sâmbătă, 31 octombrie 2009

Vlădica Bartolomeu Anania la Eugenia Vodă

Vă recomand să vedeţi un dialog interesant şi emoţionant între vlădica Bartolomeu Ananina şi marea doamnă a interviului de televiziune Eugenia Vodă. Pentru cine nu a citit încă Memoriile lui Bartolomeu Valeriu Anania, acest interviu, care a avut loc acum şase ani, este o bună introducere.

Bartolomeu Anania la Eugenia Vodă 1/6



Bartolomeu Anania la Eugenia Vodă 2/6



Bartolomeu Anania la Eugenia Vodă 3/6



Bartolomeu Anania la Eugenia Vodă 4/6



Bartolomeu Anania la Eugenia Vodă 5/6



Bartolomeu Anania la Eugenia Vodă 6/6

vineri, 30 octombrie 2009

Contra-referenudumul liberalo-socialist

În buna tradiţie a contramanifestaţiilor pe care le declanşa FSN, cu muncitori de la IMGB şi mineri, împotriva mitingurilor opoziţiei de la începutul anilor 90, PSD a găsit o cale de a replica la referendumul prezidenţial pentru parlamentul unicameral. În mai multe judeţe, consiliile locale au hotărît ca, în turul I şi II al alegerilor prezindenţiale (22 nov. şi 6 dec. a.c.), să organizeze referendum pe tema legalizării prostituţiei şi a drogurilor uşoare sau pe aceea a acordării tichetelor sociale pentru pensionari. Taman în acele judeţe la conducere sînt PSD şi PNL. Manevra este menită a distrage atenţia alegătorului pe de o parte de la referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari şi parlament unicameral, iar pe de alta de la Traian Băsescu, care a transformat acest referendum în principalul cal de bătaie al campaniei sale electorale. Organizatorii referendumurilor pe tema prostituţiei şi a drogurilor uşoare nu spun că rezultatele acestora nu contează, ele neputînd fi aplicate la nivelul ţării. Şi cu prilejul micului lor joc electoral compromit o temă foarte importantă. Dacă îi durea într-adevăr subiectul ăsta, alte erau căile de a-l supune dezbaterii publice.
Vedeţi amănunte în România liberă.

Diseară vorbim despre minuni, pe B1Tv

Diseară, începînd cu ora 20.00, sînt invitat să particip la o ediţie despre Miracole ascunse a emisiunii "Trenul vieţii", realizată de Liana Stanciu pe postul B1Tv. Alături de părintele Vasile Ioana, de la biserica "Sf. Nicolae dintr-o zi" din Bucureşti, drd. George Păunoiu, asistent la catedra de Morală a Facultăţii de Teologie Bucureşti şi teologul Danion Vasile, voi vorbi despre minunile care ni se întîmplă astăzi, noii mărturisitori şi semnele dumnezeieşti legate de sfintele lor moaşte, valoarea pelerinajelor, nevoia de miracol a oamenilor etc. Sper să fie o emisiune folositoare duhovniceşte.

joi, 29 octombrie 2009

Ce interes are Streinu-Cercel legat de vaccinul contra HPV?

Elevele de 13 ani vor fi vaccinate împotriva HPV fără aviz din partea părinţilor a anunţat Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, la videochat-ul REALITATEA.NET LIVE.
"Nu se mai cere aviz pentru vaccinare. Se va proceda ca la orice campanie de vaccinare şcolară. Se anunţă cu o zi înainte, iar cine este bolnav anunţă că nu se prezintă la şcoală. Luăm în discuţie să dăm posibilitatea şi celor care nu au participat anul trecut la campanie să se vaccineze acum", a spus secretarul de stat.
Streinu-Cercel a avut o poziţie pro-vaccinare contra HPV agresivă şi anul trecut, cînd, după protestele societăţii civile, Ministerul Sănătăţii a amînat vaccinarea. Dar pe atunci Streinu-Cercel nu era secretar de stat, ci numai director de spital. Dacă mai avem presă de investigaţii în România, ar trebui să verifice cam care sînt realţiile dlui secretar de stat cu producătorul vaccinului. Ca să-i înţelegem şi noi partizanatul.
Nimeni nu mă poate obliga să mă vaccinez, dacă nu e vreo epidemie/pandemie. Toţi cei are sînt conştienţi de pericolele administrării unui vaccin dubios, pe seama căruia se pun morţile unor fete în occident, o pot face.

Ion Coja confirmă că lucrează cu foşti securişti

Profesorul Ion Coja încearcă, pe site-ul său, să explice de ce i-a fost respinsă candidatura la preşedinţia României şi scoate porumbelul: vinovat este un fost colonel de Securitate. Omul i-a adus dlui Coja un mare număr de semnături, pe care însă profesorul nu le-a verificat, iar jumătate din liste nu erau cu semnături originale, ci fotocopii color. BEC a sesizat măgăria şi l-a oprit pe dl Coja de la candidatură. Dl Coja nu-i dă numele securistului, ci, deocamdată, doar iniţialele, P.D. Procedează aşa pentru că nu ştie încă dacă fostul securist l-a sabotat sau a fost doar indolent. Mai cercetează şi ne va comunica rezultatul. Poate atunci ne va spune dl Coja şi de ce a avut atît de mare încredere într-un fost securist. Păi, se poate? Tocmai domnia sa, care este bănuit că a fost infiltrat de Securitate pe lîngă Petre Ţuţea şi care propagă un mesaj naţionalist-comunist ce trăsneşte a Săptămîna Securităţii?

Patru episcopi noi, aleşi pe tăcute

Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales azi dimineaţă patru noi episcopi: PF Gurie Gorjeanul, episcop al Devei şi Hunedoarei; arhimandrit Dr. Varlaam Merticariu - fost vicar al mitropolitului Daniel la Iaşi -, episcop vicar patriarhal cu titulatura Ploieşteanul; arhimandrit Ieronim Creţu, episcop vicar patriarhal cu titulatura Sinaitul; arhimandrit dr. Emilian Nică (exarh la Iaşi), episcop vicar al episcopiei Râmnicului, cu titulatura Lovişteanul.
Alegerile au picat fără nici o dezbatere prealabilă, fără să se facă vreun anunţ înainte, fără ca presa patriarhiei măcar să pomenească în vreo ştire despre ele. Foarte ciudat pentru o biserică... sobornicească. Deh, dar trecem.
Să dea Dumnezeu ca aceşti ierarhi să fie vrednici!

Părintele Teofil Părăian s-a ridicat la cele veşnice

Fotografie făcută de mine în februarie 2009, în chilia sa de la Sîmbăta de Sus

Azi noapte, pe la ora 4.00, am primit un mesaj că a murit părintele Teofil Părăian (80 de ani), duhovnicul mănăstirii Brâncoveanu de la Sîmbăta de Sus (Făgăraş). De dimineaţă, mi s-a confirmat că părintele a trecut la cele veşnice în Spitalul Militar din Cluj Napoca, după cîteva luni de suferinţă. A avut probleme mari cu inima şi plămînii.
Părintele Teofil a fost unul dintre cei mai luminoşi şi mai învăţaţi călugări ai noştri, duhovnic aspru cu păcatul dar mereu blînd cu păcătosul, plin de harul păcii şi al bucuriei. Chiar dacă avea şi unele păreri pe care nu i le puteam împărtăşi, l-am apreciat mereu pentru felul în care ştia să-şi argumenteze opiniile şi să şi le spună simplu şi învăluindu-le în bunătate, spre a nu răni. A fost nelipsit de la parastasele ţinute anual la Sîmbăta de Sus pentru pomenirea celor căzuţi în rezistenţa anticomunistă din munţi, deşi credea că aceştia au greşit luptînd cu arma în mînă contra regimului comunist.
Părintele Teofil a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericeşti, publicînd peste 30 de cărţi. De asemenea, a fost un neobosit conferenţiar, poate marele duhovnic care a mers cel mai mult prin ţară pentru a le vorbi tinerilor pe cele mai diverse probleme legate de credinţa noastră ortodoxă, de la Filocalie şi Rugăciunea Inimii pînă la slujbele Bisericii şi evocarea unor personalităţi marcante ale ortodoxiei româneşti, ca părintele Arsenie Boca sau maica Teodosia - Zorica Laţcu.
În februarie, anul acesta, am avut o ultimă întîlnire cu părintele Teofil, în urma căreia am publicat un interviu în Formula As, în care mi-a spus, printre altele: "Eu sînt sigur că merg în Rai. Cineva poate să spună că sînt mîndru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l cîştigăm, şi-l vom cîştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei şi al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mîntui şi pe mine?".
Dumnezeu să-l odihnească în ceata drepţilor Săi!

miercuri, 28 octombrie 2009

Copiii dansului

Ceva frumos, care sa va mai stearga din negura de peste zi asternuta pe suflet. Sint incredibili copiii astia! :)

video

marți, 27 octombrie 2009

Candidati pentru ierarhia BOR. UPDATE: Patriarhia a tacut pina azi, 28 oct., cind da o jumatate de stire

UPDATE: In aceasta seara (28 oct.), de la ora 18.30, va incepe sedinta de lucru, pe comisii, a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Iar miine, 29 oct., Sinodul va alege citiva episcopi noi. Pe canalele media ale Patriarhiei nu a fost data nici o informatie pe acest subiect, pina astazi la prinz. In schimb, pe site-ul agentiei de stiri a Bisericii a aparut vestea despre o şedinţă solemnă a Sinodului, în care vor fi dezbatute doar chestiuni de ordin cultural. Sper ca a fost o scapare profesionala si nu o manevra intentionata.
Dupa ce, ieri seara, la ora 19.21, am postat despre alegerea unor noi episcopi, azi la amiaza s-a trezit si Basilica.
Potrivit surselor mele din apropierea Sinodului, au sanse reale de a fi alesi: arhim. Varlaam Merticaru de la Iasi, episcop vicar la Bucuresti; arhim. Ieronim Cretu (de la Ierusalim), episcop vicar la Patriarhie; arhim. Melchisedec, staretul de la manastirea Putna, episcop vicar la Suceava; arhim. Emilian Nica, exarhul manastirilor din eparhia Iasi, episcop vicar la Rm. Vâlcea; PS Daniil de la Virset - Serbia, episcop la Deva. Pentru noua episcopie a Hunedoarei ar mai candida si PS Gurie, episcopul vicar la Arhiepiscopia Craiova. Tot mâine va fi ales ca sa fie trimis la Ierusalim, ca Superior al Asezamintelor românesti ale Patriarhiei, fie arhim. Timotei Aioanei, ecleziarhul Patriarhiei, fie Teofil Anastasoaie, exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Bucuresti. Exista, de asemenea, posibilitatea sa fie ales mâine episcop vicar la Buzau arhim. Filaret Urse, egumenul de la manastirea Ciolanu.
Candidaturile PS Daniil si a PS Gurie sint confirmate si de Basilica. In rest, tacere.

Cit rau pot face telefoanele mobile...

... sau cum iti poti face creierul floricele de porumb. Si mai sint cercetatori care au dubii daca telefoanele mobile sint responsabile de provocarea unor cancere la creier.

video

Vechi urme româneşti în Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina

V-am promis că vă ţin la curent cu ce va apărea în Formula As din călătoria de documentare pe care am făcut-o alături de cîţiva colegi, în această toamnă, în spaţiul fost iugoslav.
Acum sînt în varianta online a revistei primele două articole despre vechi urme româneşti în Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina: Dr. Duro Batricevici - "Mostenirea romano-vlaha este, pentru noi, o bogatie culturala cu care ne mandrim ", de Ion Longin Popescu şi Urme romanesti in Bosnia, de Bogdan Lupescu. Mai urmează, dar voi posta link-uri pe măsură ce articolele apar pe internet.
Pentru cei care aveţi încă melancolii de toamnă, în plin război politic şi deplină criză economică, vă invit să citiţi "Formula AS", la intalnire cu toamna. Dar mai sînt şi altele de văzut, aşa că intraţi pe Formula As!
UPDATE (29 oct. 2009)
Au fost puse online şi articolele Vlahii din varful muntilor, de Cătălin Manole, şi unul care nu are legătură cu neamul nostru, dar are cu credinţa noastră OSTROG - manastirea dintre nori, de Otilia Ţeposu.

luni, 26 octombrie 2009

Manole se întoarce. Eduard Manole

Spuneam într-un post mai jos că singurul dintre candidaţii la preşedinţie de anul acesta care îmi stîrneşte interesul meu de alegător mereu înşelat - şi de aceea cam blazat - este Eduard Manole.
Eduard Manole a devenit cineva pe speze proprii, are succes în afaceri, a candidat în 2000 şi a luat în jurul a 1% din voturi - deşi era un tînăr necunoscut -, a spus cîteva lucruri de bun-simţ şi pare cu totul altceva decît clica de politiceni care se îmbuibă de 20 de ani din osînza poporului şi nu se mai satură.
Îmi place şi semnul electoral - de atunci şi de acum -, timona, şi faptul că a construit un partid nou cu un nume care ar trebui să aibă acoperire, Partidul Demnităţii Naţionale.
Însă, am şi cîteva întrebări la care Eduard Manole ar trebui să răspundă dintr-un început, dacă vrea să aibă credibilitate.
De pildă, nu mi-e clar de ce Eduard Manole nu a anunţat mai din vreme că va candida. Pe urmă, cum şi-a strîns totuşi 273.000 de semnături de susţinere fără să se afle nimic? Mai mult, de ce a înfiinţat/preluat un partid pe care l-a ţinut ascuns pînă azi (pentru că numai azi a aflat toată lumea de existenţa sa; partidul n-are nici măcar un site funcţional)? Dacă n-a fost în stare să facă un partid să meargă, avînd totuşi şi bani şi o oarecare notorietate (căpătată în 2000), cum poate fi un preşedinte bun?
Unde s-a ascuns timp de nouă ani şi de ce, dacă l-a preocupat atîta soarta ţării, nu a încercat să se implice cumva?
Dacă e să insist puţin şi pe prima sa declaraţie de candidat al anului de graţie 2009, ca şi pe cîteva dintre obiectivele partidului său, mă tem că iese la tipar culoarea unui populism ţipător - şi chiar de asta nu mai avem nevoie. Aşadar, ar face bine să explice şi care ar fi măsurile de dreapta şi cele de stînga urgentisime pentru România şi mai ales care dintre ele pot fi luate de preşedinte.
Mîine, Manole se lansează oficial în cursă. Dacă răspunde la aceste nedumeriri, trecem mai departe. Şi poate că va cîştiga voturile unor nehotărîţi sătui de toţi cei care ocupă deja un presupus podium al cursei electorale şi care vor să aibă conştiinţa împăcată că au dat votul unuia care îl merită. La cîţi sînt ce care nu mai votează de vreo cîţiva ani din silă s-ar putea produce o supriză.
PS: Ştiu din surse sigure că în 2000 Manole şi-a făcut campanie la modul haotic, a aruncat bani pe afişe în cantitaţi uriaşe şi le-a trimis în teritoriu unor prieteni sau "voluntari" să le lipească fără să verifice ce se întîmplă (multe din materialele de propagandă au ajuns la gunoi nedespachetate), n-a avut o strategie coerentă, un turneu electoral, ieşiri publice/ mitinguri organizate, nimic. N-am înţeles atunci de ce a procedat aşa. Mi-am spus că poate omul şi-a făcut un capriciu. Unul visează o viaţă întreagă să-şi poată permite să meargă într-o dimineaţă să-şi bea cafeaua la Paris şi apoi să revină la treburile lui din ţară, fără să simtă asta la buzunar; altul, na, vrea să fie o dată-n viaţă candidat la preşedinţie. Dar dacă recidivează sper că e ceva mai serios.

Meciul PSD-PNL-UDM contra Băsescu intră în prelungiri: Cabinetul Croitoru va fi supus votului pe 4 noiembrie

Cabinetul Croitoru va fi supus votului Parlamentului abia pe 4 noiembrie. Pînă atunci, birourile permanente ale celor două Camere au decis să-i audieze pe cei propuşi drept miniştri.
Coaliţia PSD-PNL-UDMR încearcă să dejoace planurile lui Băsescu, să-l împiedice să tranşeze conflictul pînă în alegeri. Vrea să amîne deznodămîntul luptei cu el pînă după alegerile generale. Că nu-i văd acum interesaţi pe Geoană, Antonescu şi Marko de cît de capabili ar putea fi miniştri lui Lucian Croitoru.
Dacă formula Croitoru cade la vot pe 4 noiembrie, nu prea mai este vreme pentru propunerea altui cabinet înainte de alegeri şi votarea lui în Parlament. În acest fel, coaliţia anit-Băse mai are o şansă ca, dacă marinarul ia un nou mandat, să cadă la o înţelegere cu acesta, să nu ajungem în anticipate pentru parlamentare. Dacă va cîştiga Băsescu, o parte din opoziţia lui acceptă negocieri pentru o guvernare împreună. Dacă pierde Băsescu, atunci vom avea iarăşi un guvern PSD-PNL. În opinia mea, oricum va fi rău. Am mai văzut ambele filme şi n-am cîştigat nimic.

Film documentar despre Toma Arnăuţoiu şi "banda" lui

În plină criză economică, politică şi morală, avem nevoie stringentă de repere. Sînt unele mai vii decît cei vii. Iată unul: Toma Arnăuţoiu.
Muzeul Ţăranului Român vă invită să vizionaţi un film despre trădarea, moartea şi uitarea lui Toma Arnăuţoiu, liderul unui grup de rezistenţă armată anticomunistă. La Noul Cinematograf al Regizorului Roman - Studioul Horia Bernea, miercuri, 28 octombrie 2009, ora 19:00.
Tradarea, moartea, uitarea este povestea unui om, a unui vizionar care a atomizat vreme de aproape 10 ani credintele, nadejdile si aste...ptarile catorva sute de oameni. Se numeste Toma Arnautoiu si a fugit in munti la varsta de 27 de ani. A rezistat acolo impreuna cu cativa oameni de incredere aproape 10 ani. Acolo s-a nascut unica lui fiica, Ioana Voicu-Arnautoiu. A tinut piept catorva batalioane de soldati masati in zona Campulung. A fost prins dupa ce un prieten din copilarie l-a vandut Securitatii. Povestea lui pare un uluitor scenariu de film.Un film despre comunism. Asta ar fi prima eticheta. O poveste emotionanta, ar fi a doua eticheta. Dar cine mai crede in etichete? Este doar povestea tensionata a unui om care a avut curaj, pricepere, indrazneala, putere de a sacrifica tot si de a rezista in numele credintelor de la care nu a abdicat niciodata. Și in cele din urma de a muri pentru ele. Pana acum au supravietuit doua versiuni ale aceleiasi povesti: una lansata de Securitate, ca Toma Arnautoiu este un model al tradarii, al cruzimii, un om care si-a ucis copilul in munti, care si-a ucis cativa parteneri de lupta fara scrupule si ezitari. A doua varianta, a celor care au crezut in el, ramasese indelunga vreme nedovedita. Acum insa, zeci de mii de dosare de arhiva au fost cercetate de Ioana Voicu-Arnautoiu si publicate.Tradarea, moartea, uitarea (2009) este o productie independenta (sopro media), la realizarea careia au contribuit nepretuit: Loredana Tuinea (editor video), Marius Dragomir (imagine), Bogdan Morosanu (editor sunet), Gabriel Velicu (voce), traducerea Christian Mititelu. Multumiri speciale: Virginia Constantinescu, Sorin Damian, Alex Miron.


Se pare că Băsescu iese preşedinte. Cu mari emoţii

Evenimentul zilei de azi publică un sondaj de opinie realizat de CURS, la comanda cotidianului, din care reiese că Traian Băsescu şi Mircea Geoană sînt favoriţi pentru a intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Paradoxal, din cercetare rezultă că Băsescu poate cîştiga mai degrabă în faţa lui Geoană decît în faţa lui Antonescu sau a lui Oprescu, care însă n-au şanse să ajungă în turul doi. Actualul preşedinte este cotat cu 50% într-o confruntare cu Geoană - caz în care ar decide un număr infim de voturi -, dar ar fi învins de către Atonescu, cu 51 la 49 % din voturi, sau de Oprescu cu 52 la 48 %. În schimb, dacă Băsescu nu ar ajunge în turul doi, Geoană i-ar bate şi pe Oprescu şi pe Antonescu.
CURS a anticipat corect rezultatele alegerilor parlamentare din 2008. O face şi acum?
Cum comentaţi aceste rezultate?

duminică, 25 octombrie 2009

Hal de români în oglinda lui Dâncu

Amicul Pavel Lucescu, unul dintre lucizii observatori şi, deh, comentatori ai vieţii politice româneşti, publică pe blogul său rezultatele unui sondaj făcut de un institut al lui Vasile Dâncu. Cum care Dâncu? Ăla care a fost şeful informaţiilor publice în guvernul Năstase şi veşnicul revoluţionar cu fitilul stins de la Cluj.
Rezultatele sînt hilare. Dacă într-adevăr aşa ne vedem noi, românii, pe noi înşine, e grav. Dar mai sper că Vasile Dâncu a ordonat sondajul numai printre membri PSD. Aşa se explică de ce inteligenţa, fidelitatea şi bunul-simţ apar ca fiind cel mai puţin preţuite :-)

sâmbătă, 24 octombrie 2009

UPDATE: Doisprezece pentru Cotroceni

Biroul Electoral Central a validat candidaturile a nouă bărbaţi pentru preşedinţia României: Traian Băsescu (PDL), Crin Antonescu (PNL), Mircea Geoană (PSD+PC), Sorin Oprescu (care încă nu apare în documentele de pe site-ul BEC), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Gigi Becali (PNG), Constantin Ninel Potîrcă (independent, ţigan din neam de corturari), Kelemen Hunor (UDMR), Ovidiu Iane (PER). [daţi click pe nume pentru a le vedea declaraţiile de avere]
BEC a respins înregistrarea candidaturilor a o mulţime de aflători în treabă, independenţi, desigur: Sabin Bâltac, Cornel Cernoschi - propus de „Uniunea persoanelor care nu votează din România”; şi cine l-ar fi votat dacă ai lui nu votează? -, Maria Zetea, Ioan Lascu, Emilian-Floria Popescu, Nicolae Boancă, Marius Iulian Mirea, Doina-Elena Noghin. Printre outsiderii căzuţi la numărătoarea semnăturilor de susţinere valabile, doi au fost mai vocali şi oarecum mai cunoscuţi: Remus Cernea (mai nou, şef la Partidul Verde, dar un mai vechi anticreştin de extremă stînga) şi Ion Coja (un naţionalist-comunist, după cum am arătat deja pe acest blog). Mă bucur că sîntem scutiţi măcar de două discursuri nocive. Din nefericire, dacă Ion Coja se pare că şi-a epuizat ultima şansă de a intra în cursa pentru Cotroceni (a mai avut o tentativă la precedentele alegeri), Remus Cernea (care s-a vrut şi europalamentar) ameninţă să ne mai plictisească, pentru că e tînăr.
De ieri sîntem în campanie electorală şi oficial.
Rămîn cu nostalgia de a nu avea şi o femeie candidat pe liste. Bine, şi cu nemulţumirea că nici unul dintre candidaţii cu şanse reale - Băsescu, Antonescu şi Geoană - nu mă poate convinge să-l votez, avînd în vedere trecutul şi prezentul lor politic. Din păcate, nici ceilalţi nu-mi inspiră suficientă încredere cît să le dau votul meu, măcar de dragul exerciţiului democratic.
Cum am spus şi altă dată, numărul absenteiştilor creşte numai din vina partidelor şi a politicienilor, care au o ofertă deloc atrăgătoare.
UPDATE (duminică, 25 oct. 2009)
Bazîndu-mă pe o informaţie greşită şi pe care n-am avut cum s-o verific pe site-ul BEC, care nu era actualizat, am scris ieri că Remus Cernea nu va candida. Mea culpa. Va candida, din păcate. Iată dovada. Mă cam îndoiesc că listele lui de semnături sînt ok, dar dacă BEC zice, aşa rămîne.
BEC a afişat şi alte candidaturi admise:
- Constantin Rotaru, propus de Partidul Alianţa Socialistă (cam bogat pentru un socialist, dar, mă rog, se poartă la noi - vezi şi PSD),
- Gheorghe-Eduard Manole (independent, care a obţinut aroape 1 la sută din voturi în alegerile prezidenţiale din anul 2000 de;i era necunoscut; ei, uite, în sfîrşit un nume care mă poate interesa; ţin minte că mi-a lăsat o impresie bună atunci, să vedem cît s-a maturizat şi ce noutăţi are în discurs)
Şi a respins alte cîteva:
- Nicolae-Doru Popescu
- Gheorghe-Ovidiu-Emil Stoenescu
- Aurel Munteanu
- Gheorghe Predescu
- Nicolae Toteanu
- Ioan Aştefănoaiei

vineri, 23 octombrie 2009

Criza aprinde revoluţia în presă

Cel puţin pentru presă, criza economică are valoare de revoluţie. Şi la revoluţie, ca la revoluţie: victime omeneşti, pagube materiale, răsturnarea valorilor, schimbarea instituţiilor... Partea neagră e dată de suferinţă, partea roz aparţine, eventual, viitorului. Una peste alta, orice revoluţie aduce, pe lângă durere şi abuz, şi multă speranţă.
Criza economică a grăbit lucrurile, în cazul presei, într-o direcţie spre care oricum mergeam.

Presa e lovită greu de criză. Pe de o parte pentru că majoritatea covîrşitoare a publicaţiilor se bazau pe publicitate, or industria de publicitate a cunoscut un recul groaznic. Pe de altă parte, difuzorii, răi-platnici dintotdeauna, au provocat un blocaj financiar, căci încasează, dar, din pricini numai de ei ştiute, nu întorc banii la furnizorii editori.

Rodipet a capotat şi a lăsat buzunarele tuturor mai goale. Dacă va putea fi readusă pe linia de plutire, ne va costa pe toţi o grămadă de banet, în timp de Awdi, arabul căruia guvernul Năstase i-a făcut cadou Rodipet-ul (iniţial, reţea a statului), huzureşte prin America.

Nici Hiparion nu se simte prea bine, deşi a rămas principalul angrosist de presă, şi plăteşte cu ţîrîita, numai după crizele de nervi, alternate de rugăminţile plîngăcioase şi acţiunile în instanţă ale furnizorilor. Ceilalţi difuzori contează mai puţin.
Nu intru în detalii, dar fapt este că publicaţii care, pînă mai ieri, erau pe cai mari azi sînt cu un picior în groapă. Drept pentru care, patronatele au trecut la reduceri drastice: de salarii, de personal, de costuri curente.
De vreun an încoace, toate marile trusturi au făcut concedieri masive. Asta a fost etapa cea mai dureroasă. Mai ales că operaţiunea nu a avut la bază, în prea multe cazuri, criterii de competenţă.
A doua măsură, în legătură directă cu prima: au fost blocate angajările. După ştiinţa mea, doar Adevărul, România liberă şi Evenimentul zilei au mai făcut angajări în ultimele luni. Însă, acum nici aceste ziare nu mai angajează.
Aşa se face că mulţi ziarişti buni au rămas fără slujbă - chiar dacă ziarele continuă să mustească de incompetenţi, la toate nivelurile.
A treia etapă a fost închiderea unor publicaţii. Alţi şomeri şi alţi cititori văduviţi de produse care le plăceau.

Toate acestea au forţat breasla la reorientare. Mulţi jurnalişti cunoscuţi au trecut exclusiv (sau preponderent, că unii mai au colaborări sporadice cu publicaţii pe print) pe internet: Cristian Grosu, Tiberiu Lovin, Dan Tapalagă, Dan Badea, Mirela Corlăţan, Cristi Şuţu, Florin Budescu, Mihnea Măruţă, Petrişor Obae, Iulian Comănescu, Nicoleta Savin, Bogdan Comaroni, Răsvan Moldoveanu, Adrian Pătruşcă, Pavel Lucescu...

Sorin Ovidiu Vîntu a simţit dincontro bate vîntu şi a anunţat că de-acum investeşte numai în online, printurile urmînd să se descurce cum or putea. Aşa că, după alegeri, se aşteaptă închiderea ziarelor Gardianu şi Ziua (care îi aparţin lui SOV prin interpuşi) şi mutarea pe online a Cotidianului.
Deunăzi, trustul lui SOV a anunţat că renunţă la editarea revistelor Tabu, Bucătăria pentru toţi, Aventuri la pescuit, Superbebe şi 24Fun, iar acestea vor fi preluate de managerii lor. După informaţiile mele, Bucătăria pentru toţi şi 24Fun sînt singurele încă profitabile.
În paralel, trustul Realitatea-Caţavencu a dezvoltat mult compania F5X-media care se ocupă numai de mediul virtual. Mai mult, a recuperat o serie din foştii comentatori ai Cotidianului, care n-au putut lucra cu Nistorescu, pentru care a făcut o platformă de bloguri. Şi nu doar ca să le dea un loc unde să scrie, ci pentru că a înţeles că importanţa mediului virtual e în creştere.

Dan Voiculescu a declarat şi el, într-un interviu publicat azi de Tiberiu Lovin, că este interesat de presa pe internet.

Evenimentul Zilei a alcătuit o redacţie paralelă, care lucrează doar pentru ediţia online a ziarului.
De asemenea, au fost deschise întreprinderi independente de jurnalism online. Şi au toate şansele de reuşită, Hotnews fiind un exemplu pentru asta (dintr-un site de revista presei a devenit principala agenţie de ştiri online, în doar cîţiva ani - şi nu discut aici despre cum îşi face treaba, ci doar că a avut succes).

Pe deasupra, începe să se simtă şi în România că, dacă nu eşti pe net, nu exişti. Nevoia de a obţine rapid informaţia, viteza de difuzare a ştirilor pe internet, comoditatea cu care ne-au învăţat deja motoarele de căutare, toate ne obligă să avem şi o faţă virtuală pentru brand-ul personal, pentru ong-ul sau firma la care lucrăm, pentru proiectele majore în care sîntem implicaţi, pentru hobby-urile noastre... De aceea, s-au înmulţit, printre altele, blogurile de calitate ţinute de scriitori, jurnalişti de top sau specialişti în diverse (de la economie şi arhitectură, până la sticlărit şi artă plastică).

O serie de bloggeri cîştigă deja bani din publicitatea online, pentru că au trafic mare. Publicitatea online este şi ea în creştere faţă de cea pe print. Deocamdată, în Vest se simte mai mult această schimbare. În România sînt încă diverse hibe care ne întîrzie şi aici ca în toate domeniile. Dar se va întîmpla şi la noi.

Pentru că se înregistrează o reorientare a investiţiilor spre internet şi pentru că tot mai mulţi jurnalişti valoroşi măresc credibilitatea informaţiilor vehiculate în spaţiul virtual, e firesc să fie redirecţionată şi publicitatea.
Din păcate, libertatea este greşit înţeleasă şi de majoritatea internauţilor, care sufocă forumurile publicaţiilor cu umori şi ticăloşii şi care fac să înflorească pe bloguri calomnia, insulta şi manipularea grosolană. Aşa încît era firesc să apară iniţiative de reglementare a internetului.

Personal, mă tem că încercarea de a pune reguli din afară, adică prin instrumente politice, aici, ca şi în presă, poate duce foarte uşor la cenzură. Aşa că ar fi bine dacă am reuşi să ne autoreglementăm. N-am prea făcut-o în presa clasică, să-i zic aşa, aşa că mă îndoiesc că o vom face în cea online.
Tendinţa de a da hîrtia pe net nu mă sperie. Nu cred că presa pe print va dispărea. Chiar dacă vom ajunge să avem cu toţii acces la ştiri în timp real pe telefonul mobil, vor exista suficient de mulţi oameni care vor prefera să citească un ziar sau o revistă pe hîrtie. Unii vor face din asta un tabiet, alţii – un semn de distincţie. Şi sper că asta va duce la o rafinare a presei pe print, o înnobilare a ei. Mondenităţile şi noutăţile politice pot fi aflate la radio, la televizor sau pe netul accesat de pe mobil, dar analizele de calitate, reportajele profunde, interviurile substanţiale, anchetele de amploare, nu. Pentru acestea din urmă va fi în continuare nevoie de un suport de hîrtie. Cum va fi nevoie şi pentru cărţi. Nimeni nu va sta să citească un roman de dragoste sau o culegere de eseuri politice pe internet. Şi nici plăcerea de a citi o carte ca un obiect frumos nu va putea fi înlocuită cu lectura lor pe foi scoase la imprimantă. Cititorii adevăraţi vor păstra ritualul de a ţine în mîini o carte cu coperte frumoase, de a răsfoi uşor un ziar cu o cafea în faţă... Ba s-ar putea ca pentru mulţi presa pe hîrtie să fie un semn de rezistenţă în faţa consumerismului, a fast-life-ului şi de nobleţe spirituală. Aşa că n-are decît să pună Google toată literatura lumii pe internet şi să devină doar online 90 la sută din ziare.
Nici o revoluţie nu a nimicit conservatorii.

joi, 22 octombrie 2009

Părintele Iustin Pârvu: "Revista ROST va rămîne fără egal"

Părintele Iustin Pârvu, marele duhovnic al românilor şi stareţul Sfintei Mănăstiri Petru Vodă din munţii Neamţului, a acordat revistei ROST un interviu despre rolul presei în societatea noastră de azi. Părintele Iustin se opreşte mai ales asupra responsabilităţii pe care o au publicaţiile fundamental creştine, indiferent că acestea sînt culturale, politice sau strict religioase.
Interviul va apărea în numărul dublu al revistei ROST pe octombrie şi noiembrie (de găsit pe piaţă la începutul lunii următoare).

În avanpremieră, vă ofer un fragment în care părintele Iustin vorbeşte despre revista ROST, care a crescut sub ochii sfinţiei sale şi pe care a girat-o, mărinimos şi înţelegător, de la primul număr.

Părintele Iustin: "Revista ROST prezintă, destul de frumos şi cu oarecare autoritate şi prestigiu în lumea noastră ortodoxă, temele din toate numerele. De aceea este şi căutată. Şi de-abia acum se face cunoscută cu adevărat tineretului nostru românesc. Revista aceasta va rămâne fără egal. Pentru că temele pe care le propune şi articolele pe care le publică au un succes deosebit. Se vede asta şi din discuţiile pe care le-am auzit între credincioşi. Şi de aceea se cere multă atenţie şi o tot mai mare apropiere între oamenii de talent şi de frumuseţe creştin-ortodoxă, să se grupeze aici şi să dea o nuanţă de succes şi de regenerare a ortodoxiei noastre. Aici se poate verifica şi tineretul care contribuie la revistă, se poate face şi un cerc de rugăciune, un cerc duhovnicesc de atenţie şi de încordare în viaţa spirituală."

UPDATE

Prin strădania unui prieten, căruia îi mulţumesc foarte mult, vă pot da şi varianta audio a acestui fragment de interviu.

miercuri, 21 octombrie 2009

Părintele Rafail Noica: o soluţie pentru împăcarea oamenilor

Am primit prin e-mail textul de mai jos, care m-a impresionat. Simplu şi adevărat, ortodox.
Vă invit să-l citiţi cu atenţie, căci sigur veţi avea de cîştigat. Îi mulţumesc celui care mi l-a expediat.

“Satelitul” Doamne

(fragment dintr-o conferinta a parintelui Rafail Noica)

- Ati spus odata: toate lucrurile se leaga si se dezleaga in Duh. Explicati-ne, va rog!
- Da, am spus si in felul asta. Tot ce face omul incepe in nevazut, adica in taina inimii lui. Cand ti-ai pus in inima ceva, Dumnezeu a vazut si daca te-ai hotarat pentru acest ceva, este foarte probabil ca acel lucru o sa inceapa sa se infaptuiasca in viata ta.
Uitati, va dau o pilda. Un monah grec mi-a spus intr-o zi: ma certasem cu-n alt monah, dintr-o alta manastire si m-am cait dupa aceea si am vrut sa-mi cer iertare, dar acela nu mai vroia sa stie de mine, asa era de ranit. Si mi-am zis: ce sa fac? Maine, poimaine trebuie sa plec, eu vreau sa ma apropii de Sfanta Impartasanie, ce sa fac? Am ranit pe fratele meu, cum o sa mai pot sa ma apropii de Impartasanie? Cum sa mai continui viata pocaintei mele? Caci nu ma mai primeste: eu vreau sa-i cer iertare si el nu vrea sa auda de nimic.
Si zice: Mi-am amintit de un cuvant din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Im pare rau ca in traducerea noastra nu reiese intocmai cum suna in greaca. La pomeniri, dupa sfintirea Tainelor cand spune: “pomenste, Doamne, pe cei care ai invrednicit sa imparatesca pe pamant”; spune asa: “glasuieste in inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul tau”. Monahul si-a adus aminte de acest “glasuieste” si a zis: Doamne, glasuieste in inima lui pentru pocainta mea, spune-i ca ma caiesc pentru ce am facut, ca-i cer iertare si ca si eu il iert! Si mi-a spus: data urmatoare cand l-am vazut, parca nu fusese niciodata nor pe cer. Totul disparuse si impacarea lor era deja facuta.
Cand am auzit cuvantul asta, am sfatuit multe persoane in acesta directie si aproape de fiecare data s-au intamplat minuni din astea.
O monahie era noua intr-o manastire si spunea: “Parinte! Mi-e frica de toata lumea”. Era foarte sensibila si ranita mai ales de o monahie care era un pic mai in varsta si mai autoritara. Zice: "Cand intru in bucatarie m-apuca goaza, nu stiu ce sa fac". I-am spus sa se roage; “Doamne spune in inima ei sa-mi spuna un cuvant bun, sau spune-i ceva bun despre mine”.
Intr-o zi vine fugind catre mine: “Parinte! Parinte! Stiti ce s-a intamplat? A venit maica cutare si m-a apucat groaza si am zis repede in gand “Doamne, spune-i ca o iubesc!”. Si zice: “nu stiu, parinte, coincidenta sau nu, s-a uitat frumos la mine si mi-a zis ceva frumos”.
Ultima oara cand am vazut-o, acum un an, avea aceasi fata luminoasa cum se luminase atunci, acum vreo zece ani si era impacata cu toata lumea si cred ca au continuat aceste “coincidente”. Deci se leaga si dezleaga in Duh, in taina inimii.
Profit de intrebare sa spun si lucrul acesta: trebuie sa ne nevoim acum in ceva ce stramosii nostri cred ca faceau din fire pe vremea lor. Cred ca stramosii nostri, care erau cat de cat apropiati de Dumnezeu, in mod firesc pentru fiecare lucru chemau pe Dumnezeu. Vezi un pacat in tine: Doamne, uite ce-i in mine, nu ma lasa asa! Vezi pe cineva care te supara si nu te poti impaca cu el: Doamne, spune ceva in inima mea pentru aproapele meu! S.a.m.d.
Chemati-L pe Dumnezeu!
Zicem ca Iisus Mantuitorul este singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om. Indraznesc sa spun ca lui Dumnezeu ii place sa mijloceasca intre om si om. Chema-L pe Dumnezeu mijlocitor intre tine si vrajmasul tau, intre tine si cei cu care te-ai certat si sa vezi... Cum spuneam catre cineva acum catava vreme: Dumnezeu nu exista! Nu! Dar se preface bine! Fa si tu ca si cum ai crede si sa vezi cum si Dumnezeu se face ca si cum exista! Si provocam coincidente dintr-acelea mai sus amintite.
In esenta zic: sa invatam, fratilor, sa chemam pe Dumnezeu in toate imprejurarile, sa-I cerem sfatul lui Dumnezeu, sa multumim lui Dumnezeu cand ne-a dat ce i-am cerut, sa-L intebam pe Dumnezeu cand avem nedumeriri. Intai “Doamne!”sa fie in inimile noastre si dupa aceea tot restul.
Daca vrei sa-l vezi pe duhovnicul tau si este la un kilometru, trebuie sa mergi un kilometru si ai ajuns la el, sau iei telefonul si faci un numar ca sa-l contactezi. Pentru Dumnezeu nimic din toate astea, doar cu un suspin, “Doamne!”, ai si contactat “satelitul" Doamne, si sa vezi cum se preface acest Dumnezeu ca exista. Caci Dumnezeu lucreaza in cele cu neputinta, caci in cele cu putinta lucram si noi. Amin!

Ce mai ascunde Nati Meir (-preşedinte?)

Prin 2005, Nati Meir, un evreu ciudat, amestecat în politica mîloasă de pe Dîmboviţa şi în afaceri la fel de murdare cu români trimişi la muncă în Israel, a anunţat că a moştenit o avere colosală de la un unchi din America.
Pe-atunci, alături de Simona Popa, am săpat puţin la rădăcina poveştii şi am publicat trei articole:
Mostenirea lui Nati Meir: minciuna de Yom Kippur

Cele 86 de milioane de dolari pe care Nati Meir pretinde ca le-a mostenit din SUA s-ar putea sa nu fie tocmai o mostenire. El sustine ca americanii l-au cautat sapte ani ca sa-i dea banii. In SUA insa, nici o autoritate nu face asemenea demersuri. Continuare

"Unchiul" lui Meir, tot mai fantomatic

Avocatul american Charles Hampton, specializat in succesiuni, explica pentru "Cotidianul" de ce pretinsa mostenire a lui Nati Meir ar putea fi un bluf. Continuare

Fiscul pune ochii pe averea lui Nati Meir

Autoritatile romane vor verifica provenienta mostenirii de 86 de milioane de dolari pe care deputatul Nati Meir pretinde ca a primit-o. Suspiciunea vizeaza o posibila spalare de bani. Continuare
Pe urmă, ne-am luat cu alte subiecte, cum e la cotidian, şi l-am lăsat în plata Domnului pe mincinosul Meir. Doar Fiscul putea să demonstreze dacă omul minte pentru că e mitoman sau ca să ascundă fapte grave şi, evident, ilicite. Iaca, acum Nati-preşedinte a fost puţin arestat. O fi ajuns Fiscul la vreo concluzie sau e fapta mică prin care pui la răcoare mafiotul mare (după modelul Capone)? N-aş crede totuşi că Nati Meir e vreun geniu al hoţiei cu ştaif. S-ar putea totuşi să fie numai un mincinos patentat, avînd în vedere ce background are.

marți, 20 octombrie 2009

Agonia satului de marmură din Ţara Pădurenilor


Cu ani în urmă, colegul şi prietenul meu Bogdan Lupescu, unul dintre cei mai iscusiţi reportajişti de la noi, a scris un text memorabil despre un sat de marmură. Un sat în care temeliile înalte alte caselor, pe care stau atârnate foişoare de lemn, ca nişte loje imperiale, gardurile semeţe, drumurile în care îţi poţi face mustaţa şi biserica înaltă, masivă şi sobră sînt construite din cea mai frumoasă marmură. Şi, uimiţi-vă!, satul Alunul, despre care fac vorbire, nu e vreun loc de retragere, spre dulce tihnă şi monstruoase petreceri, al mărimilor vremii. Luxul aparent, dat de piatra aceasta frumos şlefuită, cu vinişoare roşiatice, maronii sau în tonuri de gri, şi clădită doar cu amestec de nisip şi var nestins, nu acoperă comori ascunse de DNA.

Alunul e un sat în agonie. Bogat odinioară, a fost părăsit, începând din anii '60, încet, încet de aproape toţi locuitorii săi. Au fugit de sărăcie, că le-au luat comuniştii vitele şi pămînturile, la colectiv, deşi acolo e numai piatră şi nu creşte nici porumb, nici grîu, nimic din ce voiau să cultive extensiv tovarăşii. Pe urmă, a fost închisă şi cariera de marmură - nu se ştie precis de ce. Aşa că oamenii şi-au căutat un rost prin alte părţi. După '90 şi-au primit proprietăţile înapoi, parţial. Dar s-au dezvăţat de traiul la ţară, de munca la cîmp şi de animale. Şi-apoi mulţi au murit, iar care n-au murit sînt prea bătrîni să o ia de la capăt. Copiii lor, orăşeni, vin toamna la cules.
Acum mai şed acolo un cioban cu nevasta lui, harnică şi durdulie, un pensionar de la Hunedoara pentru care oraşu-i prea scump şi care e şi crîsnicul sau îngrijitorul bisericilor, şi vreo două babe pe care nici n-o să aibă cine le îngropa - căci preotul trece rar pe-aici, să mai ţină cîte o liturghie.


Biserica veche, de lemn, şubrezită de vreme (vreo două secole), dar încă frumoasă cu toate ridurile şi pînzele ei de paianjăn, ca şi biserica nouă (făcută prin anii '30 !), din marmură şi foiţă de aur, zac pustii şi triste. Mândreţile de case de altă dată, golite de suflete, se prăbuşesc tăcute în grămezi mari de marmură, ca nişte piramide ale durerii.


Toamna, satul se animă niţel, că vin moştenitorii caselor şi pământurilor să culeagă merele, prunele şi strugurii care cresc fără ca nimeni să-i îngrijească. Oamenii ar lăsa pomii şi via să moară, să nu mai aibă bătaie de cap, dar poamenele se încăpăţânează să crească şi să se coacă. Ei, şi-atunci, cînd le văd aşa, vorba ceea, pară mălăiaţă..., nu-i păcat să nu le culeagă? Cu criza asta, chiar au aşteptat să vină la Alunu, să facă o ţîră de ţuică şi oleacă de vin, că, dacă nu or scoate vreun ban pe ele, măcar şi-or mai stinge amarul.


Eu n-am mai fost la Alunu pînă în toamna aceasta. Am ajuns din întîmplare, sau mai degrabă din voia Domnului. Am nimerit pe drumul de marmură, alunecînd printre dealurile Ţării Pădurenilor, pînă sus în sat, poate prea aproape de pîntecul suferind al vechii cariere de marmură. Lumina de toamnă parcă era strecurată printr-o ţesătură de strîns caşul: firavă, pîcloasă dar caldă. În sat era linişte. Oile ciobanului erau la păscut, casele mureau decent, fără nici un geamăt, oamenii, cîţi mai sînt, îşi făceau siesta.


L-am întîlnit totuşi pe crîsnic, care venea cu iapa lui, asudată şi melancolică, de la cîmp. El a mers cu noi - căci am uitat să vă spun, nu eram singur, ci însoţit de alţi cîţiva colegi de la Formula As - să ne arate bisericile şi casele de vînzare. Da, sînt case de vînzare, dar nu le cumpără nimeni, chiar dacă Alunu e la vreo oră depărtare de Hunedoara, cu maşina.

Şi ce va fi cu satul ăsta peste cîţiva ani, cînd bătrânii vor muri şi ciobanul îşi va lua lumea-n cap de urît? Îşi va da duhul. Şi peste alţi cîţiva ani, peste piramidele de marmură vor creşte mesteacăni şi mure şi iarbă, crucile şi gardurile vor cădea şi ele la pămînt şi singurul semn că pe acolo au trăit oameni va fi biserica de marmură. Poate că vreun şef de la judeţ, mai întreprinzător, va organiza aici excursii, ca la vechile temple incaşe, şi le va lua banii japonezilor. Însă, pînă atunci, să avem răbdare. Şi să nu facem nimic.

luni, 19 octombrie 2009

50 de ani de la condamnarea şi executarea membrilor Grupului de rezistenţa anticomunistă din comuna Nucşoara

Muzeul Ţăranului Român va găzdui în perioada 22 octombrie - 7 noiembrie, o expoziţie de fotografii şi documente prilejuită de comemorarea a 50 de ani de la condamnarea şi executarea membrilor Grupului de rezistenţa anticomunistă din comuna Nucşoara.
Fotografiile şi documentele alese de Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu au fost reproduse cu sprijinul Editurii Ars Docendi şi al Muzeului Ţăranului Român.
Vernisajul expoziţiei va avea loc joi, 22 octombrie, de la ora 18:00, la sala Irina Nicolau.
Participă: Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu, fiica lui Toma Arnăuţoiu, Ioana Popescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, Claudiu Secaşiu, membru al CNSAS şi Ioan Crăciun, director al Editurii Ars Docendi.

------------------------------------------------

Grupul de rezistenţă din comuna Nucșoara, jud. Muscel (în prezent Argeș) s-a format în primăvara anului 1949. În iarna precedentă, Lt. Toma Arnăuțoiu, originar din Nucșoara, a fost contactat de col. Gheorghe Arsenescu, cu care a discutat de mai multe ori despre posibilitatea organizării unui astfel de grup.
Grupul urma să intervină pentru a neutraliza autorităţile locale, în momentul când, declanşarea unui război între anglo-americani şi Uniunea Sovietică, ar fi deschis calea spre schimbarea regimului comunist din România.
În februarie 1949, col. Arsenescu, alertat de arestarea unor membri ai efemerului grup de la Dragoslavele, iniţiat de el în 1948, pleacă în grabă împreună cu Toma Arnăuțoiu la Nucșoara. Aici li se vor alătura învăţătorul Ion (Iancu) Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu, respectiv tatăl şi fratele lui Toma, învăţătorul Alexandru Moldoveanu, preotul Ion Drăgoi şi fiul acestuia, studentul Cornel Drăgoi ş.a.; împreună participă, în casele lui Petre Arnăuțoiu şi Gheorghe Rizea, soţul Elizabetei Rizea, la primele întâlniri cu cei care vor face parte din grup sau îl vor sprijini cu alimente, îmbrăcăminte, arme şi muniţie.

În luna martie, în momentul plecării în munţi, grupul era format din 16 membri, printre care patru femei. Deoarece nu se puteau ascunde uşor de trupele de securitate care începuseră să scotocească zona şi din cauza diferenţelor de opinie în legătură cu tactica care ar fi trebuit adoptată, grupul s-a scindat în iulie 1949; o parte dintre membri au rămas împreună cu col. Arsenescu, iar ceilalţi, sub conducerea lui Toma Arnăuțoiu.

În noiembrie 1949, col. Arsenescu s-a desprins de grup şi va sta ascuns până în anul 1960, când va fi arestat şi condamnat la moarte.
Urmărit timp de nouă ani, grupul din ce în ce mai restrâns rămas sub comanda lui Toma Arnăuțoiu, se va confrunta direct cu trupele de securitate, o parte dintre membrii săi fiind arestaţi sau ucişi. Erau urmăriţi şi prietenii sau rudele lor. Pentru a-i prinde, Securitatea a făcut numeroase arestări în rândul acestora, a interceptat scrisori, a instalat echipament de ascultare în casa lui Ion Arnăuțoiu şi a altor urmăriţi, a racolat zeci de informatori şi agenţi, a folosit metode infame pentru a înşela buna credinţă, totul cu scopul de a obţine informaţii care să ducă la prinderea partizanilor.
Din grup, au supravieţuit ascunzându-se într-o grotă aflată pe înălţimea Râpele cu brazi, lângă satul Poenărei, Toma Arnăuțoiu, fratele său Petre Arnăuțoiu, Maria Plop şi Constantin Jubleanu, precum şi copilul lui Toma Arnăuțoiu şi al Mariei Plop.
Punând în practică un plan abil de şantaj şi racolare a lui Grigore Poenăreanu, fost coleg de şcoală al lui Toma Arnăuțoiu, plan în care locţiitorul şefului Direcţiei Securităţii Pitești, cpt. Nicolae Pleșiță (ulterior general) a avut un rol important, securitatea a reuşit să-i prindă.
La 20 mai 1958, fraţii Arnăuțoiu au coborât la casa lui Grigore Poenăreanu pentru a lua câteva lucruri de care aveau nevoie. Securitatea, ştiind de întâlnire, i-a trasat lui Poenăreanu misiunea de a le oferi un pahar cu ţuică în care fusese pus un tranchilizant puternic. Odată misiunea îndeplinită, trupele de intervenţie aflate în preajmă i-au arestat pe cei doi şi apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, copilul şi Constantin Jubleanu.
Somaţi să se predea, Maria Plop a coborât pe o scară de frânghie cu copilul în braţe, iar Constantin Jubleanu a tras asupra trupelor de securitate şi a fost ucis în schimbul de focuri. Arestaţii au fost duşi la sediul Securităţii din Pitești şi anchetaţi timp de un an.
Tribunalul Militar al Regiunii a-II-a i-a condamnat la moarte pe fraţii Arnăuțoiu, dar şi pe alţi 14 oameni care i-au ajutat timp de nouă ani cât au fost urmăriţi. Marea Adunare Naţională a respins cererile de comutare a pedepsei capitale formulate de condamnaţi, cei 16 fiind executaţi la Jilava în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959.

vineri, 16 octombrie 2009

Răsfoiţi ROST online!

Un prieten a făcut pe site-ul său astfel încît cititorii variantei electronice ai revistei ROST să se bucure mai mult cînd o deschid :) Pînă cînd vom reuşi să aducem la zi site-ul www.rostonline.org, mai răsfoiţi ROST aici. Lectură plăcută!

DAN STANCA: "Scriu ca să fiu viu"

Cineva spunea ca "spionul perfect nu este James Bond, ci vecinul tacut si modest de alaturi". Schimband ce e de schimbat, as spune: rebelul adevarat nu e rockerul ostentativ, ci omul linistit, care bea singur o bere cu rom pe o terasa. Sta acolo, colorat in culorile toamnei, sub prunii zvelti de la "Pardon Cafe", cu obrazul asezat in palma dreapta si privirea departe, spre un orizont vazut doar de el, mult dincolo de plutonul de blocuri care noua ne inchide perspectiva. Parca asteapta dintotdeauna pe cineva care sigur nu va veni, rasturnat putin intr-o parte, in scaunul de nuiele. Parul mare, aspru si albit inainte de vreme, e singurul care il tradeaza: pieptanat neglijent, lasa sa i se vada putin revolta. Locul acesta din cartierul-dormitor Drumul Taberei - Bucuresti, loc neverosimil, ca o pictura de Paul Cezanne pe zidul unei uzine, i se potriveste perfect, caci il sustrage puterii distructive a marelui oras, pentru a-l lasa sa viseze. Cand ma vede venind, tasneste din scaun, ma striga si imi face semne energice cu mana. Fata sa bronzata e toata numai zambet. Bucuria sincera a celui pe care aparitia neasteptata a unui cunoscut il scoate din singuratate. Chiar daca venirea mea nu e o supriza, caci aveam programat un interviu, singuratatea lui e autentica.
-----------------------------------------------------------
Cititi un interviu interesant, zic eu, cu scriitorul Dan Stanca, in Formula As.
UPDATE:
Prietenul Alexandru a prins esenţa acestui dialog. Şi e printre puţinii care au înţeles (dintre cei ştiuţi de mine). Poate pentru că are organ, adică e pe Cale. Cu Dumnezeu înainte, Alex!

O carte despre economia libertăţii

Incepand cu editia de azi, timp de cinci saptamani, Ziarul de Duminica va publica fragmente din antologia A Treia Forta: Economia libertatii - Renasterea Romaniei profunde, aflata in pregatire la Editura Logos.
Antologia va fi lansata, in prezenta coordonatorului ei, profesorul si economistul american John Medaille, pe 26 noiembrie 2009, la Sala Rapsodia din Bucuresti, in completarea spectacolului "Toti cinci" al Companiei Dan Puric.
Cartea schiteaza doctrina economica a miscarii personalist-conservatoare si este rodul mai multor autori de prestigiu.
In preambulul primului fragment publicat, Ovidiu Hurduzeu precizeaza:

Intr-o perioada de profunda criza a societatii romanesti, in care solutiile de redresare morala, sociala si economica fie lipsesc cu desavarsire, fie prelungesc iluziile, intaresc status-quo-ul si adancesc declinul, A Treia Forta: Romania profunda propune:
- Economii viabile (si nu economie, un unic model economic) bazate pe antropologia crestina a persoanei si a daruirii.
- O a treia cale intre "capitalismul gangsteresc" autohton si globalismul corporat de sorginte neoliberala, pe de-o parte, "economia asistentiala" a statului-dadaca "national" si a suprastatului socialist european, pe de alta parte.
- Strategii distributiste de raspandire a proprietatii productive, cu radacini in gandirea economica a lui Ion Mihalache si Virgil Madgearu, adaptate noii economii postcapitaliste.
- O regandire a preceptelor fundamentale ale economiei neoliberale/ neoconservatoare in lumina noilor economii "postcapitaliste".
- Actori economici opusi lui homo oeconomicus si homo interlopus.
- Un stat reprezentativ cu orientare personalist conservatoare si o economie distributista bazata pe "vecinatate".
Antologia "A Treia Forta: Economia libertatii - Renasterea Romaniei profunde" nu este un retetar economic. Desi textele incluse descriu tendinte, ofera sugestii, redescopera vechi valori sau propun altele noi, cititorul nu va gasi in paginile ei un modelul economic prescriptiv si preambalat. "Modelul" este mai degraba un itinerar, o topografie ce se dezvaluie treptat pe parcursul lecturii din intrepatrunderea fireasca a ideilor diferitilor autori; fiecare deschide o noua perspectiva, "ataca" o alta problematica, "sparge" inca un set de prejudecati. Nimic nu este abstract sau fortat, indepartat de viata truditorului de zi cu zi. Asteptarile cititorului, a carui gandire "economic si politic corecta" a fost marinata in teoriile "macroeconomice" ale "expertilor internationali" si ale think-tank-urilor dambovitene vor fi insa mereu inselate.

Ce se întîmplă în Cişmigiu?

Am primit mesajuld e mai jos de la o amică. Îl redau integral. Dacă aveţi detalii, daţi-le în comentarii. Dacă puteţi acţiona cumva, nu mai staţi pe gînduri. Cît despre primarul Oprescu, pînă să candideze la preşedinţioa României, ar trebui să se mai ocupe de primărie. (C.T.)

Proprietar pe Cişmigiu m-aş face...

Intrarea in parcul Cismigiu ( cea de pe Schitu Magureanu lipita de liceul Lazar numita intrarea Horticola) este blocata. Gardul mare de fier forjat este legat cu un mare lacat si o echipa de muncitori constiinciosi, in nici o ora, astazi, au si montat un gard de fier care impiedica trecatorul sa intre in parc.
Inteleg ca actualul patron al Horticolei face ce vrea pe proprietatea lui. Dar proprietatea lui e cumva si domeniul public? ( adica bucatica aia parcul Cismigiu?) Iar daca e proprietar si pe acea bucatica, ce parere are domnul Oprescu Sorin inca primar? Presa romaneasca nu are nici o parere? Sau nu considera ca asta e subiect?
"Noi vrem respect!" nu trebuie sa ramana doar o lozinca. (A.A.)

joi, 15 octombrie 2009

Cred că ne aşteaptă alegeri parlamentare anticipate

Cu puţine minute în urmă Traian Băsescu a anunţat că Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, este prim-ministrul desemnat pentru a forma un nou guvern. Preşedintele a explicat că a preferat un economist, familiarizat cu politicile economice naţionale şi expert în relaţiile financiar-bancare externe, unui om politic. În felul acesta Băsescu a dat şah pentru a doua oară - după scoaterea din guvern a PSD - majorităţii antiprezidenţiale (PSD-PNL-UMDR, la care s-au adăugat conjunctural şi celelalte minorităţi naţionale, în total 65% dintre parlamentari). Dacă propunerea preşedintelui nu este votată de Parlament, Traian Băsescu este obligat să desemneze un nou premier, iar dacă nici acesta nu întruneşte majoritatea în Parlament, vor fi alegeri anticipate.

Oricum ar fi, Traian Băsescu cîştigă. Dacă îşi impune premierul, e clar de ce. Dacă nu şi-l impune, va juca rolul de victimă - care i-a prins atît de bine cînd cu referendumul pentru suspendarea sa din funcţie -, îşi va atrage voturi de la mulţi din cei scîrbiţi de politică şi politicieni (care vor vedea în preşedinte singurul care vrea să facă ordine, dar e boicotat) şi va cîştiga mai uşor alegerile prezidenţiale. Apoi va declanşa alegerile parlamentare anticipate, pe care e posibil să le cîştige PDL. Oricum, în tot acest timp, PDL va continua să guverneze.
Deci, şahul dat de Băsescu coaliţiei PSD-PNL-UDMR e foarte aproape să devină mat.

Că Băsescu ştie ce face a observat şi Cristian Tudor Popescu. Jurnalistul a declarat la Realitatea Tv că preşedintele a propus în mod intenţionat o "păpuşă de paie", care are toate datele să fie respinsă de majoritatea parlamentară. Lucian Croitoru este un tehnocrat - iar Băsescu taman ieri zicea că un tehnocrat este o păpuşă de paie manipulabilă de partide. Lucian Croitoru nu are nici o experienţă de conducere - adică de stăpînit oameni şi de luat decizii -, pentru că a fost mereu expert şi consilier, nu executiv. Lucian Croitoru nu are decît susţinerea PDL în Parlament.

Mai mult ca sigur că Lucian Croitoru face conştient acest joc, întrucît, aşa cum a spus Traian Băsescu, lui i s-a mai propus funcţia de premier imediat după alcătuirea coaliţiei PDL-PSD, dar atunci a declinat oferta. De ce a refuzat cînd avea sprijinul a peste 70% dintre parlamentari, dar acceptă acum? E clar că ştie că va fi respins. De altfel, discursul său de la Cotroceni a fost unul însăilat şi ca formă, şi din punct de vedere al conţinutului. Ca al unui om care bifează o activitate fără nici un chef, doar din datorie.

Liderii PNL şi PSD, Crin Antonescu şi Mircea Geoană, au declarat imediat că resping propunerea lui Băsescu. Ceea ce duce la prelungirea crizei politice şi întîrzie măsurile pentru ieşirea din criza economică, cu consecinţe grave pentru România, pe care le-au subliniat amîndoi. Însă, ei, care au declanşat criza politică, nu-şi asumă nici o responsabilitate. PSD trebuia să înghită eliminarea lui Dan Nica din guvern şi să rămînă la guvernare, dacă era preocupat de situaţia ţării. PNL nu face decît să încerce să profite cinic de situaţie. UDMR probabil că se va reorienta, dacă îşi dă seama că nu are nimic de cîştigat. De altfel, Kelemn Hunor, lider al UDMR şi candidat la preşedinţia statului, a fost şi cel care a lăsat o uşă deschisă către Băsescu şi PDL. A spus că UDMR este interesat stabilitatea politică şi că urmează să discute cu preşedintele Băsescu şi cu premierul desemnat Croitoru pentru a hotărî dacă votează pro sau contra.

Din păcate pentru liderii PSD şi PNL, prin deciziile lor au ajuns iarăşi cu spatele la zid. Orice ar face, Băsescu cîştigă. Şi este de aşteptat ca apoi, PNL şi PSD să fie decapitate şi, mai grav pentru ele, să nu mai poată ajunge la guvernare pentru următorii patru sau opt ani.

Părintele mitropolit Bartolomeu, despre tehnologie şi înstrăinarea omului

Un scurt dar excelent cuvînt al ÎPS Bartolomeu Anania despre înstrăinarea omului prin tehnologie şi prin manipularea informaţiilor (cu ajutorul internetului sau al televiziunii). Fragment din predica de Anul Nou din 1 ianuarie 2001. Urmăriţi-l!

marți, 13 octombrie 2009

Cea mai mare victorie din justitia romana in ultimii 70 de ani

Comunicat de presa

După 70 de ani, s-a spart embargoul din parchetele sovietizate, datorita acţiunii solidare a lui Teodor Mărieş - care a intrat azi intr-a 70-a zi de grevă a foamei - si a Asociatiei 21 Decembrie 1989, sprijiniţi de 36 de organizatii civice si sindicale, precum si de cateva personalitati exceptionale.
De maine (azi, 13 oct. - nota mea), procurorii nu vor mai putea ascunde părţilor probele aflate la dosar. În orice dosar, nu doar în dosarul revoluţiei.
Astazi (12 oct.), la orele 16.00, Parchetul a inceput predarea dosarului revolutiei catre reclamantii la CEDO, Teodor Mărieş si Asociatia 21 Decembrie 1989, cu exceptia asa-ziselor dosare secretizate care vor fi predate peste cateva zile.

Prezentam in continuare scrisoarea dlor avocati Antonie Popescu si Ionut Matei catre procurorul general, referitoare la documentele considerate abuziv secrete, din dosarul Revolutiei.

___________________________

Doamnei Codruta Laura Kovesi
Procuror General al Romaniei

Stimata Doamna Procuror General,


Faptul ca ati respins si ultimele incercari de limitare a accesului si de tergiversare a predarii, la care s-a pretat procurorul militar-sef Vasilache - dispunand ca predarea dosarului sa inceapa de azi, 12 octombrie, de la ora 16 - a fost bine primit si apreciat ca un semn de normalitate al conduitei in Ministerul Public al unui stat-membru UE.

Precedentul care s-a creat cu eliberarea fotocopiilor, chiar daca va crea unele probleme logistice, va contribui semnificativ la reformarea modului de instrumentare a dosarelor de instructie penala in Romania ca si la diminuarea deficitului de imagine al Ministerului Public.

Totusi, Asociatia 21 Decembrie 1989 si dl Maries personal exprima nemultumirea ca, in sens contrar dispozitiei Curtii si, opiniei unor profesori de drept public ori fosti ministri ai Justitiei: Valeriu Stoica, Ioan Stanomir, Monica Macovei, ca si asteptarilor noastre, NU se va face acum si predarea “partii aflate la secret” - dupa cum ati explicat in cadrul intalnirii de astazi de la Parchet, pe motiv ca se asteapta si de la SRI raspunsul la adresa privind “declasificarea”.

Recapituland, daca informatiile comunicate verbal de reprezentantii Parchetului sunt corecte, STS a refuzat sa declasifice documente, SRI nu a raspuns inca, iar CNSAS si Ministerul Apararii au agreat sa fie trimise, asa cum sunt, Curtii (implicit puse la dispozitia partilor vatamate).

Aceste refuzuri nu pot fi trecute cu vederea, consecintele nefavorabile in planul imaginii externe a Romaniei, a relatiei cu Curtea EDO, a increderii publice in agentii puterii executive (procurori, ministeriabilii de resortul carora este problema) ori in reformarea serviciilor secrete - nu vor intarzia sa apara!

In opinia noastra nu era si nu este nevoie de nici o « declasificare » pentru ca acestea NU sunt clasificate - decat in masura inc are acest lucru s-a facut dupa 2002, cand a fost adoptata in Romania Legea nr informatiilor clasificate - nr.182/2002. Trebuie sa se declare public de cine au fost clasificate, cand, si de ce?

Daca se pretinde ca ar fi existat vreo secretizare inainte de anul 2002, atunci ea nu s-a putut face decat abuziv si in baza vreunor dispozitii cazute in desuetitudine - apartinand ordinii constitutionale rasturnate la 21-22 Decembrie 1989. Totodata, aceste documente, rezulta cu certitudine din declaratiile si adresele oficialilor de la varful MinisteruluI Apararii, aceste documente au fost trimise Comisie Parlamentare de Ancheta privind Evenimentele din Decembrie 1989 (Comisia Gabrielescu - Nicolaescu), de unde au parvenit parchetului militar, fara vreun regim de clasificare, ca informatii nesecrete! Astfel, nu se poate concepe ca in anul 2009 sa se mai pretinda fara temei legal (deci real) ca acestea ar fi clasificate.

Pe de alta parte, art. 13 din Legea nr.544/2001, (adoptata deci anterior legii 182/2002), interzice clasificarea informatiilor care favorizeaza sau ascund incalcarea legii “nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public”. E cu neputinta sa se tolereze incalcarea legii tocmai la Parchet sau de catre autoritati administrative autonome – impiedicandu-se infaptuirea justitiei ori determinandu-se, favorizarea infractorului – in mod direct sau indirect.

Dupa cum cunoasteti, dl Maries a promis ca va renunta la greva foamei in momentul in care dosarul integral va ajunge la partile vatamate, adica la sediul Asociatiei 21 Decembrie - predarea intergala fiind inca departe. Curtea EDO a facut apel repetat cata la Guvern sa dea acces la toate documentele, sa predea copiile ca si la dl Maries sa renunte la greva foamei, pentru a fi apt sa continue demersurile prentru judecarea acestui dosar.

Va anunt si pe aceasta cale ca, in urma cu cateva ore, starea sanatatii d-lui Maries s-a deteriorat brusc. Aceasta ne indeamna la diligenta sporita si la maxima exigenta pentru respectarea dispozitiilor Curtii dar si a apelului facut catre partile litigante: Guvernul parat si partea vatamata reclamanta Maries.

De aceea va solicitam sa dispuneti transmiterea integrala a dosarului catre partile vatamate, incluzand deci, toate informatiile, indiferent de suportul de stocare (hartie, CD, DVD, videocasete, microfilm etc.)

Asociatia 21 Decembrie 1989
Teodor Maries
Presedinte (si personal)
prin Av. Antonie Popescu si av. Ionut Matei

___________________________
In copie:
Domnului Traian BASESCU
Presedintele Romaniei
Domnului Emil BOC
Prim-Ministru
Domnului Catalin Predoiu
Ministrul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti
Ministrul Afacerilor Externe, ad-interim
Avocatul Poporului
Consiliul Superior al Magistraturii

luni, 12 octombrie 2009

Scrisoare deschisă PF Patriah Daniel pentru salvarea vieţii unui om

Prietenul Iulian Capsali a iniţiat o intervenţie pe lîngă PF Patriarh Daniel pentru salvarea vieţii lui Teodor Mărieş, lider al organizaţiei “21 Decembrie 1989”, care se află de peste două luni în greva foamei. Semnez şi eu scrisoarea deschisă de mai jos şi vă îndemn şi pe dvs. să o faceţi. Nu putem asista indiferenţi la moartea unui om.

Prea Fericirii Sale
Prea Fericitul Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române



Prea Fericirea Voastră,

Cu fiiască supunere vă aducem la cunoştinţă un caz de o gravitate şi de o urgenţă extreme. Un fiu al Bisericii dreptmăritoare se află în cea de-a 70-a zi de grevă a foamei. El este ţinut în viaţă de transfuziile zilnice făcute în Spitalul Universitar din Bucureşti. Teodor Mărieş, lider al organizaţiei “21 Decembrie 1989”, care cere de aproape 20 de ani adevărul despre tinerii morţi – unii dintre ei chiar lîngă el – în Revoluţia Română Anticomunistă, a ajuns la acest gest extrem din exasperare.
Tergiversarea, lipsa dorinţei de a afla adevărul, defetismul în care s-au baricadat instituţiile statului l-au făcut pe acest om – care nu doreşte nimic material pentru el – să atragă atenţia că adevărul nu poate fi ascuns la nesfîrşit. Tinerilor care au strigat: „Vom muri si vom fi liberi!”, care prin martiriul lor ne-au lăsat libertatea de expresie – iar Biserica Ortodoxă Română, precum şi celelalte culte, au fost ele însele eliberate de presiunea unui regim dictatorial-ateu – merită să le fie cinstită mucenicia, iar călăii lor să fie scoşi la lumină, pentru ca societatea românească să se însănătoşească şi să-şi recapete încrederea în sine şi în Statul Român.„Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura” (Matei 5, 6).
Dreptatea, pe care o cere în numele nostru Teodor Mărieş, nu o vrem din dorinţa de răzbunare, ci din dorinţa de a sluji Binele, după cum ne-au învăţat Sfinţii Părinţi. Însă Binele este indisolubil legat de Adevăr, iar Adevărul şi Viaţa Îl reprezintă pe Însuşi Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru.

Vă rugăm, Prea Fericite Părinte Patriarh, să vă aplecaţi asupra jertfei lui Teodor Mărieş, să-l întăriţi şi să-l mîngîiaţi, ca să nu piară un fiu al Bisericii din interesul impur al unor oameni care vor să ţină captiv adevărul după atîţia ani.
Cu autoritatea pe care v-o conferă demnitatea de Patriarh, cu bunăvoinţa de Părinte şi cu dragostea faţă de fiii Bisericii, sperăm să mediaţi în această cauză nobilă de aflare a adevărului despre moartea a peste 1200 de oameni, în majoritatea lor tineri, iar instituţiile abilitate ale Statului Român să facă – acum, cînd ne apropiem de data aniversară a eliberării acestei ţări de sub tirania atee – tot ce pot ca să curme suferinţa fratelui Teodor Mărieş şi să scoată la lumină adevărul atât de îndelung aşteptat.

Iulian Capsali
Răzvan Codrescu
Claudiu Târziu

Vlad Roşu
Mirel Tulei
Violeta Pavelescu
Ionel Rusei
Andrei Boambeş
Constantin Mihai
Adrian Alui Gheorghe
Teodor Baconsky
Demostene Andronescu
Gabriela Moldoveanu

Gheorghiţă Ciocioi
Lucian D. Popescu
George Ardeleanu

Adrian Cherhaţ
Paul Slayer Grigoriu
Ionuţ Trandafirescu
Ana-Maria Stan
Nicolae Paireli
Diana Paris

Alexandru Racu
Silviu-Gabriel Lohon
Dan Stanca
Marius Vasileanu
Mihaela-Aurelia Cămăruţă
Pr. Marcel Răduţ Selişte
Alex Ştefănescu
Pr. Gheorghe Naghi
Claudiu Dobrotă
Remus Butănescu-Volanin
Constantin Ungureanu
Radu Drăgan
Corina Nedgreanu
Liliana Chiaburu
Cassian Maria Spiridon
Sorin Lavric
Nicolae Mihai
Liviu Mîndruleanu
Ion Cordoneanu

Lista de semnături rămîne deschisă.

PS:
Pe cei nelămuriţi asupra "cazului Mărieş" îi invit să citească, pe site-ul cotidianului Adevărul, excepţionalul articol pe această temă semnat de d-l Ovidiu Nahoi: În România nu are rost.

UPDATE

Doru Mărieş a încetat greva foamei vineri, 16 octombrie a.c. Le mulţumim celor care s-au solidarizat cu el şi dăm slavă lui Dumnezeu că Doru Mărieş trăieşte după o grevă maraton.

joi, 8 octombrie 2009

O potaie gureşă

Probabil că aţi văzut şi dvs. cîini foarte nervoşi, care latră la oamenii care trec pe drum şi se zbat în lanţ mai mai să se sugrume. Biete corcituri de maidan, care s-au înrăit fiind legate cu un lanţ scurt, neavînd niciodată libertate şi primind mîncare în funcţie de cît de “negre în ceru’ gurii” se dovedesc. Cele mai multe astfel de patrupede sînt neputincioase şi laşe, iar dacă ar fi slobozite, ar fugi pe pustii schelălăind sau s-ar gudura dinaintea primului necunoscut, pentru o bucată de pîine. Însă, frica şi nevolnicia nu le împiedică să mai muşte pe la spate, din cînd în cînd, ca o tresărire de orgoliu a ceea ce ar putea fi şi nu sînt.

Ei bine, un astfel de cîine îmi evocă Victor Roncea. De vreun an încoace, băiatul ăsta "rupe" lanţul – mai ales pe internet –, înnebunit de frustrare. În ultimele luni, şi puţinii care l-au luat iniţial în serios s-au distanţat igienic de el, iar omul turbează.
Toate păcatele şi neîmplinirile proprii şi le proiectează asupra celor pe care îi consideră adversari (deşi cum poate fi un căţelandru ştirb adversarul unui leu sau al unui elefant?).
Pentru că nu are nici o urmă de talent – riguros la nimic –, îi urăşte din rărunchi pe toţi cei care au şi îi atacă furibund. Pentru că a cam băut cerneala cînd era mic, pune mîna pe pistol cînd aude de educaţie şi cultură. Suferind de un sever handicap de înţelegere crede că are de-a face numai cu proşti. Pentru că a slugărit toată viaţa pe cineva, nu vrea să admită că există şi oameni verticali. Nesigur pe propria sexualitate, îi împroaşcă pe duşmani: poponarule, impotentule! Pentru că a fost ciuca bătăilor în adolescenţă – deh, nici fizicul nu l-a jutat, nici curajul nu l-a dat afară de sub pat – încearcă o revanşă tîrzie, ameninţînd în stînga şi în dreapta cu bătaia. Ce face dacă vreunul dintre cei vizaţi îşi pune mintea cu el? Păi, ce-a făcut recent, cînd a fost cotonogit de un reporter de la Academia Caţavencu, strigă “Poliţia!” şi îşi plînge singur de milă pe blog.
Pentru că el trăieşte numai din intrigă, bîrfă şi minciună, i se năzăresc tot timpul conspiraţii – locale sau planetare, după caz.
A încercat toate diversiunile posibile ca să spargă unitatea Bisericii şi să pară un fel de Superman al românismului şi al ortodoxiei, dar cînd se uită în oglindă descoperă aceeaşi potaie gureşă, care se hrăneşte din gunoaie. Asta îl scoate şi mai tare din minţi.
Sentimentele îmi sînt amestecate în legătură cu el, dar predomină mila, întrucît, la urma urmei, nu este decît o victimă. Toate datele sale biografice şi de parcurs l-au adus aici. Şi mă simt vinovat că l-am tratat ca pe un adversar malefic (m-a păcălit pînă acum pişicherul), cînd s-ar fi cuvenit să-l mîngîi pe cap şi să-i spun un cuvînt bun, salvîndu-l de la sinucidere.
Încerc să-mi răscumpăr greşeala: Victoraş, şezi mumos, că-i păcat de tinereţile tale să te spînzuri în lanţ!

luni, 5 octombrie 2009

Sus inima!

O privire sănătoasă şi un îndemn de bun-simţ adresat unor jurnalişti şi politicieni:
...Îţi vine să le spui, mai prietenos sau mai răstit: ridicaţi-vă, măcar pentru o clipă, din mlaştina intereselor voastre imediate. Luaţi un pic de înălţime! Luaţi un pic de distanţă faţă de harţa zilnică, faţă de combativitatea partizană şi faţă de voi înşivă! Desprindeţi-vă, într-un minim elan igienic, de măruntaie, idiosincrazii, vorbe grele, obsesii şi nevroze. Respiraţi mai amplu, priviţi, scurt, spre mijlocul cerului, reînvăţaţi să surîdeţi. Încercaţi să fiţi, măcar o oră pe zi, „singuri şi inactuali“ – cum spunea cîndva G. Călinescu. Există şi alte bucurii decît bucuria de a-ţi strangula duşmanul. Există şi alte plăceri decît plăcerea de a răni, de a calomnia, de a cîştiga la şepticul electoral. Există, de asemenea, drame, spaime şi dezastre mai mari decît cele care vi se vîntură pe sub nas în diversele show-uri televizate. Nu vă mai conduceţi viaţa din subteranele sufletelor voastre agitate. Aşezaţi-vă, la răstimpuri, pe un loc mai înalt decît voi înşivă. Sus inima! Şi capul! Viaţa, viaţa adevărată e în altă parte...
Citiţi de două ori textul şi judecaţi. Nu vă gîndiţi la cine l-a scris, ci la ce spune. Am lăsat anume textul nesemnat, pentru că sînt unii cititori care fac alergie la o anumită parte a elitei, ca să zic aşa, şi pur şi simplu nu pot citi cu detaşare un text spre a învăţa ce e de învăţat din el sau pentru a se bucura de ce le descoperă altul. Poate dacă întîi vor citi şi apoi vor vedea cine e autorul, măcar îşi vor pune întrebări, dacă nu-şi vor schimba mentalitatea.

Serviciile secrete ruse incearca sa-l compromita pe premierul Vlad Filat

Asa cum anuntam duminica 4 octombrie, serviciile secrete ruse, utilizand o filiera ucraineana dar si "cutii de rezonanta" din Romania si Basarabia, pregatesc o actiune de compromitere a Primului Ministru basarabean Vlad Filat. Acesta va fi acuzat ca este agent al Serviciului Roman de Informatii (SRI), in acest sens, regizorii compromiterii fabricand un angajament al acestuia catre SRI si o Fisa personala, apartinand ofiterului recrutor, in care sunt descrise o serie de informatii despre Vlad Filat, caruia i se atribuie nume de cod « Kant ».
Specialistii consultati de noi au confirmat ca operatiunea este una tipica de compromitere a unui lider politic, iar documentele sunt falsuri.
Si mai vrea ceva operatiunea ruso-ucraineana si anume sa faca sa se creada ca orice lider basarabean care a studiat in Romania a fost recrutat de serviciile romanesti. In felul acesta incercand sa dea o lovitura multipla. Pe de o parte descurajarea tinerilor basarabeni si romani din Ucraina sa vina la studii in Romania, iar pe de alta parte sa justifice discriminarea la care sunt supusi cei ce au diplome de studii din Romania, in special in Ucraina.