Patimi electorale ”ortodoxiste”
Se discută mult zilele acestea despre alegeri. Se
discută nervos, disperat, blazat... sau, de supărare, deloc. Dușmane ale
discernământului, fiecare dintre aceste umori trădează limitele unei așteptări
de 15 ani ale unui ”bine” care, în opinia multora, nu mai sosește.
(...) Am fost stupefiată să constat, însă, că în această
confuză situație, oratori ortodocși, pe care îi știam inimoși, avizați și buni
patrioți, îndeamnă la absenteism sau la boicotarea alegerilor. Motivația lor:
lipsa candidatului potrivit, care... ”s-ar ridica la pretențiile lor”! De ca și
cum în fața urnei și-ar alege nevasta, modelul de viață, sau ar vota laureatul
Premiului Nobel pentru pace! A pretinde ”să stai acasă și să votezi cu Petre
Țuțea sau cu... Hristos”, cum îndeamnă unii lideri de opinie ortodocși, este
imatur, agramat din punct de vedere al teologiei istoriei și ireverențios față
de ceilalți credincioși care, chipurile, s-ar depărta de Dumnezeu participând
la niște alegeri ”impure”.
(...) Mă mir cum oameni care pretind că le pasă de istoria
țării au pretenția puritană ca politicienii să fie imaculați și fără compromis,
ceea ce nu s-a întâmplat niciodată, nici măcar în cazul conducătorilor intrați
în sinaxare ori pe postamentele statuilor publice, obligați și ei să facă
alianțe dictate de împrejurări, pe care le alegeau, însă, pentru binele țării
și pentru care erau gata, la nevoie, să plătească cu viața. Mă mir cum oameni
de biserică, ce se pretind avizați în istorie, nu îi înțeleg resorturile,
implicit faptul că, pentru rugăciunile poporului credincios și ale preoților
Săi, Hristos lucrează, la nevoie, și prin conducători eterodocși, de alt neam
sau maculați de anumite impurități, dacă aceștia sunt sincer animați de dorința
binelui public. Mă tem că acest tip de rigiditate șovinistă, neortodoxă în duh,
ascunde (nemărturisite) obsesii conspiraționiste, cu toate consecințele
patologice ale acestei fixații.
(...) Istoria arată destule exemple de nativi care-și
disprețuiesc țara, ca și de străini
care, odată stabiliți într-o țară străină (eventual, în posturi de răspundere
sau chiar la conducerea ei), îi respectă cultura și o slujesc cu mai mult
devotament decât băștinașii. În schimb, nicăieri în istorie un ins care și-a dovedit malignitatea încă ”de mic”,
adică lipsa de caracter, disprețul de semeni și de Dumnezeu, nu va face vreun
bine public, odată ajuns la conducere, ci dimpotrivă. Să ne dea Dumnezeu
buna-vedere a inimii!
Fără patimi
naționaliste sau confesional-ortodoxiste, să ne alegem un conducător iubitor de
semeni, onest, capabil a-și sluji și iubi țara cu devotament,
fără slugărnicie, lozinci demagogice și vicleșuguri oportuniste, iar de
celelalte, precum și de scăparea noastră din ”pânzele de păianjen ale
istoriei”, se va ocupa Dumnezeu! Dar o va face doar dacă nu ne va vedea
indiferenți.
Sursa: blogul Elenei Dulgheru.
Postări
Draga frate, solutia noastra a fost si ramane Monarhia Constitutionala, Regatul Romaniei condus de un Rege care domneste, dar nu guverneaza. In Monarhia Constitutionala, Biserica noastra a fost recunoscuta ca Nationala. Daca Romania s-ar intoarce la mersul firesc al Istoriei sale, redevenind Monarhie, Biserica ar lucra impreuna cu Regele (sau Regina pentru ca avem o Principesa Mostenitoare), care este mai presus de jocurile politice ale partidelor, in agora, fara a mai fi acuzata ca face politica. Dar Monarhia nu este dorita nici de gasca politrucilor PSD si nici de haita securistilor ACL/PMP/Basescu. Nu poate fi uitata mizeria de declaratii impotriva Regelui, aruncata acum un an, doi, de derbedeul de Basescu (ala care ranjeste spunand ca el dadea informari la Secu ca asa era fisa postului de capitan de vapor!). Acelasi Basescu care acum il sustine pe neamtul luteran de Iohannis, care zice ca e adeptul lucrului bine facut, dar nu prea imi arata un lucru bine facut de el (pe care neamt Iohannis, apropos, nu l-a refuzat candva, domnul Basescu, atunci cand a fost propus ca prim ministru de PNL, sustinut cu vehementa si de baietii veseli de la PSD, ca deh, asa iesisera negocierile alea de taina cu PNL, la care negocieri a participat intens si neamtul?). Vezi, am toate motivele sa-mi anulez votul de maine si sa raman loial Monarhiei Constitutionale. Nimeni nu ma poate obliga sa merg si sa aleg dintre doi draci, pe ala care, cica e mai putin drac, ca are doar un rest de coarne, doar jumatate de coada si mai mult gri decat negru. Nu mai zic ca Republica a adus dezbinarea pana si in Biserica. Despre aspectul religios nu discut, nu sunt fundamentalist. Am scris pe Blogurile Adevarul un articol si am aratat insa ca pentru multi votanti conteaza religia candidatului. Totusi, trebuie sa te intreb: nu-ti pare curios ca Curtea Constitutionala (unde, zice vorba in sat, Basescu a avut si are niscavai influenta) a decis, taman acum, cu cateva zile inainte de alegeri si concomitent cu atacurile asupra Bisericii (venite din zona ACL si aliatii, putine din ele fiind indreptatite, pentru ca unu-doi ierarhi si cativa preoti s-au apucat de pupat idolii PSD nu reprezinta toata Biserica), sa puna ora de religie la colt, in scoala romaneasca? Acceptand o actiune a unui ratacit, identica cu o alta actiune a aceluiasi ratacit pe care acum ceva vreme tot onorabila Curte Constitutionala a respins-o? Nu e bizara coincidenta asta de fapte? Raman, deci, loial Majestatii Sale Regele Mihai I al Romaniei si sper ca de Republica asta sa se aleaga praful si pulberea, iar Natiunea Romana sa restaureze Regatul. Te imbratisez. Al tau frate in Hristos, pr. Marcel
Dragă părinte,
Mă știi, și eu sînt monarhist, dar nu prea am cum să fiu și dinastic.
Regele Mihai I nu și-a onorat poziția și n-a fost loial intereselor țării după 1989 (las că am destule de spus și despre actul de la 23 august 1944), ci s-a îngrijit de interesele personale și a coabitat cu gașca de comuniști și securiști din PSD. Și-atunci eu n-am cum să-i fiu loial.
Pe de altă parte, cartea monarhistă nu mai are șanse reale de a fi jucată vreodată la noi. Din păcate. Nu cred că ne mai putem întoarce la monarhie. Și în nici un caz nu îmi doresc ca România să fie condusă de Radu Duda. Căci, să fim serioși, Principesa Margareta este o Doamnă, fără îndoială, dar Casa Regală este condusă de facto de Raud Duda.
Iohannis, neamț și protestant, a dovedit deja că poate face lucrurile bine, la Sibiu. Nu-i lua asta, că nu e corect. Vom vedea și ce va fi în stare să facă în calitate de președinte al statului. Cred că oricum mai multe și mai bine decît Ponta.
În fine, nu văd legătura dintre alegerea lui Iohannis și hotărîrea CCR. Atacurile asupra Bisericii au fost pricinuite de implicarea nepermisă a unor clerici, între care și unii ierarhi, în campania electorală. Dacă se menținea neutră, cred că nu se expunea.
Trimiteți un comentariu