Pariarhul a murit! Start in lupta pentru Patriarhie!
Astazi, la ora 17.00, a trecut la cele vesnice Parintele Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Internat ieri de urgenta pentru o operatie la prostata, Intiistatatorul Bisericii noastre a fost operat azi dimineata si medicii erau optimisti in privinta evolutiei sanatatii sale. Catre ora 17.00, a facut insa stop cardiac, in urma complicatiilor ivite dupa operatie, inerente la virsta sa.
Parintele Patriarh s-a nascut pe 7 februarie 1915,in satul Tocileni, judetul Botosani, din parintii Dumitru si Marghioala Arapasu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora. A primit la botez numele de Toader.
In 1928 a intrat, ca frate, la Schitul Sihastria Voronei, judetul Botosani, apartinind de Manastirea Vorona din acelasi judet.
In perioada 1932-1940 a urmat cursurile Seminarului Teologic special pentru monahi din Manastirea Cernica, iar la 6 august 1935 a depus voturile monahale la Manastirea Bistrita-Neamt, primind numele de Teoctist.
Pe 4 ianuarie 1937, este hirotonit in treapta de ierodiacon. In 1940-1944 a urmat cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii din Bucuresti. In 1946-1950, la Iasi, a indeplinit, pe rand, functiile de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, exarh al manastirilor, iar din anul 1948, a ocupat postul de vicar administrativ al Mitropoliei, fiind ridicat la rangul de arhimandrit (1946).
Pe 28 februarie 1950, a fost ales de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la propunerea patriarhului Justinian, episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul de Botosaneanul.
Pe 28 iulie 1962, a fost ales de catre Colegiul Electoral Bisericesc in postul de Episcop al Aradului, a avut sub jurisdictie Vicariatul de la Gyula si doua protopopiate din Banatul Sarbesc.
La 9 noiembrie 1986, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales in demnitatea de Patriarh.
Moartea sa survine pe neasteptate, caci Parintele Teoctist participa cu multa vigoare la toate treburile adminstrative si duhovnicesti ale Bisericii si nu se stia ca este bolnav. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
A fost un Patriarh echilibrat si a reusit sa tina in mina tensiunile dintre principalele curente, "ecumenist" si "antiecumenist", din Biserica.
Din pacate, a avut o imagine nemeritat de proasta, iar posteritatea probabil ca ii va fi nerecunoscatoare. In plus, decesul Patriarhului va declansa atit de asteptata lupta pentru putere in sinul Bisericii.
Potrivit cutumei - si nu vreunei reglemantari interne - scaunul patriarhal este ocupat de mitropolitul Moldovei. Astazi, mitropolit al Moldovei este IPS Daniel Ciobotea, cunoscut pentru "ecumenismul" sau si pentru ca ii prigoneste pe monahii traditionalisti, care tin de invatatura adevarata a Bisericii.
Venirea lui in functia de patriarh ar putea dinamita din interior Biserica.
Sanse majore pentru a ocupa scaunul patriarhal mai are doar Parintele Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, care este o mare autoritate in Biserica si care a cautat tot timpul sa pastreze o linie traditionala, fara sa curme insa dialogul cu alte culte crestine. Inaltul Bartolomeu nu si-a dorit niciodata functii, a refuzat sa fie mitropolit al Moldovei si l-a propus pe Daniel Ciobotea la inceputul anilor '90, a fost ales in lipsa Arhiepiscop al Clujului, ceva mai tirziu, dar a infiintat o noua mitropolie in Ardeal, in fruntea careia a fost ales, acum doi ani, cind a vazut ca "ecumenistii" ameninta sa puna mina si pe inima tarii. Sper ca nu se va da in laturi nici de data asta de la a apara ortodoxia din institutia umana a Bisericii.
Din cite stiu, pe linga faptul ca detine controlul in cea mai mare si mai bogata mitropolie romaneasca, IPS Daniel are si sustinerea politica a PNL si a PSD. Sigur, in Biserica asta n-ar trebui sa conteze. Dar conteaza.
Ramine de vazut cine il va sustine pe IPS Bartolomeu, caci starea Bisericii noastre pentru urmatorii ani depinde de cine va fi patriarh.
2 Comentários:
Mi se pare ca de data aceasta va grabiti un pic, iar titlul e un pic senzationalist in acest ceas, care ar trebui inchinat reculegerii si rugaciunii.
Nu spun sa inchidem ochii la perioada urmatoare, care foarte probabil va fi, asa cum scrieti, agitata. Dar exista un timp pentru toate.
E adevarat ca ar trebui sa aminam orice tulburare macar pina va fi inhumat patriarhul. Dar nu noi sintem tulburatorii... Eu doar constat ce se intimpla. Stiu ca taberele si-au faut strategii, aliante, si-au pregatit terenul cu mult inainte. Se asteptau ca Parintele Patriarh sa se mute la cele vesnice mai devreme.
Nu sint prooroc, dar ma tem ca mi se va da dreptate chiar de azi, de la intrunirea Sf. Sinod. Sa nu fie!
Trimiteți un comentariu