Piaţa Universităţii - punctul de plecare pentru restaurarea normalităţii

Consecvenţa este cheia reuşitei. Fiecare zi de protest încheagă mai bine „Piaţa Universităţii” – simbol al revoltei din toată ţara. Deja se observă, din zi în zi, o rafinare a scandărilor, mai multă ironie, mai mult umor, mesaje mai clare, mai inteligente. Protestatarii primesc un ajutor (încă firav) şi din partea artiştilor: Nicu Covaci a publicat textul unui viitor cîntec al Pieţei. 

Caricaturiştii şi jurnaliştii de la „Caţavencii” au dat drumul la banda de sloganuri pentru Piaţă.

Încep să-şi facă apariţia şi tot felul de figuri de o oarecare notorietate: de la jurnalistul Cornel Nistorescu şi ecologistul antihristic Remus Cernea pînă la nefericitul de Ludovic Orban. Nu sînt ei liderii aşteptaţi, dar pot ajuta, prin simpla lor prezenţă, la naşterea unor lideri autentici în „Piaţă”. Căci „Piaţa”, dacă într-adevăr s-a săturat de toate partidele şi de toate mutrele uzate pe televizor, va şti să-şi promoveze purtătorii săi de cuvînt.

„Piaţa” a primit un imbold spre consecvenţă şi de la mitingul USL. Trezirea la viaţă a politrucilor i-a convins o dată mai mult pe adevăraţii protestatari să continuie manifestaţiile, pentru ca acestea să nu fie deturnate sau confiscate de o Opoziţie la fel de vinovată de situaţia ţării ca şi Puterea. 

Mitingul Opoziţiei a fost o demonstraţie de slăbiciune (trei partide au adunat abia 7.000 de oameni, din cîte relatează presa, pentru doar cîteva ore), făcut cu teamă de reacţia românilor neînregimentaţi şi sătui de toată clasa politică. Discursurile liderilor Opoziţiei au fost lipsite de vigoare şi de substanţă. Petele de culoare asigurate de un Mazăre, venit ca la o paradă a modei "revoluţionare" (vezi foto Cristian Şuţu) şi de un Sorin Roşca Stănescu total neindicat în context, avînd în vedere "dosarul" său, cît şi un artist scăpat de sub control,  Gheorghe Zmafir, bietul, nu sînt de natură să mărească încrederea. Iar soluţia indicată: alegeri anticipate – e una falsă. 

Nici un demonstrant fără partid din „Piaţă” nu a ieşit în stradă pentru a înlocui nişte ticăloşi cu alţii. Mesajul e clar – oricît l-ar demasca tot felul de „analişti” drept o manipulare.

Soluţia este schimbarea întregii clase politice. Întrebarea nu este cum, ci cînd. Răspunsul: începînd de acum.

Evident, nu putem şterge într-o clipă, cu un burete, scena politică de toată mizeria adunată în 22 de ani de rătăciri în deşertul tranziţiei. Dar e nevoie să ne organizăm pentru a ne recupera ţara din mîinile lor. De aceea, alegerile trebuie să fie la termen. Să nu ne temem, PDL şi Băsescu nu mai pot fi salvaţi de nimeni, indiferent cînd vor fi alegerile. Par că au priceput, în sfîrţit, asta şi liderii PDL, după cum o arată ultimele declaraţii ale purtătorului de cuvînt Sever Voinescu şi ale premierului Emil Boc.

Pînă la alegeri, cei care vor şi pot să se implice, să o facă, pentru ca toţi să avem cu cine vota. Să nu mai fim siliţi să optăm „răul mai mic”.

 „Piaţa” poate fi nucleul unei viitoare mişcări civico-politice sau numai imboldul pentru constituirea unei formaţiuni şi coagularea unor personalităţi capabile şi cu drag de ţară.

Au intuit bine autorii manifestului de mai jos. Un document excelent. Păcat că iniţiatorul şi principalul animator, Bogdan Naumovici, decredibilizează demersul prin prezenţa lui pe lista de semnatari. Omul este făcătorul nenorocitei campanii de manipulare pentru „Proiectul Roşia Montană”. Şi, cum bine spunea cineva, nu te poţi aştepta la ceva bun de la un complice la crimă.

Însă, îndemnul de a ne uni şi a ne urni pentru a avea cu cine vota rămîne valabil. Ca şi ideea că datoria este a "decreţeilor". 

Asta ar putea fi adevărata revoluţie. Mai precis, o restaurare a normalităţii.

--------------------------------------------------------------------------

2012 – SFÂRŞITUL LUMII LOR

După douăzeci de ani de înjurat in faţa televizorului, sau de răguşit inutil in stradă, doar pentru a fi dezamăgiţi de aceiaşi politicieni care s-au plimbat pe la toate partidele, e limpede că nu mai avem ce aştepta de la ei. Să ai revendicări de la actualii politicieni şi să te aştepti să le şi rezolve, înseamnă să îi suspectezi de bună-credinţă.

De 20 de ani, a vota în România a însemnat să alegi răul cel mai mic. Mergând pe drumul ăsta, am ajuns sa acceptăm că e ok “să fure, că toţi fură, dar să mai facă ceva şi pentru noi”. Adică să trăim din mila hoţilor. Tu furi de la tine de la serviciu? Nici noi. Şi atunci, cât de proşti am fi dacă am încerca din nou aceleaşi soluţii păguboase?!

Partidele actuale nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Nu reprezintă, de fapt, pe nimeni, pentru că nu au fost create să ne reprezinte pe noi, ci pe ei. Ele sunt doar de-a stânga şi de-a dreapta bugetului de stat, pentru că din el se hrănesc şi pentru că au aceiaşi părinţi: foştii activişti şi pasivitatea noastră.

Sila noastră de politică este singura lor şansă, de aceea ne-o cultivă continuu: “toti politicienii suntem la fel, politica este o curvă, trebuie să alegi răul cel mai mic” sau, şi mai bine, “stai acasă şi pedepseşte-ne prin absenţa de la vot”. Adică, “lasă să voteze numai ai noştri, că doar le-am dat găleţi!”

Hoţii au nevoie de 3 lucruri, ca să poată fura: un portofel plin, beznă si neatenţia păgubaşului. Faptul că noi am pus peste jumătate din veniturile noastre, prin impozite pe salarii, profit si dividende, CAS, TVA, taxe de drum, accize la benzină sau impozite pe casă şi maşină, în marele coş al statului, adică al nimănui, a furnizat portofelul plin. Lipsa de transparenţă a tuturor tranzacţiilor statului a asigurat bezna. Iar îndepărtarea românilor normali la cap de politică a făcut restul.

Vrem să nu mai fim furaţi? Nu e atât de greu. E suficient să nu mai acceptăm un stat care se comportă de parcă ar fi stăpânul nostru. Să ne gândim la el, de acum, ca la un angajat de-al nostru. Care trebuie plătit doar pentru ceea ce face pentru noi. Care nu are dreptul să îşi mărească singur, de capul lui, salariul, adică impozitele noastre. Care nu are nici dreptul de a se împrumuta fără să-şi întrebe patronul, adică pe fiecare dintre noi. Astfel, majoritatea banilor noştri ar rămâne la noi, nu în portofelul statului, din care orice politician se poate servi când vrea.

Vrem să nu mai fim o ţară de mâna a treia, când avem atâţia oameni de mâna întâi? E la fel de simplu: să nu-i mai gonim din ţară şi din poziţiile din care pot face ceva util pe cei cu adevărat competenţi si integri. Dacă fiecare român işi va vedea viitorul aici, vom fi un întreg mai mare decât suma părţilor, şi vom sta cu demnitate în faţa oricărei alte naţiuni.

Pentru ca toate astea să se întâmple, nu este suficient să schimbăm legile. Trebuie să ne organizăm şi să îi înlocuim pe actualii politicieni. Să ne învingem sila de politică. Nu pentru că ne place puterea, ci pentru că trebuie să ieşim din bulele noastre de confort individual, care vor deveni din ce în ce mai strâmte. Deja vedem cum energia noastra se iroseşte doar împingând în pereţii bulei, ca să nu ne sufocăm. Iar dacă nu ne spargem noi bulele pentru a ne uni, ni le vor desfiinţa ei, una câte una.

ÎMPREUNĂ 2012

Să nu-i mai lăsăm să ne dezbine: ieri, mineri contra studenţi, azi, bugetari versus sectorul privat, angajaţi împotriva pensionarilor sau cei cărora le e frică de câini faţă în faţă cu iubitorii de câini, mâine, dacă le trece prin cap, alergicii la puf împotriva fanilor lui Donald Duck. Noi credem că ura, atât dintre noi, cât si faţă de ei, trebuie înlocuită de actiunea lucidă, cu faţa spre viitor. Nu cerem de la alţii nimic din ceea ce nu suntem dispuşi să facem noi înşine.

Şi suntem mulţi. Suntem cei care eram prea tineri ca să ştim ce să facem cu Revoluţia sau cu Piaţa Universităţii ’90, şi i-am lăsat să ni le fure. Suntem “decreţeii” care ne-am făcut familii, afaceri şi cariere, dar ne-am ratat proiectul politic. Dar şi tinerii care terminăm acum o facultate, doar ca să ne izbim de zidul şomajului. Suntem doctorii care am ales să rămânem în ţară şi să salvăm vieţi. Suntem profesorii care ne urmăm vocaţia, în ciuda salariilor mizere. Suntem antreprenorii care am dori să ne dezvoltăm pe o piaţă liberă, intr-o competiţie cinstită, fără licitaţii trucate şi firme-capuşă. Suntem angajaţii care ne dorim să fim recompensaţi aşa cum merităm, în funcţie de performanţele noastre Suntem toţi românii care ducem România înainte!

Vă daţi seama cât de puternici am fi împreună?!

E timpul să ne unim pentru a construi România noastră! O ţară de oameni liberi, care ştiu să preţuiască şi să îşi apere libertatea. O ţară în care în care valorile fondatoare sunt libertatea şi demnitatea persoanei, corectitudinea şi respectul pentru muncă. O ţară unde competiţia onestă este baza dezvoltării si nu există drepturi fără responsabilităţi. O ţară în care statul este expresia parteneriatului între cetăţeni, iar instituţiile statului sunt organizate pentru a-i servi pe cetăţeni. O ţară în care poţi să trăieşti, să munceşti şi să te simţi acasă.

O ţară din care să nu mai vrei să pleci. O ţară unde să vrei să te întorci.

Dacă aşa vrei să fie România noastră, dacă vrei să pui umărul ca să se întâmple în timpul vieţii noastre, acum e momentul. Vino să găsim împreună soluţiile concrete de care are nevoie România şi să câştigăm puterea de a le pune în practică!

Aderă la facebook/impreuna2012 şi spune-ţi părerea în grupul de discuţii Impreuna 2012.

Aneta Bogdan - specialist branding, MBA, Chartered Marketer, Fellow CIM Antreprenor
Bogdan Naumovici – specialist comunicare şi advertising, antreprenor
Dan Costinescu – specialist matematici financiare Wall Street, MS Stanford University
Dragoş Radu – predă economie politică la King’s College, Londra
Ioana Marinescu - arhitect, Londra
Mihai Cuşută – doctor în economie, MBA
Viorel Pascale – antreprenor, EMBA

Şi oricine altcineva care vrea, ştie şi poate aduce România pe drumul cel bun.