Despre credinta cu Mihai Sora
Am publicat de curind, in Formula As, un interviu despre credinta cu filosoful Mihai Sora, personalitate complexa a carei opera are puternice influente crestine. Fost membru al Partidului Comunist Franez, dupa al doilea razboi mondial, devenit membru al PCR si director in Ministerul Invatamintului din regimul comunist din Romania, Mihai Sora este cel care a reintrodus religia in scoala in 1990, in scurtul sau mandat de ministru al invatamintului. Iata citeva fragmente:
- Avand in vedere formatia dvs. filosofica si preocuparea pe care o aveti pentru gandirea speculativa, n-ati fost tentat niciodata sa-l puneti sub semnul intrebarii pe Dumnezeu?
- Nu. Credinta in Dumnezeu este neclintita. Si asa a si ramas dupa ce-am iesit din adolescenta.
- Intelectualul are dileme, se indoieste, isi pune intrebari, cauta sa obtina certitudini, iar un filosof cu atat mai mult. Credinta este la polul opus. Dvs. nu ati avut aceasta framantare: exista sau nu Dumnezeu?
- Nu. Am avut mereu certitudinea ca exista. Sentimentul religios, sentimentul de dependenta de divinitate, ideea ca nu ne-am autocreat, ca am fost creati cred ca sunt definitorii si indubitabile pentru fiinta umana. Pot exista lungi perioade de inconstienta, de superficialitate, in care sa ignori, sa nu intelegi sau sa negi realitatea ca suntem facuti de Dumnezeu. Dar macar o data in viata iti pui problemele fundamentale: de unde vin, incotro merg? La ce bun? Pe ce se intemeiaza? Si daca esti onest cu tine, ajungi la un punct zero care nu-si poate, in nici un caz, avea autojustificarea in sine insusi. E evidenta insasi.
[...]
- Cum isi traieste un intelectual de varf credinta in Dumnezeu?
- Ca o deschidere, ca o speranta. Iluzia e punctuala - ti-o inchipui, dar speranta nu ti-o inchipui, e un fel de certitudine subliminala ca totul va fi bine, ca are grija Dumnezeu ca totul sa fie bine -, dar nu e obligatoriu ca speranta sa se cristalizeze in aceasta propozitie: "are grija Dumnezeu ca totul sa fie bine". Trairea sperantei se petrece fara vreun cuvant.
[...]
- Vi s-a implinit vreodata o rugaciune pentru ceva important, intr-un moment de cumpana din viata dvs.?
- In cele mai dese cazuri m-am rugat fara cuvinte.
- Cum adica fara cuvinte?
- Te abandonezi in credinta in El, in speranta ca vei fi ajutat, fara ca neaparat sa o ceri, ci mai degraba sa o aspiri.
[...]
- Cum va imaginati intoarcerea scanteii de divinitate la intreg, intalnirea fiecaruia dintre noi cu Dumnezeu, in viata vesnica?
- Lumina, bucurie, expansiune, regasire, pace - dar o pace activa, iradianta. Intr-un cuvant: viata.
Postări
Sinuoasa (si dubioasa)e viata si activitatea politica a d-lui Sora ...
Eu stiam -poate ca e legenda sau poate ca ma inseala memoria - ca Sora chiar a imbracat camasa verde.
Si marcat de faptul ca iubea o jid... aa...evreica, a vrut sa se sinucida, pt. ca nu-i asa, nu putea impaca, capra cu varza - credea el. Ca atare a avut o discutie cu Capitanul, care i-a explicat cum sta treaba cu antisemitismul legionar, adica ca e chestie politico-economica si nu rasiala sau religioasa. Deci nu e nicio problema, etc. .... ei , si de aici si pana la inscrierea in PC Francez... unde nu-i asa, erau numai crestini pravoslavnici... chestie de caracter (sau de lipsa lui) zic eu .
Iar faptul ca acum la batranete da lectii de crestinism mi se pare la fel de deplasat ca si Brucan care dadea lectii de democratie.
Cat despre activitatea de ministru - de la el a inceput caderea dramatica a invatamatului romanesc.
Apropo, eu sunt absolvent de liceu agricol, pe care cu mandrie Sora l-a desfintat.
Alin
N-am auzit ca Mihai Sora sa fi fost legionar, desi cunosc fenomenul destul de bine. Insa nu m-ar mira, de vreme ce mai toata elita era angajata in Miscarea Legionara sau era simpatizanta a ei.
Apropo de presupusa sa iubire cu o evreica, e de notorietate faptul ca in ML erau evrei crestinati. Ii amintesc pe: Ana Maria Marin (sotia lui Vasile Marin, cazut in razboiul civil din Spania de partea fortelor crestine), Catalin Ropala, instructor legionar, autorul cartii "Batalionul de la Sarata", Vasile Noveanu, medic, comandant legionar, ministru al Statului National-Legionar, alti doi frati ai doctorului Noveanu, compozitorul Paul Constantinescu. Printre simpatizanti: scriitorul si gazetarul Felix Aderca, despre care Mihail Sebastian scrie in "Jurnal": "Aderca pe care l-am intalnit aseara la cercul sefard unde am vorbit amandoi despre Baltazar, imi spunea ca deplora moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o aparitie geniala, o forta etica fara seaman si a carui moarte de sfant este o pierdere ireparabila". (pag. 195)
Cit despre lectia de crestinism - mai degraba n-o da. Citeste cu atentie interviul! Se vede ca omul crede in cap, nu in inima, nu este un "practicant", "rugindu-se" fara cuvinte si tinindu-se oarecum deoparte de nevointa crestina; nu incearca in nici un fel nici sa epateze, nici sa dea sfaturi, ci doar impartaseste, destul de retinut, ceva din experienta lui religioasa, mult imboldit de reporter (recte subsemnatul :) ).
Mie mi se pare interesant ca o persoana de calibrul sau, cu vizibilitatea si trecerea sa sa-si marturiseasca public credinta. Asta e miza interviului.
Desigur dl Alin nu din pricină că e baptist se ocupă cu provocările... în general preocuparea sa este aceea de a se da...rotund (sau "la rotundu")Cu alte cuvinte nu caracterul este ceea ce îl caracterizează!
Da, f. frumos interviu, pentru care va felicit!
Mihai
Multi au tot afirmat ca domnul Sora o cam "scalda" in legatura cu religia. Multumesc pentru acest interviu care demonstreaza ca nu este asa, si ca nu ar trebui sa-i judecam pe semenii nostri!
Trimiteți un comentariu