Ce am fost şi ce am ajuns...
Scrisoare de la Ioana Bogdan care, acum trei-patru decenii, făcea emisiuni la TVR alături de Tudor Vornicu:
Dragelor si dragilor,
Am primit de la un prieten, din Canada lui frantuzeasca, un cantec al lui Johnny Holliday, din 1970, de care n-am auzit niciodata. E atat de romanesc…Cred ca are la baza un cantec popular din Nord (Maramure, Oas). In textura orchestrala sunt folosite instrumente romanesti. Ce face naiul in introducere…doina sfasietoare. M-a impresionat, in masura in care m-a stupefiat. Cum o fi aparut cantecul asta? De ce n-am auzit de el niciodata? Sunt 41 de ani de cand se pare ca l-a cantat Johnny Holliday… Era la moda pe atunci folclorul romanesc, mai ales in Franta. Marile noastre ansambluri folclorice, fie-le tarana usoara, din Vrancea, Maramures, Oas, Bistrita, Teleornman, Craiova, Constanta, Suceava si Bucuresti rupsesera gura festivalurilor folclorice din Europa si din alte lumi mai departate. Iia romaneasca se purta pe tot globul (miscarea flower-power). Vezi si Marie Laforet la Cerbul de aur…si alte vedete… Maria Tanase luase prestigiosul premiu “Charles Cross” in Elvetia, cu un disc bilingv cu cantece populare romanesti. In Olanda se declansase o adevarata nebunie, ca si in Elvetia: cluburi cu dansuri si cantece în costume populare romanesti, cum sunt cele de dansuri latino la noi, acum. Cooperatia mestesugareasca inregistra castiguri enorme exportand costume populare: gagi, ilice, ii din borangic, traistute… Pamantenii Nordului sau ai Alpilor alcatuiau ansambluri folclorice cu profil muzical-coregrafic, dupa model romanesc.
Mi-aduc aminte ca am avut si eu in Albumul duminical o asemenea formatie din Elvetia. Se numea “Frunza verde” si umbla in turneu prin lume cu un program de cantece si dansuri populare romanesti, fara niciun picior de roman in distributie. Ridicau salile in picioare pretutindeni. Si in Romania. La TVR au fost fantastici. Ne-au luat graiul. Naiul nostru se invata la o scoala speciala, la Amsterdam. Zamfir zapacise lumea intelectuala si cinematografica a Apusului. Chinezii cantau in limba romana de te cruceai…
Ce s-o fi-ntamplat cu noi intre timp?
Ioana
Postări
Frumos blog , frumoase postari. Tin sa va felicit pentru acest lucru !
@ Dli:
Multumesc. Sa fie de folos!
http://www.youtube.com/watch?v=N0FuFfcCZiE.
Uite, asta e o temă românească interpretată magistral. Ce face păcăliciul ăla de Holliday - un fel de Stefan Bănică jr al Franţei, dar mai penibil - e mai mult dovadă de imbecilitate, în special la text, deşi şi melodiua e chinuită rău.
@ hamlet:
Adevarat... :-)
Totusi, conteaza si intentia :-)
Si in introducere si la sfarsit este vioara, nu nai.
asta asa de dragu` artei :)
@hamlet
ce canta cei din link este o adaptare dupa Hoedown de Aaron Copland, compozitor american. Este de inspiratie pur americana, n-are de-a face cu muzica romaneasca decat poate anumite ritmuri, insa e doar o asemanare naturala intre ritmuri folk de pretutindeni. poti asculta originalul aici http://www.youtube.com/watch?v=6ajQYANLiug
asta tot de dragul artei... :)
@Hamlet
Nu e vina lui Emerson Lake and Palmer că tema din "Primăvara apalaşă" a fost inspirată din alte izvoare utilizate de aaron Copland. Aici muzicienii ar trebui să-şi dea cu părerea dar ăştia preferă să tacă. Pe wikipedia se afirmă în schimb influenţa lui Barok asupra operei lui Copland.
http://www.youtube.com/watch?v=LsReWx9XdNs
Evident, e vorba de Bartok. Tastatura, bat-o vina!
Şi ca să-mi fac autocritica: nu "Primăvara apalaşă conţine bucata" ci "Rodeo". Dar compozitorul rămâne acelaşi. Este ceea ce srisesem mai sus. Muzicienii ar fi trebuit să-şi dea cu părerea întâi şi-ntâi.
sorin h. s-ar parea ca ai dreptate. citisem undeva ca Emerson ar fi ajuns prin Romania prin anii 70 (dar nu mai gasesc in nici un fel chestia asta). Oricum, melosul este clar transilvan. Probabil influenta lui Bartok, de care vorbeste donkeypapuas. in orice caz, tu ai dreptate, am postat fara sa ma informez suficient
Greu de determinat, cel putin la o prima auditie, cat ar putea fi influenta bartokiana - si deci, indirect, din folclorul romanesc - in bucata lui Copland. Trebuie o analiza mai amanuntita. Varianta E, L & P mizeaza in schimb in special pe latura americana a compozitiei. Tind sa-i dau mai degraba dreptate lui Sorin H.
Ce s-a intamplat cu noi? Pai simplu: tocmai "institutionalizarea" folclorului a ajutat la transformarea lui intr-un "alt produs" muzical pentru romani. In loc sa fie, ca pana atunci, modul de exprimare, natural, al sentimentelor noastre, a devenit doar un spectacol. Cu cat am avut mai multe ansamble, cu atat avem mai putin folclor. Si asta mi-au confirmat-o si Grigore Lese, precum si un director de ansamblu!
eu cred ca suna "transilvan" ci din potriva - niste desene animate foloseau musica asta
daca imi amintesc bine, prin perioada 70-80, niste geniali de la tv foloseau tema asta muzicala de multe ori cand erau kestii ooshene si voiau sa le dea o tenta mai moderna (chiar si la un fel de "desene animate" cu ceva oosheni - imi amintesc perfect cum dansau pe muzica asta, pt ca m-a socat inca de atunci cat de interesant/creativa era)
in felul asta ceasca era multzumit ca era folklor la tv si noi aveam posibilitatea sa ascultam la emerson lake and palmer varianta de oash (fara ca macar sa stim cu ce se manca :)
insa imo nu are nimic de-a face cu muzica noastra nordica - daca ascultatzi tot cantecul sunt si teme blue/jazz/irish/etc (si copland via palmer)
deci e mai mult ce s-a sedimentat prin partea north-cal, din pacate nu north-ro
sanatate
nea costel
Trimiteți un comentariu