Tăcerea „mieilor”, bucuria gay-ilor
Trebuie să
recunoaştem că propaganda şi lobby-ul homosexualilor sînt foarte abile
şi teribil de eficiente. La noi, în cîţiva ani au reuşit nu numai să timoreze o
ţară întreagă, ci şi să îi pună într-o defensivă „vinovată” pe cei care se opun
politicii lor.
Aşa am ajuns în
situaţia incredibilă în care nu ei sînt obligaţi să ne explice cum îndrăznesc să
ceară ca un act anormal să fie recunoscut drept normal, ci noi,
heterosexualii, să motivăm de ce nu sîntem de acord cu homosexualitatea, cu
căsătoriile gay şi cu adopţiile de copii de către pederaşti. Noi sîntem
etichetaţi ca înapoiaţi, obtuzi, extremişti, nu ei, care se împerechează mai
rău ca dobitoacele.
Sîntem acuzaţi că
îi discriminăm, pentru că ne apărăm valorile.
„Dreptul” lor la
a-şi exiba comportamentul denaturat este mai presus de dreptul majorităţii la
decenţă.
Dacă spunem anormalităţii pe nume,
sîntem catalogaţi homofobi.
Să avem, totuşi, proprietatea
termenilor. Fobia este o “stare patologică de nelinişte şi de frică obsedantă,
lipsită de o cauză obiectivă sau precisă”, ca şi o “repulsie excesivă faţă de
ceva; aversiune nerezonabilă”. Or, în chestiune nu e vorba de aşa ceva. Nu
teama iraţională sau duşmănia faţă de cineva diferit determină atitudinile împotriva
homosexualităţii, ci inacceptabilele cerinţe ale homosexualilor. Dacă
activiştii homosexuali s-ar abţine de la periodicele ieşiri publice, prin care
urmăresc să ne impună o aberaţie sexuală drept standard de normalitate, nimeni
nu ar avea nimic cu ei.
Este de neînţeles
cum au izbutit homosexualii să facă din problema lor un punct de dezbatere pe
agenda publică, într-o societate în care peste 90% dintre cetăţeni se declară
creştini. În mod firesc, subiectul nici nu ar trebui deschis. Învăţătura
noastră de credinţă consideră această practică sexuală un păcat grav, de care
cei care se fac vinovaţi trebuie ajutaţi să scape cît mai repede. În creştinism,
fie el răsăritean sau apusean, nu există toleranţă pentru homosexualitate, ci
doar compasiune, ca pentru un suferind. Este vorba de aceeaşi înţelegere şi
milă ca pentru orice păcătos, indiferent de păcatul care îl munceşte. Omul
acela este beteag sufleteşte şi ajunge să-şi bată joc de trupul lui. Nu-l
pedepseşti pentru asta, dar nici nu poţi să-i spui să continue aşa, ori să-i
accepţi cererile aberante.
Imaginaţi-vă că
un depedent de droguri ar pretinde legalizarea stupefiantelor, ori un beţiv ar solicita
să i se permită prin lege să vină beat la serviciu, sau un alienat mintal ar insista
ca legiuitorul să-l declare sănătos şi să fie tratat ca atare, sau, în fine, un
zoofil şi-ar revendica dreptul de a întemeia o „familie” cu găina, oaia sau vaca
de care s-a „îndrăgostit”. Vi se par nişte ipoteze forţate? Ei, bine, acum 20
de ani şi homosexualitatea era privită la fel. Nici un om cu capul pe umeri nu
se referea la homosexuali decît ca la dezaxaţi, ca la unii care sînt în afara
normalităţii fie din pricina unei boli, fie din viciu. De altfel,
homosexualitatea a fost considerată boală psihică pînă în 1990, nu doar în
România. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a scos-o în acel an de pe lista de afecţiuni
psihice, iar astăzi statele europene sînt chemate să o elimine şi de pe lista
de patimi. Totuşi, sînt destui medici care continuă să trateze
homosexualitatea, cu rezultate spectaculoase, mergînd deseori pînă la
vindecarea pacienţilor. De asemenea, sînt tot mai mulţi homosexuali care au
renunţat la apucăturile lor, după ce şi-au găsit lecuirea în Biserică.
Apropo, remarc cu
tristeţe că Patriarhia Română nu găseşte de cuviinţă să intervină în dezbaterea
despre homosexualitate, care a bulversat lumea românească în ultimele
săptămîni. În mod inexplicabil, BOR tace pare-se cu program, de vreo cinci,
şase ani încoace, asupra acestei probleme. În fiecare an, homosexualii mai dau
un asalt asupra moralităţii publice şi a instituţiilor statului, încercînd să
mai cîştige o redută. Şi în fiecare an, Biserica noastră tace. De ce? Pînă
cînd? Nu realizează înalţii noştri ierarhi că „turma” are nevoie de un cuvînt
lămuritor? Şi că, dacă toţi vom tăcea, se va instala şi aici „urîciunea
pustiirii”?
Dacă puterea
duhovnicească nu face uz de autoritatea ei, într-o problemă de interes
naţional, să ne mai mirăm că Puterea politică este gata să cedeze presiunilor
şi ademenirilor venite dinspre lobby-ul homosexual?
Estimp,
activiştii pidosnici atrag în jocul lor pervers instituţiile de învăţămînt, ca
să ne strice copiii, să le inculce o mentalitate cu efecte îngrozitoare în timp.
Facultatea de
Istorie şi cea de Sociologie, din Universitatea Bucureşti, au renunţat să
găzduiască manifestări de propagandă homosexuală numai la protestul energic şi
bine motivat al unor organizaţii creştine. Însă, la Liceul bilingv „George Coşbuc”
din Capitală scandalul e în toi, după ce o serie de acţiuni pro-homo au fost
oprite, la opoziţia unor părinţi. Dar abia în cel de-al patrulea an de cînd
liceul desfăşoară astfel de acţiuni de promovare a homosexualităţii. Ministerul
Educaţiei şi Inspectoratul Şcolar Bucureşti au început o anchetă care vizează
conducerea instituţiei de învăţămînt şi pe principalul organizator al unei
parade gay, profesoara Roxana Marin (care s-a evidenţiat, la un moment
dat, ca actriţă într-o piesă cu titlul „Monoloagele vaginului” şi a cărei comunitate
nu cred să fie prea mîndră de înclinaţiile ei sexuale). Imediat activiştii
homosexuali au declanşat o campanie de presă pentru intimidarea autorităţilor. În
paralel, profesorii propagandişti ai homosexualităţii în liceu sînt pe cale
să-şi impună „viziunea” asupra întregului corp profesoral, cerîndu-le
colegilor lor să se solidarizeze şi să nu abandoneze „programele de apărare a
drepturilor omului”. Oamenii ăştia, fie sînt bolnavi, fie ticăloşi. Iar dacă
majoritatea va tăcea, laşă, comodă sau plătită, nu va fi scutită de consecinţe.
Probabil că, în
cele din urmă, părinţii care au sesizat porcăria de la „G. Coşbuc” vor fi
siliţi să-şi mute copiii la alte şcoli, ca şi cei care vor realiza că nu mai
pot avea încredere în pedagogia din acest liceu. Şi dacă se va întîmpla aşa,
înseamnă că majoritarii sînt împinşi spre ghetoizare, în vreme ce instituţiile
publice ale României creştine intră cu totul pe mîinile pederaştilor.
Asta aşteptăm?
12 Comentários:
Motivul pentru care atitudinea anti-homosexuala este etichetata drept fobie (homofobie)tine de o strategie diabolica. In felul acesta se acrediteaza ideea ca numai niste bolnavi psihici se pot opune homosexualitatii. Aceeasi strategie este aplicata de mult si in legatura cu asa zisa "xenofobie".
Radu Greuceanu
Ce ironie ca va cheama Tarziu, dvs. intelegeti intotdeuna mai tarziu.
@ Anonim:
Mama, ce mi-ati zis-o! Dar ce ati vrut sa spuneti? Ca daca e despre subiectul postarii, am cam scris de niste ani incoace, plus ca am organizat si citeva demonstratii de strada pentru familie.
Dar cine e in masura sa stabileasca normalitatea ca sa poti spune tu ca ei sunt anormali?
Poti spune ca sunt dizgratiosi pentru tine, nu pentru restul.
Poti spune ca nu esti de acord cu ei, nu ca toata lumea nu ar trebuii sa fie de acord cu ei.
Daca sunt in minoritate iar restul oamenilor sunt hetero, nu inseamna ca restul oamenilor reprezinta normalitatea.
Si nici cei care sunt botezati crestineste nu inseamna ca au vreo treaba cu crestinismul...
Asa ca hai sa nu generalizam... pentru ca nu e NIMENI in masura pe lumea asta sa defineasca cu exactitate ce comportament este normal.
Pe mine nu ma incanta ideea de "homosexual", dar nu voi striga vreodata in gura mare ca nu au dreptul sa aleaga ce sa faca cu viata lor.
Tu ai ales o femeie... esti anormal?
Sau te numesti singur normal ca ai facut ca restul oamenilor?
@ Sabrina Nedelcu:
Uşor cu relativismul pe scări, că ne rupem gîtul!
Normalitatea, nu numai în privinţa sexualităţii, e stabilită de mult, după criterii obiective, n-a aşteptat să mă nasc eu ca să o definesc.
Prin urmare, n-am decît să mă raportez la ea aşa cum ESTE. Dacă tu (ah, ador să fiu tutuit de necunoscuţi! de aceea mă şi grăbesc să răspund la fel) ai o problemă în a recunoaşte normalitatea, mă tem că eu unul nu te pot ajuta. Dar bate la uşa unui specialist, poate îţi găseşte leac. Succes!
Hmm deja imbecilii ideologizati au si dat buzna aici. Eu cred ca trebuie sa intelegem hiperactivitatea diverselor secte ale marxismului cultural intr-un cadru mai larg si cu bataie pe termen lung. In Romania electoratul traditional al stangii incepe sa moara ( nu este cinism, este o observatie obiectiva). Prin urmare stanga trebuie sa-si construiasca un nou bazin electoral. Si pentru ca electoratul tanar este in deriva, el trebuie cucerit cu alte metode si concentrat in jurul unor teme simple dar cu capacitate de atractie mare ( homosexualitate, protectia mediului etc.).
Sa vedem daca vor reusi! In ceea ce priveste ierarhia BOR decat sa reactioneze in maniera abracadabranta in care a facut-o in cazul incinerarii lui S Nicolaescu, mai bine sa taca. Reactiile Patriarhiei sunt specifice secolului XIX, nu timpurilor prezente si probabil ca nu vor face decat sa alimenteze arsenalul marxistilor culturali.
Ray Inferno
Draga frate, vazand reactiile vehemente venite din partea celor ce pot fi numiti ~marxisti culturali~ la adresa articolului pe care l-am publicat pe Blogurile Adevarul (Homosexualii-acesti frati ai mei rataciti in boala), am ajuns la concluzia ca cei din comunitatea LGBT nu suporta, saracii, nici macar mustrarea facuta cu iubire de aproapele. De fapt, incep sa cred ca ei nu doresc in primul rand sa fie considerati normali, ci vor mai ales, sa fie discriminati, sa fie victimizati. Altfel, ar ramane in cercul lor (pardon!) anonim, biete fapturi uitate si chinuite de patima. Ar fi interesant sa facem un studiu despre finantarile pe care le primesc ong-urile LGBT si ong-urile partenere lor din Romania pentru promovarea homosexualitatii si combaterea ~discriminarii sexuale~. Probabil ca adevarul este mult mai prozaic: este vorba de bani, pe langa patima respectiva, poate chiar de bani multi. Probabil ca cu cat esti ~mai discriminat~, cu atat este mai mare suma de bani primita de la generosi finantatori din strainatate (iarasi probabil si de la ong ale homosexualilor de acolo). Cred ca ar fi de folos sa ne folosim relatiile si sa aflam despre finantarile astea, sa mai facem un pic lumina in dosul (pardon!) cortinei (iarasi pardon!).
Dl.Dan Tapalaga, proaspat premiat de GDS, se tine de ceea ce stie mai bine, http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-14219532-adi-darabana-managerul-clubului-taranului-discuta-online-joi-ora-13-00.htm
Dl. Dan Tapalaga, un "tinar care promite", ca si dl. Darabana.
Oamenii acestia nu prea se duc pe la concerte, ci pe la "be unu", dar bat bine darabana.
@Sabrina
Cine stabileşte normalitatea? Păi o spune chiar firea! O relaţie între doi homosexuali este prin definiţie o relaţie închisă, autodistructivă cum ar veni, care prin fire (şi nu din discriminare) nu poate da naştere unei vieţi, nu poate menţine existenţa umană. În schimb, din căsătoria dintre bărbat şi femeie se nasc copii şi se menţine omenirea. Dacă nu din alte motive, măcar din acest motiv al autosusţinerii şi supravieţuirii are dreptul societatea să CONFIRME (nu să stabilească) normalitatea.
(Apoi, există studii care arată că homosexualii suferă de tulburări psihice serioase, de gânduri de suicid, etc. şi asta nu din cauza discriminării.)
Problema cu ei nu este că au sau nu dreptul să aleagă ce să facă cu viaţa lor, ci că tocmai ei sunt cei care ne impun ce să alegem să credem şi să acceptăm.
@ Marcel Radut Seliste
Aveti perfecta dreptate. Am vazut cu ochii mei, la MTR: nu erau mai mult de 10-15 rataciti acolo. Dar toti se legitimau si mergeau cu pieptul sus ca sunt "reprezentantii ambasadei SUA". De altfel, reprezentanta ambasadei SUA a si fost acolo, mandra ca sustine propaganda gay...
Mi-a fost clar ca aceasta mana de rataciti nu are cum sa fi reusit ceea ce-au reusit in ultimii ani. Se baga bani in ei, isi doresc sa fie considerati victime...
Felicitari Anna A. ! Ai dat cel mai bun argument pentru un criteriu de validare a normalitatii: normalitatea este data de capacitatea generarii si autosustinerii vietii. Asa cum a ucide este anormal, tot asa si a promova o deviere sexuala este un lucru anormal. Viata este norma a normalitatii. Bunaoara, astazi cand cumparam carnea de la magazin nu mai avem constiinta uciderii unui animal. Societatile vechi, in vremea carora nu existau supermarketuri, aveau o relatie directa cu sacrificarea animalelor pentru hrana. Si ca o dovada a anormalitatii sacrificiului vietii animale, acele societatii aveau rituri speciale prin care incercau sa-si impartaseasca "vina" cu insasi creatorul vietii poftindu-l sa guste din animalul sacrificat. Sau, mai tarziu, in crestinism au fost instaurate si sunt pana astazi inca, rituri de abtinere de la a manca produse de origine animala, postul. Tot in scopul de a prezerva viata indiferent de natura ei si din respect pentru viata. Insa, in "lumina ratiunii" moderne asemenea considerente sunt depasite. Oamenii de dinaintea epocii moderne erau primitivi, barbari, intunecati la minte, asa cum sunt catalogati toti cei care indraznesc sa aduca in discutie vreun criteriu de normalitate al firi. Din punctul lor de vedere nu exista normalitate ci doar constructe mentale, adica obiceiuri de gandire, care evident cu cat sunt mai vechi cu atata sunt mai rele si neacceptabile. Daca nu esti de acord cu, sa zicem, casatoria homosexuala, esti la fel cu aceeia care au sustinut sclavia sau rasismul etc. Toate crimele omenirii ti se imputa. Hilar, dar adevarat !
Domnilor,ho,mosexualitatea se practica din vremurile cele mai indepartate pana in zilele noastre si mult dupa aceea...
Stiti ca, mari personalitati ale lumii (imp[arati, regi, sefi de state, ministri, pictori, scriitori, artisti, filozofi, doctori etc.etc.) au fost homosexuali si care fapt nu i-a impiedicat pe multi dintre ei sa lase in urma valori culturale de neegalat.
Drept urmare, lasati patima fata de acesti semeni de ai nostri si ocupati-va de alte probleme care framanta lumea contemporana.
Trimiteți un comentariu