Cazul Danion Vasile

În plin Postul Paştilor, tânărul teolog Danion Vasile a iscat o mare tulburare în Biserică pe tema calendarului. În mai multe ieşiri publice, el a susţinut că Biserica Ortodoxă Română este apostată din pricina adoptării calendarului pe "stil nou", că sîntem sub anatemele Sinoadelor din vechime, că, din această pricină, credincioşii din BOR se pot mîntui numai prin excepţie, că marii noştri duhovnici mutaţi la Domnul Cleopa Ilie şi Arsenie Boca au minţit în privinţa calendarului nou... Pledoaria sa este una vădit anti-BOR şi pro-stilistă. Cu alte cuvinte, dacă vrei mîntuire, ieşi din BOR şi intri în una din facţiunile de "stil vechi". Lucru la care se pare că i-a şi îndemnat pe unii preoţi, care l-au invitat să conferenţieze în oraşele lor.

Grav este că, în demersul său, Danion Vasile s-a folosit de numele părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, şi de citate trunchiate şi/sau interpretate în manieră proprie din Părinţi ai Bisericii şi din unii intelectuali mărturisitori interbelici.

Atitudinea lui Danion Vasile compromite şi campania pentru cunoaşterea şi canonizarea sfinţilor din temniţele comuniste, în care s-a implicat. Dacă BOR, din care fac parte aceşti sfinţi, este apostată, nici ei nu sînt sfinţi. Cum poate susţine Danion două idei care se anulează reciproc?

O serie de persoane, între care preoţi şi teologi mireni, şi de organizaţii au criticat poziţia lui Danion în termeni duri. La acestea, Danion a dat un răspuns care, în opinia mea, mai mult îl acuză decît îl scuză.

Am amînat să scriu ceva pe acest subiect şi pentru că nu am vrut să contribui la amplificarea tulburării înaintea Învierii Domnului, şi pentru că am încercat să mă dumiresc în privinţa a ce a spus cu adevărat Danion şi de ce a spus. Pentru că l-am considerat mereu un om de bună credinţă, chiar dacă deseori am avut alte păreri decît el.

[Urmărind dezbaterea, am observat, între altele, că a fost atacat şi de unii dintre cei cu care odinioară făcea echipă şi că a fost lăsat singur şi de cei care îi împărtăşesc în continuare vederile (şi care l-au scos în faţă).]

Dacă Danion este cinstit sufleteşte, cum îl cred, şi a devenit unealta unui curent zelotist şi schismatic din greşeală, sau dintr-o rîvnă fără judecată, nădăjduiesc să primească de Sus puterea de a-şi recunoaşte eroarea şi de a redeveni un bun lucrător în via Domnului.

Astăzi, fraţii de la Război întru Cuvînt publică o analiză ale cărei concluzii mi se par pertinente şi de natură să pună punct discuţiei pe tema calendarului:

1. sa intelegem ca schimbarea calendarului a fost o decizie nepotrivita Traditiei ortodoxe, provenita dintr-un duh ne-patristic de innoire, dar ca..
2. - esentiala este pastrarea Pascaliei randuita de Sfintii Parinti si sobornicitatea praznuirii,
3. - ca trebuie sa ne opunem atat tentativelor ecumeniste de schimbare a datei Pastilor cat si derivelor zelotist-schismatice, ambele fiind pericole care duc la acelasi rezultat, parasirea Bisericii si tradarea Predaniei,
4. - ca Biserica Ortodoxa Romana are Pascalia randuita de Sfintii Parinti si este Biserica Deplina, cu Har Deplin, cu Taine Depline, cu ierarhi martiri (episcopul Grigorie Leu e doar unul dintre ei), preoti sfinti marturisitori (Ilie Lacatusu, Daniil-Sandu Tudor, Gherasim Iscu, Ilarion Felea, Marcu Dumitru, Gheorghe Calciu, si cati altii…), martiri (Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu s.a.) si mari cuviosi (Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Ioanichie Balan, etc, etc, etc. – nenumarati!) si mari duhovnici contemporani (Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu) toti acestia fiind roade vadite ale Duhului care nu se impiedica de un calendar care e gresit in parte,
5. - ca Duhul sfinteste chiar si cu acest calendar gresit, dovada fiind sfintirea Agheasmei Mari de la Boboteaza,
6. - ca daca vrem sa avem, cu adevarat, parte cu Sfintii Inchisorilor, trebuie sa le urmam pilda pana la capat, ramanand in Biserica si lasand putregaiul ecumenist sa se taie singur din Trupul lui Hristos.