Singura decizie adevărată luată de șefii de state din zona euro este proastă

Lucian Davidescu

Printre jurăminte, blesteme și alte sortimente de sirop, participanții la cel mai recent “summit al ultimei șanse” au luat o singură decizie reală: Ca în viitor să nu le mai ceară băncilor să renunțe la o parte din creanțe, așa cum s-a întâmplat în cazul Greciei, și să lase întreaga notă de plată pe seama contribuabililor. Practic, statele să salveze băncile. Dar parcă tocmai statele așteptau bunăvoința băncilor. Cu siguranță nu pot fi ambele situații adevărate.

Decizia a venit la scurtă vreme după anunțul mult mai important al lui Mario Draghi, de la BCE – că nu va tipări bani pentru a cumpăra obligațiuni de stat dar că va furniza lichiditate abundentă băncilor pe termen scurt și mediu. Cum se poate împăca politica monetară austeră cu salvarea faliților? Păi nu prea se poate.

Așa că urmează cel puțin încă un “summit al ultimei șanse”, în primăvară, când totul o va lua de la început, dacă va mai putea.

Taberele sunt deocamdată aceleași: contribuabilii și bancherii. Miza pentru contribuabili este să nu plătească prostia bancherilor, a birocraților și a unora dintre ei înșiși. Miza pentru bancheri este să nu plătească prostia proprie și să dea vina pe oricine altcineva.

1. Pe greci că ar fi puturoși, deși în realitate muncesc mai multe ore pe săptămână decât germanii.

2. Pe spanioli că ar fi risipitori, deși în realitate au datorie publică mai mică procentual decât francezii.

3. Pe italieni, portughezi și irlandezi că încalcă tratatul de la Maastricht, deși Franța și Germania au făcut asta pentru prima dată, în 2003, și s-au opus mecanismelor care să le oprească.

4. Pe guverne, că ar fi populiste, deși băncile au fost printre principalii beneficiari de fonduri publice.

5. Pe euro, pentru că ar fi otrăvit cu credit ieftin economiile periferice, deși era treaba bancherilor să evalueze riscul individual și să adauge marjele necesare la dobândă.

Etc. etc. etc.

În mod normal, euro n-ar avea nici un motiv să dispară, dar totuși asta se poate întâmpla dacă alegeri simple sunt înlocuite de compromisuri absurde.

Sursa: riscograma.ro