Cele trei înfrângeri ale USL
de Paul S. Grigoriu
Dacă privim din orice unghi situaţia ţării înainte de izbucnirea
recentei crize politice, vom constata că existau premisele necesare
înlăturării preşedintelui Băsescu şi a camarilei sale. Aflat la un al
doilea mandat câştigat la limită în faţa incompetenţei şi a
inconsistenţei celor grupaţi în jurul lui Mircea Geoană, preşedintele în
funcţie a dezamăgit treptat, înşelând până şi aşteptările unora dintre
susţinătorii săi fideli. Lupta împotriva corupţiei s-a transformat
repede într-o ciorbă lungă şi doar puţini dintre cei vinovaţi au plătit
pe măsura faptelor – şi aici nici măcar condamnarea lui Adrian Năstase,
care ar fi meritat probabil douăzeci de ani, nu doi, nu trebuie să ne
înşele prea tare – iar corupţilor din vechea gaşcă girată în special de
PSD li s-a adăugat o nouă listă a acoliţilor noului regim. Profitând de
neoliberalismul dezlănţuit ce umple o parte a „aerului”
politico-economic european şi care în România capătă şi un parfum de
Fanar, tandemul Traian Băsescu-PDL şi-a creat repede propria oligarhie,
atunci când nu s-a mulţumit pur şi simplu să-i recruteze pe unii dintre
ciocoii vechi, sensibili oricând la vântul schimbării.
În plus, mitul
patriotismului preşedintelui, care a luat de câteva ori o poziţie
curajoasă în privinţa Basarabiei, s-a spulberat repede, odată cu
numeroasele sale declaraţii prin care încurajează cedarea suveranităţii
naţionale şi se arată unul dintre cei mai înfocaţi adepţi ai proiectului
Statelor Unite ale Europei. Toate acestea sunt dublate în timpul anilor
de domnie ai actualului preşedinte de acceptarea jugului cu tentă
neocolonială al Fondului Monetar Internaţional, într-o atitudine
slugarnică şi mai ales lipsită de orice interes pentru o posibilă
alternativă. Mult trâmbiţata esenţă de dreapta a Partidului
Democrat-Liberal şi a mentorului său se dizolvă în faţa relativismului
axiologic şi a internaţionalismului politic de care au dat dovadă în
repetate rânduri (şi) din 2009 încoace, iar cumetriile cu Bercea
Mondialul şi impostorul Paul Lambrino completează imaginea unui proiect
de guvernare falimentar pentru România. Până şi punctul luminos al
anilor de domnie ai lui Traian Băsescu, condamnarea oficială a
comunismului, îşi are umbrele sale. Peste toate acestea se suprapune
criza economică mondială, cu efecte directe în nivelul de trai al
populaţiei, care duc la nemulţumiri, indiferent cât de rea sau de bună
ar fi puterea care gestionează o asemenea perioadă. Iar când măsurile de
austeritate – fie ele şi necesare – încep nu cu reducerea numărului
funcţionarilor, ci cu hotărâri care, printre altele, afectează familia –
într-o societate cu o demografie şi aşa catastrofală – este evident că
avem în faţă un cazan care fierbe. Din cauza conjuncturii dar mai ales a
propriilor greşeli, regimul Băsescu era – este – ca un măr putred ce
stă să cadă.
Faptul că de pe scena politică actuală lipseşte însă alternativa putea
fi bănuit de ceva vreme. În fond şi la urma urmei, lipsa de scrupule şi
abilitatea de a se strecura a lui Traian Băsescu nu erau noutăţi pentru
nimeni. Şi totuşi, toate partidele care astăzi îl contestă au ales, la
un moment dat, să coabiteze cu PDL-ul şi să se înfrupte alături de
democrat-liberali din privilegiile puterii. Iar cele imputate actualei
guvernări, deşi au fost uneori duse pe culmi de aceasta, nu sunt o
invenţie recentă. Atitudinea slugarnică şi nedemnă faţă de o putere sau
alta nu sunt apanajul exclusiv al lui Băsescu. Încă stăruie în minţile
unora dintre noi momentul jenant în care preşedintele Emil
Constantinescu punea la dispoziţia invadatorilor din NATO spaţiul aerian
românesc, în vederea bombardării Serbiei, căreia i se răpea o bucată
din teritoriul de drept. Nimeni nu-i ceruse (încă) preşedintelui român
din acea vreme acest favor, dar el s-a grăbit să se facă preş în faţa
puternicilor lumii. Nici acordurile cu FMI nu sunt invenţia guvernului
Boc. Chiar dacă la un moment dat au fost întrerupte, primii paşi către
împrumuturi păguboase au fost făcuţi de alţii. De dragul altora,
guvernele ce s-au succedat după 1989 au renunţat treptat la bucăţele de
identitate şi demnitate, au acceptat manifestări opuse credinţelor şi
rânduielilor acestui neam, au schimbat legi şi au guvernat cu duşmani
declaraţi din interior. Şi, în fond, atunci când a făcut
matrapazlâcurile în privinţa moştenirii Gojdu, Mihai Răzvan Ungureanu
era ministru PNL. Cu toate acestea însă, pentru că oamenii zilelor
noastre uită repede, pentru că o criză economică subminează puterea
oricărei guvernări şi – mai ales – pentru că Traian Băsescu şi cei din
jurul lui au făcut greşeli peste greşeli, existau, după cum am spus,
premisele unei schimbări. Doar că pentru a deveni artizanii acestei
schimbări, PSD şi PNL – reunite ulterior în USL – trebuiau să
împlinească anumite condiţii. Din neîmplinirea lor rezultă triplul eşec
din aceste zile ale acestui hidos monstru tricefal, cu al treilea cap
întruchipat de minusculul şi insidiosul Partid Conservator.
Dincolo de erorile şi compromisurile trecutului, USL ca întreg şi
partidele care o compun luate separat nu au reuşit să convingă că
reprezintă o alternativă reală. Personal mă socotesc un om de dreapta
(nu aşa-numita „dreaptă europeană” neoliberală din zilele noastre, dar
aceasta este o altă discuţie), deci nu am nicio afinitate pentru
social-democraţie – sau socialism, mai pe şleau –, pe care o socotesc,
ca Petre Ţuţea, anticamera comunismului. Însă problema principală a PSD
nu este aceasta, pentru că stânga este dominantă în mentalităţile
contemporane, astfel încât mesajul ei ar putea fi uşor transmis şi în
România. Însă este evident că nici oamenii oneşti cu convingeri
social-democrate nu se simt şi nu sunt reprezentaţi de PSD. Căci ce
credibilitate poate avea un partid care vorbeşte despre dreptate socială
şi îi are între rândurile sale pe unii dintre marii bogătaşi ai ţării,
cu averi acumulate prin corupţie, şantaj, afaceri dubioase? Tinerii
PSD-işti reprezentaţi de Victor Ponta clamează nevoia de a-i ajuta pe
săraci şi necăjiţi, defilează sub semnul lui Che Guevara şi urmează
obedient linia trasată de Adrian Năstase, unul dintre marii corupţi ai
societăţii româneşti contemporane. Şi de aici ajungem uşor la baronii
locali pe care atitudinea de latifundiari nu-i recomandă nici unui
susţinător idealist al redistribuirii bogăţiei. Şi cum, ca
social-democrat onest, să te simţi reprezentat de PSD-ul anilor noştri,
când figurile marcante ale social-democraţiei interbelice au suferit în
închisorile comuniste, iar astăzi partidul îl are ca preşedinte de
onoare – şi eminenţă cenuşie, în alternanţă cu alţii – pe unul dintre
cei care figurau la sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor ’50 în
documentele ambasadelor occidentale cu descrierea „stalinist de linie
dură” (hard line Stalinist)? Este vorba, fireşte, despre omniprezentul
Ion Iliescu, cel care în 1990 îi punea pe mineri să-i bată şi să-i
mutileze pe tinerii din generaţia în numele căreia pretinde astăzi că
vorbeşte Victor Ponta.
Pe de altă parte, PNL, în ciuda erorilor comise atât în timpul
guvernării CDR cât şi în „perioada Tăriceanu”, îşi păstra un anumit
capital de simpatie nealterat în rândurile populaţiei sătule atât de PSD
cât şi de PDL. Nici măcar alianţa din spatele lui Mircea Geoană de la
alegerile prezidenţiale din 2009 nu a reuşit să distrugă în sine acest
capital. A făcut-o însă şi o face conducerea liberalilor, atât de
ilustrativ reprezentată de Crin Antonescu. Pentru că ceea ce se putea
doar bănui în 1999 a devenit de câţiva ani buni o certitudine. Pe atunci
Crin Antonescu, tânăr ministru al sportului în cabinetul Radu Vasile
era luat la întrebări de ziariştii de la un cotidian de sport în
legătură cu investiţiile exagerate pentru un hotel pentru sportivi la
Piatra Arsă. Investiţia era mai veche decât funcţia de ministru a
liberalului, care însă, nestăpânind problema a început să se răstească
la ziarişti şi mai târziu i-a numit „bolnavi psihic” (1). Totul ar
putea fi privit ca o neînsemnată rătăcire datorată tinereţii şi lipsei
de experienţă – mai ales că cel în cauză şi-a cerut ulterior scuze –
dacă acest gen de răbufniri nu ar fi revenit în actualitate acum, când
Crin Antonescu este – sau a crezut că este – pe cai mari. Pentru că
tonul arţăgos şi ieşirile aproape isterice sunt caracteristice
preşedintelui PNL, iar sub ele se ascunde o uimitoare lipsă de
substanţă. Intransigentul Crin Antonescu, care nici nu mai voia să audă
de Mona Muscă în partidul domniei sale, din cauza că respectiva doamnă
dăduse în tinereţe două note informative mai degrabă neutre la
securitate, nu are astăzi nici o problemă în a se alia cu Dan Voiculescu,
despre care recunoaşte el însuşi că a fost „securist, nu un biet
informator” (2) . Mai mult decât atât, îl primeşte cu braţele deschise
în propriul partid pe Sorin Roşca Stănescu, unul dintre primii ziarişti
români a cărui colaborare cu poliţia secretă comunistă a ieşit la iveală
după 1989. Iar despre alţi membrii ai PNL cu legături directe cu
securitatea nu are rost să insistăm, pentru că cele două exemple
dovedesc fără doar şi poate o inconsecvenţă devenită obicei în politica
de la marginile Orientului. Dar chiar dacă trecem şi peste aceste
aspecte, PNL nu se arată a fi, sub conducerea lui Antonescu, alternativa
la care visează atâţia români, pentru simplul motiv că, în ultimii ani,
singurul „program” pe care l-a avut a fost „Jos Băsescu!” Nu vorbesc
aici despre măsuri izolate, despre eventuale opinii exprimate în scris
de către un membru al liberalilor – care au destui oameni competenţi în
rândurile lor, ca şi celelalte partide – ci despre mesajul programatic
transmis potenţialilor alegători. Aici avem un zero barat. Ne amintim,
de altfel, şi de celebrul „proiect Johannis” pe care îl trâmbiţau
Antonescu şi aliatul lui de atunci, Mircea Geoană, în faţa oricui era
dispus să-i asculte. Dacă îi întrebăm astăzi pe cei care s-au
entuziasmat în faţa acelui proiect-fantomă în ce consta el, nu vor putea
să spună nimic. Sau vor înşira nişte generalităţi fără nicio noimă.
Pentru că nu a existat un proiect coerent Johannis, ci doar un nume şi
un om folosite pentru a da un plus de credibilitate unui program
inexistent dincolo de obsesia răsturnării lui Băsescu. Astăzi, de
altfel, înţelegând poate puţin acest lucru, Crin Antonescu a încercat să
joace cartea naţionalismului şi a independenţei. Însă nu-l prinde,
pentru că direcţia din politica externă a României este aceeaşi – cu
vagi nuanţe – de mai bine de cincisprezece ani şi nici liberalii nu au
încercat vreodată să o schimbe. Ba chiar şi PSD – sub Năstase! – s-a
supus indicaţiilor de la Bruxelles şi Strassbourg, provocând false
uimiri când puterea de stânga a luat măsuri de „dreapta” pentru a se
apropia de structurile euro-atlantice. Repet, au existat nuanţe, de
pildă în încercarea de a retrage trupele româneşti din zone de conflict
care nu ne privesc, dar ele au fost mai degrabă rodul luptei politice
interne decât al unui program coerent de politică externă. Toate acestea
puse la un loc arată de ce nici PSD, nici PNL nu reprezintă o
alternativă reală pentru România, ci doar o altă manifestare a aceleiaşi
boli. Însă decizia cu adevărat falimentară pentru PNL o reprezintă noua
alianţă cu social-democraţii. Practic, fără să punem la socoteală
traseismul politic, PSD şi PDL sunt două mlădiţe ale aceleiaşi tulpini –
FSN. Prin platforma comună a USL sunt trecute cu vederea nu doar toate
scrupulele ideologice, ci şi speranţele celor care încă mai credeau
într-o posibilă scăpare de sub spectrul FSN prin „uşiţa” PNL. Acum s-a
dus şi aceasta, iar alipirea liberalilor de odiosul PC îngroapă orice
vagă urmă de credibilitate a celor grupaţi astăzi sub conducerea lui
Crin Antonescu, cel care, în vremurile de aur ale liberalismului
românesc n-ar fi ajuns probabil, după cum spunea cineva, nici şoferul
vreunui Brătianu. Aceasta este prima mare înfrângere a USL.
Cu toate acestea însă, parcă în ciuda tuturor evidenţelor,
Ponta-Antonescu-Voiculescu şi acoliţii lor şi-au mai păstrat un capital
politic şi nu doar între cei cu interese bine definite în sfera politică
şi economică, ci şi între unii oameni oneşti, care nu doresc decât să-i
fie României – şi implicit şi lor – ceva mai bine. Încă sunt oameni
care cred că Victor Ponta reprezintă noua gardă social-democrată care nu
mai are legături cu tandemul Iliescu-Năstase, încă există simpatizanţi
ai liberalilor care văd în alianţa cu duşmanul tradiţional o necesitate
politică, în ciuda faptului că faţă de ea s-a manifestat o opoziţie
puternică inclusiv în interiorul partidului. Una peste alta, USL şi-a
păstrat ca prin miracol un capital politic, în ciuda gravelor
inconsecvenţe. Iar acest capital urma să fie arma alianţei în tentativa –
legitimă sau ilegitimă, este o altă discuţie în privinţa căreia mi-am
exprimat punctul de vedere – de a-l înlătura din scaunul prezidenţial pe
Traian Băsescu. Faptul că şi-a tăiat şi de data aceasta craca de sub
picioare este al doua înfrângere a USL. Cum s-a întâmplat acest lucru?
Să încercăm să luăm lucrurile pe rând. Una dintre principalele acuzaţii –
juste – aduse lui Traian Băsescu este dezbinarea societăţii româneşti.
Prin ton agresiv şi acuzaţii unidirecţionale – corupţii voştri sunt răi,
ai noştri sunt motoare ale economiei, de pildă –, prin vocea
diferiţilor purtători de cuvânt care transmiteau mesajul la diferite
niveluri ale societăţii şi prin propria carismă folosită manipulator,
preşedintele a reuşit să reînvie acel „cine nu e cu noi e împotriva
noastră” în miezul unei societăţi şi aşa dezorientate. La acest lucru au
contribuit în egală măsură şi oponenţii lui, însă în acest moment, cu
capitalul politic pe care îl aveau la dispoziţie, ar fi putut să
întoarcă foaia. Şi acest lucru le-ar fi făcut un mare bine. Însă
reprezentanţii USL au ales să meargă pe aceeaşi cale bătută de ani de
zile. Deodată „ceilalţi” – nu politicienii, ci oricine avea altă opinie
decât a lor – au devenit duşmani, corupţi, securişti, handicapaţi sau
vânduţi. A avea o altă părere s-a transformat în delict sau în
infracţiune. Infracţiune de care se fac vinovaţi toţi cei care nu au
sprijinit încercarea de preluare a puterii de către USL: ziarişti,
procurori, judecători, scriitori, sportivi, oameni de pe stradă. Sub
coordonarea canalelor media ale lui Dan Voiculescu, un întreg segment al
populaţiei s-a transformat în ţintă vie. Evident, adversităţile au
crescut. Au fost neutri care şi-au revizuit poziţia şi s-au transformat
în adversari ai USL. Anumite adevăruri au fost compromise pentru că s-au
amestecat cu minciunile şi cu delirul verbal, în cea mai bună tradiţie
vadimistă, dar fără oratoria iscusită a lui Vadim. Discursul despre
identitatea naţională riscă să devină desuet atunci când este asociat cu
isteria şi calculul politic. Iar faptul că după referendum unul dintre
conducătorii PNL i-a grupat pe cei care s-au opus USL în categoria
„ungurilor şi a tupilaţilor” (3) dovedeşte că nici în ceasul al
treisprezecelea liberalii n-au înţeles nimic.
În plus, USL a eşuat tocmai acolo unde dăduse greş şi Traian Băsescu,
pierzând astfel punctele pe care le-ar fi putut acumula din cauza
slăbiciunilor acestuia. Guvernul „cel mai cinstit”, cum s-a
autointitulat cabinetul Ponta, s-a confruntat cu o cascadă de
incompatibilităţi încă din primul moment. Reformei haotice de la
educaţie a ministrului Funeriu, USL nu a fost în stare să-i opună decât
un plagiator, înainte de a o reactiva pe Ecaterina Andronescu, simbol al
unei perioade dominate de eşecuri şi abuzuri. În plus, Andrei Marga, un
intelectual specialist în şcoala neomarxistă de la Frankfurt, cu
rezultate îndoielnice ca ministru al educaţiei în timpul guvernării CDR, a
ajuns ministru de externe, până când gafele repetate au făcut
imposibilă menţinerea lui în funcţie. USL s-a dovedit incapabilă să
legitimeze propria putere, să gestioneze relaţia cu celelalte puteri din
stat sau să aibă un minim suport intelectual. La capitolul acesta,
Băsescu a fost net superior. Horia-Roman Patapievici, autointitulat
„intelectualul lui Băsescu”, s-a dovedit fără îndoială în repetate
rânduri oportunist şi având uimitoare lacune de discernământ când a fost
vorba de sprijinirea guvernării PDL. I se poate reproşa şi o anumită
linie de orientare cvasi-ideologică la Institutul Cultural Român, a
cărui conducere i-a fost încredinţată. Însă dincolo de acestea şi
dincolo de ponegrirea juvenil-iconoclastă a României din scrierile sale
mai vechi, calitatea sa intelectuală este incontestabilă. Despre
moralitatea lui Patapievici se poate discuta la nesfârşit, despre
cultura sa nu. Şi tocmai aceasta îi dă un anumit prestigiu în mediile
intelectuale, prestigiu de care a ştiut să se folosească Traian Băsescu.
La fel a făcut de altfel şi cu oameni care, din oportunism sau
convingere, l-au sprijinit la un moment dat. Aşa se face că Andrei Pleşu
sau Gabriel Liiceanu sunt percepuţi în continuare ca „intelectuali ai
lui Băsescu”, deşi între timp s-au distanţat, măcar într-o anumită
măsură, de acesta. Însă preşedintele a ştiut să-i împingă în prim plan
când a fost nevoie, cucerind astfel redutele unei lumi a culturii căreia
îi place să se simtă parte a preocupărilor puternicilor zilei. La acest
capitol USL arată jalnic. Deşi există şi în rândurile celor două mari
partide din alianţă sau între susţinătorii lor intelectuali de marcă,
conducătorii nu s-au folosit deloc de capacităţile acestora. Neagu
Djuvara, membru PNL, s-a arătat repede scârbit de aroganţa lui Crin
Antonescu, devenind, aparent paradoxal, mai degrabă un susţinător al lui
Băsescu. Varujan Vosganian s-a adâncit atât de mult în lupta politică
încât riscă să-şi piardă şi credibilitatea ca om de litere şi scriitor
sensibil şi rafinat – ce este. Doar istoricul şi scriitorul Marius Oprea
a mai fost scos în faţă de USL, sau mai degrabă de trustul de presă al
lui Voiculescu, dar prea puţin faţă de potenţialul său excepţional. În
schimb, USL s-a bazat pe lobby-ul de presă al unor personaje de tipul
lui Mircea Badea, pseudo-ziarist incult, agresiv, lipsit de talent şi
vulgar, omniprezent în campania pentru demiterea lui Băsescu, slujitor
conştiincios al lui Dan Voiculescu şi ridicat în slăvi ca port-stindard
de liderii alianţei. Repet, vorbesc aici strict despre calitatea
intelectuală a celor în cauză şi despre potenţialul de imagine ce derivă
sau ar fi putut să derive din această calitate. Nu despre moralitate.
La acest capitol, USL a pierdut dovedind că nu este alternativa
mult-aşteptată. Acum însă mă refer la eşecul strategic, a doua mare
înfrângere a alianţei tricefale, care s-a manifestat în plenitudinea ei
când, în grabă şi pe nepregătite, românii au fost chemaţi la urne.
Toată campania pentru votul la referendum a fost un imens fiasco.
Accentul a fost pus în continuare pe umori, nu pe argumente, pe dorinţe
de răzbunare, nu pe raţiune. Am fost eu însumi martorul manipulărilor
care amintesc de cele din perioada când comuniştii se instalau la noi în
ţară pentru vreo cincizeci de ani. La o biserică dintr-un sat dobrogean
un tânăr venea şi le explica enoriaşilor ce nu erau la curent cu starea
politicii că „la Bucureşti s-au dat înapoi banii luaţi de Băsescu şi
acum se deschid fabricile pe care le-a închis Băsescu şi lumea poate să
meargă să ia formulare ca să se angajeze. Da’ trebuie să votăm DA, ca să
scăpăm de Băsescu.” S-au cheltuit mulţi bani, dar s-au cheltuit aiurea –
bani de la buget, bani din vistieria partidelor, care au rămas cu
datorii şi cu buza umflată. Simptomatic este faptul că din USL doar PC
nu a cheltuit nimic. Dan Voiculescu şi-a făcut treaba pe spinarea
românilor şi a partenerilor de alianţă, nu i-a ieşit, dar nici nu a
pierdut mare lucru. (4)Organizarea a fost dezastruoasă, lucru dovedit şi
de încercarea tardivă de a modifica listele electorale sau de a valida
un recensământ pe care, la vremea lui, liderii PSD l-au declarat ilegal
şi nelegitim. Demisia ministrului Ioan Rus arată debandada din rândul
USL, care nu a întârziat să-i înfurie şi pe mulţi dintre cei care au
votat „DA” la referendumul de demitere a preşedintelui. Iar războiul cu
reprezentanţii Occidentului încununează această suită a eşecului.
Mărturisesc, sunt unul dintre primii care vor să ieşim din lanţul
servituţilor impus de FMI sau de sub obedienţa oarbă a ordinelor de la
Bruxelles. Însă acest lucru se poate face doar cu inteligenţă
diplomatică şi consecvenţă. Nu prin atacuri verbale de curtea şcolii la
adresa reprezentanţilor cancelariilor europene şi americane de către
politicieni care în alte rânduri s-au plecat umili şi care acum
reacţionează precum copilul supărat că i s-au luat jucăriile. Pentru că
nu e cazul să ne amăgim. Guvernul Ponta discută cu FMI în aceiaşi
termeni ca predecesorii şi aşteaptă aceleaşi aprobări de la înaltele
foruri ale UE. Nu independenţa ţării i-a pus pe jar pe liberali şi
social-democraţi, ci imposibilitatea de a-şi face matrapazlâcurile.
Încă odată, USL nu a mobilizat forţele – legale – de care ar fi putut
beneficia, iar pe cele mobilizate nu a ştiut să le folosească în mod
legal. În loc de asta, a preferat mici găinării, cu rezultate, în cele
din urmă, la fel de mici.
Al treilea eşec al USL este înfrângerea propriu-zisă, numărul mare de
votanţi care nu s-au prezentat la urne, făcând astfel posibilă
invalidarea referendumului şi reîntoarcerea la Cotroceni a lui Traian
Băsescu. Şi dacă urmările pentru USL ale acestei înfrângeri se vor face
simţite încă mult timp, ele riscă să fie amplificate de atitudinea
lipsită de consecvenţă şi demnitate a lui Crin Antonescu. Băsescu a
anunţat la un moment dat că, dacă Parlamentul îl suspendă, va demisiona.
Consecvent doar cu propria inconsecvenţă, nu a făcut-o. Astăzi, Crin
Antonescu dovedeşte că este din acelaşi aluat. Îmbufnat, aruncă scuze
penibile, uitând de cei nouă milioane de români pe care îi invoca
deunăzi şi care nu s-au strâns la urne. Crin Antonescu are atitudinea
băieţaşului de cartier căruia nu i-a ieşit şmecheria, dar care o ţine pe
a lui şi îi mai şi ameninţă pe cei care îndrăznesc să-i arate evidenţa.
Atitudinea lui este o palmă morală dată USL, dar mai ales PNL, care ar
putea avea consecinţe catastrofale pentru deja fragilii
naţionali-liberali. În fond însă, fiecare doarme cum îşi aşterne. A
treia înfrângere poate aduce după sine şi o a patra, dacă Victor Ponta
şi Crin Antonescu continuă cu incitările la nesupunere civilă,
folosindu-se fără scrupule de supărarea oamenilor necăjiţi care, mai
devreme sau mai târziu, se poate întoarce ca un bumerang împotriva lor.
Singura concluzie posibilă este că nu de la PDL, nici de la USL nu avem
de aşteptat ieşirea din impasul în care se află astăzi România şi care
ar trebui să fie preocuparea noastră, dincolo de orice referendum,
dincolo de orice ciondăneală între diferitele găşti de artizani ai
decăderii noastre. Este nevoie, cum s-a spus de atâtea ori, de o
primenire. Şi este momentul să vorbim din nou despre Dumnezeu şi despre
rege, despre neam, credinţă şi Biserică, despre cultură, despre adevăr,
cinste şi dreptate. În orizontul acestor valori stă speranţa noastră.
Restul e praf şi pulbere.
Sursa: http://paulslayer.blogspot.ro/2012/08/cele-trei-infrangeri-ale-usl.html
------------------------
(1)
http://www.tolo.ro/2010/06/18/amintirile-unui-jurnalist/
(2)
http://www.evz.ro/detalii/stiri/crin-antonescu-voiculescu-securist-nu-biet-informator-993970-1.html
(3)
http://vosganian.ro/?p=2899
(4)
http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/USL-inglodat-campania-demiterea
Basescu_0_759524141.html#
23 Comentários:
Nu intotdeauna am fost de acord cu PSG. Mai ales cu S-ul :-)
De data aceasta analiza dinsului este de exceptie ! Felicitari !
P.S. nu ar trebui sa mai pierdeti timpul cu mesaje injurioase la adresa dvs, d-le Tarziu , si nici sa ni-le mai aratati si noua. Stim ca sunt si ca vor mai fi, dar raul are suficiente metode de propagare. Nu mai are nevoie si de noi. Sau chiar daca are ... sa nu-i mai dam satisfactie.
Analiză exemplară, la care am făcut trimitere şi pe blogul meu. Felicitări, Paul Grigoriu!
initial eram tentat sa spun fain, corect, adevarat, in mare masura...citit pana la final nu intruneste decat caracteristicile unei interesate lamentari. de ce?
first: nu argumenteaza si nu scuza boicotul. daca dupa 8 ani de domnie discretionara, beneficiind in acest interval in 3 randuri de girul si abnegatia, sincere!, exprimate de cetateni cu ocazia a 3 plabiscite!, asadar , data fiind aceasta conjunctura fasta si pliata perfect pe un public asumatt politic si consecvent, dl. basescu a gasit de cuviinta sa converteasca aceasta sinergie primenitoare in asseturi amanetate succesiv, obedient, delirant fortelor oculte ce patroneaza, din ce in ce mai fatis, atat UE, cat si FMI, BM, alte instiutii financiare oligopolarizate.
asadar, ce rationament abscuns justifica boicotul de mai-ieri?
atata timp cat, referendumul a prilejuit ocazia unica (mai ales prin marea dezbatere pro/anti europenista(-crata) iscata de bocancul bolsevic al comisiei si al germeniei) de a reteza, pasager poate, dar neindoielnic de a subrezi, a deraia, a sabota, a periclita abnegatia desantata, umilitoare si perdanta (natiei noastre)cu care basescu a incredintat, pervers si interesat, soarta, resursele, granitele, populatia acestei tari unei elite spoliatoare si antihristice.
de ce n-ati achiesat la ruperea, chiar si temporara, a acestei conspiratii nocive, malefice care functioneaza, vedeti bine, ca unasa,..inca?
"mandat câştigat la limită în faţa incompetenţei şi a inconsistenţei celor grupaţi în jurul lui Mircea Geoană"
>asadar sa tragem concluzie ca competenta si consistenta argatilor lui basescu au dus la castigarea celui de-al doilea mandat...? NU. Masluirea alegerilor, ocultismul practicat activ si inertia primului mandat, cu un bust de la tentativa de destiuire din 2007...astea au itzit indoielnic si ipocrit "victoria" lui basescu in 2009.
"condamnarea lui Adrian Năstase, care ar fi meritat probabil douăzeci de ani, nu doi,"
>cum ne place sa ne antepronuntam...ati studiat dosarul? dosarele? aveti inside gossips? ati urmarit macar istoricul cazuisticii dosarelor lui nastase, cu date concrete din dosar, nu cu elan si evlavie din presa bruxellesului, care voia si vrea mereu tzapi ispasitori si paria facili in RO?
" Profitând de neoliberalismul dezlănţuit ce umple o parte a „aerului” politico-economic european şi care în România capătă şi un parfum de Fanar,"
>idilizati?! parfum? Fanar? de gulag si reeducare ati auzit? stati sa vedeti numa'...
"Mult trâmbiţata esenţă de dreapta a Partidului Democrat-Liberal şi a mentorului său se dizolvă în faţa relativismului axiologic şi a internaţionalismului politic de care au dat dovadă în repetate rânduri (şi) din 2009 încoace,"
>uitati sa-i aliniati si pe backstage puppets-ii pdleului si basescului la aceasta pidosnica afiliere doctrinara, aka NR, AK Zapada, Lazaroiu, Ungureanu, Neamtu, MAcovei, Preda, SRI si SIE...daca mai pricepeti ceva, ca eu am incetat demult sa mai caut axiologii doctinare la asa-zisa "dreapta" rumuneasca...
"punctul luminos al anilor de domnie ai lui Traian Băsescu, condamnarea oficială a comunismului, îşi are umbrele sale."
>sa fim seriosi... acel "punct luminos" nici macar nu se intrezareste inca... si nu e din cauza lui iliescu care, sarmanul, icneste inca sincopat si prunos, nu.
atunci cand moastele Sfintii Aiudului, Pitestiului, Targuocnei, Gherlei, Sighetului etc vor licari in noaptea constiintei urmasilor(vadit sau fals intrupati ideologic) lui timichevski, abia atunci...
"Atitudinea slugarnică şi nedemnă faţă de o putere sau alta nu sunt apanajul exclusiv al lui Băsescu. Încă stăruie în minţile unora dintre noi momentul jenant în care preşedintele Emil Constantinescu punea la dispoziţia invadatorilor din NATO spaţiul aerian românesc, în vederea bombardării Serbiei, "
>Nu se compara cu jalnica, sinistra achiesare la "imprumuturile" uriase dublate de "austeritate necesara" asumate in numele nostru de calaul vandut /// ...si exemplele pot continua...va recomand Ilie Serbanescu pentru clatirea memoriei.
"Personal mă socotesc un om de dreapta"
>daca ar fi asta o garantie pentru propasirea, mantuitoare, a neamului astuia...dar nu-i. nu-i asa?
nu va mai inchinati la false dihotomii, cand pana si ideologii cei mai vorace au sesizat ca orice paradigma ideologica migreaza in timp spre Centru. Stiti ce-I Centrul? Stiri.
"Este vorba, fireşte, despre omniprezentul Ion Iliescu, cel care în 1990 îi punea pe mineri..."
>sa-l lasam pe mos ion prada constiintei si prostatei proprii..pana una-alta a fost una din vocile cele mai cerebrale si cumpanite zilele aste, depinde evident din papusoiul cui infasurai cornete...
"A făcut-o însă şi o face conducerea liberalilor, atât de ilustrativ reprezentată de Crin Antonescu. "
>eu cred ca aici, o parte a "vocilor" din presa sau de pe langa care se vor neutre, o dau adanc in discreditare gratuita si antipatie construita prudential.
\Antonescu, cu toate sincopele prilejuite de un interimat precar a dat dovada de un realism, echilibru, perspicacitate, sinceritate, rigurozitate, curaj, autenticitate, autonomie etc, asa cum institutia prezidentiala n-a cunoscut, nici macar tangential, in toti anii postdecembristi, indiferent de mandat.
"Astăzi, de altfel, înţelegând poate puţin acest lucru, Crin Antonescu a încercat să joace cartea naţionalismului şi a independenţei. Însă nu-l prinde, pentru că direcţia din politica externă a României este aceeaşi – cu vagi nuanţe – de mai bine de cincisprezece ani şi nici liberalii nu au încercat vreodată să o schimbe. "
>si pe cine, ma rog, prinde cartea asta?: pe basescu? pe MRU? pe neamtu? pe papahagi? pe plesu? pe baconschi? pe macovei poate? pe codrescu? pe grigoriu? sau pe slayer...?
"pentru simplul motiv că, în ultimii ani, singurul „program” pe care l-a avut a fost „Jos Băsescu!"
>mai tineti minte biletelul roz iesit de supt poala lenutzii?
a carui licurici o preumbla prin gura Adevarului(cotidianul), domnul mic. si transpirat subiect al acelui bilet itzit din cilot. mai tzinetzi minte lacrimile din camasa lui stolojan? ruenul? anversul?flota? mihailenii? eba? interviul cu maria din '95? negociatorul ue? banii dumneavoastra? bardot? pampersi? tziganca? pumnul in gura? neptunul? il mai tzinetzi minte pe comunistul, securistul si mincinosul basescu?
In concluzie, ca parere personala: sunteti basist...
=)) Clar, asta e concluzia. Dar noroc ca are tara oameni realisti, echilbrati, perspicaci, sinceri, rigurosi, curajosi, autentici si autonomi ca Antonescu si cerebrali ca Iliescu ca sa ne scoata din marasm. Domnule Spritz, lucrati la vreo revista de umor? Daca nu, am auzit ca se fac angajari la Catavencu.
Iar tu spritz, probabil acelasi cu Florian Matei, esti culmea infantilismului. Comentezi ca sa te afli in treaba demonstrand ca-ti lipseste total simtul realitatii, la fel cum le lipseste acest simt marii majoritati a ortodocsilor verzi, daca ma pot exprima asa. Oare cum puteti sa credeti ca Romania inseamna ceva in lumea de azi pe cont propriu? Oameni buni, nu insemnam decat o tarisoara mica undeva pe la marginea Europei. Nu ne mai putem lauda in lume nici macar cu rezultate bune in sport. De alte domenii nici nu are rost sa mai vorbim. Ii tot dati inainte cu slugarnicia lui Basescu fata de organizatiile internationale si fata de Germania si SUA dar probabil ca oricare dintre voi ati ceda nervos in primele 5 minute daca ati fi in postul de presedinte. Basescu a facut o optiune pragmatica in politica externa, aliniind Romania unui trend si incercand sa obtina niste avantaje pentru tara. Apoi ii tot dati sus si tare cu imprumutul de la FMI. Oare intelegeti ca in lipsa acestui imprumut Romania nu mai poate plati nicio pensie si niciun salariu de bugetar? Ma indoiesc pentru ca altfel nu ati mai fi atat de vocali. Este trist ca am ajuns in acest punct dar este o realitate. Fara FMI, BM si Comisia Europeana, Romania ar ajunge in cel mai scurt timp sa fie o copie europeana a Sierrei Leone. Pentru situatia aceasta de vina sunt toti politicienii care au condus Romania pana in prezent, deci si dl Basescu. Insa el a incercat sa mai remedieze cate ceva. Alternativa ne va duce insa direct la dezastru. In ceea ce-l priveste pe Antonescu, mare aparator al neamului in viziunea voastra, in cazul foarte putin probabil ca va ajunge presedinte, ce credeti ca va face. In fata puternicilor lumii acesteia va lua pozitia pe care au luat-o toti politicienii romani: in genunchi, cu gura larg deschisa. Insa stii ce se va intampla? Chiar si asa, nu-l va baga nimeni in seama. Iar tu spritz/Florian vei vedea cum e ca mama ta sa nu mai aiba pensie si tu sa nu mai ai internet cu ajutorul caruia sa-ti versi prostiile pe bloguri, cum prietena ta in cazul in care ai una, va ajunge marfa de schimb si cum tu vei ajunge alaturi de majoritatea celor care vor ramane aici un zdrentaros demn de mila si poate chiar de dispret.
@Anonim,
Tu nu esti basist, tu esti de-a dreptul basescopat
"ortodocsi verzi"...de la necoacere sau de la Legiune? daca cer, adica, o minima verticalitate, prestanta si cumpanire a interesului national de la presedintele tarii inseamna ca sunt "infantil", "nerealist". Dumneavoastra chiar credeti ca nu se putea si nu se poate altfel in politica exterena? ne-ati tot dat(tabara neocona)exemplul Poloniei, cu rost sau fara, puteti observa vreao similitudine intre modul in care este abordata politica externa a Poloniei si Romaniei? Dar Finlanda, Ungaria, Bulgaria...? Sunt tarile astea Siereleone ale Europei? Nu, sunt state cu vreo 2-3, 7 lungimi de barca inaintea Ro, pentru ca au spine, si balls, si brain. Nu doar muie (cu sensul de "gura"), pentru licurici sau hahait, concomitent sau alternativ. Deci chiar credeti povestea cu lipsa banilor de pensii atunci cand intr-o noapte ro a devenit mai indatorata cu 20 mld? Credeti cu tarie ca asta era si est unica solutie?
Credeti in providentialitatea lui basescu-factotumul? Daca pleaca asta la parnaie credeti ca se pravale Mitropolia in Unirii si Cotroceniu'n Dambovitza?
Intzeleg ca plecatzi stimate domn anonim? Drum-bun!
Stimate domn,
Prin ceea ce faceti aici demonstrati 3 lucruri:
1. Suferiti de grave tulburari de personalitate tinand cont ca aveti foarte multe alias-uri.
2. Ati dezvoltat o adevarata obsesie legata de personajul Traian Basescu, la fel ca cel pe care il admirati foarte mult, respectiv Cacarau.
3. Sunteti incapabil sa judecati cu propriul dvs creier si va folositi de niste locuri comune crezand ca aveti argumente. Sunt doar niste vorbe produse de altii si reproduse de dvs.
Prin natura meseriei mele am conexiuni care depasesc granitele Romaniei si care imi ofera o mare libertate de miscare si o gama foarte larga de optiuni in privinta muncii mele si a locurilor in care traiesc. Prin urmare sunt relaxat din multe puncte de vedere. Iubesc Romania si prefer sa stau aici. Evident in conditii civilizate, nu in conditii de Sierra Leone.
Daca maine ar avea loc un referundum cu privire la acordul cu FMI, as fi primul care m-as duce sa votez impotriva lui. Imediat as lua decizia de a pleca, inclusiv cu parintii. V-as lasa impreuna cu idolul dvs Cacarau. Sigur ar fi interesant.
Pe final, constat ca vi s-a terminat Xanax-ul si nu pot decat sa va compatimesc. Din partea mea nu veti mai primi niciun raspuns de aici inainte. Sunteti total lipsit de discernamant si veti avea partea in existenta dvs de lucruri in consecinta.
'ete na' cum m-a expediat..., m-a pupat pe frunte si s-a dus..., mi-a lasat doar un blestem extras de papagal din goana jet-ului...patologia asta ...dobandita prin natura meseriei ... si a "conexiunilor" ...n-o fi lakshmi mittal anonimul asta? admin, e negru la i.p. sau doar in ceru' gurii?...e relaxat, auzi...ofof...
da, asta e prototip de "hotnews", mostra perfecta de ignoranta, fudulie si prostie...Traiasca Cacarau! Oricum nu veti scapa de el....
Decât să se vorbească şi să se scrie mult şi fără rost, oare nu ar fi mai bine ar fi ca fiecare om să se privească în oglindă şi să se întrebe: “Oare în mine se mai vede chipul lui Dumnezeu? Ce pot face eu pentru ca trecutul sa nu se repete”?
Cert e că se vorbeşte mult şi despre Dumnezeu şi împotriva Sa, dar unde sunt cei care îşi iau crucea şi-L urmează cu inima şi fapta?
Pe Iisus cine mai vrea sa-L imite?
Oare nu avem o multime de Stăpâni pentru că refuzăm să-L primim şi să-L ascultăm pe Principele Păcii?
Cartea profetului Isaia (9,2-4.6-7)
“...Căci un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă; semnul puterii este pe umerii lui. Numele lui este: „Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic, Principe al păcii". Stăpânirea lui va creşte, iar pacea în vremea lui nu va avea hotar; va domni pe tronul lui David şi peste împărăţia lui; el îşi va întări împărăţia întemeind-o pe judecată şi dreptate, de acum şi până în veac. Acestea le va face Domnul oştirilor în iubirea sa fără margini.”
PARINTELE VESNIC: “Pamantul se va prabusi din ce in ce mai mult, ca un mar ros de un vierme interior. Pretutindeni in lume, anumite orase, anumite locuri, se vor prabusi si nu se vor mai ridica. Voi sunteti intr-o situatie cum nici unul dintre secolele precedente n-a mai trait. Acumularea neascultarilor voastre fata de Creatorul vostru, va scoate pe poarta lumii voastre asa cum Adam si Eva au fost scosi pe poarta Edenului. Acest pacat n-a incetat niciodata sa creasca. Voi insiva sunteti cei care inchideti poarta in spatele vostru, in spatele propriului vostru dezastru. Da, uitati-va in jurul vostru, la ruina lumii voastre si veti vedea atunci ruina sufletului vostru, in sistemul actual in care toate legile omenesti devin ciocanul pneumatic care nu inceteaza sa deformeze Legea Mea Sfanta.
Legea Mea este IUBIRE si Adevar. Eu am creat aceasta lume din IUBIRE; am creat omul in IUBIREA Mea, dupa Chipul Fiului Meu Unic. Acest Pamant este sustinut de IUBIREA Mea, caci Eu sunt IUBIREA.
Prin profetii Mei care n-au incetat niciodata sa existe, va anunt ca viata planetei voastre este in pericol, ca si aceea a fiecaruia dintre voi. Voi va demolati in acelasi ritm in care se dezagregheaza Pamantul vostru, leaganul pe care Eu l-am dat Omenirii pentru a va pastra in IUBIREA Mea, pentru a va contine in Mine, la adapostul Sfintei Mele Inimi, caci Eu sunt IUBIREA Vie.
Cum sa va pun in garda contra voastra insiva?
Fortele naturii s-au transformat dupa imaginea revoltei voastre interioare. ...
Cand veti intelege ca Eu sunt IUBIREA care sustine Pamantul si pe voi toti? Eu sunt pivotul central. “...(“GLASUL MEU VA SUNA IN CURAND CA O TRAMBITA” - din mesajul primit de JNSR - 5.05.2001)
http://dinimaginatie.blogspot.ro/
Domnul ne-a spus prin JNSR:
"Eu am invins moartea.Am deschis Poarta Vietii Vesnice pentru sufletele care Ma urmeaza.Eu voi definitiva Mantuirea intregii lumi.Voi sunteti Fii ai Luminii.
Prin Crucea Mea vom invinge...
Crucea pune pe Fuga raul.
Eu voi insufleti tot ceea ce este in stare de letargie.Voi reda lumii o reinnoire a sperantei si a bucuriei...."
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/08/cea-mai-inalta-cruce-de-lumina-din-lume.html
Cine e Iisus?
IISUS ESTE DUMNEZEU!
http://mucenicul.wordpress.com/2009/04/17/iisus-hristos-cel-mai-mare-om-din-istorie/
Sfârşitul programat al democraţiei
- versiunea moderna a sclavagismului.-
Cel mai mare pericol pentru ordinea socială este spiritualitatea, deoarece ea îi bulversează individului sistemul de valori şi deci comportamentul, în detrimentul valorilor şi comportamentelor precedente induse de condiţionările sociale.
Pentru stabilitatea “noii ordini sociale”, tot ceea ce poate stimula trezirea spiritulală se doreşte a fi eliminat.
http://www.ioncoja.ro/textele-altora/sfarsitul-programat-al-democratiei/
De dezbinare se ocupă cu succes politicienii. De Unitate cine se ocupă?
De rugat cine se mai roagă? Pe Dumnezeu cine-L mai intreabă: “Doamne, de la Tine eu cer multe, dar Tu ce vrei de la Mine?”?
Monseniorul Vladimir Ghika ne-a lăsat câteva “Gânduri pentru zilele ce vin”. Doar să fim ascultători şi să vrem să facem ce vrea Dumnezeu, pentru că printre obiceiurile proaste ale românilor sunt şi acelea ale neascultării şi vorbelor urâte.
Matei 12,37
http://www.unchiulmihai.ro/ro/page/de-stiut/1044
14.Nimic nu ni-l apropie mai mult pe Dumnezeu decât aproapele.
43.Cântarea Treptelor... Dă-ne, Doamne, să ştim ce vrei, - să vrem ce vrei, - să facem ce vrei, - să facem bine ceea ce vrei.
http://www.vladimirghika.ro/index.php?s=Scrieri_Ghika&a=Ganduri_pentru_zilele_ce_vin
MAREA CRUCIADA A IUBIRII - Isus ii vorbeste Catalinei Rivas din Bolivia
“...Dumnezeu este cu voi daca voi sunteti cu Dumnezeu. Iubirea nu cedeaza in fata lasitatii. Sa aveti, bineinteles, o iubire activa; nu ajunge sa predicati iubirea, trebuie sa faceti din iubire ceva viu, activ. Se va putea opune rezistenta cuvantului, dar nu se va putea rezista exemplului, care este intotdeauna contagios... Declarati razboi amorului propriu, propriului confort personal. Sa stiti sa impartiti in doua bucata de paine, chiar daca este mica si chiar daca nu este decat una. Sa va deschideti cu generozitate bratele, fata de fratele vostru. Sunt atat de numerosi fratii nevoiasi... Nu este greu pentru sufletul de bunavointa sa inteleaga ca numai intoarcerea la Dumnezeu va poate salva de la naufragiu.
Adevarul este ca fiecare asteapta ca celalalt sa faca primul pas, si astfel nimenea nu actioneaza. Dar ora este grava. Incepeti in familii, in comunitati, in parohii, in asociatii. (CI 178)
Aceste mesaje vor fi primite ca o raza de lumina si ca o bataie a Inimii Mele. Ele vor fi imunizate contra criticilor si comentariilor lipsite de bunavointa. Ele vor fi ca o noua si recenta revelatie a Iubirii Mele imuabile pentru oameni, ca un apel catre toti de a reveni la Inima Mea care tanjeste dupa iubire. Eu am spus deja aceste lucruri, in diferite epoci, cu cuvinte diferite, in diferite limbi si diferitilor copii pe care i-am ales. ...”
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/08/marea-cruciada-iubirii.html
Revista Cultura Crestina, nr. XII, oct-nov 1923
“Pentru a ajunge la acest bine fără margini, nu ne trebuie nici oameni mari, nici filosofi subtili, nici politiciani consumaţi ci - oameni buni şi darul lui Dumnezeu. Iar oamenii buni vor şti spune un Tatăl nostru pentru împăcarea tuturor şi atunci darul lui Dumnezeu se coboară bogat şi covârşitor, împreunând într-o fericită fuziune de inimi toate marginile pământului. ... Nimeni nu se va teme de efectele rugăciunii asupra inimii lui Dumnezeu. ,Nu are să-ţi dea şarpe, când tu ceri peşte, nici nu îţi va da ţie scorpii în loc de pâne'..., ci spirit bun, tuturor celor ce cer de la dânsul.
Va fi cu neputinţă, ca atunci, când se vor ruga milioane cerul să rămână de plumb şi sufletele noastre de ghiaţă....”
Pag.15
“..Tot pentru binele omenimii, zice-se, se înjghebează diferite ligii: Liga naţiunilor, Liga dreptului omului, Liga pentru îmbunătăţirea rasei omeneşti etc.
Munca acestor organizaţii însă nu produce pacea şi fericirea, după care se sbate omenimea, fiindcă ea se referă numai la materie şi nu şi la ceea ce împrumută materiei valoarea: la suflet.
Organizătoarii acestei munci nu vreau se înţeleagă, că rezultatul dorit al tuturor reformelor depinde de la marea reformă a sufletului.
Aceasta o înţelege biserica cu menirea de a propovădui adevărul descoperit şi de a aplica mijloacele harului pentru mântuirea oamenilor, pentru conducerea la Acela, care ne chiamă dulce pe toţi: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi însătaţi şi eu vă voi odihni pe voi".
Domnul nostru Isus Hristos mai întâi a vindecat paraliticul sufleteşte, apoi i-a delăturat morbul trupesc, de care era cuprins.
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1923/BCUCLUJ_FP_279432_1923_012_010_011.pdf
Trimiteți un comentariu