Ce contează cine guvernează?

Cu actuala clasă politică, România nu are nici o şansă. 20 de ani ne-am căznit să observăm diferenţe sau măcar nuanţe între partide şi politicieni, de ni s-au înceţoşat ochii. Am încercat să distingem ceva care ne-ar fi putut motiva votul. Ne-am iluzionat şi am mers la urne. Am căutat ceva ce nu există. O demonstrează şi o scurtă analiză a trecutului politic al mebrilor guvernului Boc (inclusiv a celor demişi ieri).

Dacă ar fi existat diferenţe, nu erau posibile transferuri de cadre în masă de la “stînga” la “dreapta” şi viceversa. Şi nici partide pretins serioase nu şi-ar fi schimbat ideologia peste noapte, devenind din socialiste democrat-creştine sau “conservatoare”, ca PD(L) sau P(UR)C.

În plus, observăm că partidul de guvernămînt n-are oameni pentru funcţiile importante din stat. Deunăzi, pe un post de televiziune, Valeriu Stoica, unul dintre arhitecţii PDL, declara senin că acest partid nu funcţionează ca o instituţie, că nu are un sistem de selecţie şi pregătire a liderilor, că ar fi trebuit să treacă la organizare încă de acum aproape doi ani etc. Şi-atunci ce caută la guvernare?

Din guvernul de pînă mai ieri făceau parte doar şase ped(el)işti veritabili (în sensul că nu au venit din alte partide), unii dintre ei crescuţi la sînul partidului de pe cînd acesta se numea FSN: Emil Boc, premier, Vasile Blaga, ministrul Administraţiei şi Internelor, Adriean Videanu, ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Radu Berceanu, ministrul Transporturilor si Infrastructurii, Mihai Şeitan, ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Cu precizarea că ultimii doi s-au alipit PDL cînd acesta a venit la guvernare.

Din cei şase pedelişti, trei au fost trimişi acasă ieri: Videanu (cică să organizeze partidul), Berceanu şi Şeitan.

În locul lor au fost numiţi în guvern o singură ped(el)istă, Anca Boagiu (la Transporturi) şi doi foşti pesedişti, Ion Ariton (Economie) şi Ioan Botis (Ministerul Muncii).

Am mai avut în guvern doi foşti liberali, Sebastian Vlădescu (Finanţe) şi Gabriel Sandu (Comunicaţii) şi un independent, Mihail Dumitru (Agricultură) care au fost remaniaţi. Înlocuitorii sînt tot venetici în PDL: Gheorghe Ialomiţianu (Finanţe), fost şef al Finanţelor Publice Braşov în guvernarea Năstase, Valerian Vreme (Comunicaţii), fost preşedinte al PNL Oneşti, şi Valeriu Tabară (Agricultură), fost ministru al Agriculturii în guvernul Văcăroiu din partea PUNR (dacă îşi mai aminteşte cineva de acest partid absorbit la începutul anilor 2000 în PD).

Guvernul mai are în componenţa sa patru inevitabili udemerişti, Markó Béla, viceprim-ministru, László Borbély, ministrul Mediului şi Pădurilor, Kelemen Hunor, ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Cseke Attila, ministrul Sănătăţii, doi foşti liberali, Elena Udrea, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, şi Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, un fost pesedist, Gabriel Oprea (actual UNPR), ministrul Apărării Naţionale, şi un independent (încă), Teodor Baconschi, ministrul Afacerilor Externe.

Nu s-ar putea spune, aşadar, că nu sînt reprezentate toate curentele ideologice din politichia românească. Sigur, în mod formal, cum este totul la noi. Ce mai putem spera?

PS:

Văzînd cum s-a făcut remanierea, cred că strategia PDL este să ne arate că se poate şi mai rău şi eventual să ne facă să-i regretăm pe cei demişi.

PPS:

Eu însumi m-am înşelat, sperînd că vreun partid din cele ajunse în "Liga mare" ar putea fi mai bun decît celelalte.

Luaţi, deci, acest text ca pe unul de auto-lămurire.