Mitropolitul Corneanu nu se pocăieşte, ci aşteaptă să ne smintim cu toţii
Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, a acordat un interviu despre împărtăşirea sa cu greco-catolicii revistei italiane Il Regno (nr. 16, p. 517-518). Textul a fost preluat de Lumea Credinţei. Ierarhul ortodox spune răspicat că nu se pocăieşte şi că astfel de gesturi ar trebui repetate, până când s-ar ajunge la "intercomuniune".
Sfântul Sinod a decis să nu-l pedepsească pe ÎPS Nicolae pentru derapajul său de la învăţătura de credinţă ortodoxă şi de la disciplina canonică, sub cuvânt că ierarhul s-a căit. De asemenea, Sf. Sinod a comunicat că, în cazul unui nou gest de această factură, nu va mai dovedi aceeaşi clemenţă, ameninţând cu caterisirea vinovatului. Declaraţiile mitropolitului Corneanu nu fac decât să întreţină tulburarea în Biserică şi sunt de natură să incite la erezie. După opinia mea, se cuvine ca Sinodul să discute de urgenţă acest caz.
Redau în continuare interviul. Sublinierile îmi aparţin. (C.T.)
- Eminenţă, recapitulez pe scurt faptele care au condus la frământarea lumii creştine. Duminică. 25 mai 2008, la Timişoara (România) a fost sfinţită noua biserică greco-catolică dedicată Sfintei Fecioare Maria, regina păcii şi a unităţii. Slujba a fost oficiată de episcopul greco-catolic de Lugoj, Alexandru Mesian. La slujbă a fost prezent nunţiul în România, arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano şi episcopul latin de Timişoara mons. Martin Roos împreună cu câţiva preoţi şi în prezenţa unei mulţimi de credincioşi. Cu această ocazie, v-aţi apropiat de sfânta împărtăşanie şi v-aţi cuminecat. Episodul a declanşat uimirea şi a avut un ecou vast, existând voci pro şi contra scandalului. A plouat cu critici. A intervenit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în data de 8-9 iulie (cf. Il Regno, nr. 12, 2008, 369). Dar, cum a decurs cu adevărat acest episod?
- Nu este vorba de o condamnare din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum s-a spus şi s-a scris, ci de o luare de poziţie menită să stabilească termenii corecţi în ceea ce priveşte problema intercomuniunii. Pentru a clarifica anumite puncte, Sinodul a spus că relaţiile între Bisericile noastre, Catolică şi Ortodoxă, decurg bine, dar că nu am ajuns încă la intercomuniune. Cel puţin acum. Şi, pentru acest motiv, Sfântul Sinod a vrut să clarifice faptul că deşi relaţiile dintre Bisericile noastre sunt foarte strânse, nu suntem încă în gradul de a consimţi intercomuniunea. Cu siguranţă, este vorba de o etapă reală spre care ne îndreptăm. Prin urmare, nu este vorba de o condamnare a gestului meu, ci s-a simţit nevoia unei clarificări, reafirmând că, pentru moment, cu toate că Bisericile s-au apropiat foarte mult, nu au ajuns încă la intercomuniune".
UN IMPULS, UN IMBOLD
- Aţi explicat credincioşilor gestul dumneavoastră definindu-l „un sentiment de fraternitate faţă de unitatea creştinilor". Ce aţi intenţionat să spuneţi?
- Este vorba de un gest plin de sentimente. După cum se ştie, am participat la liturghia greco-catolicilor. În Biserica nou sfinţită, majoritatea creştinilor, după cum am observat, era constituită de credincioşi care luau parte de obicei la liturghia oficiată în catedrala ortodoxă. Era o stare de mare fraternitate. Cunoşteam credincioşii greco-catolici şi îi simţeam fraţi. Când a venit momentul cuminecării, în interior aproape că am simţit un impuls, un imbold, care m-a condus spre împărtăşania euharistică. Un gest spontan, neprevăzut. În acel moment nu am mai avut discernământ, nu am mai calculat consecinţele. Eram prins în vâltoarea evenimentului.
Ştiam că romano-catolicii şi ortodocşii nu ajunseseră încă la intercomuniune, dar m-am lăsat purtat de o intensă emoţie. Din punctul de vedere al disciplinei canonice a Bisericii mele, care corespunde cu cea a Bisericii catolice în ce priveşte episcopii şi preoţii, este evident că acel gest nu trebuia să-l fac. Nu le-am impus niciodată credincioşilor mei să se împărtăşească cu catolicii. Repet, este vorba de un gest spontan. Există anumite momente, condiţii particulare, într-un climat de intensă spiritualitate, în care suntem determinaţi să facem gesturi curajoase".
- Dar, în consecinţă, se creează impresia că a sosit momentul, în anumite circumstanţe, să se facă un asemenea gest?
- Cred că asemenea gesturi pot fi repetate pentru a se ajunge, într-un anumit moment, la intercomuniune, deoarece este absolut normal ca să se ajungă şi la acel punct. Între cele două Biserici nu există diferenţe dogmatice. Am trăit impresia că Bisericile noastre sunt surori şi că toţi credincioşii Bisericilor noastre sunt, între ei, fraţi şi surori. Prin urmare, intercomuniunea este o etapă.
- Problemă de disciplină, prin urmare, şi nu de dogmatică.
- S-au publicat în România studii, articole asupra intercomuniunii din cauza gestului meu. Au exista multe comentarii. Din punct de vedere canonic, sunt conştient că am comis o eroare, fără îndoială, dar este vorba de un imbold spontan, dictat de o circumstanţă particulară. Gestul meu.
- Aţi primit critici din partea episcopilor, monahilor, teologilor, credincioşilor?
- Din partea episcopilor, nici o critică. Nici unul dintre confraţii mei episcopi nu m-a atacat nici verbal, nici în scris. Am participat la şedinţa Sfântului Sinod, care a clarificat problema fără a intra în detalii. Sfântul Sinod a tratat cazul cu o anumită rapiditate. Numai Patriarhul, care a difuzat un comunicat de presă, a furnizat precizări în cazul meu. Din partea monahilor şi a mănăstirilor, am primit critici de la Muntele Athos. Nu puteau lipsi! Nu m-au surprins. Eu îmi văd de drum. Diferenţele vor fi depăşite privind spre Hristos. Trebuie să ţinem cont de normele canonice, dar idealul este să ajungem la intercomuniune. În ceea ce îi priveşte pe teologi, aşa cum am spus, intervin în dezbatere cu seriozitate şi cu conştiinţa că nu putem rămâne pentru totdeauna simpli observatori. În ceea ce îi priveşte pe credincioşi, a existat o manifestare a unor mii de persoane, care au aprobat gestul meu.
NOUL ORIZONT: FRATERNITATEA ECUMENICĂ
- Odată făcut acest gest, în plin scandal, v-aţi consultat şi cu patriarhul Daniel, care v-a fost vicar la Timişoara şi care, prin urmare, vă cunoaşte bine orientarea?
- Nu. Am avut o reuniune restrânsă a Sinodului într-o mănăstire din Moldova în iunie cu participarea mitropoliţilor. Am dat informaţii despre cele întâmplate, dar nu s-a luat nici o decizie în ceea ce mă priveşte, problema fiind pusă pe agenda şedinţei Sfântului Sinod din iulie. Ceea ce vreau să subliniez, fără a exagera lucrurile, este că problema mea a fost pusă pe ordinea de zi alături de cea a episcopului de Oradea care a concelebrat un botez (n.n. - slujba de sfinţire a Aghiazmei mari în ziua de Bobotează) cu episcopul greco-catolic. Am vorbit despre cazul meu, dar nici unul dintre membrii Sinodului nu a luat cuvântul. Nici unul nu a intervenit. Prin ridicarea mâinii s-a decis ca gestul meu să nu fie condamnat, cu o singură excepţie: cea a mitropolitului de Cluj, Bartolomeu Anania. Nu cunoştea exact ceea ce s-a întâmplat; a prezentat versiunea unui jurnal laic. Tăcere, în aula sinodală. Atunci, patriarhul a întrebat: care este părerea voastră? Toţi au tăcut din nou. Aşa a decurs.
Odată închisă şedinţa sinodală, Administraţia Patriarhiei a difuzat un comunicat, într-adevăr, un pic prea dur, în care se regăseau cuvinte precum „tulburare" în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, „neplăcere", „pocăinţă", „corecţie" (aici Corneanu surâde!!!). Sunt sincer: am manifestat neplăcerea mea pentru că gestul a suscitat scandal în mass-media. Totul aici. În mod evident, comunicatul Patriarhiei era îndreptat împotriva celor care aveau un ataşament binevoitor faţă de relaţiile cu catolicii. Dar şedinţa Sfântului Sinod s-a desfăşurat fără anateme, fără acuze, fără învinuiri. Înţeleg că este vorba de un moment mai dificil pentru Patriarhia Română, întrucât, fiind supusă la critici severe din partea unor Biserici ale Ortodoxiei, cum este cazul Bisericii Ruse, Bisericii sârbe şi a alteia. Între altele, s-a simţit obligat - dacă pot să mă exprim aşa - să facă ceva pentru a înfrunta criticile. Dar, rămâne faptul că acel comunicat a fost un pic prea dur.
- Preasfinţia voastră, vă simţiţi nevinovat?
- Da, în mod absolut. Acum furtuna a trecut. Cred că, pe moment, totul s-a terminat. Cel puţin aşa sper.
- Dar gestul rămâne.
- A, da. Gestul rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă.
- După Întrunirea rece de la Sibiu (cf. Il Regno nr. 16, 2007, 522ss) se aştepta un gest ca acesta şi a venit. Un gest spontan, profetic, fratern.
- La Timişoara, de ani buni se respiră un aer ecumenic. Avem relaţii strânse cu catolicii de ambele rituri. Dar, şi cu credincioşii de alte religii. Cu evreii, spre exemplu. Cu noii protestanţi. O spun mereu: noi avem nevoie nu doar de ecumenism, ci şi de fraternitate, care este ceva mai mult decât ecumenismul.
Fraternitatea presupune sentimente profunde, o masă în jurul căreia se stă pentru a frânge pâinea şi a împărtăşi aceiaşi credinţă. Se va ajunge la fraternitate pentru a depăşi orice tip de dificultăţi şi divergenţe. Va trebui să se ţină cont, în mod neîndoielnic, de situaţiile concrete; va trebui, în mod neîndoielnic, să se respecte normele canonice, dogmatice. Repet: nu ignor nici credinţa Bisericii mele, nici disciplina sa. Am făcut un gest „personal", dar doresc cu putere să fie un gest „comun". Gestul meu personal a fost motivat de puternica intensitatea a momentului de fraternitate, gestul comun va fi motivat de conştiinţa că fraternitatea naşte un astfel de gest. Eu rămân pe poziţia mea. Nu o pot schimba. Mă sprijin pe credinţa mea.
INTRECOMUNIUNE: VOM AJUNGE, VOM AJUNGE
- Un gest istoric?
- Exageraţi. A fost un gest spontan. Respect regulamentul Bisericii mele, disciplina, dar m-am aflat într-un moment cu totul excepţional, pe care l-am trăit cu o asemenea intensitate interioară încât am închis ochii. M-am aflat faţă în faţă cu misterul fraternităţii şi am fost acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt convins că vor mai trece mulţi ani pentru a ajunge la aceste gesturi. Abia, după aceea vor deveni normale.
Ca membru al Consiliului Ecumenic al Bisericilor am participat la atâtea discuţii referitoare la intercomuniune. S-a ajuns, în sfârşit, la documentul „Botez, Euharistie, Ministeriu" (BEM; EO 1/3032ss; cf. Il Regno nr. 15, 1982, 473). În limba română, cuvântul BEM înseamnă: a bea. Odată, în timpul unui prânz, un episcop s-a ridicat în picioare şi, înălţând paharul, a spus: „Bem! Bem!", „Să bem! Să bem!". Un moment de rumoare. De fapt, documentul merita să fie stropit din plin, deoarece în acesta noi, ortodocşii, recunoaştem validitatea Tainei Euharistiei administrată de catolici. Cu siguranţă, regulile disciplinare trebuie respectate. Dar, eu am trecut peste… (surâde). Oricum, nu vreau să-i împing pe alţii să repete gestul meu.
- Cineva a cerut anatema pentru acest gest.
- Nu sunt eretic… Trebuie să ajungem la intercomuniune, nu să trimitem lumea în iad!.
- Vă gândiţi la o întâlnire cu Patriarhul Daniel în lunile următoare?
- Numai dacă el doreşte, pentru că eu nu vreau să provoc întâlnirea. E un om foarte obiectiv şi s-a menţinut într-o poziţie echidistantă pe care o înţeleg foarte bine. Este aproape obligatoriu ca să procedeze astfel. Dar, repet că la Sfântul Sinod numai Bartolomeu Anania a dezlănţuit un atac, ceilalţi preferând tăcerea. Are un temperament un pic vulcanic, adesea agresiv. Ceilalţi mitropoliţi şi episcopi au preferat să nu se implice.
Interviu realizat de Francesca Strazzari
Postări
Am intalnit o muiere pe strada. Era frumoasa. Nu m-am putut abtine. Pentru moment am simtit ca imi pierd mintile. Nu ma pocaiesc. Sotia copii,familia.... M-am lasat purtat de val. Toti au tacut. Ce erau sa mai zica. A fost un gest spontan Pana la urma asa trebuie sa se intample. Iata viitorul!
De ce va mirati de nepocainta lui Nicolae?!!Sofronie in asa-zisa pocainta "multumeste celor care i-au fost alaturi si l-au incurajat"??!!iar sinodul cu exceptia Mitropolitului Bartolomeu ...,ce sinod,mascarada!
"lupul isi shimba parul dar naravul ba!Nicolae &Sofronie tot apostaziati raman chir daca sinodul a incercat o "inalbire ortodaxa"!Sofronie a multumit tuturor celor ce "si-au manifestat simpatia..."???simpatia fata de ce?cat e de frumos sau pentru lepadarea...
,,Trebuie să ţinem cont de normele canonice, dar idealul este să ajungem la intercomuniune."
Altfel spus intercomuniunea ar fi un canon ,,mai important" de respectat decat canoanele Traditiei ortodoxe.
Idealul nu este decat Hristos, iar a ajunge la El nu se poate decat cu ,,cenzura" autoimpusa a canoanelor.
Il "felicit" pe individul NICOLAE CORNEANU, pentru ca i-a mai dat o lectie Patriarhului Daniel. Corneanu a dovedit inca o data ca poate urina pe Biserica Ortodoxa fara sa i se intample ceva. Tare as vrea sa vad fetele ipocrite ale sinedristilor nostri care l-au sustinut pe Corneanu si Drincec in Ereticul Sinod din vara. Sunt tare curios sa stiu ce crede acum PS Justinian de la Baia Mare. Tare as vrea sa stiu de ce IPS TEOFAN si IPS ANDREI l-au tradat pe mitropolitul Bartolomeu si CREDINTA ORTODOXA. Ma intreb daca Biserica Ortodoxa Romana mai are nevoie de Sinod. La ce foloseste? Putem fi hoti, banditi, mincinosi, eretici, etc, pentru ca nu se intampla nimic. La Oradea SOFRONIE DRINCEC sta in acelasi palat cu Mihail vicarul protosinghel casatorit si nu se intampla nimic. Cica are binecuvantare dela mitropolitul LAURENTIU! Sofronie are si un exarh peste calugari iubaret de chefuri prin discotecile Oradiei. Mai nou Sofronie intineaza bisericile ortodoxe prin spectacole de opera si opereta. Ce a ajuns ORTODOXIA? Dar el are binecuvantare de la Patriarhie! Asa ca BOR va difila de acum cu acesti excroci pana ce Dumnezeu va interveni. Oare Patriarhul Daniel nu se gandeste ca luarea in brate a acestor aventurieri ii compromit tot patriarhatul?
Trebuie sa-i multumim lui NICOLAE CORNEANU ca ne aduce aminte prin acest interviu cat de lasi am fost cu totii ca am dat crezare SF. Sinod atunci cand i-a absolvit pe acesti indivizi care n-au nimic in comun cu Ortodoxia. Ierarhii nostri onesti culeg roadele lasitatii. Succes!
Stau si ma crucesc cum poate minti acest om in halul asta? Doamne pazeste-ne de acest fel de oameni!
In fapt doar foarte putini ierarhi(trei sau patru)nu s-au impartasit cu Sofronie si Corneanu la Bucuresti de Sfantul Dimitrie.A fost gestul urmat de cele mai infricosatoare semne, de la sutele de accidentari (peste patru sute dupa unele surse)provocate la coada(FAPT FARA PRECEDENT)inclusiv avorturi spontane, pana la caderea candelabrului din catedrala in duminica urmatoare sfintirii acesteia.Deci.....
Nu trebuie sa cadem in superstitie, nici in defetism. Dar trebuie sa fim constienti ca actualul Sinod este nu doar las si dezduhovnicit, ci de-a dreptul decerebrat. Numai niste muhaiele se puteau purta cu lipsa de responsabilitate cu care s-au purtat sinodalii nostri (cu exceptia Inaltului Bartolomeu) in aceasta situatie de o maxima gravitate. Frica de Daniel e mai mare in randul ierarhilor nostri decat frica de Dumnezeu! Am ajuns de-a valma, ierarhi si turma, atat rusinea Ortodoxiei contemporane, cat si rusinea propriei noastre traditii. Dumnezeu nu bate cu parul, dar bate cumplit, iar acesti oameni n-o vor sfarsi bine, caci ei deja nu se mai lupta cu alti oameni, ci cu Dumnezeu Insusi, a Caruia Biserica o talharesc zi de zi si ceas de ceas. Pana se va umple cupa maniei din cer, spre care degeaba se chinuiesc sa scuipe, ca scuipatii vin inapoi si tot pe ei ii acopera. Si va veni vremea sa se inece cu totii in propriul scuipat!
Pentru toti anonimii revoltati:
Din acest moment nu voi mai permite nici un comentariu de felul celui de la ora 00.22. Am inteles sa las sa se auda glasul multimii revoltate si sa permit sa se vada care este reactia in popor. Dar este de ajuns. Injuratura groasa si acuzatia teribila nu pot sluji indreptarii. Pe de alta parte, cind ele vin de la unii care isi ascund identitatea, aduc mai degraba a diversiuni.
Marturisirea credintei nu se face, iar lupta cea buna nu se duce la adapostul anonimatului.
In loc sa ne exprimam la adapostul blogurilor sau al anonimatului revolta, poate ca e necesar mai mult ca oricand sa luam inca o data atitudine, asa cum s-a facut inaintea Sinodului din iulie. Dle. Tarziu, nu credeti ca ar fi binevenit un nou memoriu catre Sf. Sinod din partea societatii civile, al manastirilor, si eventual sa atentionam si Sf. Munte de ce se intampla? Se impune un raspuns pe masura insolentei lui Corneanu.
@ Vlad:
Credeti ca un nou memoriu ar avea alt rezultat decit primul memoriu?
A fost cea mai ampla reactie din Biserica din ultimii 20 de ani, care a antrenat ong-uri, monahi si personalitati laice. Si Sinodul a decis ce-a crezut de cuviinta. Acum, daca Sinodul este inca viu duhovniceste si daca intr-adevar in prima faza s-a lasat inselat, ar trebui sa rezolve problema Corneanu.
Aveti dreptate, dle. Tarziu. Insa cred ca macar o "notificare" catre Patriarh nu ar strica, pentru a vedea ca laicatul din Romania a devenit hiper-activ si implicat.
Ma intreb, la cata dihonie a intrat intre ortodocsii anti-ecumenisti din iulie incoace si la cate racolari sau macar neutralizari a reusit sa faca PF-ul, cati vor mai semna un nou memoriu, daca ar fi sa fie, si cati nu vor incepe cu: "nu semnez daca pe lista este si cutare" sau "nu semnez pentru ca nu se zice si de calendarul cel nou, de canonizarea sfintilor inchisorilor, de... condamnarea comunismului, de... lupta impotriva coruptiei si de reforma invatamantului" (am exagerat ultimele exemple deliberat) sau "nu semnez pentru ca este o fraza care nu-mi place, ca eu as fi scris-o altfel sau fiindca e o virgula in plus".
Deocamdata noi suntem mai preocupati sa ducem razboiae fratricide, sa ne luptam in parte pana cand ne devoram complet. Stam si facem taxonomii si impartim mereu ortodocsii "in doua cete, in smintiti si in misei" (noi situandu-ne mereu in singura ceata neprihanita). Asa ca daca vant am semanat, cum sa ne asteptam sa culegem unitate? Fiecare actioneaza de capul lui si in legea lui, nu ne intereseaza sa ne adunam sub sfatul duhovnicilor in care toti avem incredere si pe care sa-i mai si ascultam, nu doar sa ne legitimam de la numele lor, sa-i tinem drept portdrapel prin care sa ne justificam inclusiv deraierile. Sa fim sinceri cu noi, e vina noastra ca am ajuns aici: pentru ca orgoliile dau pe dinafara, nu suportam sa fim contrazisi, sa fim indreptati de nimeni, ca imediat ne sare mustarul si ne zbarlim urat de tot. Isi asuma cineva vreo raspundere? Sigur ca nu. Ne-am asternut un viitor pe cinste, ca sa dormim bine de-acum. Ne raman numai blogurile personale pentru a ne mai racori din cand in cand, pret de 2-3 de zile, cand mai face cate un Cornean vreo nefacuta. Dupa care ne intoarcem la ale noastre. Or fi ierarhii "barbati ca toate femeile" (a zis-o parintele Proclu), dar si noi ajungem adesea niste tzatzici de sant, doar ca stim a barfi si a injura mai rafinat. Iertati-ma daca gresesc.
@ Adrian:
Sint convins ca gresiti in cea mai mare parte. Macar pt ca stiu destul de bine ce se intimpla in laicatul activ, sa zic asa.
Ca exista viziuni diferite nu e o tragedie. Ba chiar e firesc. Ca s-a terminat cu gindirea unica.
Ca mai exista si polemici sau mici frecusuri, sigur ca nu e confortabil, dar nici asta nu arata neapara "dezbinare". (Vedeti si marile "batalii" interbelice dintre teologii marcanti ai epocii).Sintem vii, ne sustinem punctul de vedere uneori cu un duh cam prea lumesc, dar cred ca mergem in aceeasi directie, chiar si pe trotuare diferite - cum spunea cineva.
Cred ca exagerati cu "razboaiele fratricide". Sa fim seriosi, unde ati vazut "singe pe pereti" ? :)
Cit despre viitor - el poate fi altul din clipa in clipa, nimic nu e batut in cuie, chiar si atunci cind orizontul e de tot inorat. Oricum ar fi, doar voia Domnului se face. Si inseamna ca meritam ceea ce ni se intimpla.
Dar, crestinul nadajduieste mereu, asa ca sa privim cu speranta, sa dovedim mai multa dragoste, sa ne intarim in credinta si lucrurile se vor schimba in bine. Doamne-ajuta!
Astia sunt ierarhii criptocomunisti care trebuiau schimbati imediat dupa revolutie, dar nu s-a facut nimic. Acum le ducem pacatele in spate.
Si asta e doar inceputul.
Am auzit pe cineva spunand ca noua catedrala a neamului care se va construi nu va avea catapeteasma, ci va fi construita in stil catolic. Era un preot avizat.....
Eu am auzit ca 80 % sau mai mult dintre ortodocsi nu se impartasesc . Ce poate fi mai grav de atat ? Intreb aceasta in conditiile in care vorbim de acel 3 % al "sectelor " ? Ce sa mai vorbim de catolici , masonerie ..etc..cand "rata e moarta in cotet " ? Sa-mi arate si mie cel mai cultivat blogger ortodox ca impartasania in sec. 1-10 nu era data IMEDIAT dupa spovedanie . Nu cumva impartasirea RARA este INOVATIA SECOLULUI ( sau secolelor ) ? Pt. a justifica energiile necreate s-a scotocit prin toata traditia rasariteana . Pt. a arata ca impartasirea deasa facuta de catolici este calea corecta ( si nu puricarea milimetru cu milimetru care oricum nu conteaza in economia meritului de a te impartasi pt. ca multi aud dar nu pricep ce se spune la Liturghie : nimeni nu e drept sa se impartaseasca .NIMENI . Punct . Fara comentarii . Fara exegeze de 2 lei . ) . De ce nu isi ia cineva "crucea" sa faca o istorie a euharistiei . Veti avea surprize mai ceva ca la andrea . Am scris aceasta pt. ca tot aud de canoane si traditie si sfinti si dai si pe dincolo .
De zeci de ani aud de toti parintii care mai de care . Chiar nu se prinde nimeni ca totul e un rasfat de bonton ? Nimeni nu va fi izbavit de NECUNOASTEREA SCRIPTURILOR . Timotei le cunostea de mic . Pt. ca ele putem gasi viata vesnica . Spunea un parinte de mare calibru . Asa cum Duhul Sfant s-a intrupat in Scriptura insufland Proorocii , mai tarziu Acelasi va face posibil Intruparea Fiului . Frumoasa paralela nu ? Chiar daca sectantii n-au habar de ea , ei totusi fac parca din fire un lucru bun : studiaza ASIDUU Scriptura . Post cu folos la cititul Scripturii . Exegezele Sfintilor nu sunt infailibile . Fiecare trebuie sa studieze . E o cerinta clara . Dar vad ca sunt mai frumoase discutiile despre laicat , politica ..etc...sunt mai de lume...mai vii , nu-i asa ? Cu parare de rau ....Daveed
Mitropolitul Corneanu contrazice cele hotarate de Sinod. Ba chiar o spune pe sleau > sinodul "m-a pocait", eu nici macarnu ma gandesc la una ca asta. E bine de repetat gestul meu > Sinodul, se vede treaba, nu prea are nimic de obiectat. Ce sa mai cred, Doamne?
Eu voi cere iesirea din eparhia Banatului, alta solutie nu am. Probabil ca in Ortodoxie, in acest mod, se va ajunge la transferuri de pastori de la penticostali ori baptisi, pentru ca au o predica patimasa si plagacioasa acesti indivizi. Multi nu vor avea chef sa fie considerati de propaganda masonoida drept niste talibani ortodoxisti, asa ca vor ramane fideli corneanului, care nu face acveste gesturi si declaratii in nume personal ci in numele Ortodoxiei ( ce e drept, omul a fost racolat de Secu si asezat pe jilt. Recunoasca-l Sinodul de Mitropolit, eu unul nu.
Trebuia caterisit. Se vede că avem un sf. sinod de EuroEpiscopi.
Dumnezeu sa ne fereasca sa cadem in aceeasi greseala!
Care este temeiul pt. care Cornenau trebuie sa fie caterisit ? Vreau sa aud si eu o opinie pertinenta . Canonul x , art. y care are acoperire asa si pe dincolo . Spun aceasta in ideea in care ar trebui sa dam la o parte politica medievala care a stat timp de un mileniu intre oameni . Si politica aceea e clara ca lumina zilei . Daca rasaritenii sunt asa corecti ar trebui sa studieze cu de-amanuntul Canonul 28 de la Calcedon . Vor vedea cum s-a ajuns la a 2 a Roma , termen de altfel sugestiv . Dorinta de Roma i-a captivat dintotdeauna . Nu tin partea apusenilorcaci au si bubele lor mari si multe . Insa tin sa arat ca a trecut vremea in care BOBORUL nu stia carte si orice lingau pacalea nestiutorii . Suntem in mileniul 3 . Informatia circula . Si destupa multe minti . Nu eu ii indemn pe oameni sa devina secularizati . Acest lucru se intampla de 3 secole . De ce ? Pt. ca oamenii au un simt care le sopteste in adanc cand se afla in fata imposturii . Sa asmuti saracii cu duhul impotriva celor cultivati doar ca sa justifici neputinta de a avea o viata spirituala autentica in spiritul evanghelistilor mi se pare genocid . Iar profetile de tot felul sunt prea trase de par ca sa le mai discut . Sunt rodul unei mari inculturi sau mai grav , inselari mentale .
Cornenau ca orice mare intelectual stie prea bine istoria bisericeasca . Ma intreb cati dintre cei care scriu impotriva lui o stiu la fel de bine . Foarte multi preoti incepand cu actualul Patriarh sunt foarte scoliti si incep sa puna piciorul in prag impotriva imposturii . Si asta deranjeaza "misticii" moderni . Ma uitam la spectacolul Canatu . Chiar a trebuit sa existe un asemenea caz ca sa ne dam seama ca medicina rezolva pe doemniul ei ceea ce slujbele nu rezolva ? Si nici nu ar fi asta rostul .Daca Dumnezeu vrea ma vindeca oricand , oriunde . Sa nu ajungem la mistificari ciudate . Vindecari se petrec in toata lumea . Sper ca nu ganditi ca acelea sunt de la al ca taciunele . In fine...cele bune sa se adune , cele rele sa se spele . Maranatha !
Sinodul a vorbit de un "semn de pocainta, de indreptatre" al Corneanului. A mintit, oare, Sinodul?
Secolul scolirii, estul salbatic, patriarh scolit, impartasiriea papei la iehovisti " ca sa nu ramana in urma cu stiinta", eventual. Ce spui, omule? Pai nu am nimic impotriva ca mitropolitul Corneanu sa se uneasca cu baptistii si catolicii, dar nu pe mine prostul si rasaritenul ce sunt sa ma bage in ast balci al ratacirilor. Argumente pertinente? Pai esti un" savant" dupa cum pui intrebarea.. Putem discuta, dar canoanele nu sunt un fel de cod penal cu recursuri si sali de judecata.
LA fel cum nu un mitropolit inseamna BO , la fel Colegiul Episcopilor are intaietate in deciziile unui papa . Nu asta ar fi problema ci una muuuult mai veche .Calcedonul , scumpi prieteni . Si nu numai . Ma opresc la cel mai de netagaduit . Care este cazul in care Papa s-a impartasit cu culte evanghelice ? Poate se gaseste un link pt. aceasta . In schimb cunosc un Papa care a condamnat comunismul spre deosebire de altii care ar fi fost indreptatiti sa o faca si care si dupa caderea lui tot satelit pravoslavnic ieste . A purta discutii cu alte culte este rodul unei minti luminate care stie ca nu poti ajunge la adevar decat discutand , facandu-te tuturor toate . Pe de alta parte s-ar putea sa ajungi la concluzia ca "ceilalti" au parti de adevar care tie ti-au cam lipsit de multisor datorita miilor de sfinti si sfintisori care aproape ca sufoca esenta Liturghiei apostolice . Si aici ma refer la rugaciunea libera in biserica care a fost inlocuita cu psalmi . Frumos dar departe de spiritul evanghelic . Catolicii au avut curajul sa recunoasca astfel de minusuri prin CV II . La rasariteni in schimb primeaza inertia . La unii dintre ei . Sunt mai importante acatsite , colive , stergare ..etc..decat studiul scripturii organizat in biserica in fiecare week-end . Mai nou ai mai induhovniciti se aduna intre ei , in propriile case ca sa se hraneasca spiritual . Mergeti de curiozitate la o biserica catolica si intrebati programul de catehizare . Ca sa vedeti seriozitatea . Altfel la noi e graitor nivelul .
P.S Daca canoanele nu sunt un fel de cod penal ( lucru cu care sunt de acord ) cum sa inteleg cuvantul caterisire ?
Vreau sa imi spuneti si mie unlucru simplu : de ce nici un mare dogmatist , canonist al BO nu a facut aprecieri pe marginea acestui caz ? Daca a facut si mi-a scapat mie as vrea sa stiu o astfel de parere .
Raspuns doar la unltimul pt ( pentru restul va spune dl Zubasku): pt ca batranul sa nu devina un caz, tocami el, ateul lui Dumnezeu.
Foarte bine face IPSS ca nu ii pare rau de ce a facut. Crestinismul nu sta intr-o lista de reguli langa care pui "tick" daca le indeplinesti sau un "x" daca nu le duci la bun sfarsit, ci in indeplinirea a ceea ce-ti dicteaza Dumnezeu in constiinta morala. pana la urma, Mantuitorul ne-a eiberat de neputinta si legalismul Legii Vechi.
la distanța câtorva ani , gestul IPS Corneanu a fost un gest profetic, timpul v-a mai trece peste noi și vom privi înapoi la acest gest istoric.
Trimiteți un comentariu