Cinci ani de "Rost" intr-o carte

Revista “Rost”, pe care o conduc, implineste luna aceasta cinci ani de la fondare. In decembrie 2002 lansam numarul-pilot al “Rost”, patronat de spiritul lui Petre Tutea. Despre ce-am realizat in acesti cinci ani, am dat seama in editorialul din “Rost” pe decembrie, care se va gasi pe tarabe saptamina viitoare. Insa, am marcat aceasta virsta de publicatiei si printr-un volum colectiv, intitulat In cautarea rostului pierdut. 20 de calauze in cultura nationala, aparut la Editura “Timpul” din Iasi, cu sprijinul Ministerului Culturii. Antologia, pe care subsemnatul a alcatuit-o si ingrijit-o, contine cite doua evocari pentru 20 de personalitati exemplare ale culturii noastre: Petre Tutea, N. Steinhardt, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Nicolae C. Paulescu, Sandu Tudor, Nae Ionescu, Pr. Dumitru Staniloae, Vasile Bancila, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Radu Gyr, Vintila Horia, Constantin Noica, Pr. Constantin Galeriu, Vasile Voiculescu, Paul Goma, Pr. Gheorghe Calciu, IPS Bartolomeu Anania. Mai multe amanunte privind motivatia si continutul volumului, in “Cuvintul inainte”, pe care il redau in continuare.


În căutarea rostului pierdut


În 45 de ani de comunism, lumea românească şi-a uitat valorile, şi-a nesocotit principiile, şi-a pierdut reperele. Vechilor sale temelii, dispărute sub mîlul istoriei, le-au luat locul tacticile de supravieţuire, cu pretenţie de proptele ale vieţii naţionale. În aceste condiţii, personalităţile exemplare au fost cel puţin marginalizate, cînd nu au căzut victime ale opresiunii regimului în formele sale extreme: întemniţarea sau asasinatul.
Schimbarea de regim din ’89, ca orice revoluţie, a tulburat apele, provocînd la rîndu-i o mare confuzie de valori – în care materia prevalează asupra spiritului – şi inversarea statusurilor sociale – astfel încît oameni care, într-o societate normală, nu puteau spera la mai mult de o slujbă umilă au devenit peste noapte “investitori strategici”, “politicieni” de vîrf şi “directori” ai opiniei publice.
Un timp, surogatele au funcţionat, iar lipsa modelelor autentice nu a preocupat prea mult opinia publică. Abia în ultimii ani, cînd lucrurile s-au mai aşezat, presa, ca avangardă a societăţii, a început să acuze „criza de modele”. O criză falsă, în opinia noastră. Modelele există, dar aşteaptă, iată, unele de peste 60 de ani, să fie re-cunoscute.
Prin revista "Rost" am reuşit să repunem sub ochii românilor o parte dintre personalităţile-reper ale culturii naţionale şi, o dată cu ele, să sugerăm un model de viaţă. Am propus publicului larg nu doar valori intelectuale, ci creatori ale căror opere şi vieţi au fost puse sub semnul crucii şi al dragostei de neam. Ne-au reţinut atenţia mai ales aceia care şi-au susţinut ideile şi şi-au onorat sentimentele pînă la ultimele consecinţe. Am arătat astfel că lumea românească are, slavă Domnului, suficiente modele. Şi printre vii, dar mai ales printre cei trecuţi la cele veşnice. Singurul lucru pe care îl avem de făcut pentru a ne raporta la ele este să ne amintim că există, sau să le căutăm. Dar nu e de ajuns ca aceste modele să fie contemplate, admirate, ci trebuie înţelese şi, după puterile fiecăruia, urmate. Figuri de talia lui Eminescu, Ţuţea, Stăniloae, Noica, Vulcă-nescu, Steinhardt sînt impresionante nu numai prin altitudinea intelectuală, ori prin profunzimea operei, ci şi prin tăria de caracter şi capacitatea de jertfă pentru o idee sau pentru aproapele. Aceste nume sînt emblemele unei şcoli a demnităţii şi a dăruirii, care, din păcate, are cam puţini absolvenţi în istoria noastră.
Aşadar, avem datoria să vedem dincolo de model fundamentele pe care s-a construit pe sine, iar în viaţa sa să identificăm idealurile pe care le-a slujit, motivele pentru care a făcut-o şi cum a trăit. Atunci s-ar putea ca aceste modele să-şi împlinească, şi prin noi, dimensiunea formatoare.
În esenţă, "Rost" şi-a propus să ajute, prin mijloace culturale şi civice, la o resurecţie spirituală şi morală a românilor; lucrare, fără îndoială, dificilă şi care necesită timp, pentru că vizează înainte de toate schimbarea mentalităţilor. Şi am găsit că exemplul personificat poate fi de mare ajutor într-o astfel de întreprindere. Aşa a apărut în paginile revistei "Rost" o galerie de portrete de intelectuali înduhovniciţi, de preoţi jertfelnici şi de gînditori fundamentali pentru cultura noastră.
Antologia de faţă s-a născut din ideea de a deschide gustul pentru modelele autentice publicului de carte la care nu a ajuns revista "Rost". Am socotit că punerea între copertele aceluiaşi volum a unor texte evocatoare a 20 de călăuze ale culturii naţionale va fi de folos şi cititorilor "Rost" care nu au colecţia completă a publicaţiei.
Selecţia este, ca orice alegere, în mod inevitabil subiectivă, dar de multe ori a fost dictată şi de valoarea unor texte despre o anume personalitate şi de aspectele mai puţin cunoscute pe care le tratează. Veţi găsi un abundent material documentar, de la elemente inedite sau controversate de biografie şi la particularităţi de gîndire, pînă la mărturii despre aceste personalităţi date de unii apropiaţi sau, indirect, prin hîrtiile oficiale întocmite chiar de opresorii lor.
Ordinea aşezării celor 20 de mari români în volum corespunde celei a numerelor din "Rost" în care au fost evocaţi. Pentru fiecare au fost reţinute cîte două texte, cu regretul că alte contribuţii importante au fost lăsate pe dinafară, din motive de spaţiu tipografic.
În locul datării fiecărui articol, pentru că avem de a face cu o publicaţie lunară, am preferat să punem pe pagina introductivă a fiecărui capitol numărul din "Rost" în care a fost o-magiată personalitatea respectivă.
Asupra textelor, scrise între anii 2002 şi 2007, am operat puţine modificări, păstrînd maniera de redactare a autorilor, chiar dacă prin aceasta este afectată unitatea vizuală (unele texte au intertitluri, altele cifre romane sau asteriscuri, etc.). De asemenea, deşi opţiunea noastră este pentru grafia cu “î” şi “sînt” – din motive pe care le-am expus în altă parte şi asupra cărora nu mai revenim –, am dat autorilor libertatea de a scrie cum doresc. Aşa încît veţi observa texte în care este păstrată grafia cu “î” şi “sînt”, iar altele cu “â” şi “sunt”. Am avut grijă doar să păstrăm unitatea în cadrul aceluiaşi text. Este şi acesta un semn al “democraţiei originale” în care sîntem siliţi să trăim noi, românii, de 17 ani încoace, “democraţie” în care pînă şi normele lingvistice suferă modificări ciudate – nu bazate pe bunul simţ al limbii şi pe naturaleţe, ci ca rezultat al recursului la un “tradiţionalism” prost, confundat cu tradiţia.
După corpusul de texte, am inclus o listă alfabetică a autorilor antologaţi, cu minimale informaţii bio-bibliografice, unii fiind mai puţin cunoscuţi publicului larg.
În final, îmi fac o datorie de onoare din a-i mulţumi cu toată recunoştinţa domnului Cassian Maria Spiridon, directorul Editurii “Timpul” din Iaşi, scriitor de o rară sensibilitate şi prieten devotat, care a îmbrăţişat din primul moment ideea alcătuirii acestui volum şi ne-a sprijinit în mod decisiv.
Le mulţumesc, de asemenea, domnului Răzvan Codrescu, un deschizător de drum pe tărîmul cultural al Dreptei creştine postdecembriste, de ajutorul şi sfatul căruia m-am bucurat mereu în chip roditor, ca şi prietenilor Mihail Albişteanu, George Ardeleanu, Antonio Aroneasa, Richard Constantinescu, George Enache, Cristi Pantelimon, Adrian Nicolae Petcu, Mircea Platon, Nicolae Stroescu-Stânişoară, Varujan Vosganian, care semnează în acest volum şi care, prin îndelungata lor colaborare la "Rost", au făcut din aceasta o revistă prestigioasă.

Claudiu Târziu