Minciuni in apararea unui extremist
Colegul Marius Cosmeanu se incumeta, in Cotidianul de azi, sa faca pe aparatorul lui László Tökés. Nu stiu cit din convingere, cit din dorinta de a provoca dezbateri si, prin asta, de a se “afirma”. Insa, prevazind reactiile, isi ia o masura de protectie si se autovictimizeaza inca din titlu articolului sau: “Cum am am devenit «extremist»”.
Sigur, opiniile sint la liber, dar incercarea de a prezenta negru drept alb se cheama inselatorie.
Marius Cosmeanu ne spune ca imaginea lui László Tökés de ungur sovin, nationalist extremist si revizionist este una falsa, fabricata in laboratoarele puterii politice de la Bucuresti, indiferent care a fost ea – inainte sau dupa ’89 – si difuzata cu ajutorul mass-media. In realitate, dupa parerea lui Cosmeanu, episcopul maghiar nu ar fi decit un opozant curajos al regimului Ceausescu, care a scos lumea in strada la Timisoara, in acel decembrie ’89 de pomina (in subtext ni se spune ca ii datoram revolutia lui Tökés) si care lupta pentru drepturile maghiarilor din Transilvania, cu aceeasi indreptatire cu care o fac, de pilda, patriotii romani de dincolo de Prut pentru drepturile romanilor basarabeni.
Jurnalistul de la Cotidianul (poate ca e important de stiut ca e romano-ungur)pretinde ca Tökés nu e extremist, ci are doar curajul de a spune adevarul, de a rosti public “nemultumirile acumulate de o mare parte a comunitatii maghiare din Ardeal in urma celor aproape 90 de ani de politici de asimilare si discriminare de la Bucuresti”.
Sa le luam pe rind.
Intii, Tökés nu a scos pe nimeni in strada. Daca solidarizarea cu el a timisorenilor si revolta lor a fost spontana, nu programata, atunci “cazul Tökés” a fost doar un pretext pentru protestul in strada. Pentru cei mai tineri: romanii aveau motive mai grave de revolta sub Ceausescu decit mutarea unui cleric maghiar din oras; de pilda, frigul din case, foametea ingrozitoare, teroarea politiei politice, inexistenta libertatii de expresie, abuzurile de tot felul comise de vatafii de partid si de stat, interdictia de a calatori in occident etc.
Doi, e o minciuna ca maghiarii din Transilvania au fost si sint supusi unor politici de asimilare. Cosmeanu o stie, macar pentru ca vine din secuime. Sa ne spuna el cum au fost asimilati ungurii si secuii din Odorheiul Secuiesc, de exemplu. Presa publica rareori abuzurile la care se dedau autoritatile locale din Harghita si Covasna impotriva minoritatii romanesti de acolo. Dar faptele sint cu mult mai grave si mai numeroase.
Trei, este nu numai de neacceptat, ci de-a dreptul ticaloasa comparatia dintre pretentiile ungurilor asupra Transilvaniei si lupta romanilor pentru revenirea Basarabiei (R. Moldova) la trupul tarii, la Romania. O demonstreaza toata istoria noastra.
Patru, a pune semnul egal intre Tökés si Ilie Ilascu este ca si cum a-i considera ca nu exista nici o diferenta intre Milosevici si Maica Tereza. Aberant. O dovedesc faptele celor doi, ca si cauzele pentru care lupta.
In fine, faptul ca cineva se preteaza la astfel de mijloace pentru a incerca reabilitarea lui Tökés in dauna “moderatilor” lideri ai UDMR ne-ar lasa poate reci. Este insa trist ca un ziar cu pretentiile Cotidianului publica acest text ca editorial, recte ca punct de vedere al redactiei.
5 Comentários:
Ma bucur ca mi-ati luat-o inainte, si eu aveam de gand sa public un articol pe blog exact in acelasi sens. Si mie mi se pare la fel de odioasa compararea intre lupta pentru autonomie a extremistilor maghiari si cea pentru libertatea romanilor din Basarabia. Din punctul meu de vedere, si o tot repet de ani de zile, Tokes nu ar mai avea ce cauta in Romania.
care ar fi pretentiile "cotidianului"?
O bâlbâială etnică,
Am întâlnit mulţi români din Transilvania care datorită faptului că aveau strămoşi diferiţi, unul ,,chinez,, altul ,,japonez,, nu ştiau, chipurile, cărui popor mai aparţin şi chiar se erijau în judecători între popoare, imparţialitatea lor datorându-se tocmai sângelui amestecat. Nimic mai fals. In vremurile noastre popoarele nu mai sunt identificabile cu neamurile ci sunt determinate cultural. Deci aparţii poporului a cărui pâine ai mâncat-o, în a cărei cultură ai crescut şi a cărui cetăţenie o ai. Şi dacă astea nu îţi convin poţi renunţa la ele. Dar dacă ai o anumită cetăţenie trebuie să o respecţi. Aşa se face că ungurii şi secui din Transilvania trebuie să îşi conserve şi promoveze limba şi cultura tradiţională respectând în acelaşi timp obligaţiile cetăţeneşti. Este un lucru general valabil pentru civilizaţia contemporană din toate colţurile lumii.
Epopeea lui Tokes este problema etniei maghiare şi nici pe departe a unui ziar de atitudine şi investigaţie cum pretinde a fi Cotidianul. Iar Cosmeanu ar trebui să îşi rezolve bâlbâielile identitare înainte de a da lecţii de interpretare.
De aproape 100 de ani Europa este organizată în state etnice pe baze istorice care au pus capăt statelor organizate pe principii feudale. A mai vorbi în termeni revizionişti şi după o sută de ani dovedeşte cel puţin o lipsă de adaptabilitate şi o crasă lipsă de realism. Aspectul este cu atât mai de neînţeles pentru maghiari în a cărui sânge s-au amestecat vreo trei triburi onogure, şapte triburi maghiare, vreo două cabare şi ce s-a mai găsit pe parcurs. Dar poate tocmai această măreaţă sinteză a născut genialitatea poporului ungar.
pentru nicu:
"Cotidianul" are pretentia ca e un ziar de elita. Iar un ziar de elita nu se preteaza la manipulari grosolane.
Ungurii au pretenţia să fie autonomi, să vorbească limba lor la noi în ţară, însă în america sau în altă ţară nu ar mai face asta. Mi se pare, cel puţin o lipsă de respect naţional, ca persoane născute în România să răspundă la interviuri - spre exemplu - în magiară. În şcoli se învaţă, engleză, franceză şi alte limbi, ungurii nu puteau să înveţe limba ţării în care s-au născut? Eu unul o consider ca pe o lipsă de respect.
Trimiteți un comentariu