Am mai vorbit si alta data despre nevrednicia romaneasca. Adica despre toate acele uriciuni de caracter si de comportament care ne trag in jos si individual, si comunitar: lipsa de seriozitate, nerespectarea cuvintului dat, munca-n dorul lelii sau chiar neprofesionalismul criminal, mica ciupeala sau coruptia fara limite, dusul cu vorba, neasumarea responsabilitatii, birfa imunda, ignorarea oricarui reper de normalitate, absenta demnitatii, ipocrizia etc. etc. Aceste defecte, pe care le ingaduim cu o usurinta prosteasca, au facut din numele de roman o injuratura (si pentru asta pot depune marturie romanii din emigratie), iar tara in care traim sa fie considerata de mina a paispea.
Am mai incercat si personal, si prin intermediul revistei ROST, pe care o conduc, sa arat ca pina nu vom intelege sa ne vindecam de aceste tare, nu vom fi nici respectabili, nici eficienti. Insa, la noi cind spui astfel de adevaruri esti imediat pus la stilpul infamiei. Nu ne place sa aflam adevarul. Preferam sa ne iluzionam ca sintem geniali, generosi, ospitalieri, ce mai, un popor grozav, care numai din pricina altora nu are o istorie mare si o cultura de care sa se tina seama. Patriotismul este confundat cu ascunderea mizeriei sub pres. Prietenul Razvan Codrescu este ultimul care a incasat acuzatii dintre cele mai stupide pentru un articol pe aceasta tema.
Ar cam fi timpul sa ne trezim. Realitatea ne demonstreaza zilnic ca sintem mici si uriti din toate punctele de vedere.
Iata trei exemple din ultima saptamina:
1. Scandalul mitei pentru doi fosti ministri, Remes si Muresan. O poveste atit de josnica si cu implicatii atit de grave (de la coruptia propriu-zisa pina la felul in care a iesit in public toata tarasenia), mai rar.
2. Sotia unui coleg de la Romania Libera a murit cu zile intr-un spital din Bucuresti, iar medicii n-au fost in stare nici sa-i faca formele legale cum se cuvine pentru ca trupul neinsufletit sa fie necropsiat si inhumat; asa incit familia are parte de o suferinta in plus, luptindu-se zile in sir cu birocratia.
3. Firma UPC Astral, care asigura – chipurile - servicii de televiziune prin cablu, internet si telefonie isi bate joc de clienti. In ultima vreme, intreruperile conexiunii la internet si de semnal pentru televizior au devenit frecvente. Vezi Doamne, firma face lucrari de imbunatatire a serviciilor. In fapt, mai tare strica treaba. Necazul este ca nici nu ai unde sesiza neajunsurile, intrucit la orice ora ai suna la dispeceratul firmei si in orice zi, de cite ori vrei, iti raspunde mereu un robot care fie te tine pe fir (deci, platesti “convorbirea”) fara sa-ti dea legatura cu vreo persoana, fie iti transmite ca “toti operatorii sint ocupati” si sa revii. Atentie, firma Astral a fost preluata de o companie americana, dar pentru ea lucreaza tot romani.
Ma opresc aici cu exemplele, pentru ca lista este infinita. Si va recomand ca, inainte de a ma apostrofa, sa va ginditi la cite experiente similare ati trait (in care ati suferit din pricina nepriceperii, rautatii, prostiei sau a indiferentei unor oameni), a cui e vina si care sint mecanismele sociale care ne-au adus intr-un asemenea hal, daca vreodata am fost altfel. Poate ca daca ne vom dumiri asupra acestor realitati vom gasi si solutii de indreptare si astfel sa ne facem viata mai usoara.
Postări
