sâmbătă, 6 februarie 2016

Andrei Pleşu a intrat în vizorul "vînătorului de fascişti" Radu Florian

Alexandru Florian şi Radu Ioanid (dreapta).
Dl Radu Ioanid, eminenţa cenuşie a "antifascismului românesc", încearcă să-i aplice cîteva corecţii politice dlui Andrei Pleşu, pentru poaspătul articol al acestuia despre odioasa lege antiromânească 217/2015, cunoscută şi ca "legea antilegionară".
Dl Pleşu şi-a luat infinite precauţii în acel text (dar se vede că nu destule), inclusiv mîngîindu-l cu înţelegere pe creştet pe dl Alexandru Florian, directorul Institutului "Elie Wiesel", care ne scutură cultura română de "fascişti", spunîndu-i că face o treabă bună, însă cam din topor şi trebuie, deci, să mai umble la nuanţe. Una ca asta nu i-a plăcut dlui Ioanid, protectorul dlui Florian. Drept care a trecut la atac şi mi ţi l-a căptuşit pe dl Pleşu cu cîteva mustrări. 
Din mers, a luat cu portiera şi Academia Română, pe care nu o vede cu ochi buni, pentru că aceasta nu consideră Mişcarea Legionară drept fascistă, are obiecţii faţă de viziunea oficială asupra holocaustului şi a avut o minimă rezistenţă la dictatul politic prin care au fost puse la index cuvintele "jidan" şi "ţigan". O asemenea instituţie e de-a dreptul reacţionară. Iar dacă dl Ioanid şi tovarăşii săi ar avea puterea absolută şi nu ar fi siliţi să mimeze democraţia, ar şti cum trebuie epurată.
De asemenea, dl Ioanid se sileşte să combată, neconvingător, în opinia mea, comparaţia dintre "holocaust" şi gulag.
Din această luare de poziţie mai reiese că dl Ioanid ne dă dreptate: Mişcarea Legionară nu intră sub incidenţa legii, ci numai "doctrina legionară" (nedefinită) şi "simbolurile legionare"; de asemenea, nu intră sub incidenţa legii foarte mulţi dintre liderii legionari, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu. În schimb, sînt incriminate şi vor fi epurate o seamă de valori uriaşe ale culturii noastre, precum Mircea Vulcănescu, pentru că au fost condamnate de Tribunalele Populare comuniste, pe care Radu Ioanid le consideră superioare profesional şi la capitolul credibilitate Justiţie româneşti de azi.
Grav este că inşi ca Ioanid şi Florian fac agenda politicienilor, impun legi, cenzurează acte culturale, opere şi autori, dau verdicte asupra istoriei româneşti, pun la punct personalităţi care au curajul să se pronunţe pe astfel de subiecte delicate. Iar intelectualii noştri, în covîrşitoarea lor majoritate, tac, cînd nu se gudură pe lîngă exponenţii noului totalitarism, cînd nu le aplaudă încîntaţi discursurile viclene şi cînd nu atacă, la rîndul lor, pe cei care se dovedesc "incorecţi politic". Toţi însă vom da seamă, aici sau pe cealaltă lume, de ce spunem şi ce facem. Dumnezeu cu mila!
Vă invit să citiţi un articol despre ultimele afirmaţii ale dlui Ioanid în Rost Online.

joi, 4 februarie 2016

Celor care vor să fie bine informaţi, nu manipulaţi

Silvia Radu, o expoziţie „incorectă politic”

afis expo Silvia Radu
Printr-o împrejurare fericită, luni, 1 Februarie a.c., am aflat că, la ora 14.00, în holul Facultăţii de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice, din Politehnica bucureşteană, va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură-sculptură a d-nei Silvia Radu. Am mers şi am avut bucuria să întîlnesc şi alţi prieteni, care făceau locul acela, altfel extrem de cazon, … Mai mult…

Ce au în comun Dan Puric şi Arsenie Boca

darimarea idolilor
Ce au în comun Dan Puric şi Arsenie Boca? Aceiaşi detractori înfocaţi, care se numesc creştini practicanţi. Să explic? Actorul Dan Puric şi Părintele Arsenie Boca sunt doi oameni puternic contestaţi, ori de câte ori se iveşte ocazia. Primul este acuzat de ipocrizie, de crearea unei imagini şi foloase materiale în urma unor manipulări, iar … Mai mult…

Propaganda legalizării poligamiei și a abolirii complete a căsătoriei

poligamia
„Unui lucru fără cale, cale dând, alte lucruri fără cale vor urma” (Dimitrie Cantemir) Avantajul României ca țară „înapoiată” și „retrogradă” este acela că, privind la situația din „țările civilizate” vedem ce ne așteaptă, dacă vom accepta orice în numele unui iluzoriu progres. Poate cel mai grăitor exemplu este Suedia. Lăudată de postacii de pe … Mai mult…

Cocalarul și vinul sfințit

cocalari
Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de București: un ins certat cu școala și cu bunul simț, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-și umfla mușchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete și lanțuri de aur … Mai mult…

EXEGEZA PATRISTICĂ A VECHIULUI TESTAMENT

coperta Isaia
După o întîrziere de cîțiva ani, pe care o regretăm cu toții (criza, bat-o vina!), Editura Christiana a reluat spre sfîrșitul anului trecut, cu noua binecuvîntare a ÎPS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului, seria de tîlcuiri verset cu verset ale cărților Vechiului Testament, întemeiate cu precădere pe marele tezaur exegetic al patristicii răsăritene, dar aducînd, ori … Mai mult…

„Ţară tristă, plină de umor”

politicieni
În trei luni s-au înfiinţat 89 de partide cu nume care le anunţă aspiraţiile: de la localismul dezintegrant la dacismul integrator În virtutea noii legislaţii electorale, care uşurează enorm înfiinţarea unui partid, în ultimele trei luni şi-au depus actele la Tribunalul Bucureşti nu mai puţin 89 de formaţiuni politice, dintre care 37 au primit deja aprobarea de … Mai mult…

Câteva observații pentru cei care s-au simțit ”jigniți” de afirmațiile ministrului Sănătății

achimas
Într-un interviu video acordat sitului ziare.com, ministrul Sănătății, dr. Patriciu Achimaș-Cadariu, informează (și) despre efectul introducerii cardului de sănătate. ”Î: Avem cardul de sanatate de, in curand, un an de zile. Aveti o statistica precisa cat si de unde s-a economisit cu ajutorul lui? Dr. Achimaș: Da. |…|  Comparând 2014 cu 2015, cu aceeasi suma de … Mai mult…

Despre conferința anuală a ministrului de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov

lavrov
Blogul Centrului Rus de la București redă fragmente din conferința de presă anuală a ministrului de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov. (sursa: Centrul Rus) – În 2015, Rusia a contracarat activ o serie de provocări internaţionale. În mai multe țări, Siria, Irak, Yemen, Libia, Ucraina, situațiile de criză s-au înrăutățit. În Africa multe ţări au … Mai mult…

Marian Munteanu despre dreapta românească

MM
Într-un articol apărut ieri pe situl www.identitatealiberala.ro, Marian Munteanu afirmă că în România ”vorbim despre spectrul de dreapta doar pentru a ne afla în treabă, ceea ce nu-i deloc normal. Cu alte cuvinte, ne amăgim degeaba.” ”Însă, dacă ar fi să discutăm despre nişte curente politice pe model european, şi de faptul că România are nevoie de … Mai mult…

Epicentrul infecției cu virusul Zika coincide cu zona unde au fost eliberați țînțari modificați genetic

manipulare genetica
De cîteva săptămîni, practic din nimic, a explodat o nouă epidemie de care nu se auzise pînă acum, epidemia cu virusul Zika care afectează grav, în principal, copiii nenăscuți. Aceștia se nasc cu microcefalie și cu retard mintal grav avînd nevoie de ajutor toată viața. Virusul Zika se transmite prin intermediul înțepăturilor țînțarilor. Zona cea … Mai mult…

Măicuţa Ana

bunica alb negru
În vara anului 1995 am făcut parte dintr-o delegaţie de români care a vizitat Transnistria. Regimul separatist al lui Igor Smirnov voia să arate că românii nu sunt persecutaţi în ţara lui şi a acceptat ca cetăţeni din România să facă parte din delegaţiile OSCE care monitorizau respectarea drepturilor omului în republica lui nerecunoscută oficial … Mai mult…

O carte fascinantă ca o călătorie inițiatică

CEALALTĂ FATA A EXILULUI-1
Cealaltă față a exilului, de Erast Călinescu, volumul recent apărut la Editura Evdokimos, este o carte-mozaicată, o oglindă a vieții tumultoase a autorului. În ea sunt surprinse instantanee de viață. Citind-o, simți că în această narațiune primează „viul vieții”, bucuria de a trăi, întâmplările personale, mai degrabă decât interpretarea lor și judecățile de valoare. Vă … Mai mult…

Nichifor Crainic şi viziunea etnocratică asupra Statului (I)

nichifor-crainic
Despre Naţional-Ortodoxism ca forţă modelatoare a Statului Etnocratic „Dacă epoca pe care o străbatem e o epocă de confuzie haotică, e firesc ca oamenii de cultură să-şi pună această întrebare: există puncte cardinale după care să ne orientăm pentru a ieşi din acest haos? Şi dacă există, care sunt? Că epoca noastră se înfăţişează ca … Mai mult…

”Sfântul” Ciappelletto

Ciappelletto
Întâmplându-se ca un negustor florentin să aibă de recuperat o datorie de la burgunzi, care erau certăreţi, răi şi de neîncredere, nu ştia pe cine să trimită în numele lui, care să se poată descurca. Îi veni în minte imaginea unui anume Ciaperello da Prato, căruia i se mai spunea şi Ciappelletto, scrib de meserie. … Mai mult…

Sinaxar românesc – Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului

Sfintul Ierarh Bretanion
Anul acesta mi-am propus aici prezentarea pe scurt, lună de lună, a sfinților și sfintelor din calendarul ortodox care sînt de origine românească sau a căror viață s-a legat, într-un fel sau altul, de spațiul românesc (în calendarele noastre bisericești ei sînt trecuți, de regulă, cu litere boldite). Pentru informații mai bogate, recomand, între altele, … Mai mult…

luni, 18 ianuarie 2016

Silvia Kerim, în paşi de dans

Astă noapte a trecut la cele veşnice jurnalista şi scriitoarea Silvia Kerim (n. 21 octombrie 1931, Bucureşti). Dumnezeu s-o odihnească! Suferea de cîţiva ani, nu doar cu demnitate, ci cu o neştirbită speranţă şi cu un surîs de neşters pe chip. A scăpat din atacurile cancerului de cîteva ori, în aceşti ani, dar numai pentru scurte perioade. Dispărut într-o parte, apărea în alta. A crezut, pînă acum cîteva luni, că va ieşi biruitoare din acest război de uzură, că va muri mult mai tîrziu, de bătrîneţe. Şi se purta ca atare: ieşea la teatru, la film, la întruniri de redacţie, pe teren, scria şi făcea totul ca să ignore boala, să dea întîietate vieţii. Puterea îi venea tocmai din dragostea de viaţă. Şi a trăit din toate puterile. A atins culmi profesionale nici măcat visate de alţii. 
[25 de cărţi publicate, mai multe musicaluri realizate, precum şi un serial de televiziune pentru copii, difuzat în 1995-1996 la TVR. A fost jurnalistă, înainte de 1989, la "Contemporanul", România liberă", "Cinema" şi "Secolul 20", a lucrat vreme îndelungată la Radio România şi, ca producător delegat, la Casele de Filme româneşti, colaborînd cu regizori ca Mircea Daneliuc, Alexandru Țâțos, Mircea Veroiu, Nicolae Corjos şi Sergiu Nicolaescu; din 1997 era redactor pe domeniul cultural la "Formula As".]
A iubit enorm şi a fost iubită. Marea ei dragoste a fost regizorul Mircea Veroiu, căruia i-a dedicat o carte şi pe care îl pomenea cu un respect vecin cu idolatria şi cu o afecţiune intactă şi la mulţi ani de la despărţirea de el. 
A călătorit mult şi a prins în cărţi memorabile impresiile sale asupra locurilor şi oamenilor pe care i-a cunoscut.
A fost o mare preţuitoare de mîncăruri sofisticate, băuturi fine, mai ales de şampanie, şi de dans. Într-un cuvînt, îi plăcea să petreacă, să celebreze viaţa, cum s-ar spune. Şi era sufletul petrecerii, oriunde apărea.
Avea un haz nebun cînd povestea, cu accente autoironice, întîmplări mondene cu numele grele ale culturii române cu care s-a intersectat. 
Iată de ce, chiar şi în această zi cernită, prefer să mi-o amintesc pe Silvia Kerim aşa cum a fost în una dintre ultimele ei "isprăvi". Cu atît mai mult cu cît îmi pare că a trăit... în paşi de dans.
Am avut şansa de a o întîlni în repetate rînduri, la şedinţe de redacţie, în care avea mereu un comentariu cu miez şi cu umor, şi la cîteva petreceri ale unor prieteni din redacţie. Acum patru, cinci ani, la ziua unei colege, lîncezeam plăcut, într-un fotoliu adînc de piele, în faţa unui şemineu generos, cu un pahar de vin roşu în mînă, încercînd să disting o muzică lentă, pusă în surdină, de zumzetul celor prezenţi, cînd Silvia a ţîşnit de pe locul ei, a declarat "damen tango" şi m-a luat la dans. Celelalte doamne n-au aşteptat de două ori îndemnul ca să-şi aleagă cîte un partener. S-a dezlănţuit o veselie generală. Eu, însă, cuprins încă de toropeala de dinainte şi protocolar din reflex, probabil că eram cam rigid. M-a provocat: "Te ştiam un haiduc...", şi a zîmbit subţire, cu ochii pe jumătate închişi, cum făcea ea cînd arunca vreo ironie. Ce-a urmat e de poveste, un dans spectacol. Şi era aproape octogenară. 
Ultima oară cînd ne-am întîlnit la o agapă a fost în urmă cu vreo doi ani, cînd Sînziana Pop, directorul revistei "Formula As", a vrut să serbăm victoria  - nu ştiam atunci că trecătoare - Silviei asupra cancerului. Am mers într-un restaurant simandicos, unde sărbătorita a fost la fel de încîntătoare ca întotdeauna, dar nu s-a mai încumetat la dans. Ne-am promis că vom dansa din nou cît de curînd. Şi-acel "curînd" n-a mai venit.