Ce mai face Episcopul Sofronie al Oradei
In principiu, sint pentru buna intelegere intre ortodocsi si heterodocsi.
In principiu, sint pentru ascultarea de ierarhia bisericeasca.
In principiu, sint pentru spirit critic - spre indreptare, nu spre demolare.
Cred ca aceste precizari sint utile pentru a sti in ce cheie sa cititi cele de mai jos. Caci faptele unor ierarhi ai nostri, ortodocsi, ma nedumeresc, cel putin, cind nu ma descumpanesc de-a dreptul. Mai ales cind aceste fapte arata ca ierarhul respectiv lucreaza contra Bisericii sale. De pilda, PS Sofronie al Oradei a obligat recent un preot paroh sa cedeze cultului reformat un teren care apartinea Bisericii Ortodoxe. Sub pretext ca asa va face pace cu supusii lui Laszlo Tokes. Dar impotriva interesului ortodocsilor, pe care, nu-i asa?, ii pastoreste.
Sint curios sa aflu ce parere aveti dvs, cititorii acestui blog, despre intreaga tarasenie, pe care o puteti citi in Bihoreanul.
Postări
Ce sa mai zic despre Episcopul Sofronie? Tot eu am postat ceva vreme in urma acele linkuri cu asa zisa Boboteaza savarsita de acest epsicop cu greco-catolicii.
Dumnezeu vede si pune la catastif. Dumnezeu sa ii apere insa pe cei nestiutori si slabi in credinta, ca ispita e mare!
Pe cei nestiutori si slabi in credinta, adica pe mine si pe tine, nu, Vlad?
problema care ne ingrijoreaza este cine il sprijina pe acest episcop Sofronie.Cei din conducerea BOR nu vad "curajul" acestuia, faptele incarcate de nedreptate. Sau poate tocmai ca s-a remarcat in fata ierarhilor prin aceste atitudini ai este sprijinit de ..........de cine oare????????Doar haideti sa fim seriosi el se bazaeaza pe cineva altfel nu le facea pe toate acestea.Apropo care este reactia BOR-ului cu privire la Saptamana Ecumenica din Bucuresti, cumva dezaprobatoare, nu as crede.Asa ca ce ve mai mira tupeul murdar al ...episcopului.
PS Scuzati mi termenii nu tocmai religiosi de exprimare
Insist sa comentati intr-un limbaj curat si, pe cit posibil, sa va argumentati pozitia.
Cit despre Saptamina Ecumenica, e clar, doar BOR a fost parte in aceasta poveste. Din pacate, cu fiecare an se repeta aceasta saptamina de rugaciune comuna...
Draga Paul, desi nu sunt de formatie teologica, nu ma consider chiar atat de nestiutor (din punct de vedere intelectual) si slab in credinta (din punct de vedere duhovnicesc)incat sa ma dezic de Biserica. La astfel de oameni ma refer, cum de altfel am vazut si in comentariile postate pe Bihoreanul, cei care judeca in corpore si se dezic de Biserica (termen cu conotatii aici atat administrative, cat si duhovnicesti).
Ps Sofronie a fost coleg de an in facultate cu doamna mea. Il cunoastem personal, am si fost la instalarea Sa la Gyula, am cantat in corul facultatii. Noi il stiam ca pe un intelectual rasat cu aplecare duhovniceasca autentica.
Dar... vorba parintelui Teofil, de multe ori demnitatea schimba firea. Ca episcop nu-l mai stim...
Cert este ca ziarul asta, Bihoreanu, ii cam poarta sambetele...
Acum noi nu stim toate amanuntele sa judecam! O singura refletie: treaba asta cu pamantul (celui ce-ti cere haina da-i si camasa, sau: pacea e de 4 ori mai mare ca dreptatea) eu o consider minora in raport cu faptul de a sluji in toate odajdiile arhieresti Aghiazma mare cu unitii!
Din pacate ajungem sa ne criticam si sa ne judecam ierarhii, tarandu-i in presa dornica de scandaluri...
Nu tin partea ierarhilor pentru ca si eu ii acuz - mai presusu de orice ca sunt indiferenti fata de situatia jalnica a preotimii. Dar e mare pacat ca institutia episcopieib nu mai reprezinta in multe cazuri reper de adevar.
Nu cunosc foarte bine cazul si nu stiu cat de obiectiv este articolul mentionat.
Canoanele Bisericii noastre au fost foarte restrictive cand a venit vorba de instrinarea averii unei Biserici locale. Mai precis, singura referire (daca nu gresesc) era cea legata de permisiunea data de ierarh de a instrina un pamant doar in conditiile in care acela aducea prejudiciu respectivei Biserici - ceea ce nu era cazul din articolul din Bihoreanu.
Pentru mai multe detalii legate de Instrinarea averii Bisericii recomand - Prof. Nicodem MILAŞ, Dreptul Bisericesc Oriental, trad. din germană de Dimitrie Cornilescu şi Vasile Radu, Tip. “Gutenberg”, Bucureşti, 1915, p. 424.
Din punct de vedere canonic, ierarhul poate decide in legatura cu destinatia unui bun al Bisericii, dar tot canoanele ii aduc si unele constrangeri.
Astfel din textul canonului 38 apostolic reiese faptul că episcopul Bisericii locale va administra averea după chibzuinţa sa, nefiind obligat să dea seamă pentru aceasta nimănui (can. 41 ap.), dar să cârmuiască această avere „ca şi cum Dumnezeu l-ar privi”, amintindu-i episcopului de dreptatea divină – singura în faţa căreia va da socoteală. Canonul mai prevede faptul că tot ceea ce formează averea Bisericii trebuie să rămână intact şi cu nici un chip nu se poate vinde şi nici folosi pentru altceva – care nu ar servi scopului acestora.
Reluând canonul 38 ap., sinodul VII ecumenic prin can. 12 introduce o excepţie, şi anume - înstrăinarea pământului Bisericii doar pentru motivul că „aduce pagubă, dar nici în acest fel să nu dea locul dregătorilor localnici, ci clericilor şi plugarilor săraci.” . Canonul ia şi măsuri preventive: presupunând că s-ar găsi un cleric care să vândă o proprietate a Bisericii – considerată fără folos – unui cleric sau sărac, iar în realitate acea proprietate să ajungă în posesia vreunui dregător; despre acest caz can. 12 rânduieşte ca unul ca acela să fie depus din treaptă, iar „vinderea să nu aibă tărie”.
Florin - un fost teolog
...cu gandul ca am adus aceste scurte informatii spre lamurire si nu spre smintire
Trimiteți un comentariu