Pr. Cătălin Dumitrean, despre credinţa tinerilor de azi
"Avem o credinţă comodă, pentru că ne-am
schimbat modelele. Dacă la începutul anilor '90, generaţia noastră îi
avea ca modele pe mărturisitorii din temniţele comuniste, astăzi,
generaţia tânără se orientează după modele occidentale, de
tip protestant, care duc la o dedublare a comportamentului. Şi nu
trebuie să ne mire, pentru că aceste modele îi influenţează şi pe
preoţi. Mulţi dintre păstori trăiesc Sfânta Liturghie în smerenie, iar
când ies din biserică conduc o maşină ultramodernă, scumpă, ca să
ajungă într-o casă somptuoasă. Smerenia ar trebui să fie starea noastră
permanentă, nu doar ocazionată de participarea la slujbele
Bisericii. Când nu e aşa, înseamnă că am căzut în mrejele Vrăjmaşului.
Cel rău ne vrea formali, fără evlavie. Lui îi convine de minune
ortodoxul care merge la biserică, dar nu trăieşte slujba, că e cu mintea
tot la grijile lumeşti, sau cel care spune că are o relaţie
personală cu Dumnezeu şi n-are nevoie să meargă la biserică, ori cel
care vânează împărtăşania ca pe o recompensă, căci nu năzuieşte la ea
ca la unirea cu Hristos, deci la îndumnezeirea sa."
Vă recomand un interviu cu un tînăr şi vrednic preot din Sibiu, Pr. Cătălin Dumitrean, în Formula As.
Postări
Am citit sapoul acesta si deja m-am enervat. Cum adica preotul conduce o masina moderna si sta intr-o casa confortabila? Cu ce ar trebui sa se deplaseze preotul, calare pe un magar, cu bicicleta? Unde ar trebui sa locuiasca, in staulul animalelor, intr-un cort in spatele bisericii. Este si va fi vai si amarcde capul nostru de crestini ortodocsi cat timp nu scapam de aceste clisee. As vrea sa vad cati preoti s-ar mai duce sa faca misiune daca ar trebui sa duca o viata aspra, ca aceea dusabde Sf Ioan Gura de Aur. Deocamdata preotii tineri de la tara trebuie sa-si gaseasca job-uri complementare pentru a supravietui. In comunitati imbatranite si cu resurse spoliate de mafia politica si de cea din ierarhia bisericii noi vrem ca preotul sa fie un etalon de smerenie, de infranare si de adevarata traire duhovniceasca. In lumea in care traim ne-am slabanogit sufleteste iar Biserica trebuie sa raspunda acestui fapt prin ancorarea in realitate, nu prin profesarea unor modele utopice. Refuzand realitatea nu facem decat sa ne subjugam duhului lumii acesteia. Dar suntem trendy cerandu-le preotilor sa se poarte ca in pustia Egiptului.
Alexander
@ Alexander:
Daca nu va enervati si citeati textul integral, poate atunci intelegeati ceva. De pilda, macar ca asta nu e un chapeau (deci nu o introducere in text), ci un extras din interviu, menit sa va faca sa parcurgeti tot articolul. Ati mai fi vazut ca parintele care spune ce spune traieste in lumea asta, e unul tinar si foarte racordat la problemele veacului. Ba a reusit sa faca si cinci biserici. Dar a citit un text cap-coada pare inadmisibil pentru multi dintre internautii nostri, care altminteri au opinii si tin sa si le exprime.
Cit despre smerenie, ea nu tine de un timp anume, era valabila si acum 2.000 de ani, va fi si peste alte 2.000. Parintele Catalin nu indeamna preotii sa faca misiune ca acum doua milenii, ci numai sa fie smeriti. In loc sa sfideze, in vremuri foarte grele pentru toti romanii, cu masini si case de lux, sa foloseasca unele mai adaptate conditiei lor (in general, preotii nu se pot imbogati, decit daca sint foarte bine platiti de parohie, ca asa vor si pot enoriasii - ceea ce e mai rar -, sau daca sint necinstiti).
Draga Claudiu, am citit tot interviul cu parintele. Exista in el afirmatii valoroase. Munca parintelui este de asemenea una demna de toata stima si respectul. Insa eu m-am saturat sa tot aud tot felul de clisee despre cat de grozavi suntm noi si despre ce rele sunt capitalismul, globalizarea, occidentul s a m d. Cum poti sa sustii in anul 2012 ca la judecata de apoi va fi o judecata colectiva (a neamului). Ideea nu-i apartine parintelui ci este imprumutata de la Parintele Staniloae. Despre ce neam vorbim? Despre rudele de sange sau despre natiuni? Pentru ca daca acceptiunea termenului este cea de natiune cum era la parintele Staniloae, atunci vorbim despre un discurs emotional lipsit de orice fundament istoric si real.
In rest, sunt de acord cu parintele ca tinerii de azi sunt intr-o mare deriva. Si aici parintele confunda cauzele cu efectele. Nu societatea de consum este vinovata, ci lipsa de educatie in general si lipsa de educatie duhovniceasca in special.
Problema este din punctul meu de vedere una simpla: continuand cu discursuri patetice Nu vom schimba lucrurile. Ele se vor inrautati si preotii vor continua sa se lamenteze.
Alexander
Dupa discurs, imi pareti acelasi Alex. de pe FB. Si daca e asa, nu vreau sa transfer aici mica noastra polemica. Pina la urma, nu e rau sa ramina fiecare cu parerea lui. Totusi, as observa ca pr. Catalin a reusit, cu discursul lui patetic (nu si neindreptati, in opinia mea), sa faca destule pentru Biserica si pentru tineri. Macar sa faca mai multi cit el.
Nu sunt acelasi alex de pe FB. Nu polemizez cu dvs decat intr-o maniera costructiva. Raman la punctul meu de vedere sil-lvrespect si pe al dvs. Si eu as proceda la fel daca as fi realizat eu interviul cu parintele. Repet, nu am cont pe FB si nu am polemizat acolo cu dvs. Respect!
Alexander
Atunci va indic si dvs sa cititi textul asta: http://www.rostonline.ro/eseu-religios/146-luptatori-impotriva-lui-dumnezeu-i, cu partea 2: http://www.rostonline.ro/eseu-religios/170-luptatori-impotriva-lui-dumnezeu-ii si partea 3: http://www.rostonline.ro/eseu-religios/155-luptatori-impotriva-lui-dumnezeu-iii.
Daca nu va convinge, este O.K. Dar poate va da de gindit. N-a scos parintele Staniloae chestia cu neamurile din burta. Lectura placuta!
Multumesc pentru recomandari. Le voi parcurge si voi reveni.
Alexander
Si pentru fundamentarea teologica a ideii de neam, recomand "Despre ierarhia cereasca" a Sfantului Dionisie Areopagitul. Varianta tradusa de parintele Staniloae, ce include si scoliile Sfantului Maxim Marturisitorul (sau, dupa altii, ale lui Ioan de Scythopolis) a aparut prin anii '90 la Paideia. Cred ca se mai gaseste pe la biblioteci.
Trimiteți un comentariu