas­tre nu le pomeni, Doamne!". Să nu uităm, însă, că marea majoritate a mărtu­ri­sitorilor creştini români din închisorile comuniste erau tineri, foarte tineri! Să nu uităm, mai ales, că e plin calendarul de sfinţi, mu­cenici şi muceniţe, care şi-au dat viaţa pen­­tru Hristos la vârste foarte tinere, dove­dind o înţe­lepciune şi o maturitate care adesea le depă­şeau pe ale bătrânilor."

Citiţi interviul integral în Formula As!