Patriarhul Daniel a căzut în dizgraţia lui Bădiliţă
Cristian Bădiliţă, traducător al scrierilor sfinte şi comentator al vieţii religioase de pe poziţii ecumenist-sincretiste, îl atacă virulent pe patriarhul Daniel, într-un recent articol de gazetă electronică: Apel la cinste, logică, bun simţ - către patriarhul BOR, Daniel Ciobotea. Fost fan al PF Daniel, Bădiliţă spune acum:
"E limpede pentru toată lumea că Sinodul BOR este la cheremul unui patriarh autocrat, al cărui comportament nu mai inspiră nici unui ortodox nespălat pe creier decât decepţie ori stupoare. Dublură perfectă a celuilalt micromegaloman, de la Cotroceni, Daniel Ciobotea a uitat, în douăzeci de ani de carieră arhierească, tot ce-a învăţat în Occident, cu voie de la Ceauşescu şi de la Securitate.
Se comportă ca şi cum Biserica lui Isus Cristos ar fi propria sa moşie, neluând în seamă absolut nici o sugestie sau povăţuire dinafară. El ştie tot, face tot, rade tot. Deşi i-am susţinut candidatura, mi-am dat seama pe parcursul primelor luni de la „înscăunare”, că noul autocrat nu are decât fler administrativ plus o sete imensă de putere (între altele, de un ridicol îngrijorător, nu mai vorbeşte despre sine decât la persoana I plural, ca Iulius Caesar)." [Sublinierile mele - C.T.]
Îmi aduc aminte că Bădiliţă vorbea cam în aceeaşi termeni şi despre răposatul patriarh Teoctist, chiar cînd acesta se afla pe catafalc: "Pandant, pe linie bisericească, al lui Iliescu, în contrast cu adevărata Biserică ortodoxă martiră, fostul patriarh nu are aproape nimic în comun nici cu precedesorii săi..." [Ziua, Nr. 4002, miercuri, 8 august 2007 ]
Doar că pe-atunci, pentru Bădiliţă mitropolitul Daniel era "clarvăzătorul profet".
Luat de avînt, Cristian Bădiliţă loveşte în treacăt şi Sinodul: "Problema, domnule Daniel Ciobotea (scuze, dar mi-e imposibil să vă consider patriarh şi cunoaşteţi bine toate motivele), ca şi în cazul confratelui laic, Băsescu, nu suntem noi, desţăraţii, laicii, disidenţii, ci voi, sinodalii unşi cu toate alifiile, sforari penibili însetaţi de putere, fără nici o legătură cu principiile evanghelice, pe care le batjocoriţi la fiecare respiraţie, cu fiecare cuvinţel pe care-l „emanaţi”.
Nu aveţi dreptul să vă agăţaţi de argumentul „celor douăzeci de ani de la revoluţie”, voi care nu faceţi, de douăzeci de ani, decât să întinaţi jertfele de atunci şi speranţele noastre, ale celor care am avut şi avem în continuare nenorocul să trăim zi de zi bâlciul vostru, al marilor profanatori." [Sublinierile aparţin autorului]
Pretextul acestei dezlănţuiri este falsificarea de către patriarh a textului canonului 16 de la Sinodul I Ecumenic (325), manevră prin care PF Daniel încercă să aducă la ordine comunităţile românilor ortodocşi din străinătate care încă nu se află sub ascultarea sa.
Deşi Cristian Bădiliţă are dreptate pe fond (nu şi cînd îi acuză pe toţi sinodalii; chiar mă întreb cu ce ochi vor citi articolul său ÎPS Calinic şi ÎPS Teodosie, doi dintre ierarhii care îl curtează şi îl sprijină în multe feluri), nu mai are credibilitate, din pricina deselor sale derapaje şi a reputaţiei de oportunist.
Textul citat mai sus trebuie înţeles în cheia acestei fraze: "Se comportă ca şi cum Biserica lui Isus Cristos ar fi propria sa moşie, neluând în seamă absolut nici o sugestie sau povăţuire dinafară." Pentru că Bădiliţă s-a grăbit, imediat după alegerea PF Daniel, să-i sugereze acestuia un program, pe care patriarhul nu l-a respectat. Drept care patriarhul a căzut în dizgraţia povăţuitorului dinafară.
"E limpede pentru toată lumea că Sinodul BOR este la cheremul unui patriarh autocrat, al cărui comportament nu mai inspiră nici unui ortodox nespălat pe creier decât decepţie ori stupoare. Dublură perfectă a celuilalt micromegaloman, de la Cotroceni, Daniel Ciobotea a uitat, în douăzeci de ani de carieră arhierească, tot ce-a învăţat în Occident, cu voie de la Ceauşescu şi de la Securitate.
Se comportă ca şi cum Biserica lui Isus Cristos ar fi propria sa moşie, neluând în seamă absolut nici o sugestie sau povăţuire dinafară. El ştie tot, face tot, rade tot. Deşi i-am susţinut candidatura, mi-am dat seama pe parcursul primelor luni de la „înscăunare”, că noul autocrat nu are decât fler administrativ plus o sete imensă de putere (între altele, de un ridicol îngrijorător, nu mai vorbeşte despre sine decât la persoana I plural, ca Iulius Caesar)." [Sublinierile mele - C.T.]
Îmi aduc aminte că Bădiliţă vorbea cam în aceeaşi termeni şi despre răposatul patriarh Teoctist, chiar cînd acesta se afla pe catafalc: "Pandant, pe linie bisericească, al lui Iliescu, în contrast cu adevărata Biserică ortodoxă martiră, fostul patriarh nu are aproape nimic în comun nici cu precedesorii săi..." [Ziua, Nr. 4002, miercuri, 8 august 2007
Doar că pe-atunci, pentru Bădiliţă mitropolitul Daniel era "clarvăzătorul profet".
Luat de avînt, Cristian Bădiliţă loveşte în treacăt şi Sinodul: "Problema, domnule Daniel Ciobotea (scuze, dar mi-e imposibil să vă consider patriarh şi cunoaşteţi bine toate motivele), ca şi în cazul confratelui laic, Băsescu, nu suntem noi, desţăraţii, laicii, disidenţii, ci voi, sinodalii unşi cu toate alifiile, sforari penibili însetaţi de putere, fără nici o legătură cu principiile evanghelice, pe care le batjocoriţi la fiecare respiraţie, cu fiecare cuvinţel pe care-l „emanaţi”.
Nu aveţi dreptul să vă agăţaţi de argumentul „celor douăzeci de ani de la revoluţie”, voi care nu faceţi, de douăzeci de ani, decât să întinaţi jertfele de atunci şi speranţele noastre, ale celor care am avut şi avem în continuare nenorocul să trăim zi de zi bâlciul vostru, al marilor profanatori." [Sublinierile aparţin autorului]
Pretextul acestei dezlănţuiri este falsificarea de către patriarh a textului canonului 16 de la Sinodul I Ecumenic (325), manevră prin care PF Daniel încercă să aducă la ordine comunităţile românilor ortodocşi din străinătate care încă nu se află sub ascultarea sa.
Deşi Cristian Bădiliţă are dreptate pe fond (nu şi cînd îi acuză pe toţi sinodalii; chiar mă întreb cu ce ochi vor citi articolul său ÎPS Calinic şi ÎPS Teodosie, doi dintre ierarhii care îl curtează şi îl sprijină în multe feluri), nu mai are credibilitate, din pricina deselor sale derapaje şi a reputaţiei de oportunist.
Textul citat mai sus trebuie înţeles în cheia acestei fraze: "Se comportă ca şi cum Biserica lui Isus Cristos ar fi propria sa moşie, neluând în seamă absolut nici o sugestie sau povăţuire dinafară." Pentru că Bădiliţă s-a grăbit, imediat după alegerea PF Daniel, să-i sugereze acestuia un program, pe care patriarhul nu l-a respectat. Drept care patriarhul a căzut în dizgraţia povăţuitorului dinafară.
7 Comentários:
Inca 2-3 critici din acestea si patriarhul va creste in ochii oamenilor echilibrati de la noi.
Cine e Badilita asta? O fi vreun profet si noi nu stim? Sau un lingau care a ros ciolanul si nu-i mai da sefu' altul? Pai toata lumea il stie pe Daniel ca e nebun,asta acu' s-a trezit si a aflat?E adevarat,mai bine mai tarziu decat niciodata! Singura solutie cu paranoia lui Daniel e SINDICATUL!!!Pana nu va fi prea tarziu! Inca se mai poate salva ceva!
Da, Badilita a fost un sustinator al patriarhului Daniel. Da, Badilita si-a pierdut credibilitatea. Sa nu uitam, insa, ca Badilita este acum, prin gestul facut (curaj, frustrare, razbunare, nu mai conteaza!) singurul teolog roman care demasca impostura sinodalilor BOR (a majoritatii de 95% pot spune) si obsesia dupa putere a lui Daniel Ciubotea. Cred ca Badilita trebuie sustinut in acest demers. Situatia Bisericii este teribil de grava. Ne risipim, cadem in papism, in superstitii, devenim o mare Companie Comerciala Nationala in care sinodalii, alaturi de acolitii lor din eparhii, sunt marii actionari. Asta a devenit BOR. Badilita a facut un gest necesar. Merita sa riscam si sa-l sustinem. Vine vremea in care impostura si afacerile sinodalilor trebuie aratate credinciosilor si preotilor, oricat de mare va fi tulburarea. Mai bine intram intr-o criza profunda, decat sa acceptam in continuarea situatia asta de Templu al fariseilor. Din criza mai poti iesi, criza genereaza solutii. Din moartea sufletului nu vom iesi in vesnicie. Trebuie sa alegem pana nu va fi prea tarziu.
@ Anonim:
Badilita nu e teolog, ci lingvist, cu un doctorat in istoria crestinismului timpuriu.
Badilita este unul dintre aceia care amesteca ortodoxia cu catolicismul si cu protestantismul. Ce mi-e cu superstitiosii, ce mi-e cu sincretistii?
Domnule Claudiu Tarziu,
Indiferent de ce zice acel canon, sunteti cumva rusofil? Vreti ca toate comunitatile romanesti din occident sa se inchine tatucului Stalin?
Hopa …, s-a defectat sanctitatea sa Ciobotea?! Și nu mai răspunde la comenzi. O fi ruginit. Dacă nu l-ați uns cum trebuie, ce să vă fac.
Stimate domn Bădiliță, nu fiți dezamăgit. Eu zic să mai treceți pe la ss Ciobotea să-l mai ungeți. Îi plac uleiurile din zona euro.
Vai, ce inocent erați atunci când ați sprijinit candidatura lui Ciobotea la scaunul patriarhal. Nu auziserăți de „minunile” pe care acesta le săvârșea în Moldova, de-l porecliseră călugării Nicolski. Mai ai și tupeul să ne spui că l-ai sprijinit să acceadă în scaunul patriarhal. Cu această măreață faptă a ta ai lovit în Ortodoxie și în neamul românesc.
De fapt, domnule Bădiliță te plasezi în galeria personajelor toxice pentru neam și pentru credință. Poți să te iei de mână cu Iliescu.
Și mai lasă-l pe marinar în pace, că acum lucrează ce și ce pentru țară. Prostănacul, pe care presupun că l-ai votat și cu aceasta în aceeași categorie cu el ai și intrat, vânduse deja țara la ruși, la ucraineni și la marii escroci, încă din timpul campaniei electorale. Da presupun că acum dacă nu vinzi ceva acolo, neam, credință, nu ești cool, nu ești trendy.
Domnule Bădiliță, eu zic să lași în pace Sfânta Scriptură, că te trântește de nu te vezi.
Făcându-ți studiile teologice pe la vreo universitate catolică, poate că nu ai aflat că o traducere a Sfintei Scripturi este o lucrare de la Duhul Sfânt pornită și călăuzită. Fără pecetea Duhului Sfânt o atare întreprindere devine o penibilă maimuțăreală.
Domnia ta lucrezi inspirat de duhul lui Andrei Pleșu și al Colegiului noua Europă.
Nu există nici un termen de comparație în privința calității, între textul biblic din Septuaginta în traducerea lui IPS Bartolomeu Anania și cel din lucrarea la care se ostenește acum Bădiliță & comp. Este o diferență ca de la cer la pământ, este diferența dintre Har și o diplomă obținută la o universitate catolică.
Bartolomeu Anania scrie cu binecuvântarea Celui de sus, Bădiliță & comp. scriu cu binecuvântarea lui Andrei Pleșu, cu binecuvântarea unuia cu morala foarte mică.
Excepționala lucrare de traducere a Sfintei Scripturi realizată de către Înaltul Bartolomeu Anania poartă cu siguranță pecetea Duhului Sfânt. Pot spune, fără a greși, că este un dar al lui Dumnezeu pentru poporul român.
Însă încă de la apariție, Biblia Anania a fost și este marginalizată de către patriarhie și de către mediul universitar. De ce oare?
Atunci când am intrat să cumpăr Biblia Anania, cineva, auzind ceea ce am cerut eu, doar atât a zis: te luminează. Și cu aceasta am dat răspunsul la întrebarea de mai sus.
Am avut ocazia să compar un text din Septuaginta, care mă interesa în mod deosebit, în cele două variante.
Acel text biblic în varianta Anania avea o claritate cu totul și cu totul excepțională. De varianta Bădiliță ce să zic? M-am prăpădit de râs. Un text încâlcit, cleios, câlțos, într-un cuvânt – penibil. Științifică traducere, de nu înțelegeai nimic dintr-însa. Poate că acesta este și scopul.
Domnul Bădiliță declară sus și tare că vrea o traducere științifică a Sfintei Scripturi. Tatăl minciunii știe el de ce.
I se da prea multa importanta lui Badilita asta! E si el un bisnitar cu lucruri sfinte ca si fostul lui prieten!S-a plictisit Ciobotea de el,nu-l mai baga in seama,si acum il injura!Daca il chema iar sa-i dea ceva,un ciolan,vine iar si-l lauda pe Geniul(Carpatilor)Bisericii!Ca asta,ca Dan Zamfirescu sau alti lingai,e plina lumea!Noi suntem vinovati ca-i baga in seama!Mergi inapoia Mea,satano!
Trimiteți un comentariu