Naţionalism orbitor

Tender şi Iancu au fost, în sfîrşit, condamnaţi în mod exemplar. Prilej pentru unii de a-şi manifesta regretul, dezaprobarea şi temerile că aceştia sînt victimele unui război pentru înlocuirea mafiei locale cu mafia transnaţională. Între bocitoare sînt şi naţionalişti. Aceiaşi care privesc cu speranţă spre Rusia lui Putin, pentru a ne salva de Occidentul decadent. Aceiaşi care văd în condamnarea lui Dan Voiculescu o răfuială politică. Aceiaşi care cred că PSD e un partid patriotic şi creştinesc.

Nu mai contează că alde Tender şi Iancu au spoliat ţara, ci numai că "au dat locuri de muncă". Că slujbele oferite de astfel de mafioţi au fost/sînt un fel de semisclavie, nu importă. Că Tender, Iancu şi ceilalţi ca ei au dat la fiare vechi fabrici, uzine, rafinării, că nu au construit nimic, ci numai au pustiit economia românească de tot ce înseamnă producţie, să uităm. Să ne prefacem că nu ştim că toţi aceşti "mari oameni de afaceri", care înfundă acum puşcăriile, provin din structurile comunisto-securistice şi că au ţinut România pe loc vreme de 25 de ani, sub protecţie politică. Hai să plîngem moartea mafiei noastre naţionale, patriotice şi, desigur, creştine, care, iacată, lasă loc liber pentru buticarii occidentali, să vină ei să sugă sîngele bietului popor român.

Naţionalismul este uneori... orbitor.