Sfinţirea "Fenomenului Piteşti"
Azi dimineaţă, am avut bucuria de a participa la prima Sfîntă Liturghie slujită în Camera 4 Spital a fostei închisori comuniste de la Piteşti. Locul de supliciu al studenţilor români din anii '50 a fost transformat în paraclis, cu binecuvîntarea ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului. Un sobor de opt preoţi a sfinţit paraclisul şi a făcut şi o slujbă de pomenire pentru toţi cei ucişi de comunişti la Piteşti şi în alte temniţe din ţară, nu întîmplător în ziua Înălţării Domnului. Hramul Paraclisului este Înălţarea Domnului, iar în această zi Biserica Ortodoxă Română îi comemorează pe toţi eroii neamului.
La final, scriitorul Marcel Petrişor, fost deţinut politic timp de 13 ani sub regimul comunist, a vorbit despre sfinţirea prin jertfa umană a acestui loc de supliciu, înainte de sfinţirea prin slujba preoţilor. Dintre foştii deţinuţi politic au mai fost prezenţi dnii Vasile Jacques Iamandi, Demostene Andronescu, Nicu Popa şi Tache Rodas.
Evenimentul de astăzi se datorează în cea mai mare parte familiei Gheorghe, Adela şi Maria Axinte, care deţine o parte din fostul Penitenciar Piteşti (în care a funcţionat un trust de construcţii înainte de '89, după desfiinţarea puşcăriei). Această clădire va deveni, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin strădania familiei Axinte, un Memorial al suferinţei româneşti, sub egida Fundaţiei "Sfinţii Închisorilor". Ea găzduieşte deja o primă expoziţie permanentă, foto-documentară, pe care a organizat-o şi itinerat-o, timp de cîţiva ani, Asociaţia "Rost": "Destine pe drumul Învierii", în care sînt evocaţi, prin fotografii şi documente de arhivă, Arhim. Arsenie Papacioc, Ierom. Arsenie Boca, Ieroschim. Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Pr. Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu.
 |
| Foştii deţinuţi politic Marcel Petrişor, Nicu Popa, Vasile Jacques Iamandi, participînd azi dimineaţă la sfinţirea Paraclisului din fosta puşcărie Piteşti. |
Postări
Buna ziua,
Dorim sa aducem in atentia d-voastra prima platforma de donatii online in scop caritabil www.salveazaoinima.ro Prin acest mesaj venim cu rugamintea daca doriti sa puneti un banner sau link pe blogul d-voastra pentru a ne fi mai usor sa promovam acest proiect.Suntem siguri ca numai impreuna putem face lucruri frumoase.
Asteptam cu interes raspuns din partea d-voastra pe adresa de e-mail:salveazaoinima@gmail.com sau ma puteti contacta la nr de tel.0752.753.540-Placinta Vlad-Presedinte Asociatia “Salveaza o inima”
Va multumesc din inima!
Stiam indeobste ca atunci cand se cauta argumente in viata unui crestin ca sa poata fi canonizat, adica sa fie proclamat sfant, desigur faptele aceluia sunt acele argumente, nu vesmintele lui, nu incaltarile lui, nu uneltele cu care va fi lucrat ceva in viata.
Acum, transferand acesta buna intentie catre locuri de supliciu, mi se pare o exagerata ”evlavie” crestina, sa le conferi cu orice pret acelora statutul sfinteniei... In cazul de mai sus, sa ridici un paraclis in locul de supliciu mi se pare normal. Sfintesti paraclisul, e clar! Locul se sfinteste prin sfintirea prestolului din paraclis. Dar ca sa dai explicatii cum ca de fapt sfintesti ”fenomenul Pitesti”, comiti o grava eroare de mesaj! In primul rand, asociezi oroarea cu sfintenia si sugerezi posibililor viitori tortionari ca munca lor ar fi una sfintitoare... In al doilea rand, proiectezi nimbul sfinteniei catre toate artefactele torturii: lanturile, biciul, cutitul, ciocanul, sforile, scandura, etc... rasturnand in mod anticrestin semnificatiile uneltelor de tortura. In cazul Sf. Cruci inteleg si admit ca Hristos a restaurat inclusiv simbolul crucii care este de fapt asociat ontologic prin forma, fiintei umane. Romanii au folosit-o tocmai pentru ca ”imbraca” spatial corpul celui care trebuia schingiuit. Oricum cazul Sfintei Cruci este unul particular si nu l-as amesteca celor descrise mai sus.
Dar, ca sa vorbim de exemplu despre sfantul lant, sfintele cuie, sfantul ciocan care le-a batut, poti ajunge foarte usor la anomalia horror-amuzanta sa vorbesti despre sfintele gloante si sfanta mitraliera...despre sfantul cutit (care l-a decapitat pe bietul Rodion in Cecenia...) etc. etc. etc.
L-am cunoscut personal pe vrednicul de pomenire Parintele Vasile, cel care la Pitesti impartasea detinutii. Imi povestea ca intr-un an de Pasti l-au obligat sa-i impartaseasca pe colegii de detentie cu fecale... Si ca a fost obligat sa consume continutul unui borcan cu fecale... Ingrozitor!!!
Acum, in logica de mai sus, am putea fi atat de idioti incat sa conferim statutul sfinteniei borcanului cu fecale cu care acest preot ortodox a fost chinuit in detentie la Pitesti?!
Cred ca traim una dintre cele mai ridicole confuzii de limbaj, de semnificatii, de valori, de calitati, s.a.m.d....
In rest, ce sa spun...cred ca Arhiepiscopul de la Arges are toate motivele morale sa gireze o asemenea reparatiune...
Alexandru Mihail Cernat, stiti cum se numeste cel care ia metafora ad litteram?
Recunosc ca e o figura de stil... neobisnuita, dar prin asta si retine atentia. Un om inteligent nu are insa probleme in a o identifica.
In mod evident, nu experimentul diabolic a fost sfintit - si nici nu se intelege asa ceva -, ci locul supliciului, care imprumuta, in mentalul colectiv, denumirea experimentului. Locul supliciului a fost sfintit mai inainte de a fi sfintit, cum frumos au spus si preotii, si dl Marcel Petrisor, prin jertfa data acolo de inimi curate, pentru Hristos. Pentru cei care au suferit sau au murit acolo, Pitesti a fost crucea lor.
Trimiteți un comentariu