Manole se întoarce. Eduard Manole

Spuneam într-un post mai jos că singurul dintre candidaţii la preşedinţie de anul acesta care îmi stîrneşte interesul meu de alegător mereu înşelat - şi de aceea cam blazat - este Eduard Manole.

Eduard Manole a devenit cineva pe speze proprii, are succes în afaceri, a candidat în 2000 şi a luat în jurul a 1% din voturi - deşi era un tînăr necunoscut -, a spus cîteva lucruri de bun-simţ şi pare cu totul altceva decît clica de politiceni care se îmbuibă de 20 de ani din osînza poporului şi nu se mai satură.

Îmi place şi semnul electoral - de atunci şi de acum -, timona, şi faptul că a construit un partid nou cu un nume care ar trebui să aibă acoperire, Partidul Demnităţii Naţionale.

Însă, am şi cîteva întrebări la care Eduard Manole ar trebui să răspundă dintr-un început, dacă vrea să aibă credibilitate.

De pildă, nu mi-e clar de ce Eduard Manole nu a anunţat mai din vreme că va candida. Pe urmă, cum şi-a strîns totuşi 273.000 de semnături de susţinere fără să se afle nimic? Mai mult, de ce a înfiinţat/preluat un partid pe care l-a ţinut ascuns pînă azi (pentru că numai azi a aflat toată lumea de existenţa sa; partidul n-are nici măcar un site funcţional)? Dacă n-a fost în stare să facă un partid să meargă, avînd totuşi şi bani şi o oarecare notorietate (căpătată în 2000), cum poate fi un preşedinte bun?

Unde s-a ascuns timp de nouă ani şi de ce, dacă l-a preocupat atîta soarta ţării, nu a încercat să se implice cumva?

Dacă e să insist puţin şi pe prima sa declaraţie de candidat al anului de graţie 2009, ca şi pe cîteva dintre obiectivele partidului său, mă tem că iese la tipar culoarea unui populism ţipător - şi chiar de asta nu mai avem nevoie. Aşadar, ar face bine să explice şi care ar fi măsurile de dreapta şi cele de stînga urgentisime pentru România şi mai ales care dintre ele pot fi luate de preşedinte.

Mîine, Manole se lansează oficial în cursă. Dacă răspunde la aceste nedumeriri, trecem mai departe. Şi poate că va cîştiga voturile unor nehotărîţi sătui de toţi cei care ocupă deja un presupus podium al cursei electorale şi care vor să aibă conştiinţa împăcată că au dat votul unuia care îl merită. La cîţi sînt ce care nu mai votează de vreo cîţiva ani din silă s-ar putea produce o supriză.

PS: Ştiu din surse sigure că în 2000 Manole şi-a făcut campanie la modul haotic, a aruncat bani pe afişe în cantitaţi uriaşe şi le-a trimis în teritoriu unor prieteni sau "voluntari" să le lipească fără să verifice ce se întîmplă (multe din materialele de propagandă au ajuns la gunoi nedespachetate), n-a avut o strategie coerentă, un turneu electoral, ieşiri publice/ mitinguri organizate, nimic. N-am înţeles atunci de ce a procedat aşa. Mi-am spus că poate omul şi-a făcut un capriciu. Unul visează o viaţă întreagă să-şi poată permite să meargă într-o dimineaţă să-şi bea cafeaua la Paris şi apoi să revină la treburile lui din ţară, fără să simtă asta la buzunar; altul, na, vrea să fie o dată-n viaţă candidat la preşedinţie. Dar dacă recidivează sper că e ceva mai serios.