Solidaritatea Europei creştine

Via Răzvan Codrescu:

În data de 3 noiembrie 2009, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) decidea că prin afişarea crucifixului în şcoli se viola articolul 2 al Protocolului nr. 1 (Dreptul la educaţie), ca şi articolul 9 (Libertatea religioasă) din cadrul Convenţiei. Experţi politici şi jurişti din diferite state ale continentului european, în frunte cu Italia (care a şi iniţiat recursul împotriva sentinţei respective), n-au întîrziat să critice aspru decizia CEDO, declarînd-o “o încercare de impunere a laicismului”, cu atît mai neavenită cu cît CEDO nu prevede că statul este “obligat la neutralitate confesională în cadrul educaţiei publice obligatorii” sau în orice alt sector public. Realitatea este că numeroase state membre ale Consiliului Europei sînt “state confesionale”, în sensul că, pe temeiul unei vechi şi neîntrerupte tradiţii, au o religie oficială şi vorbesc de Dumnezeu în legile şi constituţiile proprii.

Dintr-un amplu articol dedicat problematicii simbolurilor religioase, cu titlul “În privinţa Crucifixului, 10 state susţin Italia în faţa Tribunalului European”, apărut pe data de 2 iunie a. c. sub egida Agenţiei catolice Zenit, aflăm că “pentru prima dată în istoria CEDO, 10 state, între care şi Rusia, s-au declarat amicus curiae, pentru a susţine Italia în recursul contra sentinţei Curţii prin care se interzicea expunerea Crucifixului în aulele şcolilor publice”. CEDO a comunicat, pe 1 iunie 2010, la European Centre for Law and Justice (ECLJ), lista statelor care s-au alăturat oficial Italiei: Armenia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania, Malta, Monaco, San Marino, România şi Rusia. Aceste 10 state, care fac parte din cele 47 de naţiuni membre ale Consiliului Europei, au solicitat în mod formal să se poată prezenta ca parte terţă în cadrul procesului şi să poată susţine oficial, la CEDO, observaţii scrise şi orale. În afara acestor 10 state, şi alte state europene, precum Austria sau Polonia, care din motive interne nu s-au putut constitui în “parte terţă”, au făcut publice declaraţii de susţinere a simbolurilor religioase, cu refuzul explicit de a le înlătura din spaţiile şcolare.

“Este vorba de un precedent important pentru CEDO, deoarece statele membre intervin de obicei doar atunci cînd o sentinţă afectează un cetăţean propriu. Chestiunea Crucifixului este şi ea unică şi fără precedent: 10 state au decis să explice CEDO care este limita capacităţii sale de a crea noi drepturi, împotriva voinţei statelor membre. În această decizie trebuie să vedem o contrabalansare a puterii Curţii”, a precizat, pentru Zenit, Gregor Puppinck, director al ECLJ.

Agenţia Zenit ne încredinţează că Guvernul italian “face toate demersurile posibile” pentru a obţine anularea sentinţei din 3 noiembrie 2009. Articolul precizează că Marea Cameră urmează să se exprime în speţă pe data de 30 iunie, iar decizia definitivă va fi publicată pînă la sfîrşitul anului în curs.

Este onorant faptul că România s-a alăturat Italiei în demersurile respective. Acest important pas moral şi diplomatic i se datorează în mare măsură actualului şef al diplomaţiei româneşti, d-l Teodor Baconsky, teolog de formaţie şi fost ambasador al României pe lîngă Sfîntul Scaun. Încă din aprilie, Franco Frattini şi Dominique Mamberti ne solicitaseră, în cadrul vizitei ministrului de Externe român la Roma şi Vatican, să susţinem oficial Italia în cauza crucifixelor. Şi iată că în cursul lunii mai, în pofida anumitor reticenţe ale premierului Emil Boc şi ale altor membri ai Guvernului, ministrul a reuşit să obţină o poziţie oficială a României în această speţă. Oficiali ai statului italian şi ai Sfîntului Scaun şi-au exprimat deja satisfacţia pentru decizia Guvernului român.

De menţionat că, pe 28 iunie 2010, Ambasada României pe lîngă Sfîntul Scaun va găzdui la sediul Misiunii, din proprie iniţiativă, o reuniune diplomatică a reprezentanţilor mai multor Misiuni (Italia, Franţa, Polonia, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia), care şi-au exprimat interesul pentru o astfel de întîlnire colegială, în spiritul viu al Europei creştine. Una dintre temele care urmează să fie discutate pe larg va fi şi aceea a recursului la CEDO, a rolului Bisericii în cadrul societăţii şi a laicismului “pozitiv”.