SOV cam recunoaşte că îngroapă Cotidianul. Cu mîna lui Nistorescu

Am mai spus că deciziile luate de Cornel Nistorescu la Cotidianul sînt sinucigaşe. Nu faci zob o echipă, fără să ai alta pregătită, cu care să o înlocuieşti, decît dacă vrei să tragi obloanele. Iar el a făcut asta cu o furie inimaginabilă. În plus, a dovedit o lipsă de viziune incredibilă şi că nu are nici o strategie, acţionînd sub impulsul nervilor şi al momentului.

Prea puţini patroni, în general, şi încă mai puţini "moguli" de presă înţeleg că oamenii sînt cei mai importanţi într-o afacere. Ei tratează angajaţii după ideologia comunistă: ca pe un capital, deci ca pe ceva de care poţi face rost şi care poate fi înlocuit oricînd. Or, pentru cei care chiar se pricep la resurse umane, este foarte clar că un angajat bun se formează în timp, că un specialist se păstrează greu şi că trebuie să ai grijă să-l fidelizezi, dacă ţii la afacerea ta.

Ce continuă să mă uimească este că nici şefii de ziare nu pricep o realitate aşa de simplă. Nistorescu, cel puţin, s-a purtat mereu ca un vechil pe moşie, cu un dispreţ total faţă de oameni. Şi cu toate astea o vreme a avut echipă bună lîngă el. În 2004 însă s-au îndepărtat de el pînă şi cei mai fideli oameni, cum au fost Dan Turturică sau Dan Badea.

Vântu s-a jucat cu oamenii. Cum a făcut pe vremuri cu trustul Monitorul şi Curentul. A omorît acel trust, surprinzător, după ce investise enorm. Acum a investit major în Realitatea-Caţavencu, deci şi în Cotidianul. I-a plăcut să aibă cei mai buni oameni, sau numele cele mai grele în panoplie. Şi le-a avut. (Mă rog, în cazul Cotidianul, echipa a fost formată exclusiv de caţavenci, înainte de preluarea ziarului de către Vântu - şi, după părerea mea, a fost la un moment dat cea mai tare echipă din presa centrală. Poate pentru că era în majoritate formată din ziarişti foşti în provincie - voi reveni asupra subiectului, fiindcă merită.)

Problema lui Vântu este că nu a ştiut să-şi aleagă oamenii potriviţi în posturile potrivite. Degeaba a avut ziariştii cei mai buni, dacă a preferat ca la Cotidianul, de pildă, să schimbe vreo şapte echipe de conducere, nimerind numai o dată sau de două ori oamenii potriviţi, şi atunci i-a înlocuit.

Acum, e limpede că Vântu nu mai vrea să piardă bani la Cotidianul. Nu mai crede în viitorul cotidianelor generaliste. Poate că n-a crezut niciodată şi doar şi-a făcut moftul de a patrona un ziar de calitate pentru un timp. Ziar pe care acum se pare că vrea să-l închidă. Însă, ca şi altă dată, evită să-şi asume responsabilitatea. Şi îl lasă pe Nistorescu să o facă. Încă nu-mi dau seama dacă Nistorescu ştie că i s-a întins o capcănă, sau dacă şi-a luat de la bun început misiunea asta conştient (Dar în acest caz, trebuie să fi fost foarte bine plătit ca să accepte să rămînă în istoria presei drept groparul unuia dintre cele mai interesante ziare româneşti).