Poemele săptămînii (3)
Boală iute
de Gheorghe Păun
Tinereţe, iute boală,
Prea uşor curabilă,
Cu aorta în răscoală,
Vremea reciclabilă,
Stele adunate-n poală,
Arderii contabilă.
Boală iute, tinereţe,
Aripă, corabie,
Dimineţii dând bineţe,
Sus în coş, pe gabie,
Piruete îndrăzneţe
Pe tăiş de sabie.
Tinereţe, boală iute,
Timpul cum te-nfulecă,
Ruginiuri neştiute
Pleoapa îţi întunecă
Înspre întomnate cute
Velele-ţi alunecă.
Tinereţe, iute boală,
Lungi-te-ai, s-ajungi mortală!
Drumul
de Gheorghe Chiţimuş
Neştiind să citesc în urmele
pe care-mi duc paşii –
trăiesc viaţa care-n mine
să scrie nu vrea. Cu glas de
clopot cântă de sărbători
tăcerea celorlalte zile.
Dimineaţa străbatem drumul
spre victorie –
seara, drumul spre casă.
A fost
de George Astaloş
a fost
explozie de aripi
răzvrătite
şi de penaj febril
rupt de-nălţimi
icar de miere
aversă de lumină
avalanşă solară
ai fost
chiar tu.
Postări
Cu ingaduinta ta si a cititorilor, un mic poem dintre cele pe care as vrea candva sa le public:
Mergem mereu pe drumul neştiut
Prin întuneric nepătruns, întindem mâna
După capătul nopţii
Şi-n jur, la dreapta şi la stânga
Trec pe lângă noi alte vieţi
Se irosesc alte iubiri, se nasc copii
Ce-şi plâng copilăria
Şi timpul ce-i înşeală
Alte lumini ne mângâie,
Ne-orbesc şi pier
Doar întunericul netulburat
Rămâne stranie tovărăşie
Ne naştem singuri, murim singuri
Şi-odată cu noi moare câte-un pic
Din singurătatea celorlalţi
Cine mă poate mântui
De nu va muri cu mine?
@ Paul:
Asa, domnule, scoateti poezia din voi :) Ma bucur. Poate facem un club pe blog (deocamdata). Stii ideea mea: poezia face lumea mai buna.
pata
Cand m-am nascut
am primit in dar o pata
cu un nume ciudat
care era binecuvantata….
se numea inima,
am luat-o,m-am jucat cu ea,
apoi am impaturat-o,
iar mai tarziu,pe ea
ti-am daruit-o tie
ai luat-o,te-ai uitat ca la nea
te-ai mai si jucat cu ea!
Iar apoi ai aruncat-o…
cu remuscari,cu stapaniri de sine,
mi-am ridicat-o,
am impaturat-o
si n-am mai dat-o.
Cu respect
dle Tarziu, poate va intereseaza; ce inseamna sa faci treaba si sa nu vii cu petarde..distributiste:
http://mercatus.org/video/challenging-institutional-analysis-and-development-bloomington-school
numai bine!
Sorine, Sorine,
mi s-a pus pata pe tine... :)
Desi nu ma prea pricep, am scris candva, in liceu, si versuri. Atunci m-am apropiat de Biserica. Am ales 1.Zbor si 2.Despre jertfa sinadajduiesc sa nu fi plagiat pe nimeni.
1. De unde se nasc izvoarele
De-acolo esti tu,
Unde se preling mii de glasuri
peste pietre de flacari.
In curgerea lor,
mormintele sunt carti deschise
ce-asteapta sa fie citite.
(5 oct 1996)
2. Si-am luat
oasele risipite de vanturi
in cele patru roze
deopotriva
si le-am pus frumos
pe un piedestal de codru
intr-un altar cu miresme
din veac.
Si-am luat sangele
care ramasese curs
intre toate punctele
acestea cardinale
si l-am asezat frumos
imbracat in miruri de brad
tot undeva in codru.
Si-am luat
aripile mesterului Manole
care ramasesera
ca-ntr-un muzeu
adapostite cu grija,
intr-o constiinta, iar
alaturi era un izvor
facator de minuni.
Si le-am pus pe acestea
tocmai in varful muntelui
poate, cine stie
va mai avea vreodata
nevoie mesterul de ele
si va fi mai usor
sa-si ia zborul de aici.
Iar cele trei fluiere
le-am lasat in continuare
la capataiul celui
mioritic, mort mult prea tanar.
Nici nu s-ar fi putut gasi
un loc mai bun.
Mai ramasesera
cativa voievozi si sfinti
si martirii.
Acestia isi gasisera
singuri locul
pe la schituri si pe la manastiri
si pe la divine temelii
de tara si de credinta.
oricum nici nu poate fi vorba
de indrazneala de-a te atinge
de ei pana nu a venit ceasul.
Iata cate ceva despre jertfa.
(25 oct 1995)
As adauga si eu un poem, de Haig Acterian, care se potriveste cu aceasta perioada a Postului Mare:
"Chemare"
Aud fîlfîind dumnezei în zbor;
mă cheamă în taină un alb sobor.
Cădelniţe fumegă har spre zări;
chemare în larguri din larg de mări.
Mă cheamă trei glasuri zorind prin vrăji
cînd îngeri purtînd depărtări par străji.
Olog pe poteca leproasă zac.
Cu graiul luminii încep să tac.
În azima zilei cu teamă pasc.
Din hrubele rugii hulubii nasc.
Ridică-mă. Gol sunt şi fără ţel.
Şi unge-mă, Doamne. Dă-mi nimb de-oţel.
Dă raza de veci unui nou măslin;
în numele Sfintei Treimi, amin.
@ Paul Slayer Grigoriu
Felicitari! Foarte evocativ...
Bravo Paul, bun poem!
Rău de frumuseţe
de Nichita Stanescu
Nu spun că a fost un noroc
că te-am născut.
Spun numai că a fost o minune.
Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poţi.
Mie mi s-a dus viaţa,
ţie ţi s-a dus norocul.
Nu spun decât atâta,
că noi doi am trăit
pe globul pământesc.
Convertire...
Privesc la viata asta toata
Si ma cufund in bucuria ei,
As vrea ca viata mea intreaga sa Fie dor si cantec,
in ansamblul ei.
Demult priveam in nevazuturi,
In lucruri dureroase si urate,
Intelegeam atunci ca totul e lumina, nesurprizand cu duhul ca ele sunt doar niste
percepte mohorate.
Si oarecand, demult,
Am fost surprins placut,
De o iubire unica-suava, ce-a reusind sa ma gateasca simplu,
spre singura si-devarata viata.
Dar timpul a trecut de-atunci,
Si-acum privesc in urma mea cu bucurie,
Chiar daca la un moment dat, in raportarea cu tot lucrul bun,
mi-era rusine.
Acum, cu un curaj nebanuit,
Ma-nvalui in lumina lina,
Nadajduind doar spre frumos si farmecul divin ce-a reusint candva, pe orice om
sa-l il surprinda...
sa scoatem poezia din noi, bun indemn :)
ma inscriu si eu in clubul iubitorilor de poezie de pe blogul lui Claudiu :)
Trimiteți un comentariu