marți, 5 octombrie 2010

Teatru radiofonic: "Marcel Petrişor - Secretul Fortului 13"

Teatrul Naţional Radiofonic organizează marţi, 19 octombrie 2010, de la ora 18.30, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, şos. Kiseleff nr.3, sector 1, Sala „Irina Nicolau” - audiţia publică a spectacolului de teatru-document Marcel Petrişor: Secretul Fortului 13. Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, realizată în cadrul proiectului Biografii, memorii, spectacolul va fi difuzat în premieră, în aceeaşi seară, de la ora 19.00, la Radio România Actualităţi.

Scenariul: Ion-Costin Manoliu. Regia artistică: Răzvan Popa.
În distribuţie: Mircea Rusu, Mihai Bica, Dorin Andone, Gavril Pătru, Orodel Olaru, Mircea Constantinescu, Eugen Cristea, Constantin Bărbulescu, Petru Hadârcă, Constantin Drăgănescu, Alexandru Nedelcu, Toma Dănilă, Violeta Berbiuc, Gavriil Pinte.
Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu.
Producător: Magda Duţu.

La audiţia cu public desfăşurată la Muzeul Ţăranului Român, persoanele interesate de un astfel de subiect se pot întâlni cu scriitorul Marcel Petrişor, cu echipa de realizatori, cu actorii distribuiţi, precum şi cu invitaţi speciali la acest eveniment: istorici, clerici, foşti deţinuţi politici, jurnalişti.

Menţionăm că intrarea este liberă.

Scriitorul Marcel Petrişor, la Cluj, în toamna lui 2006, alături de ÎPS Bartolomeu Anania, părintele Gheorghe Calciu, monahul Moise de la Oaşa şi prof. Raul Volcinschi

Scenariul porneşte de la memoriile scriitorului Marcel Petrişor, cuprinse în volumele Fortul 13 – Convorbiri din detenţie şi Secretul Fortului 13, inspirate de experienţa sa ca deţinut politic în perioada 1952-1964.

În centrul acţiunii se află trei tineri trecuţi prin „infernul” închisorii de la Piteşti: poetul şi filosoful Constantin Oprişan - fost conducător al Frăţiilor de Cruce, viitorul preot Gheorghe Calciu şi Iosif V. Iosif, alături de care Marcel Petrişor este încarcerat în vestita Casimcă a Jilavei.

Povestea „experimentului Piteşti” este rememorată chiar de cei care l-au trăit, în încercarea de a-şi înţelege destinul care i-a purtat până în adâncurile cele mai întunecate ale „iadului”, de unde cei mai mulţi dintre ei au reuşit să iasă la „lumină”, unii urcând până la culmile divine ale sfinţeniei.

Grav bolnav de tuberculoză, refuzându-i-se orice ajutor medical, Constantin Oprişan moare martiric la Jilava. Trecerea sa la Domnul este precedată de gestul eroic al lui Gheorghe Calciu, care-şi taie venele pentru a-şi salva camaradul, hrănindu-l cu sângele său. Jertfă emblematică pentru o întreagă generaţie mucenicită: „Mai mare iubire ca aceasta nimeni nu are: să-şi pună viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13).

Aflat într-o vizită recentă la Jilava, Marcel Petrişor a rememorat anii de suferinţă înduraţi acolo

După ieşirea din închisoare, Gheorghe Calciu şi Marcel Petrişor au refăcut din memorie versurile de mare valoare pe care Constantin Oprişan le-a creat în penitenciar, publicându-le în culegerea intitulată Cărţile Spiritului şi alte poezii, făcând cunoscut sfatul pe care poetul ni-l lasă moştenire: "Să nu te-ntorci din cale când Duhul Rău te minte,/ Căci vei rămâne pururi în a Sodomei carceri;/ Prin fier, prin foc, prin apă, dar numai înainte,/ Căci drumurile-n spirit nu suferă întoarceri."

5 Comentários:

Anonim spunea...

Multumim de informatie ! Merita tot respectul pentru cate a indurat !Superba fotografia cu IPS Bartolomeu si cu parintele Calciu!P.S. Ce ne poti spune despre plecarea parintelui Nichita de la Brancoveni!

Claudiu Târziu spunea...

@ Anonim:

Va multumesc si eu ca ma cititi.
Fotografia cu pricina a fost facuta de prietenul Lucian Popescu.

Cit despre pr Nichita de la Brancoveni - cred ca a comis o eroare. Fratii de la Razboi Intru Cuvint au tratat bine subiectul si n-am ce adauga semnificativ.

Am aminat sa ma pronunt pina nu m-am dumirit si eu.
Dupa cum se vede, mari sint ispitele si cad in ele unii mai mari decit noi. A cazut parintele Nichita, sa ne rugam sa nu cada si alti duhovnici, pentru ca se duce un razboi surd pentru ruperea BOR.

teodora spunea...

Cand am citit pentru prima data despre reeducarea de la Pitesti eram prin liceu si chiar pareau lucruri de necrezut. Nici ai mei nu prea agreau sa citesc asa ceva. Dar am fost o zi intreaga elev de servici, asa ca am reusit sa termin cartea :)
Ce pot sa spun, decat ca un lucru de necrezut candva, devine acum cunoscut. Nu pot decat sa ma gandesc la reeducarea noasta de zi cu zi si sa cred ca lucrurile vor sta altfel candva. Deci mi se pare de-a dreptul un experiment de avangarda acum. Si nici nu-ti vine sa crezi ce poate urma.

Anonim spunea...

MULTUMIM MULT O SA FIM ACOLO TOT RESPECTUL PT CEI CARE FAC CUNOSCUTE ACESTE LUCRURI.CINSTE CELOR CARE AU MURIT PT NOI PT TARA.

Anonim spunea...

Cutremuratoare momente ,traite de acesti eroi plini de ,demnitate . Sa fim tare grijulii ,sa nu se mai infiripe comunismul in tara noastrasi, nici unde pe aceasta planeta! de cit cinism au dat dovada aceasta specie umana,plini de cruzime!