Cind Biserica se irita de penal, desi ar trebui sa se preocupe de moral

Mircea Dinescu, dupa un obicei mai vechi, a ridicat un colt de dosar privindu-l pe raposatul Mitropolit Antonie Plamadeala, in Cotidianul. Poetul latifundiar, specializat mai incoace in deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii, sustine ca Inaltul Antonie era colonel de Securitate si ca i-a cerut lui Ceausescu, de-un 23 august, sa fie inaintat la gradul de general. Dinescu nu produce dovezi si nu intra in detalii. Dar informatia merita retinuta si trebuie sapat pe firul ei, caci surprizele de-abia de-acum par a incepe.
Biserica noastra - si aici ma refer la ierarhie, evident - insa n-a gasit alta reactie mai buna decit sa se opareasca si sa ceara traducerea la Cremenal a indraznetului Dinescu. Pe motiv ca a tras cu ochiul in dosarele Securitatii si a furnizat informatii presei nerespectind procedura legala.
Caravasazica, Biserica nu e deranjata de posibilitatea de a fi avut in Sinod cel putin un general de Securitate - fie el si unul cu stagii in puscariile comuniste, in anii '50, cum a fost IPS Antonie -, ci de faptul ca se spune asta public.
Atitudinea fireasca ar fi fost sa solicite chiar ea, Biserica, informatii suplimentare si sa lamureasca acest caz, nu sa ceara pedepsirea "indiscretului" Dinescu. Interesul Bisericii trebuie sa fie de a indeparta dubiile si de a dovedi buna-credinta si transparenta in acest necesar proces de curatire. Or, prin iesirea otarita semnata de biroul de presa al Patriarhiei, Biserica nu face decit sa-si majoreze capitalul de antipatie in rindul presei si sa creasca suspiciunea in rindul intelighentiei si al unei parti a populatiei care nu este indiferenta la cine o cirmuieste spiritual.
Nici nu vreau sa ma gindesc la ce pozitie va adopta Biserica in cazul in care CNSAS isi face treaba serios si va scoate dosarele de turnatori ale altor ierarhi, de asta data a unora in viata.