Apel către... moderatori

Un apel către moderatorii de televiziune, făcut de Andrei Pleşu, pe care îl consider îndreptăţit:

„Stimaţi moderatori! Înainte de a intra în emisiune, amintiţi-vă de limitele exacte ale rolului dumneavoastră. Nu sunteţi nici experţi în domeniiile invitaţilor dumneavoastră, nici procurori, nici înţelepţii cetăţii, nici copiii ei minune. În general, nu v-aţi distins nici prin mari fapte, nici prin mari texte, care să legitimeze aroganţa, postura de diriginţi ai neamului, stilul casant, nerăbdarea partizană. Sunteţi gazde. Adică nişte domni binevoitori şi nişte doamne gentile, atenţi la bunele maniere şi preocupaţi să întreţină conversaţia, colocvialitatea, atmosfera de symposion destins şi fertil. De asemenea, sunteţi, prin vocaţie, intermediari şi moaşe. Treaba dumneavoastră e să mediaţi între invitaţi, opinii şi temperamente diverse şi să conduceţi discuţia în aşa fel încât, în cele din urmă, telespectatorul să vadă născându-se un adevăr, o idee, o temă de meditaţie. Nu tenebrosul Marte ar trebui să fie patronul dumneavoastră, ci Socrate. Cu un asemenea model, ar fi de dorit să vă simţiţi îndemnaţi la nobleţe şi inteligenţă, la ironie fină nu la retorsiunea barbară, la umor şi nu la băşcălia de tarabă. N-aveţi voie să fiţi partizani, să aveţi cine ştie ce trăiri private, să daţi de pământ, sau să-i neglijaţi, pe cei care au răspuns amabil invitaţiei dumneavoastră. E de preferat, de altfel, să nu chemaţi în studiou inşi pe care îi detestaţi. Probabil că nu veţi avea tăria să vă ţineţi firea şi veţi ajunge, inevitabil, la râcă şi mitocănie. Nu vorbiţi în acelaşi timp cu invitaţii dumneavoastră şi, în nici un caz nu vorbiţi mai mult decât ei. Nu răspundeţi singuri la întrebările pe care le puneţi. Nu arboraţi ştaiful ministerial al dlui Răzvan Dumitrescu, volubilitatea tălâmbă a dnei Firea, sau măcăiala isterică a dnei Grecu. Toate se învecineză, în ultimă analiză, cu ridicolul. Aveţi, e drept, o scuză: uneori, şi să vreţi să vă purtaţi mai bine, n-aveţi cu cine...“