CONFERINŢĂ/ „Rosturi româneşti: credinţă şi istorie”

A.S.C.O.R Cluj şi Muzeul de Artă Cluj-Napoca au plăcerea să vă invite joi 4 Iunie a.c., ora 19.00, la conferinţa cu titlul „Rosturi româneşti: credinţă şi istorie”, susţinută de scriitorul Răzvan Codrescu şi publicistul Claudiu Târziu. Vor mai lua cuvîntul compozitorul şi dirijorul Marius Hristescu şi Lucian Nastasă-Kovacs, directorul Muzeului de Artă.

În discursurile lor, Răzvan Codrescu şi Claudiu Târziu vor atinge cîteva subiecte de interes pentru un public larg: idealurile naţionale de azi în comparaţie cu cele de acum un veac; rolul credinţei creştine în istoria românească şi pătimirile Bisericii în istorie; profilul generaţiei interbelice şi cel al generaţiei postcomuniste – fiecare cu provocările la care a avut/are de răspuns, cu mărturisirea, jertfa, aşteptările şi trăsăturile ei controversate; patternul personaltăţilor reper ale istoriei româneşti recente.

Evenimentul, organizat cu sprijinul „Capitolina”, va avea loc în cadrul expoziţiei „Mai mult decît artă”, a artistei plasticiene Manuela Botiş, în Sălile Temporare ale Muzeului de Artă (Piaţa Unirii nr. 30).

Cu această ocazie vor fi prezentate şi cîteva cărţi apărute la Editura „Rost” din Bucureşti şi pe care le veţi putea achiziţiona la preţuri promoţionale: Drumul crucii. Amintiri de pe front şi din gulaguri, de Aurel State, Cartea mărturisitorilor. Pentru o istorie a învrednicirii româneşti, de Răzvan Codrescu, Creaţia şi inima omului. O perspectivă creştin-ortodoxă asupra mediului, de Pr. Michael Butler şi Andrew P. Morriss, Cesare Borgia – Prinţul Renaşterii. O cronică în două volume, de Dragoş Moldoveanu şi, cea mai nouă apariţie, Corectitudinea politică: „religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale, volum colectiv, coordonat de William S. Lind, Andrei Dîrlău şi Irina Bazon.

Vă aşteptăm cu bucurie!

Eveniment excepţional la Cluj: DESTINE PE DRUMUL CRUCII

Dragi clujeni, e timpul să ne reîntîlnim. Noi, cei de la Asociaţia "Rost" şi de la A.S.C.O.R., cu dvs., şi toţi cu valorile autentice ale neamului românesc şi ale Bisericii Ortodoxe, într-un eveniment de excepţie.

Vă aşteptăm cu drag pe 10 aprilie, ora 19.00, la Casa Universitarilor (Sala Auditorium Maximum, str. Emanuel de Martonne nr. 1, colţ cu str. Kogălniceanu). Vom vedea un film memorabil: "Evadat din Gulag" de Kutsna Amiredjibi, despre tatăl său, prinţul georgian Ciabua Amiredjibi, fost deţinut politic timp de 16 ani (care a fugit din temniţele sovietice de şase ori şi a scăpat de la moarte de două ori), scriitor nominalizat la Premiul Nobel şi, în ultimii ani, călugăr (sub numele David). Vom asculta o înregistrare audio inedită cu Aurel State - un monument al demnităţii româneşti, fost deţinut politic şi autorul unei cărţi extraordinare de memorii de pe frontul celui de-al doilea război mondial şi din închisorile comuniste, "Drumul crucii". În fine, vom lansa cartea lui Aurel State.

Din partea Asociaţiei "Rost" vine artileria grea de vorbitori: scriitorul şi fostul deţinut politic Marcel Petrişor, actorul şi regizorul Dan Puric, scriitorul, jurnalistul şi editorul Răzvan Codrescu, magistratul şi teologul Lucian D. Popescu şi, respectînd ordinea vîrstei, ultimul pe listă, subsemnatul ;-)

Monahul Moise de la Oaşa, despre un Pateric al închisorilor comuniste

Nascut in 1974 la Resita, a urmat Facultatea de Drept din Timisoara, unde a intrat in A.S.C.O.R. si a apucat, cu nadejde, pe calea credintei. In 1996, a devenit frate la manastirea Posaga (Alba). Din 2000, obstea de la Posaga s-a mutat la Oasa, in Muntii Sureanu, la 1.400 de metri deasupra lumii. Dupa alti cativa ani de nevointe, monahul Moise Iorgovan a inceput un proiect cultural, care avea sa-l acapareze total: o cronica documentara, filmata si scrisa, despre suferintele din inchisorile comuniste din Romania si Basarabia, marturisite de fosti detinuti politici. Un demers nobil si temerar, despre frumusetea credintei in temnita.

Monahul Moise, Fortul 13 Jilava.

"Am inceput in anul 2004, pentru cartea despre Gafencu, care a aparut in 2007. In acea perioada, faceam expeditii de cercetare cateva saptamani, de doua ori pe an; intervievam supravietuitori ai inchisorilor care l-au cunoscut, studiam in arhivele CNSAS... Insa, din anul 2006 si pana in 2011, documentarea pentru Pateric a devenit ocupatie preponderenta, si la manastire am ajuns sa fiu musafir. Sigur ca mergeam des, si la Oasa, si la Petru Voda, sa ma linistesc, sa caut sfat, dar nu am mai putut duce viata de obste, si toata concentrarea mea a fost pe aceasta descoperire a Ortodoxiei din rezistenta anticomunista. Am avut parte de multa intelegere, si din partea parintelui staret Iustin, si a Inaltului Andrei, si a Inaltului Irineu, actualul arhiepiscop al Albei. E drept ca nici nu i-am facut de rusine, m-am purtat cum se cuvine peste tot, iar dupa un timp, au vazut si rezultatele acestei zbateri: cartile si filmele. Asta nu era o treaba pe care trebuia s-o faca un calugar. Dar daca n-o facea un calugar, n-o facea nimeni, pentru ca nu avea nimeni timp sa se dedice, sa umble atata prin tara; nici nu acceptau multi regimul de viata pe care l-am avut eu, mereu pe drumuri, dormind prin gari, stand la ocazie, cu rucsacul in spate, la pomana tuturor. Din punct de vedere monahal am suportat foarte multe lipsuri si caderi, dar cred ca a meritat. A fost o ocazie pe "ultima suta de metri" de a-i cunoaste pe batranii fosti detinuti politic si, practic, de a-i "spovedi". E important, pentru ca nu toti si-au scris experientele carcerale. Si oamenii astia sunt atat de batrani, pleaca unul cate unul, intr-un ritm infiorator de rapid. Pe urma, a fost munca in arhive. Nu in ultimul rind, am avut ocazia sa cunosc mai bine tara si oamenii, in general. Si asta m-a facut foarte optimist. Pentru ca am sesizat o mare sete de Dumnezeu la poporul asta si pentru ca am vazut ca se pot face lucruri minunate, fara resurse mari."

Citiţi interviul în Formula As!

Monahul Moise, alături de alţi călugări, rugîndu-se în faţa celulei din Casimca Jilavei în care a murit Costache Oprişan. Oct. 2010. Fotografii de Irinel Cîrlănaru

Troiţă în memoria Părintelui Sofian Boghiu

de Ecaterina Lutisina

O troiţă închinată Părintelui Sofian Boghiu a fost sfinţită miercuri, 23 mai, în oraşul Edineţ. Slujba sfinţirii a fost oficiată de un sobor de preoţi de pe ambele maluri ale Prutului în frunte cu Părintele prof. Dr. Constantin Coman, fostul decan al Facultăţii de Teologie de la Bucureşti. 

Arhimandritul Sofian Boghiu, fost stareţ al mănăstirii Antim şi cel mai mare duhovnic al Bucureştilor timp de 50 de ani, a fost cinstit ieri de către localnicii oraşului Edineţ, regiunea de baştină a părintelui, prin ridicarea unei troiţe în centrul localităţii. Înălţată din iniţiativa Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, filiala Chişinău, crucea de piatră a fost sculptată la Cluj Napoca, adusă în Basarabia şi instalată în Edineţ prin implicarea nemijlocită a preotului Constantin şi a preotesei sale, Garoafa Coman, fiii duhovniceşti ai Părintelui Sofian. „Suntem copleşiţi de emoţie, pentru că ne aflăm aici reprezentând mii de ierarhi, preoţi, credincioşi, medici, ingineri, profesori, studenţi şi elevi români care au stat sub epitrahilul Părintelui Sofian şi care au primit îndrumarea sa duhovnicească.

Un om plin de blândeţe, de bunătate, de milostenie, de discreţie şi de sfinţenie, om care a ieşit din splahnele dumneavoastră,” a spus Părintele Constantin Coman după slujba de sfinţire. „Ţineţi minte: ridicarea crucii este şi un semn de recunoştinţă al nostru către dumneavoastră, pentru că ni l-aţi dat pe Părintele Sofian, şi alături de dânsul, alte mari personalităţi care au slujit Biserica românească. Vă vom purta în memoria şi în rugăciunile noastre, alături de pomenirea pe care o facem totdeauna Părintelui arhimandrit Sofian.” a încheiat sfinţia sa.

Instalarea troiţei nu ar fi fost posibilă fără acordul primarului de Edineţ, Constantin Cojocaru. „Sfinţirea troiţei este un act de cultură aparte pentru noi, cei din nordul Basarabiei. Acest act, prin troiţa ridicată în cinstea celui care a fost Părintele Sofian Boghiu, a pământeanului nostru, aduce un mare aport în viaţa culturală a Bisericii de pe ambele maluri ale Prutului. În numele raionului Edineţ, vin a aduce mulţumire Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi care şi-a adus aportul în înălţarea troiţei, precum şi părinţilor veniţi de peste Prut, care, prin ridicarea acestei cruci, au pus încă o piatră la temelia culturii noastre naţionale.” a specificat primarul. De asemenea, acesta a conferit titlul de „Personalitate de onoare” al oraşului Edineţ basarabeanului Sofian Boghiu, înmânând certificatul oaspeţilor de la Bucureşti.

„Sfinţirea troiţei închinate Părintelui Sofian a încheiat campania de promovare a sfinţilor basarabeni, iniţiată de ASCOR Chişinău în anul 2009. În cadrul acesteia au mai fost instalate încă două troiţe în cinstea lui Valeriu Gafencu la Sângerei şi a mitropolitului Iosif Naniescu în satul Pepeni, s-au organizat peste 30 de conferinţe în toată ţara şi s-au publicat peste 30000 de mii de ziare „Studentul Ortodox” cu viaţa sfinţilor basarabeni etc. Această troiţă este sculptată după modelul altei troiţe ridicate în cinstea lui Mihai Viteazul acum 400 de ani. Este un monument de artă şi un lucru sfânt. Toţi cei care suntem aici, avem datoria sfântă de a urma viaţa sfântului părinte Sofian şi de a povesti semenilor noştri despre acest om, care s-a născut pe meleagurile noastre.  Aduc sincere mulţumiri ctitorilor (familiei Coman), conducerii oraşului Edineţ, părinţilor de la Mănăstirea Petru Vodă, care se află aici cu binecuvântarea Părintelui Iustin, Manastirii Putna care a sprijinit considerabil aceasta initiativa, Părintelui Viorel Cojocaru şi tuturor membrilor ASCOR, care au muncit enorm pentru a fi posibilă ridicarea troiţei,” a menţionat Iulian Rusanovschi, preşedintele ASCOR Chişinău.

La final sfinţia sa, împreună cu preoteasa, au vizitat mănăstirea Rudi, în obştea căreia marele duhovnic Sofian a intrat ca rasofor în anul 1926.  La această Mănăstirea urma să fie instalată o placă de piatră în amintirea acestui fapt.În continuarea evenimentului Părintele Constantin Coman a conferenţiat în incinta gimnaziului nr. 1 pe tema „Părintele duhovnicesc şi importanţa acestuia în viaţa creştinului”. În cadrul conferinţei Părintele Coman a povestit crâmpeie din viaţa marelui păstor de suflete Sofian Boghiu, precum şi a lansat cartea intitutală „Părintele Sofian”, care însumează peste 600 de pagini scrise despre şi de cel care a fost arhimandritul mănăstirii Antim. La finalul conferinţei Părintele Constatin a oferit în dar mai multe exemplare ale cărţii lansate bibliotecii municipale, gimnaziului de la Cuconeştii Vechi, Mănăstirii Zăbriceni, Mănăstirii Rudi, seminarului de fete din Edineţ, Primăriei, DGITS Edineţ şi altor instituţii de învăţământ din raion.

Sursa: ASCOR

Ucenicii părintelui Iachint de la Putna, contra propagandei stiliste

O replică necesară

Noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 şi care a fost stareţ al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumeniţa, 2010), s-au răspândit unele informaţii false referitoare la părintele nostru stareţ. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist şi politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărţii se găseşte un dialog pe care intervievatul susţine că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareţ ar fi spus: „Să ţineţi minte: niciodată să nu faceţi greşeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteţi, pe vechi, aşa să ţineţi până la moarte, să nu mai lăsaţi. Punct!”.

Episodul prezentat cu simulată nevinovăţie de domnul Ciubotaru conţine câteva elemente care ne fac să credem că avem de-a face cu un fals. În primul rând, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe părintele nu credem că sfinţia sa a spus asemenea cuvinte care nu se potrivesc nici cu contextul, nici cu caracterul sfinţiei sale, nici cu felul său de a gândi şi de a vorbi. Dorim să precizăm că părintele Iachint nu a discutat niciodată, nici măcar cu ucenicii săi cei mai apropiaţi, despre problema schimbării calendarului în România. Menţionăm că unii dintre aceşti ucenici au stat câteva decenii în preajma părintelui arhimandrit. De aceea, ni se pare foarte curios ca, în ziua hramului, părintele să abordeze pe un ton acuzator un subiect atât de dificil, în faţa unor oameni pe care îi vedea pentru prima dată. Ar fi putut un duhovnic în vârstă, cu experienţă, un om al echilibrului, al vorbelor bine aşezate, aşa cum a fost părintele Iachint, să rostească asemenea cuvinte din care să se înţeleagă că grupările stiliste pot avea dreptate, chiar dacă ele sunt practic ieşite din Biserică? Nu negăm probabilitatea ca părintele Iachint să fi spus, cu iconomie şi din politeţe, câteva cuvinte favorabile Bisericilor canonice pe stil vechi, în nici un caz însă părintele nu avea cum să conteste calendarul îndreptat, aşa cum lasă să se înţeleagă domnul Benedict Ciubotaru. Ar putea acesta din urmă să spună cu mâna pe inimă că a reuşit să facă deosebirea între nişte cuvinte de protocol înţelese greşit şi convingerile părintelui stareţ care a fost un om al ascultării, atâta timp cât domnia sa – care este un bun matematician, jurnalist şi politician, dar nu este teolog – nu a reuşit până acum să dobândească discernământul necesar pentru a distinge duhovniceşte Bisericile canonice pe stil vechi de facţiunile răzvrătite stiliste din România?

Numai cine nu cunoaşte problemele mânăstirii îşi poate închipui că, în ziua hramului Putnei, când sunt atâtea treburi de rezolvat, părintele stareţ ar fi putut să stea relaxat de vorbă, aducând nişte acuze grave la adresa Bisericii noastre. Este important de ştiut că în ziua de 15 august 1989 la mânăstirea Putna a fost prezent Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce înseamnă că părintele stareţ a fost obligat să stea aproape tot timpul cu părintele patriarh. Trebuie subliniat că, pentru a putea să-şi împlinească misiunea preoţească în timpul regimului comunist, părintele Iachint a fost nevoit să fie foarte precaut, mai ales că deţinea o funcţie însemnată. De aceea, o discuţie de acest fel trebuia evitată, mai ales în faţa unor străini (care puteau fi provocatori), chiar în condiţiile în care ea ar fi fost deschisă de alţii, căci ar fi putut fi remarcată de informatorii securităţii.

În episodul descris în carte există tot felul de amănunte care nu se potrivesc deloc cu situaţia din mânăstire. Credem că cel puţin o parte din această descriere este un simplu exerciţiu de imaginaţie cu o ţintă foarte precisă. În realitate, avem de a face cu o propagandă în favoarea vechiului calendar şi, implicit, în favoarea mişcării stiliste din România, propagandă de care nu sunt străini nici domnul Danion Vasile, nici domnul Benedict Ciubotaru. Întrucât domniile lor sunt admiratori ai mânăstirii Slătioara, le aducem la cunoştinţă că părintele Iachint îi considera pe schismaticii stilişti nişte oameni rătăciţi de la Adevăr.

Acest tip de propagandă favorabilă schismei stiliste tinde să facă din problema calendarului o problemă dogmatică, lucrul care nu este acceptat de consensul Bisericilor Ortodoxe canonice, din moment ce ele sunt în comuniune unele cu altele, indiferent de tipul de calendar pe care îl utilizează. Majoritatea covârşitoare a vieţuitorilor de la Locurile Sfinte din Ierusalim, cât şi cei din Sfântul Munte, deşi ţin calendarul neîndreptat, nu acordă nicio importanţă faptului că o Biserică utilizează calendarul vechi sau nou, ci se interesează doar dacă Biserica respectivă este sau nu canonică. Dacă domnul Danion Vasile ar fi fost un om de bună credinţă şi de bună-cuviinţă, ar fi trebuit să ne ceară permisiunea pentru publicarea acestui presupus dialog, mai ales că, în ultimii ani, a vizitat de mai multe ori mânăstirea noastră şi a purtat câteva discuţii pe tema îndreptării calendarului cu unii dintre părinţii Putnei.

Domnul Danion Vasile, pe lângă unele lucruri bune pe care le-a mărturisit de-a lungul timpului în public, a produs şi multe sminteli, amestecând adevărul cu înşelarea. Ne bucurăm că în ultima vreme el îşi doreşte să repare aceste greşeli. De aceea, credem că este bine să conştientizeze că trebuie să-şi ceară scuze în mod public pentru mai multe afirmaţii făcute la conferinţe, cum ar fi cele conform cărora bisericile care au schimbat calendarul se află sub anatemă, sau faptul că Biserica Ortodoxă Română a apostaziat, sau că Sfântul Munte (exceptând mânăstirea Esfigmenu) a apostaziat şi s-a vândut ca o prostituată ş.a.m.d. Dumnezeu să-l întărească pentru a face această pocăinţă publică!

În acelaşi timp, nu înţelegem pe ce temei teologul Danion Vasile spune că nu vrea să se împărtăşească în eparhiile Banatului şi Oradei. Se consideră el cumva mai presus de Sinodul Bisericii noastre care girează validitatea Sfintelor Taine în toate episcopiile din ţară ?

Credem că trebuie să existe mai multă responsabilitate pentru ceea ce afirmăm în public, altfel oamenii cu o pregătire teologică sumară se dezorientează în faţa unor erori teologice mediatizate cu inconştienţă şi pot ajunge pe căile întunericului, pierzându-şi sufletul. Aşa s-a întâmplat de curând cu maicile de la mânăstirea Brâncoveni şi cu fostul ieromonah Nichita. Citindu-i mărturisirea de credinţă a acestuia din urmă (în care, în mod straniu, apar mai multe idei ale lui Danion Vasile), ne vin în minte cuvintele părintelui Epifanie Teodoropulos, care, în excelenta sa lucrare Cele două extreme - ecumenismul şi stilismul, spunea: „toţi cei care, înfricoşaţi de ecumenism, au trecut la stilişti nu au făcut altceva decât să fugă de o erezie şi să cadă în alta”. Aceştia nu conştientizează că, practic, ei au ieşit din Biserica cea Una, unde se păstrează harul, unde sunt Sfintele Taine şi unde sunt şi multe încercări întrucât aici se află Adevărul. Soluţia ortodoxă pentru problemele complicate cu care ne confruntăm în zilele noastre nu este alta decât o viaţă curată în Hristos, fără compromisuri, şi nu alunecarea în fanatisme.

De asemenea, este inadmisibil ca, după căderea fostului ieromonah Nichita, să se continue în spaţiul public promovarea unui discurs echivoc în privinţa problematicii calendarului. Aşa fac, din păcate, unii monahi care şi-au făcut prostul obicei din a-şi face toată pravila călugărească în timp ce se joacă pe internet şi care se folosesc şi ei de renumele unor duhovnici foarte cunoscuţi, deşi nu au reuşit să înveţe aproape nimic din statura duhovnicească a acestor părinţi. Asemenea monahi amestecă în mod smintitor idei ortodoxe cu idei stiliste. Ei se avântă în public şi spun că la primul Sinod Ecumenic s-a luat hotărârea dogmatică(?) prin care s-a stabilit că Biserica trebuie să aibă un singur calendar, cu o singură Pascalie. Această idee, în mod voit sau doar din neştiinţă, reprezintă o strategie tipică mentalităţii stiliste, întrucât se extinde abuziv noţiunea de dogmă de la chestiunile de învăţătură de credinţă la practicile bisericeşti care se reglementează canonic. Diferenţa cheie este cea dintre dogma neschimbabilă şi inspirată de Duhul Sfânt şi canoanele formulate cu asistenţa Duhului, dar adaptabile în funcţie de criteriile stabilite de Biserică în acord cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Decretul pascal de la Niceea - cu dubla valoare de canon bisericesc (nu de dogmă), dar şi de nomos sau lege imperială - a urmărit să dea noii Biserici de stat a Imperiului constantinian o unitate liturgică vizibilă, în sensul unei uniformităţi exterioare. A reuşit acest lucru găsind o soluţie destul de complicată din punct de vedere astronomic, la nivelul ştiinţei din acel timp. Biserica însă nu dogmatizează sisteme calendaristice, nici nu absolutizează o anumită stare a ştiinţei astronomice, neavând în acest sens nici mandat, nici competenţe, ci doar harisma unui discernământ perpetuu.

În concluzie, noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint, cât şi toţi vieţuitorii de acum ai mânăstirii Putna, ne dezicem de afirmaţiile de mai sus, care au fost puse pe seama părintelui arhimandrit Iachint Unciuleac şi prin care se poate înţelege că părintele stareţ făcea propagandă mişcării stiliste. Considerăm că episodul înfăţişat în carte reprezintă în ansamblul lui un fals grosolan ce a luat naştere din aplicarea principiului: „plecăm de la un mic adevăr, pentru a ajunge la o mare minciună!”.

În aceste vremuri tulburi, să fim conştienţi că există nu numai ispite de-a stânga, ci şi ispite de-a dreapta. Să luăm aminte la păcatele noastre şi să ne asumăm cu sinceritate Taina Pocăinţei şi a Smereniei, fără de care Ortodoxia devine nelucrătoare. Numai în acest fel Dumnezeu ne va dărui discernământul pentru a putea vedea cursele pe care vrăjmaşul mântuirii oamenilor le întinde drept-credincioşilor creştini, prin lupii îmbrăcaţi în piei de oaie.

Ne rugăm ca toţi cei care au fost vizaţi în acest articol, dimpreună cu noi şi cu întreaga obşte drept-slăvitoare, să avem puterea de a ierta, râvna de a ne înnoi mereu viaţa întru Dragoste şi Adevăr, întru Domnul nostru Iisus Hristos.


În numele mai multor ucenici ai părintelui Iachint,

Arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul mânăstirii Putna
Arhimandrit Vartolomeu Chira, stareţul mânăstirii Sfântul Ioan cel Nou, Suceava
Protosinghel Teofil Obreja, economul mânăstirii Putna
Protosinghel Pavel Niga
Ieroschimonah Iacov Bârsan, cel mai vechi vieţuitor al mânăstirii Putna
Ieromonah Antonie Știrban, eclesiarhul mânăstirii Putna
Ieromonah Ioasaf Unciuleac, nepotul părintelui Iachint, care l-a cunoscut bine pe părintele stareţ încă dinainte ca acesta din urmă să devină călugăr
Arhidiacon Ioachim Maloş
Elena Rahliţchi, Maria Mazureac – doi dintre cei mai apropiaţi ucenici ai părintelui Iachint, din rândul mirenilor

27 octombrie 2010
Ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Sursa: site-ul Mănăstirii Putna.
--------------------------------

Nota bene:

Benedict Ciubotaru este liderul unei grupări de tip sectar, care nu se dă în lături nici de la violenţe fizice pentru a-şi impune punctul de vedere, după cum citesc pe blogul ASCOR Basarabia. Acelaşi Benedict Ciubotaru care i-a organizat lui Danion Vasile conferinţele în R. Moldova.

Ştiu că evenimentul reflectat de ASCOR are şi alte dedesubturi şi a stîrnit inclusiv o polemică între ieromonahul Savatie Baştovoi şi diaconul Andrei Kuraev. Polemică soldată cu o intervenţie publică a părintelui Savatie pe lîngă mitropolitul Vladimir.
Evident că în această dispută sînt de partea părintelui Savatie, nu numai pentru că îl preţuiesc, ci şi pentru că are dreptate. Dar discuţia Savatie Baştovoi - Andrei Kuraev nu justifică ieşirile neortodoxe ale grupului lui Benedict Ciubotaru.

ASCOR face un apel la normalitate

Membrii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, întruniţi la Consfătuirea Naţională de la Chişinău din data de 27 martie 2010, adresează românilor de pe ambele maluri ale Prutului, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea asociaţiei, mesajul hristic al credinţei în Înviere.

Credem că, după o epocă de dominaţie a principiilor materialiste şi ateiste, este foarte important ca să ne asumăm cu toţii, cu cât mai multă putere, valorile spirituale creştine. Este singura soluţie viabilă prin care societatea românească va putea răspunde actualelor provocări ale fenomenului globalizării. De aceea existenţa religiei ca disciplină obligatorie în învăţământul preuniversitar este semnul unei cerinţe fireşti a tinerilor spre adevăr şi normalitate.

Credem că vom putea renaşte ca neam dacă ne vom strădui să respectăm învăţăturile lăsate umanitaţii de către Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Creştinismul reprezintă normalitatea existenţei umane, iar viaţa întru Hristos este un îndemn continuu la iubire şi frumuseţe lăuntrică. De aceea, promovarea în societate a unor păcate precum avortul, prostituţia (cu întreaga industrie a pornografiei), consumul drogurilor, homosexualitatea, nu reprezintă nimic altceva decât o îngrădire a libertăţii persoanei umane şi o scufundare a ei în materialism.

Să nu ne întoarcem la aceeaşi viziune materialistă asupra vieţii, lipsită de valorile credinţei, cele care ne duc la o înnoire a vieţii. Alăturându-ne chemării Sfântului Sinod al Bisericii noastre, facem un apel la unitatea românilor de pretutideni. Nu vom putea fi uniţi cu adevărat decât atunci când vom avea drept temelie a demersurilor noastre învăţătura Domnului Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat pentru a noastră mântuire.

Hristos a înviat!

Membrii Consiliului Naţional al A.S.C.O.R.
format din: A.S.C.O.R. București, A.S.C.O.R. Iași, A.S.C.O.R. Cluj-Napoca, A.S.C.O.R. Sibiu, A.S.C.O.R. Craiova, A.S.C.O.R. Timișoara, A.S.C.O.R. Chișinău, A.S.C.O.R. Constanța, A.S.C.O.R. Târgoviște, A.S.C.O.R. Arad, A.S.C.O.R. Suceava, A.S.C.O.R. Alba-Iulia, A.S.C.O.R. Galați

Expoziţie şi conferinţă la Chişinău despre martirii închisorilor comuniste

Expoziţia foto-documentară "Pe drumul Învierii" va fi deschisă la Biblioteca municipală "Onisifor Ghibu" din Chişinău duminică, 28 martie a.c., ora 12.00. Voi fi prezent împreună cu alti cîţiva prieteni din conducerea Asociaţiei ROST.

În aceeaşi zi şi acelaşi loc, începînd cu ora 14.00, părintele Teofan Popescu, de la Mănăstirea Putna, şi cu mine vom susţine conferinţa "Crucea - semn al dragostei şi al Învierii".
Evenimentele sînt organizate de ASCOR Chişinău, în colaborare cu Asociaţia ROST.

Expoziţia "Pe drumul Învierii" conţine fotografii şi documente privitoare la modul în care au suferit pentru credinţă în timpul comunismului (fiind hărţuite de Securitate şi întemniţate) şase personalităţi exemplare ale Bisericii Ortodoxe Române: arhimandrit Arsenie Papacioc, ieromonah Arsenie Boca, ieroschimonah Daniil - Sandu Tudor, preot Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu (Sfîntul Închisorilor).

Expoziţia a fost iniţiată, în anul 2008, de Asociaţia ROST, materialele provin în special din arhivele fostei Securităţi, au fost puse la dispoziţie de CNSAS şi selectate şi aranjate de dr. Emilia Corbu, specialist al Muzeului Judeţean Ialomiţa.

Pînă acum, expoziţia a fost vernisată la Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Vaslui, Brăila, Galaţi, Slobozia şi Tecuci. La Chişinău va putea fi văzută timp de o săptămînă, apoi va fi deschisă la Iaşi (din nou, fiindcă este solicitată), Tg. Neamţ, Piatra Neamţ, Suceava, Bacău... Vor urma şi alte oraşe unde ne-a fost cerută.

UPDATE

O relatare a Radio Vocea Basarabiei despre expoziţia de la Chişinău. Şi încă una a Radio Europa Liberă.

UPDATE 2

Iată cîteva imagini de la deschiderea expoziţiei şi de la conferinţa care i-a urmat, la Chşinău, manifestari la care au participat aproximativ 200 de persoane, majoritatea tineri.

De la stînga: Iulian Rusanovschi, preşedintele ASCOR Chişinău, ieromonah Teofan Popescu, de la Putna, Claudiu Târziu

Mama Doinei Aldea-Teodorovici a avut o intervenţie emoţionantă despre românism, ortodoxie şi jertfă

Participanţii la vernisajul expoziţiei au primit cîte o broşură despre aceasta, cu fotografii şi documente aflte pe panouri

La finalul conferinţei, mai mulţi participanţi au pus întrebări foarte bune

UPDATE 3

Orthodox Tube

Biserica sub comunism. Ciclu de conferinţe la Iaşi

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Iaşi organizează, în perioada 9 – 13 februarie a.c., un ciclu de conferinţe pe tema „Biserica Ortodoxă Română şi puterea politică în perioada comunistă”. Conferinţele se vor desfăşura în Aula „Mihai Eminescu” din corpul A al Universităţii „Al. I. Cuza” – Iaşi.

Azi, 9 februarie, începând cu ora 18:00, va avea loc conferinţa „Comunismul – o religie atee” avându-l ca invitat pe Lect. Univ. Dr. Radu Preda, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, director fondator al Institutului Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase (INTER). Domnul Preda este de asemenea membru al în staff-ul Forumului European al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă (Bruxelles).

Mîine, 10 februarie, începând cu ora 18:00, se va proiecta filmul documentar „De ce nu canonizăm martirii anti-comunişti?” – o producţie TVR semnată de Rafael Udrişte.

Joi, 11 februarie de la ora 18.00, se va desfăşura conferinţa cu titlul „Biserica şi Securitatea”, susţinută de Lect. Univ. Dr. George Enache, membru CNSAS şi lector la Facultatea de Istorie din Galaţi

Vineri, 12 februarie, de la ora 18.00, sub genericul „File din Patericul Închisorilor: Valeriu Gafencu”, va conferenţia monahul Moise Iorgovan, de la Mănăstirea Oaşa – judeţul Alba, autorul cărţii Valeriu Gafencu – sfântul închisorilor (Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007).

Întoarcerea spre noi înşine

Un film despre redescoperirea tradiţiilor noastre şi despre întoarcerea spre noi înşine ca persoane. Colindători, în Crăciunul anului 1999, la Mircea Diaconu, Ilie Bădescu, Ştefan Câlţia, Alexandru Paleologu şi Virgil Cândea.

Via Liliana Chiaburu. Mulţumim, Liliana.

Romania - Cinci preludii la secolul XXI from Eugen Leahu on Vimeo.