joi, 28 octombrie 2010

Ucenicii părintelui Iachint de la Putna, contra propagandei stiliste

O replică necesară

Noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 şi care a fost stareţ al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumeniţa, 2010), s-au răspândit unele informaţii false referitoare la părintele nostru stareţ. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist şi politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărţii se găseşte un dialog pe care intervievatul susţine că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareţ ar fi spus: „Să ţineţi minte: niciodată să nu faceţi greşeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteţi, pe vechi, aşa să ţineţi până la moarte, să nu mai lăsaţi. Punct!”.

Episodul prezentat cu simulată nevinovăţie de domnul Ciubotaru conţine câteva elemente care ne fac să credem că avem de-a face cu un fals. În primul rând, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe părintele nu credem că sfinţia sa a spus asemenea cuvinte care nu se potrivesc nici cu contextul, nici cu caracterul sfinţiei sale, nici cu felul său de a gândi şi de a vorbi. Dorim să precizăm că părintele Iachint nu a discutat niciodată, nici măcar cu ucenicii săi cei mai apropiaţi, despre problema schimbării calendarului în România. Menţionăm că unii dintre aceşti ucenici au stat câteva decenii în preajma părintelui arhimandrit. De aceea, ni se pare foarte curios ca, în ziua hramului, părintele să abordeze pe un ton acuzator un subiect atât de dificil, în faţa unor oameni pe care îi vedea pentru prima dată. Ar fi putut un duhovnic în vârstă, cu experienţă, un om al echilibrului, al vorbelor bine aşezate, aşa cum a fost părintele Iachint, să rostească asemenea cuvinte din care să se înţeleagă că grupările stiliste pot avea dreptate, chiar dacă ele sunt practic ieşite din Biserică? Nu negăm probabilitatea ca părintele Iachint să fi spus, cu iconomie şi din politeţe, câteva cuvinte favorabile Bisericilor canonice pe stil vechi, în nici un caz însă părintele nu avea cum să conteste calendarul îndreptat, aşa cum lasă să se înţeleagă domnul Benedict Ciubotaru. Ar putea acesta din urmă să spună cu mâna pe inimă că a reuşit să facă deosebirea între nişte cuvinte de protocol înţelese greşit şi convingerile părintelui stareţ care a fost un om al ascultării, atâta timp cât domnia sa – care este un bun matematician, jurnalist şi politician, dar nu este teolog – nu a reuşit până acum să dobândească discernământul necesar pentru a distinge duhovniceşte Bisericile canonice pe stil vechi de facţiunile răzvrătite stiliste din România?

Numai cine nu cunoaşte problemele mânăstirii îşi poate închipui că, în ziua hramului Putnei, când sunt atâtea treburi de rezolvat, părintele stareţ ar fi putut să stea relaxat de vorbă, aducând nişte acuze grave la adresa Bisericii noastre. Este important de ştiut că în ziua de 15 august 1989 la mânăstirea Putna a fost prezent Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce înseamnă că părintele stareţ a fost obligat să stea aproape tot timpul cu părintele patriarh. Trebuie subliniat că, pentru a putea să-şi împlinească misiunea preoţească în timpul regimului comunist, părintele Iachint a fost nevoit să fie foarte precaut, mai ales că deţinea o funcţie însemnată. De aceea, o discuţie de acest fel trebuia evitată, mai ales în faţa unor străini (care puteau fi provocatori), chiar în condiţiile în care ea ar fi fost deschisă de alţii, căci ar fi putut fi remarcată de informatorii securităţii.

În episodul descris în carte există tot felul de amănunte care nu se potrivesc deloc cu situaţia din mânăstire. Credem că cel puţin o parte din această descriere este un simplu exerciţiu de imaginaţie cu o ţintă foarte precisă. În realitate, avem de a face cu o propagandă în favoarea vechiului calendar şi, implicit, în favoarea mişcării stiliste din România, propagandă de care nu sunt străini nici domnul Danion Vasile, nici domnul Benedict Ciubotaru. Întrucât domniile lor sunt admiratori ai mânăstirii Slătioara, le aducem la cunoştinţă că părintele Iachint îi considera pe schismaticii stilişti nişte oameni rătăciţi de la Adevăr.

Acest tip de propagandă favorabilă schismei stiliste tinde să facă din problema calendarului o problemă dogmatică, lucrul care nu este acceptat de consensul Bisericilor Ortodoxe canonice, din moment ce ele sunt în comuniune unele cu altele, indiferent de tipul de calendar pe care îl utilizează. Majoritatea covârşitoare a vieţuitorilor de la Locurile Sfinte din Ierusalim, cât şi cei din Sfântul Munte, deşi ţin calendarul neîndreptat, nu acordă nicio importanţă faptului că o Biserică utilizează calendarul vechi sau nou, ci se interesează doar dacă Biserica respectivă este sau nu canonică. Dacă domnul Danion Vasile ar fi fost un om de bună credinţă şi de bună-cuviinţă, ar fi trebuit să ne ceară permisiunea pentru publicarea acestui presupus dialog, mai ales că, în ultimii ani, a vizitat de mai multe ori mânăstirea noastră şi a purtat câteva discuţii pe tema îndreptării calendarului cu unii dintre părinţii Putnei.

Domnul Danion Vasile, pe lângă unele lucruri bune pe care le-a mărturisit de-a lungul timpului în public, a produs şi multe sminteli, amestecând adevărul cu înşelarea. Ne bucurăm că în ultima vreme el îşi doreşte să repare aceste greşeli. De aceea, credem că este bine să conştientizeze că trebuie să-şi ceară scuze în mod public pentru mai multe afirmaţii făcute la conferinţe, cum ar fi cele conform cărora bisericile care au schimbat calendarul se află sub anatemă, sau faptul că Biserica Ortodoxă Română a apostaziat, sau că Sfântul Munte (exceptând mânăstirea Esfigmenu) a apostaziat şi s-a vândut ca o prostituată ş.a.m.d. Dumnezeu să-l întărească pentru a face această pocăinţă publică!

În acelaşi timp, nu înţelegem pe ce temei teologul Danion Vasile spune că nu vrea să se împărtăşească în eparhiile Banatului şi Oradei. Se consideră el cumva mai presus de Sinodul Bisericii noastre care girează validitatea Sfintelor Taine în toate episcopiile din ţară ?

Credem că trebuie să existe mai multă responsabilitate pentru ceea ce afirmăm în public, altfel oamenii cu o pregătire teologică sumară se dezorientează în faţa unor erori teologice mediatizate cu inconştienţă şi pot ajunge pe căile întunericului, pierzându-şi sufletul. Aşa s-a întâmplat de curând cu maicile de la mânăstirea Brâncoveni şi cu fostul ieromonah Nichita. Citindu-i mărturisirea de credinţă a acestuia din urmă (în care, în mod straniu, apar mai multe idei ale lui Danion Vasile), ne vin în minte cuvintele părintelui Epifanie Teodoropulos, care, în excelenta sa lucrare Cele două extreme - ecumenismul şi stilismul, spunea: „toţi cei care, înfricoşaţi de ecumenism, au trecut la stilişti nu au făcut altceva decât să fugă de o erezie şi să cadă în alta”. Aceştia nu conştientizează că, practic, ei au ieşit din Biserica cea Una, unde se păstrează harul, unde sunt Sfintele Taine şi unde sunt şi multe încercări întrucât aici se află Adevărul. Soluţia ortodoxă pentru problemele complicate cu care ne confruntăm în zilele noastre nu este alta decât o viaţă curată în Hristos, fără compromisuri, şi nu alunecarea în fanatisme.

De asemenea, este inadmisibil ca, după căderea fostului ieromonah Nichita, să se continue în spaţiul public promovarea unui discurs echivoc în privinţa problematicii calendarului. Aşa fac, din păcate, unii monahi care şi-au făcut prostul obicei din a-şi face toată pravila călugărească în timp ce se joacă pe internet şi care se folosesc şi ei de renumele unor duhovnici foarte cunoscuţi, deşi nu au reuşit să înveţe aproape nimic din statura duhovnicească a acestor părinţi. Asemenea monahi amestecă în mod smintitor idei ortodoxe cu idei stiliste. Ei se avântă în public şi spun că la primul Sinod Ecumenic s-a luat hotărârea dogmatică(?) prin care s-a stabilit că Biserica trebuie să aibă un singur calendar, cu o singură Pascalie. Această idee, în mod voit sau doar din neştiinţă, reprezintă o strategie tipică mentalităţii stiliste, întrucât se extinde abuziv noţiunea de dogmă de la chestiunile de învăţătură de credinţă la practicile bisericeşti care se reglementează canonic. Diferenţa cheie este cea dintre dogma neschimbabilă şi inspirată de Duhul Sfânt şi canoanele formulate cu asistenţa Duhului, dar adaptabile în funcţie de criteriile stabilite de Biserică în acord cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Decretul pascal de la Niceea - cu dubla valoare de canon bisericesc (nu de dogmă), dar şi de nomos sau lege imperială - a urmărit să dea noii Biserici de stat a Imperiului constantinian o unitate liturgică vizibilă, în sensul unei uniformităţi exterioare. A reuşit acest lucru găsind o soluţie destul de complicată din punct de vedere astronomic, la nivelul ştiinţei din acel timp. Biserica însă nu dogmatizează sisteme calendaristice, nici nu absolutizează o anumită stare a ştiinţei astronomice, neavând în acest sens nici mandat, nici competenţe, ci doar harisma unui discernământ perpetuu.

În concluzie, noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint, cât şi toţi vieţuitorii de acum ai mânăstirii Putna, ne dezicem de afirmaţiile de mai sus, care au fost puse pe seama părintelui arhimandrit Iachint Unciuleac şi prin care se poate înţelege că părintele stareţ făcea propagandă mişcării stiliste. Considerăm că episodul înfăţişat în carte reprezintă în ansamblul lui un fals grosolan ce a luat naştere din aplicarea principiului: „plecăm de la un mic adevăr, pentru a ajunge la o mare minciună!”.

În aceste vremuri tulburi, să fim conştienţi că există nu numai ispite de-a stânga, ci şi ispite de-a dreapta. Să luăm aminte la păcatele noastre şi să ne asumăm cu sinceritate Taina Pocăinţei şi a Smereniei, fără de care Ortodoxia devine nelucrătoare. Numai în acest fel Dumnezeu ne va dărui discernământul pentru a putea vedea cursele pe care vrăjmaşul mântuirii oamenilor le întinde drept-credincioşilor creştini, prin lupii îmbrăcaţi în piei de oaie.

Ne rugăm ca toţi cei care au fost vizaţi în acest articol, dimpreună cu noi şi cu întreaga obşte drept-slăvitoare, să avem puterea de a ierta, râvna de a ne înnoi mereu viaţa întru Dragoste şi Adevăr, întru Domnul nostru Iisus Hristos.


În numele mai multor ucenici ai părintelui Iachint,

Arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul mânăstirii Putna
Arhimandrit Vartolomeu Chira, stareţul mânăstirii Sfântul Ioan cel Nou, Suceava
Protosinghel Teofil Obreja, economul mânăstirii Putna
Protosinghel Pavel Niga
Ieroschimonah Iacov Bârsan, cel mai vechi vieţuitor al mânăstirii Putna
Ieromonah Antonie Știrban, eclesiarhul mânăstirii Putna
Ieromonah Ioasaf Unciuleac, nepotul părintelui Iachint, care l-a cunoscut bine pe părintele stareţ încă dinainte ca acesta din urmă să devină călugăr
Arhidiacon Ioachim Maloş
Elena Rahliţchi, Maria Mazureac – doi dintre cei mai apropiaţi ucenici ai părintelui Iachint, din rândul mirenilor

27 octombrie 2010
Ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Sursa: site-ul Mănăstirii Putna.
--------------------------------

Nota bene:

Benedict Ciubotaru este liderul unei grupări de tip sectar, care nu se dă în lături nici de la violenţe fizice pentru a-şi impune punctul de vedere, după cum citesc pe blogul ASCOR Basarabia. Acelaşi Benedict Ciubotaru care i-a organizat lui Danion Vasile conferinţele în R. Moldova.

Ştiu că evenimentul reflectat de ASCOR are şi alte dedesubturi şi a stîrnit inclusiv o polemică între ieromonahul Savatie Baştovoi şi diaconul Andrei Kuraev. Polemică soldată cu o intervenţie publică a părintelui Savatie pe lîngă mitropolitul Vladimir.
Evident că în această dispută sînt de partea părintelui Savatie, nu numai pentru că îl preţuiesc, ci şi pentru că are dreptate. Dar discuţia Savatie Baştovoi - Andrei Kuraev nu justifică ieşirile neortodoxe ale grupului lui Benedict Ciubotaru.

După moţiune

Ieri, am făcut eforturi substanţiale să urmăresc evenimentele politice: dezbaterea din Parlament pe marginea moţiunii de cenzură şi mişcările de stradă ale sindicatelor şi ale PSD. Am sfîrşit ziua într-o greaţă mai mare decît cea care mă încearcă în mod obişnuit cu privire la politica de pe malurile Dîmboviţei.

Un guvern incompetent şi ticălos se agaţă disperat de putere. O opoziţie impotentă şi tembelă vrea să schimbe puterea fără să vină ea acum la putere (ci eventual după ce trece criza). Dar nu această înfruntare aproape comică, dacă n-ar fi tragică, îmi stîrneşte sila. Ci mijloacele, limbajul şi purtătorii de mesaj. Şi, mai mult, lipsa de speranţă pe care mi-o pricinuiesc actorii politici.

Ce am văzut ieri? Ce vedem de prea multă vreme. Prostie, agresivitate, limbă de lemn, fugă de idei, populism deşănţat, demagogie fără har, lipsă de minima eleganţă la care te obligă statutul de demnitar, infantilism politic, ură...

Asta nu e politică, e casă de nebuni şi mahala.
Grav mi se pare că, dacă în alte perioade societatea civilă, aşa cum e ea, mai avea un cuvînt de spus, acum e ignorată cu desăvîrşire şi nu mai are nici un pic de influenţă. Altă dată, de gura ong-urilor şi a unor intelectuali mai vizibili, politicienii erau dispuşi măcar să mimeze un comportament responsabil, iar uneori chiar să susţină cîte o iniţiativă mai de Doamne-ajută! Acum, nu le mai pasă.

Sindicatele, mereu masă de manevră pentru acţiuni politice, au devenit de-a dreptul ridicole. Nu le mai ia nimeni în serios şi s-au fleşcăit cu totul. Dacă într-o situaţie atît de proastă ca a României de azi, sindicatele au nevoie de mobilizarea PSD ca să scoată cîteva zeci de mii de oameni în stradă, e bai mare.

În aceste condiţii, devine limpede că revoluţionarul de cîrpă numit Victor Ponta - acest Goe Guevara al politicii româneşti (apud Liviu Avram) - n-are nici o şansă să-l răstoarne pe tiranul de hîrtie de la Cotroceni prin mijloace de forţă. Mă îndoiesc că şi prin mijloace electorale, la ce lehamite a cuprins electoratul.

Dar nici Băsescu, nici guvernul n-ar trebui să se culce pe-o ureche, căci lipsa de speranţă duce mai mereu la gesturi extreme.
------------------------------

Vă recomand să citiţi cîteva comentarii de după moţiune :
PDL cade. Ia cu el şi România?, de C. T. Popescu

Cine scrie moţiunile?, de Liviu Avram

Cronica noii revoluţii române în direct, de Horia Ghibuţiu

Moţiunea Ceauşescu pentru revoluţia Ponta, de Sabina Fati
------------------------------

PS:

Abia scăpat de moţiunea de cenzură de ieri şi profitînd de o opoziţie slabă, guvernul şi-a asumat răspunderea pentru noua lege a educaţiei. O lege care marchează un nou compromis între PDL şi UDMR. Citiţi aici.


miercuri, 27 octombrie 2010

Zilele "Daniil - Sandu Tudor"

Ediţia a II–a a Zilelor "Daniil - Sandu Tudor" va avea loc, mai ales prin strădania părintelui Elefterie Păduraru, egumenul Schitulului Cărbuna, şi a scriitorului Adrian Alui Gheorghe, director al Direcţiei pentru Cultură a judeţului Neamţ, la Mănăstirea Neamţ - Schitul Cărbuna şi Seminarul Teologic Liceal Veniamin Costachi, în perioada 29 – 31 octombrie 2010.

Vor participa ca invitaţi special : Gheorghe Grigurcu (Târgu Jiu), Radu Ulmeanu (Satu Mare), Cassian Maria Spiridon (Iaşi), Gellu Dorian (Botoşani), Mircea A. Diaconu (Suceava), Al. Zub (Iaşi), Petru Ursache (Iaşi), Magda Ursache (Iaşi), Grigore Caraza (Piatra Neamţ), Constantin Arcu (Suceava), Teodora Stanciu (Bucureşti), Nicolae Sava (Piatra Neamţ), Gheorghe Simon (Târgu Neamţ), Ion Popescu – Brădiceni (Târgu Jiu), Vasile Ponea (Târgu Jiu), Adrian G. Romila (Piatra Neamţ), Raluca Şerban-Naclad (Piatra Neamţ), Radu Florescu (Piatra Neamţ), Vasile Spiridon (Bacău).

PROGRAM

29 octombrie 2010, ora 11, Seminarul Teologic Liceal „Veniamin Costachi”

1. Simpozion: Daniil Sandu Tudor – „un rug aprins” pentru demnitate, credinţă şi inspiraţie creştină;

2. Valenţele creştine ale literaturii române;

3. Lansarea volumului „Aiud însângerat”, ediţia a IV-a, definitivă, de Grigore Caraza;

4. Lansarea volumului „Sfântul cuvios Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul. Viaţă, poezie, învăţătură”;

5. Vernisarea expoziţiei de icoane a elevilor de la Seminarul „Veniamin Costachi”


29 octombrie 2010, orele 16 – 18

Pelerinaj la mănăstirile Secu şi Sihăstria


30 octombrie 2010, orele 9, 30 – 14

Deplasare la Petru Vodă; pelerinaj la mormântul părintelui Gheorghe Calciu – Dumitreasa; întîlnire cu părintele arhimandrit Iustin Pârvu, stareţ al mănăstirii „Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavril”

30 octombrie 2010, orele 15 – 18

Vizită la Cetatea Neamţului, Casa memorială „Ion Creangă” din Humuleşti, la mănăstirile Agapia şi Văratec

30 octombrie, orele 19, la Biserica Schitului de la Cărbuna:

- recital de poezie în lectura scriitorilor invitaţi

- decernarea premiilor ediţiei a I I-a a „Zilelor Daniil Sandu Tudor”

--------------

Pentru referinţe despre ieroschimonahul Daniil, mai cunoscut sub pseudonimul literar Sandu Tudor, un martir al temniţelor comuniste, mergeţi aici.

duminică, 24 octombrie 2010

Apel către oamenii politici români

Referitor la necesitatea respingerii propunerii legislative privind exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate, iniţiator dep. Vasile-Silviu Prigoană (PDL), înregistrată la Senat sub nr. b528/2010

Prostituţia constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la degradarea fiinţei umane, la eşecul civilizaţiei. Întreaga propagandă mediatică realizată în favoarea legalizării prostituţiei se sprijină pe argumente false. Motivele invocate ascund, de fapt, importante interese de ordin financiar sau de altă natură (trafic de influenţă, corupţie, etc.) ale structurilor de tip mafiot.

Legiferarea instituţiei bordelului constituie una dintre cele mai perfide şi eficace strategii pentru a submina existenţa unui stat, a intereselor sale fundamentale pe care v-aţi angajat în faţa cetăţenilor să le apăraţi. Votarea unei asemenea legi nu poate fi văzută decât ca mărturie a degradării morale sau ca un act de înaltă iresponsabilitate politică, de corupţie sau de trădare a intereselor unei naţiuni.

Din cercetările realizate în statele lumii în care prostituţia a fost legalizată, aşa cum înşivă puteţi constata din documentele anexate, rezultă următoarele realităţi zguduitoare:

1. Legalizarea bordelurilor va conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuală (în special SIDA) şi nu la reducerea lor. O publicitate mincinoasă se face bordelului legalizat şi prin promovarea de către stat a ideii că astfel se elimină riscul contaminării cu boli sexuale, în special SIDA. O eroare ucigaşă, căci prostituatele nu pot fi depistate medical ca bolnave în timpul perioadei de incubaţie a virusului, perioada în care ele pot transmite virusul HIV.

2. Bordelul constituie în întreaga lume un adevărat focar de infecţie pentru organismul social. În zona amplasării sale, infracţionalitatea creşte până la 1000%.

3. Legalizarea prostituţiei reprezintă cea mai persuasivă şi perspicace propagandă care se poate face acestui fenomen, deoarece astfel prostituţia este adusă în sfera normalităţii, prin recunoaşterea de către stat a “profesiunii” de prostituată.

4. Legalizarea prostituţiei nu numai că nu limitează prostituţia ilegală, ci duce la dezvoltarea fenomenului, oferindu-i acoperire legală. Bordelurile vor deveni, asa cum s-a întâmplat deja în ţările occidentale, principalele locuri pentru traficul de droguri, pentru spălarea banilor, pentru traficul cu femei – o uriaşă afacere coordonată de lumea interlopă în corelatie cu politicienii corupţi.

5. Legalizarea bordelurilor nu elimină violenţa, ci doar legitimează abuzul la care sunt supuse femeile.

6. Traficul de femei nu va fi stopat, ci cu siguranţă mărit. Prin faptul că România este una dintre cele mai sărace ţări din Europa, existând aşadar un număr crescut de fete care pot ajunge să-şi vândă trupul pe sume de nimic, se va dezvolta în România un important turism sexual, ţara noastră devenind astfel o Thailandă a Europei.

7. Prostituţia nu este o meserie care să poată asigura o viaţă normală unei femei. Pentru femeile implicate în prostituţie, în general fete sărace, fără educaţie si fără prea multe mijloace de existenţă, bordelul reprezintă o groapă comună.

8. Experimentele sexuale la care sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea psihică şi somatică, le desocializează şi, prin stigmatul societăţii, le fac incapabile de a intra într-o viaţă normală, o viaţă de familie pe care şi-o doreşte orice om.

9. Prin legiferarea prostituţiei ca profesiune, se generează ideea că femeia reprezintă un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului. Se contribuie la crearea unei mentalităţi masculine dominate de ideea de posesiune, de valorizare a raporturilor cu femeia numai prin prisma sexului.

10. Legalizarea prostituţiei nu vine în sprijinul familiei, ci, dimpotrivă, este cel mai grav atentat la adresa unităţii acesteia, fapt confirmat de situaţia din ţările occidentale, în care rata divorţurilor a ajuns la 70%. Însăşi instituţia bordelului se află în conflict de interese sau în opoziţie cu familia.

Prin campania de publicitate, făcută de anumiţi oameni politici şi de organele mediatice, ponderea bărbaţilor din societate care apelează la serviciile prostituţiei va creşte, cu toate riscurile pe care le presupune acest lucru. Statul român este pe punctul de a recunoaşte o ”profesiune” care conduce la destrămarea familiei, la contaminarea populaţiei cu o boală mortală (SIDA), precum şi la omorârea celor contaminaţi.

Pentru aceste motive, vă solicităm cu fermitate să respingeţi propunerea legislativă privind exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate, iniţiată de dl. dep. Vasile-Silviu Prigoană.


Semnatari:

Alianţa Familiilor din România

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului

Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

Asociaţia „Caritas” Bucureşti

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România *

Forul Ortodox Român **

Asociaţia „Darul Vieţii”

Asociaţia Provita Media

Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie „Sf. Daniil Sihastrul”

Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni” (Suceava)

Asociaţia „Teodoros”


* Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România a luat fiinţă în 2006 pentru conjugarea eforturilor tuturor organizaţiilor din România care recunosc învăţătura de credinţă ortodoxă cu privire la venirea pe lume a persoanei umane şi la vocaţia parentală şi este compusă din: Asociaţia "Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi", filialele Bucureşti, Craiova, Târgu Jiu; Asociaţia "Pro-Vita" Sibiu; Asociaţia Filantropică Medical Creştină "Christiana", filiala Cluj; Asociaţia "Filantropia Ortodoxă Alba Iulia"; Asociaţia "Filantropia Ortodoxă, filiala Tg. Mureş"; Fundaţia "Sf. Martiri Brâncoveni", Constanţa; Fundaţia Creştin Ortodoxă "Pro Filiis" Piteşti

** Forul Ortodox Român, structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat în 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Forul Ortodox Român este coordonat de liderii organizaţiilor: Asociaţia „Rost”, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., şi Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.


Anexe – studii şi rapoarte:

“Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate”, studiu realizat de Grupul de iniţiativă pentru apărarea familiei;

“Împotriva legalizării prostituţiei”, raport al Asociaţiei pentru Promovarea Femeii din România;

Textul Convenţiei ONU pentru suprimarea traficului de persoane şi a exploatării prostituirii semenilor, adoptată la data de 2 decembrie 1949 prin Rezoluţia 317 (IV);

Decizile Curtii Constituţionale nr. 74/1996 şi nr. 21/2002, privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 328 şi 329 Cod penal (incriminarea prostituţiei);

“Why Legalized Prostitution Would Harm Romania” (De ce prostituţia legalizată ar face rău României). Raport realizat de Family Research Council (SUA), la cererea Alianţei Familiilor din România (în limba engleză);

“The Legalisation of Prostitution: A failed social experiment” (Legalizarea prostituţiei: un experiment social eşuat). Studiu de Sheila Jeffreys pentru Coalition Against Trafficking in Women Australia (Coaliţia împotriva traficului de femei Australia) (în limba engleză);

“10 Reasons for Not Legalizing Prostitution” (Zece motive pentru a nu legaliza prostituţia), de Janice G. Raymond pentru Coalition Against Trafficking in Women International (Coaliţia internaţională împotriva traficului de femei) (în limba engleză);

“A Critical Examination of Responses to Prostitution in Four Countries: Victoria, Australia; Ireland; the Netherlands; and Sweden” (O examinare critică a răspunsurilor la prostituţie în patru ţări: Victoria, Australia; Irlanda; Olanda şi Suedia). Studiu realizat de Julie Bindel şi Liz Kelly, Child and Woman Abuse Studies Unit - London Metropolitan University (Grupul pentru studierea abuzurilor asupra femeii şi copilului – Universitatea Metropolitană din Londra), la comanda Parlamentului Scoţiei (în limba engleză).


Persoane de contact:

Bogdan Stanciu, 0728 673 673, provitabucuresti@yahoo.com

Bogdan Mateciuc, 0745 783 125, contact@alianta-familiilor.ro


sâmbătă, 23 octombrie 2010

Muzică, nu zgomot (22)

De data aceasta, numai muzică românească. Nu mă îndoiesc că o să vă placă.




Care sunt riscurile unei societăţi guvernate electronic?

COMUNICAT


Forul Ortodox Român
a participat, vineri, 22 octombrie 2010, la dezbaterea publică pe tema actelor de identitate electronice organizată de ActiveWatch, APADOR-CH, Asociaţia pentru Apărarea Libertăţilor Publice şi Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet. Aceasta a beneficiat de moderarea avocatului Alin Popescu, senior editor la Avocatnet.ro şi de prezenţa reprezentanţilor MAI, comisarii-şefi Sorin Bălaşa şi Gheorghe Daniel de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi comisar Cusa Gina Laura, reprezentant al departamentului juridic al ministerului. Considerăm că, deşi timpul alocat dezbaterii a fost scurtat de programul ”încărcat” (ciudat motiv, având în vedere că astăzi a fost ultima zi de dezbatere publică) al reprezentanţilor MAI, discuţia a fost concentrată şi a ridicat numeroase probleme de principiu, juridice, tehnice, social-politice şi culturale faţă de proiectele legislative ale autorităţilor prin care se doreşte implementarea actelor de identitate electronice (la actuala dezbatere s-a abordat în special tema cărţilor de identitate electronice).

Participanţii au remarcat drept pozitiv faptul că autorităţile statului au fost receptive la unele din observaţiile primite din partea ONG-urilor la precedenta dezbatere, ce a avut loc pe 20 august, având în vedere, în special, faptul că s-a integrat în proiectul legislativ dreptul la alterantivă (dreptul de a alege o carte de identitate lipsită de dispozitiv tip smart card contactless şi care nu conţine date biometrice).

Cu toate acestea, dezbaterea de astăzi a arătat din plin faptul că proiectul de a implementa acest tip de cărţi de identitate (C.E.I.) este, într-un mod de neînţeles, cu totul lipsit de fundamente, având în vedere intenţiile vechi ale autorităţilor în materie (ce datează din 2002). Forul Ortodox Român consideră că nu este acceptabil ca autorităţile să înceapă implementarea acestui sistem, fie el bazat pe alegere voluntară, în condiţiile în care nu există nici o analiză serioasă asupra impactului pe care acesta îl va produce în societate şi asupra vieţii private, asupra libertăţilor civice şi libertăţii de conştiinţă.

Totodată s-a reliefat, în urma discuţiilor, că nu există un studiu-estimare cu privire la costurile ridicate de implementare a întregului sistem informatic necesar funcţionării cărţilor de identitate electronice. De asemenea, nu există un studiu cu privire la riscurile de securitate puse de acest sistem şi de dispozitivele electronice ce vor fi folosite. Într-un mod surprinzător, reprezentanţii M.A.I. au răspuns că nu există nici măcar un studiu de impact al politicilor publice referitoare la acest proiect, pe motivul că ”nu s-a considerat necesar”!

Forul Ortodox Român a ridicat îndeosebi problema impactului socio-cultural şi asupra vieţii private pe care aceste noi tehnici de supraveghere şi control al populaţiei le au asupra societăţii. Răspunsul reprezentanţilor MAI referitor la întrebarea dacă au realizat un studiu sociologic de impact, pe lângă faptul că a fost negativ, a denotat şi o completă ignorare şi minimalizare a problemei. Acest lucru în ciuda faptului că există deja o întreagă literatură de specialitate care arată efectele nocive pe care societatea informaţională şi, în conexiune, guvernarea electronică (ce include şi folosirea actelor de identitate electronice dar nu se reduce la acestea) le au asupra garantării dreptului la viaţă privată şi asupra modului în care cetăţeanul se raportează atât faţă de puterea de stat cât şi faţă de societate. Prin impact social nu se înţelege o simplă sondare a opiniei publice, ci se are în vedere o schimbare a paradigmei culturale cu privire la noţiunile de viaţă privată, libertate si autoritate publică.

În calitate de for creştin-ortodox, nu putem accepta o societate în care cultura supravegherii şi a transparenţei vieţii individului în faţa statului să devină normative. De asemenea, nu putem accepta nici avansul acesta necugetat, care seamnănă prea mult cu politica faptului împlinit, către noi şi noi metode de supraveghere ce, odată instituite, se pot transforma într-un cadru totalitar de control a persoanei umane. Nimeni nu poate garanta că eşafodajul sofisticat ce se doreşte a fi instituit în materie de supraveghere (prelevarea datelor biometrice, deocamdată doar la ”purtător”, dispozitive smart card, baze de date centrale cu interoperabilitate globală, deocamdată limitată) nu se va extinde, ulterior, pentru a îngloba întreaga populaţie civilă şi întreaga infrastructură electronică – inclusiv privată - în care, în prezent, ne lăsăm ”urmele” electronice.

Forul Ortodox Român se adresează şi Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, pentru ca punctul de vedere creştin să indice cu limpezime şi forţă sporită limita etică până la care se poate întinde un guvern când are de-a face cu datele private ale persoanelor şi cu supravegherea cetăţenilor. Există deja un precedent în care Biserica, prin vocile ierarhilor, s-a făcut auzită în acest domeniu. Este vorba despre măsura introducerii paşapoartelor biometrice de anul trecut. Însuşi Patriarhul României a adresat un memoriu către ministrul de atunci al Internelor în care afirma, referitor la măsurile de identificare biometrică a populaţiei: „Aceste prevederi care au fost implementate în România în mod amplificat şi excesiv au trezit reacţii în societate, mai ales că nu a existat o dezbatere publică şi nici consultarea instituţiilor cu larg impact social, inclusiv a Bisericii. Astfel, articolul 1 alin. 3 al Regulamentului precizează că prevederile sale nu se aplică şi cărţilor de identitate emise de statele membre resortisanţilor lor sau paşapoartelor şi documentelor de călătorie temporare cu o valabilitate de 12 luni sau mai puţin. Cu toate acestea, în România se eliberează deja carnete de conducere ce conţin date biometrice şi există indicii despre extinderea acestui sistem şi la cărţile de identitate.” (sbl. n.) Între timp, abordarea amplificată şi excesivă a autorităţilor a continuat, precum şi lipsa de consultare a Bisericii. Este de remarcat că în răspunsul MAI la acest memoriu se răspunde doar problemelor legate de paşapoartele biometrice, dar se trec cu vederea toate observaţiile făcute pe tema celorlalte acte de identitate electronice.

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând poziţie tot pe tema paşapoartelor biometrice, a conchis: ”Acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.” (sbl. n.)

Tot din interiorul Bisericii, Î.P.S. Teofan al Moldovei critica, în pastorala de Paşi a aceluiaşi an, ”diferitele tendinţe actuale de impunere a unor sisteme tot mai sofisticate de supraveghere a omului, de îngrădire a libertăţii şi intimităţii lui.”

Aşadar, Biserica manifestă o grijă deosebită faţă de modul în care ”stocarea informaţiilor despre persoană prin intermediul paşapoartelor biometrice (şi, prin analogie, prin intermediul oricărui act de identitate biometric – n.n.) aduce atingere libertăţii şi demnităţii persoanei, vieţii intime, familiale şi private” (din memoriul adresat ministrului de Interne). Din păcate, atitudinea neclară adoptată de Biserică pe tema paşapoartelor biometrice a fost speculată de autorităţi, ceea ce a dus la un regim discriminatoriu cu privire la varianta alternativă a paşapoartelor clasice, denumite provizorii şi reduse temporal la un interval nepermis de scurt căruia i se adaugă un preţ relativ ridicat, efectul fiind restrângerea dreptului de liberă circulaţie. De aici se vede cât de important este ca Biserica să ia o atitudine fermă cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei.

În virtutea acestei preocupări pentru păstrarea unei culturi a libertăţii şi a demnităţii umane, a afirmării unor drepturi intangibile la intimitate, consfinţite de normele religioase şi, ca atare, anterioare dreptului pozitiv instituit de stat, Forul Ortodox Român a făcut apel pentru respingerea proiectelor legislative prin care se introduc actele de identitate electronice ca parte a conceptului de guvernare electronică. Am avut bucuria să constatăm că apelului lansat de F.O.R. şi depus astăzi în mod oficial la sediul MAI, i s-au alăturat, într-un timp relativ scurt, numeroase asociaţii şi ONG-uri creştine, precum si persoane fizice din diverse medii sociale. Le mulţumim pentru sprijin, cerându-le în continuare concursul pentru susţinerea demersurilor F.O.R.

Autorităţilor le cerem cu fermitate să prelungească termenul dedicat dezbaterilor publice legate de proiectele legislative de introducere a actelor de identitate electronice până când opinia publică va fi lamurită suficient în această chestiune vitală pentru viitorul nostru.

Reiterăm dorinţa organizaţiilor laicatului ortodox adresată Sfântului Sinod şi Patriarhiei BOR pentru o implicare mai serioasă în această dezbatere. Vocea autorităţii Bisericii poate reprezenta cel mai pregnant punctul de vedere creştin-ortodox în ceea ce priveşte problema libertăţii şi demnităţii umane în raport cu noile tehnici de supraveghere.

Ar fi necesară şi implicarea mediului academic, pentru a beneficia de rigurozitate în abordarea problemelor legate de domeniul noilor tehnici de control, din multiple puncte de vedere (impact social, cultural, medical, politic, etc).

Forul Ortodox Român reia apelul lansat în campania ”România fără acte de identitate electronice!” adresat ONG-urilor şi persoanelor fizice de a sprijini demersul si preocuparea acestuia faţă de implementarea actelor de identitate electronice. De asemenea, în cel mai scurt timp, va organiza o conferinţă de presă pe aceasta temă, la care sperăm că se vor alătura toate organizaţiile semnatare ale acestui apel.

22 octombrie 2010


Forul Ortodox Român

Persoana de contact: Iulian Capsali

tel: +40 722 593 033


------------------------------------

Forul Ortodox Român, structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Forul Ortodox Român este coordonat de liderii organizaţiilor: Asociaţia „Rost”, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, , A.R.T.R.I., şi Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

-----------------------------------

Asociaţiile care sprijină campania ”România fără acte de identitate electronice”


Asociaţia Rost

Alianţa Familiilor din România

Asociaţia Pro Vita - Bucureşti

Asociaţia Pro Vita – Gorj

Asociaţia Christiana - Bucureşti

Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului

Asociaţia pentru Cultură și Educație Sf. Daniil Sihastrul

Asociaţia Bucovina Profundă

Asociaţia Orante - Cultură şi Spiritualitate Creştină

Asociaţia Dascălilor Români

Asociaţia Predania

Asociaţia “Ieromonah Arsenie Boca “-Arad

Editura Arca Învierii

Editura Origini

Fundaţia Sf. Martiri Brâncoveni – Constanţa

Fundaţia Sf. Martiri Brâncoveni - Suceava

Fundaţia Creştin-Ortodoxă Pro Filiis

Fundaţia Vasile Netea

Liga pentru Utilitate Publică

Orthphoto România

Revista OrthoGraffiti

Revista Puncte Cardinale


joi, 21 octombrie 2010

Lansarea unei cărţi de excepţie, mîine, la Cărtureşti

Editura Humanitas vă invită la lansarea cărţii "Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică" de Radu Mărculescu, Bucureşti, vineri 22 octombrie, ora 18.00 la Librăria Cărtureşti, în ceainărie (Bucureşti, str. Arthur Verona 13-15). Din cîte ştiu, este vorba despre a doua ediţie, prima apărînd la Editura Universal Dalsi, în anul 2007. Mă bucur că o carte atît de importantă are parte de o nouă apariţie, la o editură mai cunoscută şi cu o mult mai bună difuzare.

Vor vorbi: Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu şi Lidia Bodea.
Lectură: Victor Rebengiuc.

Va fi prezent, desigur, şi autorul cărţii, deşi are sănătatea cam şubredă.


Vă recomand un reportaj de Rafael Udrişte, difuzat pe TVR, despre scriitorul Radu Mărculescu, veteran de război şi fost deţinut politic.

"Paişpe"

Jurnalistul Viorel Ilişoi e pe cale sa scrie o premieră pentru presa românească post-decembristă: un roman-foileton, Paişpe, pentru Jurnalul Naţional. Cel puţin eu nu-mi mai amintesc să fi publicat aşa ceva vreun ziar în ultimii 20 de ani. Deci, bravo Jurnalul! Se reia o tradiţie interbelică şi poate că aşa, cătinel, cătinel, ne întoarcem la obiceiurile bune şi-o să lasăm deoparte perversiunile tabloidale.

Romanul, inspirat din viaţa jurnalistului, va începe să apară de luna viitoare. Pînă atunci, Viorel ne deschide gustul cu un fragment publicat aici.

marți, 19 octombrie 2010

România fără acte de identitate electronice

Forul Ortodox Român consideră că măsurile de introducere în România a actelor de identitate electronice constituie un grav abuz, care pune bazele unui sistem de supraveghere permanentă a cetăţenilor aşa cum nu a mai existat niciodată până acum în istorie. Este în lucru şi cardul de sănătate, un document electronic ce cuprinde istoricul bolilor şi starea sănătăţii tuturor oamenilor din România, iar la Ministerul Sănătăţii se pune la punct un program de soft care să gestioneze fişele electronice de sănătate ale tuturor cetăţenilor ţării – o iniţiativă care oferă unor oameni acces la date strict personale. Lucrurile devin şi mai sumbre dacă ne gândim că dezvoltarea controversatului proiect e-România poate duce la un grad de supraveghere care, după ştiinţa noastră, nu are precedent în altă ţară – prin acest proiect intenţionându-se crearea unei interfeţe electronice care să cuprindă totalitatea interacţiunilor dintre stat şi cetăţean dar şi, ceea ce este şi mai important, dintre cetăţean şi cetăţean.

Chiar responsabilii statului implicaţi în aceste proiecte logistice recunosc faptul că singura garanţie ca sistemul electronic de identificare a cetăţenilor să nu fie folosit în mod abuziv este calitatea celor care îl administrează. Dar niciodată, într-un stat de drept constituţional, garanţia respectării libertăţilor civice nu va sta în calitatea morală a conducătorilor, ci în garanţiile instituţionale concrete prin care exerciţiul puterii este limitat în întindere, amploare şi manifestare. Inacceptabilă este şi ideea prelevării datelor biometrice ale persoanei, procedură practicată, până recent, doar în cazul infractorilor. Acest lucru îi transformă pe cetăţeni în „suspecţi de serviciu”, o viziune tipică dictaturilor, în care cetăţenii sunt bănuiţi aprioric de atitudini antisociale, fapt fără precedent însă într-o societate ce se denumeşte deschisă şi care se ghidează după norme juridice ce pun pe primul plan libertatea persoanei.

Întrebarea pe care orice cetăţean al României şi-o poate pune este: de unde provin banii pentru acest proiect al introducerii actelor electronice, ale cărui costuri se ridică la zeci de milioane de euro? Din bugetul statului? Considerăm însă că pentru statul român ar fi mult mai utilă şi mai urgentă remedierea problemelor structurale ce ameninţă principalii piloni ai sistemului românesc (sistemul de asigurări sociale – pensiile, sistemul educaţional, sănătatea). Dacă banii provin din surse private, aşa cum afirmă unii oficiali, de ce nu se orientează aceşti bani spre ajutorarea familiilor nevoiaşe, a celor care mor întrucât nu au bani de medicamente sau pentru operaţii costisitoare? Care ar fi interesul (economic, politic) al unor persoane private pentru implementarea acestui sistem în România?

Uniunea Europeană nu ne obligă să introducem cărţile de identitate electronice (CIE). Dimpotrivă, vedem că din cele 30 de ţări ale Uniunii Europene doar 12 au introdus acest tip de documente, iar 9 sunt pe cale să-l adopte. În multe state care au CIE statutul lor nu este obligatoriu, făcându-se paşi mici în adoptarea lor de către populaţie (Italia e un exemplu). Atunci ne întrebăm în chip firesc, ce interese se ascund în spatele acestui proiect? Este absurd ca, în condiţiile în care trăim o criză profundă, autorităţile române să investească sau să atragă fonduri enorme pentru un proiect pe care nu îl cere nimeni şi ale cărui costuri vor fi permanente, având în vedere necesitatea up-gradărilor, a securizării continue etc.

În ceea ce priveşte argumentul tehnic, al aşa zisei securităţi sporite a datelor personale, datele problemei sunt, în realitate, cu totul altele. Un sistem care nu-i va permite cetăţeanului să efectueze anumite operaţiuni sau care nu-i va permite să se identifice complet în faţa unei instituţii oficiale decât dacă este posesor de act de identitate electronic, este unul greşit conceput şi fundametat. Pe lângă constrângerile ce decurg din aceasta, orice astfel de suport electronic este supus unor riscuri de clonare şi/sau de deteriorare, riscuri cu o probabilitate statistică foarte mare (defectare prin expunere la presiuni mecanice, prin expunere la câmpuri electrice sau magnetice, prin contactul cu diferite substanţe chimice uzuale etc.).

De asemenea, ne asumăm un mare risc expunându-ne datele personale, biometrice, într-o bază de date centralizată la nivel naţional şi operată de anumite instituţii oficiale ce au probleme interne majore, recunoscute oficial, la nivelul organizării şi al gradului de corupţie. Riscul acesta este cu atât mai mare cu cât se preconizează o integrare la nivel internaţional, într-o primă fază european, a acestor date. Nu există în acest moment, din păcate, nici măcar la nivel de proiect, o politică naţională de securitate informatică menită să ne asigure nouă, cetăţenilor români, protecţia datelor personale în momentul în care acestea vor fi expuse într-un mediu internaţional care este de asemenea dominat, în multe cazuri, de corupţie la nivel instituţional sau este marcat de atitudini rasiste/xenofobe in raport cu anumite comunităţi etnice şi chiar naţionale. Avem, din nefericire, precedente periculoase în acest sens: o parte din baza de date de CNP-uri a Poliţiei Române este disponibilă pe reţelele informatice publice de transfer, la fel şi mai multe hărţi militare detaliate ale României. Din câte ştim, nimeni nu a intervenit în vreun fel până acum pentru a remedia aceste scurgeri de informaţii.

Nu în ultimul rând este important să conştientizăm faptul că actele de identitate electronice au mari şanse de a deveni în viitor propriile noastre dosare de securitate pe care le vom purta peste tot şi la care noi nu vom avea acces decât indirect, prin intermediul instituţiilor.

Având în vedere toate aceste lucruri, cerem în mod ferm Preşedintelui ţării, reprezentanţilor MAI şi tuturor instituţiilor abilitate ale statului român următoarele:

Să oprească introducerea în România a oricărui tip de document electronic de identitate (carte de identitate, permis de conducere) şi a cardului electronic de sănătate.

Să se asigure în mod temeinic baza juridică a paşapoartelor aşa zis temporare, pentru a nu se putea reveni în mod abuziv asupra acestei alternative. Să se prelungească termenul de valabilitate al acestui tip de paşapoarte la 3 ani şi să nu existe nici o presiune financiară sau morală asupra persoanelor care nu accepta documentele ce conţin datele personale incluse în mediul de stocare electronic.

Să se angajeze un dialog real cu reprezentanţii societăţii civile pentru a se stabili o linie clară de demarcaţie până la care un proiect de tipul e-România, ce include şi componenta Cărţilor de Identitate Electronice, poate fi derulat astfel încât să nu pună în primejdie libertăţile civice specifice unui stat de drept constituţional, precum şi libertatea de conştiinţă a cetăţeanului.

După ce am văzut în secolul trecut cât de uşor pot să apară dictatorii, după ce am traversat 50 de ani de ideologie comunistă şi 20 de ani de tranziţie lipsită complet de viziune, credem că este firesc să tragem un semnal de alarmă şi să chemăm pe toţi românii ca să se opună măsurilor amintite. Acestea, pe lângă faptul că nu pot fi prioritare în contextul socio-politic actual, nu fac altceva decât să creeze premisele unui sistem totalitar de supraveghere şi control al persoanei umane. Tehnologia trebuie să fie folosită în scopuri creative, iar nu în slujba controlului (sau a manipulării) oamenilor. Libertatea este un dar dumnezeiesc ce trebuie apărat cu trezvie, aşa cum s-a întâmplat în perioada comunistă când mii de eroi şi de martiri din închisori sau din munţi şi-au dat viaţa, opunându-se dictaturii. Jertfa acelor tineri, care au strigat în decembrie 1989 „Vom muri şi vom fi liberi!”, ne responsabilizează şi ne obligă la atitudine. Captivitatea electronică nu este cu nimic mai bună decât aceea în lanţuri. Statul nu mai trebuie să intervină în viaţa privată a oamenilor, sub nici o formă.

Organizaţiile reunite în Forul Ortodox Român adresează societăţii civile un apel la unitate pentru a face conştientă opinia publică în faţa acestor provocări. Chemăm toate ONG-urile şi persoanele care împărtăşesc îngrijorarea noastră să semneze acest apel pentru libertatea şi demnitatea românească. Adeziunile se pot trimite pe adresa de mail a FOR-ului.

18 octombrie 2010

Contact: forul.ortodox@gmail.com

Sprijină acest demers:

Asociaţia Rost

Alianţa Familiilor din România

Asociaţia Pro-Vita Bucureşti

Asociaţia Christiana

Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini

Liga pentru Utilitate Publică

Editura Predania

Fundaţia Sf. Martiri Brâncoveni - Constanţa

Fundaţia Sf. Martiri Brâncoveni - Suceava

Revista OrthoGraffiti

Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie Sf. Daniil Sihastrul

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului

Asociaţia Bucovina Profundă

Fundaţia Creştin-Ortodoxă Pro Filiis

Asociaţia Pro-Vita - Gorj

Orthphoto România

Editura Origini

Asociaţia Orante - Cultură şi Spiritualitate Creştină

Editura Arca Învierii

Revista Puncte Cardinale


Evenimente culturale semnificative

Bucureşti, Muzeul Ţăranului Român, Sala "Irina Nicolau", azi, de la ora 18.30. Audiţie publică a teatrului radiofonic Marcel Petrişor: Secretul Fortului 13.

Bucureşti, Librăria Sophia, str. Bibescu Vodă nr. 19 (lîngă Facultatea de Teologie), joi, 21 octombrie a.c., ora 17.00. Întîlnire cu părintele Ambrozie Iurasov de la Mănăstirea Ivanovo (Rusia).

Galaţi, Universitatea "Dunărea de Jos", 21 - 23 octombrie a.c. În organizarea Facultăţii de Istorie, Filozofie şi Teologie şi a Asociaţiei Profesorilor de Istorie de la Dunărea de Jos, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni al guvernului României, va avea loc conferinţa internaţională La frontierele civilizaţiilor. Identitate şi alteritate în conţiinţa locuitorilor Basarabiei (1812 - prezent).

Bucureşti, Muzeul Naţional al Literaturii Române, B-dul Dacia nr. 12, joi, 28 octombrie a.c., de la ora 17.00. Academicianul Basarab Nicolescu va susţine conferinţa Transdiciplinaritate. Ştiinţă, Spiritualitate, Societate.

Iaşi, Muzeul Unirii, 28 octombrie a.c., ora 17.00. Societatea Culturală "Chronos" deschide un ciclu de dezbateri publice. Prima se intitulează Societatea românească postdecembristă - între valori perene şi improvizaţii culturale. Invitaţi: Cassian Maria Spiridon, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Iaşi, Nicu Gavriluţă, decan al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Politice din Universitatea "Al. I. Cuza", şi Paul Nistor, cercetător la Institutul de istorie "A. D. Xenopol" - Iaşi.

luni, 18 octombrie 2010

Reţeaua lui SOV

Stenogramele din dosarele penale ale lui S.O. Vîntu dezvăluie puţin din mizeria presei şi a vieţii politice de la noi. Şi în ce fel e condusă ţara asta. Citiţi aici şi mai jos.

Stenograma I: SOV: Mi-am scos oştile regulate din cazărmi. Poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, încă ţine cu imbecilul, să-i degajăm prostimea

Stenograma II în care Vîntu şi Sergiu Toader discută dacă e trucată caseta în care Băsescu loveşte un copil

Stenograma III: SOV: Suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă

Stenograma V. Ce indicaţii le-a dat SOV lui Stelian Tănase şi Corinei Dragotescu în timpul campaniei electorale

Stenograma VI. SOV către Doru Buşcu: Academia Caţavencu trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Punct!

Cătălin Tolontan face cîteva observaţii la cald pe blogul lui. Mi se par pertinente şi de aceea trimit la ele.

Cristian Grosu face şi el un comentariu pertinent.


Drum de toamnă pe Valea Frumoasei şi în Ţara Pădurenilor

Iată-mă întors on line, după o evadare de cîteva zile în munţi :) De fapt, a fost o călătorie de documentare pentru Formula As.
M-am încărcat de toamnă, că în Bucureşti n-apucasem s-o simt şi cam tînjeam după ea.
N-am avut conexiune la internet, n-am avut reţea de telefonie mobilă decît pe alocuri, n-am deschis televizorul. În schimb, am făcut off road în Ţara Pădurenilor, am cutreierat Valea Frumoasei şi m-am bucurat de-o vecernie la Mănăstirea Oaşa (Alba).
Aşa se explică de ce n-am mai postat nimic şi nici n-am dat drumul la comentarii pînă aseară.
Din păcate, am avut probleme cu bătrînul meu aparat de fotografiat şi n-am cine ştie ce fotografii. Las' că poate-i mai bine aşa, că în mintea mea amintirea acestei călătorii va căpăta dimensiuni de legendă :)
Totuşi, cîteva imagini mi-au ieşit. Iar la Oaşa, maestrul George Crăsnean ne-a suprins în cîteva ipostaze. Îi mulţumesc mult.

"Biserica roşie" de la Groş - Hunedoara.

Biserica de piatră de la Cerbăl - Hunedoara, în Ţara Pădurenilor.

Culorile toamnei peste Ţara Pădurenilor.

Întîlnire la Mănăstirea Oaşa: Sînziana Pop, Cristian Curte, Claudiu Târziu şi Cătălin Apostol.