De ce să votez?

În democraţia noastră originală am avut două momente în care nu mi-am putut exercita dreptul la vot: în turul doi al alegerilor prezidenţiale din anul 2000, cînd aveam de ales între Iliescu şi Vadim, şi în alegerile locale din acest an, cînd n-am avut pe cine alege, cu toată bunăvoinţa de care am fost în stare. Nu pot alege între cancer şi lepră, între ticăloşie şi nebunie, între corupţie şi prostie.
Totuşi, pe toate canalele media, sîntem îndemnaţi să mergem la vot; cică votul nostru contează. Sînt convins, dar pentru cine contează? Pentru noi, alegătorii, nu cred.
Poate cineva să-mi explice de ce ar trebui să votez cu PSD în detrimentul PD-L, sau cu PD-L în dauna PNL, ori cu PNL contra celorlalţi? Îmi poate da cineva un argument rezonabil să o aleg pe Elena Udrea, de la PD-L, şi nu pe Cătălin Zmărăndescu al PNG-ului (vorbind generic, nu neapărat că aceştia ar candida unul contra celuilalt, dar ei sînt expresiile relevante ale „ofertei electorale”)?
Politicienii, prin aparatul lor de propagandă în care sînt integrate televiziuni şi ziare, ne cer să votăm ca să îi legitimăm şi să validăm un simulacru de democraţie. Este exact ca în comunism: şi atunci eram chemaţi la vot, dar rezultatul era cunoscut dinainte. Şi acum rezultatul – în sensul său cel mai larg – este previzibil, pentru că, oricine ar cîştiga, nu este nici o diferenţă. Politicile mari ne vin astăzi de la Bruxelles, precum odinioară erau emanate de la Moscova. Iar politicile strict locale servesc interesele unor grupuri, nu sînt centrate pe interesul general al cetăţenilor.
Un amic îmi spunea aseară că merită să votez cu PD-L doar ca să rămână în vigoare cota unică de impozitare de 16%, care a adus mari beneficii României. Da, acesta este un argument. Cota asta într-adevăr a înviorat economia. Dar mi se pare prea puţin pentru a da ţara, prin votul meu, pe mîna unor inşi la fel de lipsiţi de scrupule, de orientare ideologică, de doctrină şi de bun-simţ ca şi contracandidaţii lor. În plus, cred că alegerile nu vor fi cîştigate de un singur partid şi că vom avea un nou guvern de alianţă. Probabil că va fi un guvern PSD-PNL. Or nu cred că PNL şi PSD sînt chiar atît de oarbe încît să nu realizeze că e necesară menţinerea cotei unice. Măcar pentru că se gîndesc la clienţii lor politici. Ca să nu mai vorbesc de sigurările pe care le-au dat că vor păstra şi ele cota, în ciuda zbaterilor bătrînului comunist Iliescu – din pricina căruia România a fost de cîteva ori în pragul războiului civil şi în primejdia colapsului.
Părere mea este că astăzi trebuie sancţionată clasa politică în integralitatea sa. Şi singura modalitate ce ne-a rămas este absenteismul. Cu cît va fi un absenteism mai mare, cu atît clasa politică va fi mai lipsită de legitimitate. Nu-i totuna să fii ales în urma votului a 20% sau de 70% din electorat.
Altminteri, votul nostru, dat în silă, fără convingere, din obligaţie sau din „simţ civic” (ce prostie! ca şi cum ai fi un bun cetăţean dacă hotărăşti să-ţi dai viaţa pe mîna unor impostori cu bună ştiinţă) nu face decît să legitimeze un sistem fals, corupt, putred şi dăunător.