Radu Gyr şi părintele Ştefan Marcu sînt veneraţi ca sfinţi
Încet, încet, cimitirul Mănăstirii Petru Vodă din Neamţ devine locul de odihnă a tot mai mulţi mucenici ai temniţelor comuniste. După ce, acum şase ani, a fost îngropat acolo preabunul nostru părinte Gheorghe Calciu, iar, cu puţină vreme în urmă, lîngă el au fost reînhumate şi osemintele poetului Radu Gyr (despre care avva Iustin Pârvu, stareţul de la Petru Vodă, spune că sînt sfinte moaşte!), iată că pe 12 noiembrie au fost aduse şi rămăşiţele pămînteşti ale părintelui Ştefan Marcu din Vrancea, mort în condiţii suspecte, în anii '90. Părinţii de la Petru Vodă au văzut şi în acestea semnele sfinţeniei şi le tratează ca atare. Slujba de reînhumare a părintelui Ştefan a fost săvîrşită de un sobor de 12 preoţi, condus de părintele Iustin Pârvu. Chiar dacă autoritatea bisericească, respectiv Sf. Sinod al BOR, nu s-a pronunţat în cazul lui Radu Gyr şi al părintelui Ştefan Marcu, poporul şi o parte din cler încep să-i venereze ca sfinţi. Ştiu sigur asta, dar deocamdată cred că nu e bine să dau amănunte.
Biserica noastră încă nu a canonizat nici unul dintre sfinţii închisorilor comuniste, pe seama cărora evlavia populară pune minuni de cîţiva ani încoace. În vreme ce Biserica Ortodoxă Rusă a trecut în calendar peste o mie de neomartiri din timpul prigoanei comuniste, iar Biserica Ortodoxă Bulgară a anunţat recent că se pregăteşte să procedeze la fel cu o sută de martirizaţi sub comunism.
Biserica noastră încă nu a canonizat nici unul dintre sfinţii închisorilor comuniste, pe seama cărora evlavia populară pune minuni de cîţiva ani încoace. În vreme ce Biserica Ortodoxă Rusă a trecut în calendar peste o mie de neomartiri din timpul prigoanei comuniste, iar Biserica Ortodoxă Bulgară a anunţat recent că se pregăteşte să procedeze la fel cu o sută de martirizaţi sub comunism.
1 Comentário:
Bun, am inteles, cei asasinati miseleste pentru credinta lor, ca Zelea Codreanu, sau morti pe frontul de lupta sau in inchisori marturisind pe Hristos: Ionel Mota, Vasile Marin, Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu, Ilie Imbrescu, Sandu Tudor, Maica Mihaela... Dar acum e sfant si poetul Radu Gyr (care nici macar nu a fost propriu-zis un om bisericos si un poet religios)? Am innebunit cu totii? Mai are vreun continut notiunea de sfintenie? Mai a ramas vreun legionar care sa nu fi fost sfant? Mai a ramas vreun os de fost detinut care sa nu fie sfanta moasta?
Eu am impresia ca de la o aspiratie justa (cativa legionari si fosti detinuti politici ar merita trecuti in randul sfintilor marturisitori) s-a ajuns la o extensie exagerata si apoi la o adevarata psihoza (toti legionarii si fostii detinuti politici sunt sfinti pentru ca au fost legionari si fosti detinuti!). Chiar nu va dati seama ca totul devine o forma de delir apropae eretic si ca se confunda metafora sfinteniei cu realitatea ei? Mai are loc pe lume Biserica de... Legiune?
Trimiteți un comentariu