De ce-as vota...

Ziua votului. In aer nici un zumzet, nici o neliniste. Cald, pace, aproape normal. Duminica e singura zi in care Bucurestiul capata o fata umana. Habar n-am de ce. Intre blocuri, gospodarii adusi in capitala de valurile istoriei, au pus sa sfiriie gratarele. Prezenta la vot mica, anemica, descurajanta. "Sa ma duc, sa nu ma duc?". Nimic nu te-ndeamna sa mergi la vot. Nimeni n-a inteles, intr-o campanie prea lunga si prea galagioasa pentru atit de putine idei, care e miza. Eu insumi am refuzat sa scriu aici pina azi despre campanie si despre vot. Ce-as putea spune? Ca acesta campanie a fost cea mai lipsita de proiecte, de bun-simt, de valori, de inteligenta, de afise si de clipuri destepte (orare scrie pe cele mai multe)? Ca e un gest patriotic, cetatenesc, o datorie civica si morala de a-ti exercita un drept cistigat cu singele copiilor aia macelariti la revolutie? Pe undeva e adevarat. Dar e adevarat ca am libertatea sa nu-mi exercit dreptul asta. E protestul meu in fata lichelelor de care n-am cum sa scap. Ce sa aleg? Nici un candidat nu m-a convins. Nici un partid n-are un discurs coerent si convingator, ca sa votez macar politic. Toti mint, promit luna de pe cer, cu ochii dupa banii din buzunarele noastre. Mi-e o greata infinita.
Si cind cugetam eu asa, gata sa-mi stric ziua, primesc pe mess un link. Colegul Viorel Ilisoi zugraveste lehamitea de a vota cu un umor nebun. Aproape ca te face sa mergi la vot doar pentru asta: e democratic sa votezi, iar democratia e buna daca il lasa pe un Ilisoi sa se exprime. Bravo, domne!