Ziua Naţională
Dacă prezentul ne e becisnic, să ne plecăm cu smerenie şi recunoştinţă în faţa jertfei înaintaşilor noştri. Pentru asta e Ziua Naţională. România din 2010 nu mai e cea de la 1918, dar poate redeveni. Să ne amintim de cei care au fost vrednici să strângă între aceleaşi hotare toate ţinuturile româneşti şi să ne luăm din pilda lor puterea pentru a înfăptui idealul generaţiei noastre: refacerea României Mari. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom izbîndi.
7 Comentários:
Mulțumesc, Camarade!
Domnul să te binecuvânteze!
Domnul să binecuvânteze Dacia Hiperboreană Nemuritoare!
Domnul să binecuvânteze jertfele înaintașilor noștri! Ei trăiesc într-o Permanentă Prezeță în cugetele noastre! A acelora care Daci simțindu-ne, vedem Moartea ca o Nuntire cu Veșnicia!
Prezent!!!
Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu Faptele Noastre vom izbavi! La Multi Ani!
De la urmasul lui Iulius Capsalius, din nemuritoarea Roma care se regaseste freatic in spiritul constructiv al romanilor liberi, aduc binecuvantari de la Petru pentru Andrei si doriri de bine. Ave Romania, morituri te salutant! (Hai Romania, muraturile te saluta!)
Romani zicem, eroi spunem!(Salut roman, brat drept intins, figura darza!)
Absint!
Dumnezeule!!! Dacia Hiperboriana :))
Pe mine ma amuza ca am fost identificat drept camarad al dacilor hiperboreeni. Sau asta era o hiperbola de lup singuratic care urla la luna? :)))))
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti, si nu numai de Ziua Nationala, ca multa nevoie mai avem.
Nu-i rau :)
Si chiar mai impresionant suna Grigore Lese ascultat spre exemplu la ICR Venetia. Am amintiri deosebite.
Altfel, minunat 1 Decembrie am trait cand eram studenta, mergand la colindat in secuime.
Asa ca sa ne dorim o Romanie a tuturor romanilor si mai mult decat atat, o Romanie a valorilor crestine, pentru toti romanii de pretutindeni.
Ziua Nationala nu poate fi decat posomorata, cum este si Istoria Romanilor, striviti de trei imperii deznationalizante. A serba 1 Decembrie 1918 este un mod de a pastra ce ne-a mai ramas, de a spera, daca nu si in recuperarea Basarabiei, cel putin intr-o unitate culturala si sufleteasca a tuturor romanilor, de la Nistru pân' la Tisa şi de la Toronto pân' la Sydney.
Trimiteți un comentariu