Liviu Avram găseşte un abuz la Curtea Constituţională
Liviu Avram, azi redactor şef -adjunct la "Adevărul", este unul dintre cei mai buni jurnalişti din România. N-o să-l vedeţi la "Zece pentru România" sau la alte şuşanele cu pretenţii, dar puteţi să mă credeţi pe cuvînt. Dacă nu, căutaţi-i articolele.
Dacă numele lui nu vă sună cunoscut, este doar pentru că îi place să fie discret, nu intră în scandaluri, nu se bate pentru funcţii, nu apare "pe sticlă" decît dacă e musai. În rest, munceşte conştiincios şi, la răstimpuri, refuză funcţii de redactor şef.
În ultimii ani, fiind editor - împins-rugat de şefi şi prieteni, dar poate şi din nevoi financiare (ehe, mai e mult pînă ce şi la noi un reporter va fi plătit cît un şef, pentru calitatea informaţiei pe care o aduce), căci altminteri nu-şi doreşte nimic mai mult decît să scrie -, a scris mai puţin, pentru că mai mult i-a îndrumat pe alţii. Dar eu îl cunosc din vremea cînd scria reportaje spumoase şi investigaţii devastatoare. Pe urmă a tot format (prin cursuri profesionale sau "la locul de muncă") jurnalişti de investigaţii. Şi a scris mai mult comentarii - dar care îi arată fibra de jurnalist pur-sînge, cu "nas" pentru subiecte şi pentru dedesubturi.
Am lucrat cu el în patru rînduri: 1992 - "Ziua" (apărut în Bacău, nici o legătură cu ziarul cu acelaşi nume apărut mai tîrziu, în 1994, la Bucureşti, sub conducerea lui Sorin Roşca Stănescu), 1993 - 1994 - "Evenimentul Zilei" (Biroul de presă Bacău, unde, ce vremuri, domnule Cristoiu !, eram patru corespondenţi), 1995 - 1998 - "Monitorul de Bacău "(înainte să fie preluat de S.O. Vîntu şi apoi de Mihai Iacob care l-a şi îngropat), 2004-2006 - "Cotidianul" (Bucureşti). De fiecare dată am avut un real sprijin profesional în el. Are ştiinţa de meserie, calmul, logica şi curiozitatea unui mare om de presă. Şi le manifestă cu naturaleţe, fără să se mîndrească.
Un astfel de ziarist şterge bună parte din ruşinea pe care o fac breslei mulţi nechemaţi cu gura mare, cu ştaif sau doar cu tupeu, care ne umplu viaţa cu scursurile lor revărsate prin toate canalele... media.
Vă împărtăşesc aceste gînduri după ce am citit editorialul de azi al lui Liviu Avram: Iepuri cu faruri în ochi. Denunţ.
Ştiu că Liviu va fi jenat de atîtea laude, şi-l rog să mă ierte că nu mi-am putut reprima efuziunile :)
Dincolo de asta, ce ziceţi, are sau nu dreptate?
Dacă numele lui nu vă sună cunoscut, este doar pentru că îi place să fie discret, nu intră în scandaluri, nu se bate pentru funcţii, nu apare "pe sticlă" decît dacă e musai. În rest, munceşte conştiincios şi, la răstimpuri, refuză funcţii de redactor şef.
În ultimii ani, fiind editor - împins-rugat de şefi şi prieteni, dar poate şi din nevoi financiare (ehe, mai e mult pînă ce şi la noi un reporter va fi plătit cît un şef, pentru calitatea informaţiei pe care o aduce), căci altminteri nu-şi doreşte nimic mai mult decît să scrie -, a scris mai puţin, pentru că mai mult i-a îndrumat pe alţii. Dar eu îl cunosc din vremea cînd scria reportaje spumoase şi investigaţii devastatoare. Pe urmă a tot format (prin cursuri profesionale sau "la locul de muncă") jurnalişti de investigaţii. Şi a scris mai mult comentarii - dar care îi arată fibra de jurnalist pur-sînge, cu "nas" pentru subiecte şi pentru dedesubturi.
Am lucrat cu el în patru rînduri: 1992 - "Ziua" (apărut în Bacău, nici o legătură cu ziarul cu acelaşi nume apărut mai tîrziu, în 1994, la Bucureşti, sub conducerea lui Sorin Roşca Stănescu), 1993 - 1994 - "Evenimentul Zilei" (Biroul de presă Bacău, unde, ce vremuri, domnule Cristoiu !, eram patru corespondenţi), 1995 - 1998 - "Monitorul de Bacău "(înainte să fie preluat de S.O. Vîntu şi apoi de Mihai Iacob care l-a şi îngropat), 2004-2006 - "Cotidianul" (Bucureşti). De fiecare dată am avut un real sprijin profesional în el. Are ştiinţa de meserie, calmul, logica şi curiozitatea unui mare om de presă. Şi le manifestă cu naturaleţe, fără să se mîndrească.
Un astfel de ziarist şterge bună parte din ruşinea pe care o fac breslei mulţi nechemaţi cu gura mare, cu ştaif sau doar cu tupeu, care ne umplu viaţa cu scursurile lor revărsate prin toate canalele... media.
Vă împărtăşesc aceste gînduri după ce am citit editorialul de azi al lui Liviu Avram: Iepuri cu faruri în ochi. Denunţ.
Ştiu că Liviu va fi jenat de atîtea laude, şi-l rog să mă ierte că nu mi-am putut reprima efuziunile :)
Dincolo de asta, ce ziceţi, are sau nu dreptate?
Postări
Trimiteți un comentariu