miercuri, 23 aprilie 2014

Sfântul Gheorghe

În lume a trăit doar 28 (sau chiar numai 23!) de ani şi totuşi a ajuns mai vestit decât apostolii şi decât oricare alt sfânt al creştinătăţii! Numele său este cel mai răspândit printre popoare şi este protectorul mai multor ţări, cetăţi şi oraşe.
Cel mai adesea, este reprezentat în armură, călărind un cal alb (doar în trei icoane ruseşti din secolul XIV călăreşte un bidiviu negru: una din Novgorod, una din Stanylia Lwov şi alta din Pskov) şi ucigând cu o suliţă (totdeauna subţire, ca să ne arate că binele înfrânge lesne răul) un balaur mâncător de oameni. O cruce roşie pe fond alb era semnul acestui sfânt megalomartir pe scuturile medievale cruciate, sau pe drapelul Britaniei. Crucea lui transformată, stă la originea însemnului heraldic al Ierusalimului şi Georgiei – fiind însoţită de alte patru cruci mai mici, simbolizând pe Iisus Hristos şi cei patru evanghelişti, sau cele cinci răni ale Mântuitorului – şi a fost purtată pentru prima oară de întemeietorul regatului Ierusalimului, cruciatul Gottfried von Bouillon, în 1099.


Cu toate că unele fapte ale sale sunt înveşmântate în legendele menestrelilor medievali, sfântul mare mucenic George (sau Gheorghe, cum este cel mai răspândit la noi în neam) a existat în realitatea secolului III şi a mărturisit pe Hristos în anul 303, primind moarte martirică la Diospolis, lângă Lydda Palestinei, unde este şi îngropat. (După Eusebiu din Cezareea acest lucru s’a întâmplat în ziua de 23 aprilie, însă în Nicomidia – fosta capitală a Imperiului roman de Răsărit, mutată aici de croatul împărat Diocleţian în 286).
Numele sfântului George este onorat de credincioşii de pretutindeni, dar adevăratele sale fapte sunt ştiute numai de Dumnezeu“, mărturisea papa Gelasius în 495, după ce cu un an înainte îl canonizase în Apus. În mod inexplicabil, un alt papă – Paul al VI-lea – avea să’l scoată însă din rândul sfinţilor calendarului catolic pentru şase ani, între 1969 şi 1975, cultul său neavând însă de suferit în rândul credincioşilor în urma acestei nedreptăţi.
În afară de semnificaţia, îndeobşte acceptată, că numele său ar proveni de la geos-pământ şi orge-a semăna - deci el ar reprezenta un agricultor - se mai spune că George şi’ar avea rădăcina în gerar-sfânt şigyon-luptă, adică sfântul luptător (cf. Legenda Aurea).
A suferit o mie de morţi succesive” spunea oarecând cardinalul Melchers şi tare departe de adevăr nu era, pentru că sfântul acesta purtător de biruinţă, a înfrânt moartea de multe ori în mucenicia sa: nici varul nestins în care a fost aruncat, nici suliţa cu care a fost împuns, nici piatra cu care a fost zdrobit şi vinele de bou uscate cu care a fost bătut, nici otrava ce i s’a dat să bea, dar nici – mai ales – roata care l’a făcut bucăţi, n’au avut nicio putere asupra lui! „Şi când i s’a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s’a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându’l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându’se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos”.
Şi pentru multa lui dreaptă credinţă i s’a dat putinţa de a învia din moarte chiar şi un necredincios ce pătimea în iad de mai bine de trei sute de ani, spre a mărturisi aceasta în faţa lui Magnenţiu, care ceruse semn. Şi cerând idolilor să mărturisească înşelarea lor înaintea oamenilor, au trebuit aceştia, înainte de a se sfărâma, să spună cu glas tare că nu li se cuvine închinăciune lor, ci unui singur Dumnezeu adevărat, slăvit de mucenicul George. Cât de înrăit trebuie să fie omul încât să rămână idolatru după aşa mărturisire! Ba mai mult, să’i tai şi capul unui astfel de mărturisitor!
Nu cu toţi însă s’a întâmplat aceasta, pentru că mulţi au crezut atunci în Domnul şi s’au botezat în sânge martiric – creştină murind pe cale şi împărăteasa Alexandra, pentru minunile sfântului. Care minuni n’au contenit nici după moartea lui, pentru că sfântul George s’a aflat în fruntea oştilor creştinătăţii şi în bătălia pentru Antiohia din 1098, dar şi în faţa oastei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care multă evlavie a avut la acest mare purtător de biruinţă ce l’a ajutat în lupte. Pentru aceasta a scris pe steagul său de luptă:„O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Pazeşte’l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin”. Pentru biruinţa de la Vaslui unde se pare că sfântul l’a ajutat în mod deosebit, a înnoit el toată mănăstirea athonită închinată marelui mucenic George, ce se cheamă a Zografului, căreia i’a dăruit şi icoana martirului, cu care mergea la luptă împotriva „balaurului” otoman. Se mai află aici, la ctitoria bulgarilor Moise, Aaron şi Vasile din 919, două icoane făcătoare de minuni: una ce singură s’a zugrăvit pentru hramul mănăstirii şi care are un deget lipit pe nara stângă (a unui episcop de Vodin, ce n’a crezut minunea aceasta, până nu a fost constrâns!) şi care se cheamă Fanuil (pentru că a dispărut de la această mănăstire de lângă Lydda) şi o alta care a venit pe mare în golful Vatopedului şi a fost purtată de un mular până la Zografu (toate mănăstirile şi’au dorit’o şi atunci, neputându’se hotărî a cui să fie, au legat’o pe catâr şi l’au lăsat să meargă unde va voi).
Mie mi se pare a fi o minune chiar şi faptul că biserica lui din Lod (Lydda) este lipită de o moscheie. Aceasta pentru că musulmanii au început să dărâme bazilica zidită de cruciaţi, iar cu piatra eclesială îşi construiau lăcaşul lor de închinăciune. Până când au ajuns în dreptul mormântului, pentru că oricine mai lua piatră de acolo rămânea fără mâini şi, după câteva mutilări, arabii au lăsat biserica în pace, ba mai mult, au căpătat un mare respect şi teamă pentru marele mucenic George! Într’acest fel explică ieromonahul grec (care slujeşte acolo) şi ciudăţenia construcţiei: căci biserica pare că a fost mai mare şi arată ca retezată într’o parte!
Se ştie că sfântul a făcut mult mai multe minuni ajutând şi pe Leontie şi Teofana din Amastrida Paflagoniei să’şi recapete fiul din robia bulgărească; acelaşi lucru săvârşind şi pentru preotul cipriot din Mitilene, căruia agarenii îi luaseră pruncul rob; vindecând pe saracinul ce s’a pocăit şi s’a încreştinat după ce mai înainte trăsese săgeată ce n’a vrut să meargă spre icoana mucenicului, ci s’a întors spre arcaş şi l’a rănit; sau ajutând’o pe văduva din Ramelul Siriei să’şi care stâlpul ei pentru biserica ce se construia acolo. Apusului însă – şi în special cardinalului de Genua, Jacobus de Voragine (1230-1298) şi celebrei sale „Legenda Aurea” (Legenda de Aur), care a fost mai citită decât Biblia într’o perioadă a epocii medievale – i se datorează reprezentarea clasică iconografică a sfântului George omorând balaurul de la Selente (sau Silena).
Pentru acestea şi pentru multe altele, sfântul George a fost ales protectorul Angliei (încă din secolul XII, de către Richard Inimă de Leu), Georgiei (de către regele Georgi al V-lea Strălucitul, în veacul al XIV-lea), Cappadociei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei, Etiopiei, Palestinei, Rusiei, Portugaliei, Greciei, Muntenegrului, Aragonului, Cataloniei, Germaniei, Siciliei şi Tirolului; sau al oraşelor Constantinopol, Lod, Moscova, Londra, Montreal, Suceava, Barcelona, Milano, Geneva, Veneţia, Ferrara, Amersfort, Ptuj, Freiburg şi Koblenz. Există din 1326 un Ordin Internaţional al Cavalerilor Sfântului George, întemeiat deCarol I Robert al Ungariei (1308-1342), iar celebrul „Ordin al Jartierei” înfiinţat de Edward III în 1348, ca şi Ordinul Sfântului George, stau toate sub patronatul acestui mare mucenic. Armata română este pusă sub ocrotirea purtătorului de biruinţă încă din vremea voievodului Ştefan, iar poporul român l’a cinstit dând numele său unui oraş şi chiar unui braţ al Dunării.
Aducătorul primăverii, sfântul George, este protectorul călătorilor, ţăranilor, oştenilor, străjerilor, potcovarilor, şelarilor, curelarilor, măcelarilor, fierarilor, dogarilor, lemnarilor, minerilor şi tot el este cel care te apără de ciumă, febră şi boli de piele.
Cei doi mari sfinţi militari ai Ortodoxiei, George (23 aprilie) şi Dimitrie (26 octombrie), au împărţit dintotdeauna calendarul în două: unul aducea vara pastorală, celălalt, iarna pastorală. Pe vremuri se obşnuia să se închirieze şi casele, de la Sâmedru până la Sângeorz. Când sfântul Gheorghe aleargă cu calul său împrejurul pământului, iarba înverzeşte, codrul înfrunzeşte, pământul se deschide şi primăvara vine”, spune tradiţia noastră populară (cf. „Datinile poporului român” E.N.Voronca). Înoirea aceasta temporală, adusă de sărbătoarea marelui mucenic, este marcată în tradiţia noastră populară de anumite obiceiuri: Tatăl meu (Dumnezeu să’l odihnească!) mă aştepta în fiecare an de Sângeorz, cu ramuri de salcie şi flori de calcie înfipte’n brazde de pământ la poartă, doar-doar oi trece pe’acasă! Mai punea şi pe la uşi şi la ferestre, iar dacă îi promiteam că vin, îmi pregătea şi un foc mare („focul viu”, aprins fără chibrit!) prin care trebuia să sar în noaptea dinaintea sărbătorii... În frumoasa tradiţie bucovineană se crede că, în timp ce sfântul George poposeşte pe la casele oamenilor de ziua lui, îşi leagă calul de creanga de salcie, iar acesta paşte iarba verde de pe brazdă!
A învins balaurul, moartea şi istoria, măritul şi slăvitul purtător de biruinţă marele mucenic George! Poate ar trebui să biruim şi noi – cu ajutorul sfântului chiar – şarpele răului ce s’a’ntins din Selente tot mai mult în astă lume... (George CRĂSNEAN)

duminică, 20 aprilie 2014

Poeme de Paşti din închisorile comuniste


Demostene Andronescu, 12 ani de închisoare politică

Psalm I

Ce suflet trist mi-ai dăruit, Părinte?
Din ce noroi ceresc l-ai frământat?
Ce ape tulburi, ce otrăvuri sfinte
Ca-ntr-un pahar în el ai picurat?

Când suspinând m-ai slobozit în viaţă,
În carnea lumii-o rană s-a deschis,
O lacrimă Ţi s-a prelins pe faţă
Şi-n cartea Ta un minus ai înscris.

În paradis s-a veştejit o floare
Şi sus pe bolta-naltă-o stea s-a stâns,
O pată-n plus a apărut în soare
Şi-n veşnicie s-a iscat un plâns.

Ai vrut să-grămădeşti pe semne-n mine
Durerea lumi-ntregi şi plânsul tot
Dar, Dumnezeule, Tu vezi prea bine,
Mă străduiesc, mă zbat şi nu mai pot.

Oi fi făcut eu, poate, după chipul
Şi-asemănarea Ta, precum pretinzi,
Dar nu uita că pus sunt pe nisipul
Acestei lumi şi putredele-mi grinzi,

Nu pot să ţin-atât cât ţin pilaştrii
Pe care Tu îţi sprijini cerul plin
Cu fel de fel de taine şi de aştri,
Deci, pune-mi, Doamne-n spate mai puţin.

Nu mai turna atât, ci ţine seamă
Că sunt plin ochi şi-n laturi mă preling,
Un picur de mai pici, mi-e tare teamă
Că dau în foc şi-n mine-o să Te sting.

Mai ia asupra-Ţi, Doamne, din povară,
Ca să mă ţin şi eu cu Tine-n pas,
Să fim tovarăşi buni şi-n fapt de seară
S-ajungem împreună la popas.





Nichifor Crainic, 15 ani de închisoare politică

Rugă pentru pace

Slavă Ţie, Doamne, pentru-această noapte,
Somnul meu în umbra lunii s-a scăldat.
Din abisul păcii, visul scufundat,
Mi-a cules mireasmă de narazme coapte.
Slavă Ţie, Doamne, pentru-această noapte!

Seamănă cu noaptea Sfintei Tale Naşteri,
Când ai rupt pecetea vechiului blestem.
Pacea Ta-nstelând-o peste Betleem
Şi vărsând lumina tainicei cunoaşteri.
Seamănă cu noaptea Sfintei Tale Naşteri!

A lăsat un înger porţile deschise;
Cântec fără sunet Te slăvea-n sobor
Unduia auzul, aripi fără zbor,
Când spre-abisul păcii, năzărit din vise,
A lăsat un înger porţile deschise!

Dă-mi şi mie-aevea Pacea Ta Cerească,
Miezul de tăcere al strigatei vieţi,
Care-nflăcărează din fricoşi profeţi,
Măduvă ce-mpinge vârful să-nflorească,
Dă-mi şi mie-aevea Pacea ta Cerească!

Pacea lumii zace pe vărsări de sânge
Şi rodeşte bobul viitoarei uri.
Pacea Ta răsfrânge raiul în făpturi,
Cel înfrânt având-o, el e cel ce-nvinge.
Pacea lumii zace pe vârsări de sânge!

Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne,
Flacăra ce nu se zbate-n uragan.
Să răzbesc războiul duhului duşman,
Căci ţărâna trece, sufletul rămâne.
Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne!

Tu, răcoarea celui ars pe rug, Iisuse,
Şi dulceaţa celui sfâşiat de leu
În arena morţii, Dumnezeul meu,
Fii Tu răsăritul vieţii mele-apuse.
Tu, răcoarea celui ars pe rug, Iisuse!

Şi mă-nalţă, Doamne, la Cereasca Pace,
Că Tu eşti de-apururi neclintitu-mi crez,
Dragostea de care nu mă-ndestulez
Şi nădejdea care de lut mă desface.
Şi mă-nalţă, Doamne, la cereasca Pace!


Petru C. Baciu, 16 ani de închisoare politică

Noaptea de Înviere

Mi-i tristă-această noapte, cu zornăit de fiare,
M-apasă ca o piatră trecutul izgonit;
Vin amintiri din vreme şi calde ca un soare,
Vin să-mi aducă linişti din Templul zăvorât.

În „cuşca” unei dube ce duce viaţa mea,
Smeritu-mi trup se-nclină ca-n albe primăveri...
Puterile-mi sleite de aşteptarea grea
Mi-adun, să mă-nsoţească în noaptea de-nvieri.

Strâmtoarea-năbuşită mă ţine pironit,
Stau nemişcat în rugă, tristeţile-mi supun,
Desprins ca dintr-un cleşte în drumul meu cernit,
Plutesc parcă aievea cu cântecul străbun.

Mă leagănă-oboseala, îmi dă mereu târcol,
Lăuntric o lumină îmi curge ca un şopot,
Aleargă trenu-n noapte cu şuiere în gol,
Fărămiţând în aer făşii subţiri de clopot.

Când temnicerul mişcă vizeta, mohorât,
O undă străvezie cătuşele-mi aprind,
Învăluit în umbră, în „cuşcă” surghiunit,
Eu chem în preajmă morţii şi raze mă curpind.

E noaptea Învierii. Trăiesc fără să fiu...
Închis ca-ntr-un mormânt, eu sânger, strop cu strop.
Ard dincolo de mine lumini, până târziu,
Când eu cobor în Zarca, şi-n bezne iar mă-ngrop.


Radu Gyr, 20 de ani de închisoare politică

Identitate

Eşti Doamne bun, eu pământean şi rău!
În dragoste nu-Ţi seamăn, nici în milă,
Dar, după răni, sunt chip din chipul tău,
De par dospit din cer, nu din argilă.

Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,
Nici tălpile străpunse de piroane,
Dar Tu mă faci părtaş la răstigniri
Să-Ţi tot îngân osânda la icoane.

Sfinţit de cruci pe care nu le-am vrut
Şi de-nvieri pe care nu le-aş cere,
Nu ştiu, Tu te cobori la mine-n lut,
Sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere?

Cu necerşită slavă Tu mă-ncarci
Şi-n cuie când sfinţenia mă frânge,
Oftând, mă uit la rănile prea largi

Şi-Ţi cresc alături, sânge după sânge...

sâmbătă, 12 aprilie 2014

O seară de fericit oameni

M-am întors de la Cluj, unde, cu ajutorul unor oameni admirabili (pr. Ciprian Negreanu, soţia sfinţiei sale, Corina, şi studenţii din ASCOR - cărora le mulţumesc din nou), am reuşit să omagiem două figuri exemplare ale umanităţii. Doi nobili în spirit, doi mărturisitori ai lui Hristos, doi pătimitori în temniţele comuniste, din neamuri diferite, dar uniţi prin suferinţă şi prietenie. Prinţul georgian Ciabua Amiredjibi şi ofiţerul român Aurel State.
Povestea primului a fost spusă printr-un film de excepţie, "Evadat din Gulag", de Kutsna Amiredjibi, peliculă care nu se află la vînzare în România şi pe care am difuzat-o joi seara, în Sala Auditorium Maximum a Casei Universitarilor din Cluj-Napoca. Povestea celui de-al doilea este conţinută în cartea autobiografică "Drumul crucii" (Ed. Rost şi Fundaţia "Sfinţii Închisorilor"), pe care am lansat-o, iată, şi la Cluj, după ce, la începutul anului, am prezentat-o cititorilor bucureşteni.
Cele două poveşti adevărate, odată spuse, au puterea de a vindeca tarele comuniste şi de a naşte alţi eroi şi sfinţi. Trebuie numai să avem urechi de auzit şi inimi de primit.
Am avut parte de un public cald şi atent, care nu s-a mişcat din scaune timp de peste trei ore, cît a durat evenimentul. 

De asemenea, am fost onoraţi de participarea părintelui mitropolit Andrei al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, care a binecuvîntat manifestarea.
Dnii Dan Puric, Răzvan Codrescu şi Lucian D. Popescu au vorbit excelent, ca de obicei. Însă, cu cele mai multe aplauze, oferite încă înainte de a-şi începe discursul, a fost răsplătit scriitorul şi fostul deţinut politic Marcel Petrişor, prieten al lui Ciabua Amiredjibi (căruia i-a tradus două cărţi în română) şi al lui Aurel State (căruia i-a scos cartea peste graniţă, în anii '80, făcînd posibilă tipărirea ei). Un semn de preţuire şi dragoste cu adevărat emoţionant.
După o asemenea seară, nădăjduiesc că mulţi dintre cei prezenţi s-au simţit fericiţi.

PS: Imediat ce voi avea imagini, le voi posta aici.

marți, 8 aprilie 2014

Apăraţi memoria lui Mircea Vulcănescu!

Ieri am primit o veste stupefiantă: Primăria Sectorului 2 este somată să îndepărteze din spaţiul public (recte Piaţa Sf. Ştefan) bustul lui Mircea Vulcănescu, pe motiv că ar fi al unui criminal de război! 

Reclamaţia ar aparţine Institutului "Elie Wiesel" (poate vă amintiţi că această instituţie, aflată în subordinea şi în finanţarea guvernului României, a reuşit să obţină retragerea titlului de cetăţean de onoare al lui Valeriu Gafencu - Sfîntul Închisorilor, pe care l-a acuzat de fascism).

Mircea Vulcănescu a fost condamnat pentru "crime de război" de către un tribunal comunist, într-un simulacru de proces, doar pentru că a fost subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice din Cabinetul Mareşalului Antonescu. Mircea Vulcănescu a murit ca un martir, în 1952, în temniţa Aiudului. Cu preţul vieţii sale salvase viaţa unui tînăr.

Cît de lipsit de discernămînt sau de ticălos trebuie să fii ca să ceri punerea la index a unei valori ca Mircea Vulcănescu, pe baza unei condamnări abuzive, pronunţată, pe motive politice şi fără o culpă reală, de către o instanţă ilegitimă, dintr-un regim - cel comunist - declarat oficial "ilegitim şi criminal"?

Familia lui Vulcănescu şi alte persoane care au fost implicate în proiectul amplasării bustului în sectorul 2 au fost deja alertate şi sînt extrem de mîhnite, pe bună dreptate. 
Reclamantul nu ne-a fost confirmat încă, iar public este doar că Primaria 2 a fost sesizată de "cineva". Primăria Sectorului 2 nu şi-a exprimat deocamdată poziţia. 
Pînă vom afla detaliile acestui nou scandal căruia îi cade victimă un uriaş intelectual şi o mare conştiinţă românească din perioada interbelică, aveţi posibilitatea de a apăra memoria lui Mircea Vulcănescu aiciEste doar un prim pas. Dacă va fi nevoie, vom face şi alţii. Nu putem asista nepăsători cînd ne sînt batjocorite valorile.

joi, 3 aprilie 2014

Eveniment excepţional la Cluj: DESTINE PE DRUMUL CRUCII

Dragi clujeni, e timpul să ne reîntîlnim. Noi, cei de la Asociaţia "Rost" şi de la A.S.C.O.R., cu dvs., şi toţi cu valorile autentice ale neamului românesc şi ale Bisericii Ortodoxe, într-un eveniment de excepţie.
Vă aşteptăm cu drag pe 10 aprilie, ora 19.00, la Casa Universitarilor (Sala Auditorium Maximum, str. Emanuel de Martonne nr. 1, colţ cu str. Kogălniceanu). Vom vedea un film memorabil: "Evadat din Gulag" de Kutsna Amiredjibi, despre tatăl său, prinţul georgian Ciabua Amiredjibi, fost deţinut politic timp de 16 ani (care a fugit din temniţele sovietice de şase ori şi a scăpat de la moarte de două ori), scriitor nominalizat la Premiul Nobel şi, în ultimii ani, călugăr (sub numele David). Vom asculta o înregistrare audio inedită cu Aurel State - un monument al demnităţii româneşti, fost deţinut politic şi autorul unei cărţi extraordinare de memorii de pe frontul celui de-al doilea război mondial şi din închisorile comuniste, "Drumul crucii". În fine, vom lansa cartea lui Aurel State.
Din partea Asociaţiei "Rost" vine artileria grea de vorbitori: scriitorul şi fostul deţinut politic Marcel Petrişor, actorul şi regizorul Dan Puric, scriitorul, jurnalistul şi editorul Răzvan Codrescu, magistratul şi teologul Lucian D. Popescu şi, respectînd ordinea vîrstei, ultimul pe listă, subsemnatul ;-)



joi, 27 martie 2014

De ce susţin Noua Republică

Public mai jos o postare de pe Facebook a lui Corneliu Berari, om de dreapta autentic, creştin, familist, cu o carieră frumoasă în spate, astăzi candidat al Partidului Noua Republică la Parlamentul European.
O public pentru că observaţiile sînt corecte, iar situaţia dramatică. O public şi pentru ca ai mei cititori să înţeleagă de ce susţin candidaţii Partidului Noua Republică.
Pe scurt, aflătorii în treabă vor furniza voturi tot federaliştilor - în speţă blocului PSD+UNPR+PC, PDL, UDMR şi, eventual, PMP, care au şanse să treacă pragul electoral. Aşadar, cine votează "independenţii" (las că unii sînt impostori ca şi mulţi dintre federalişti), care nu vor lua atîtea voturi cît să primească mandatele, votează cu "aceeaşi mizerie". Şi pe urmă se vor plînge de "nenorocita noastră clasă politică". Păi, dacă nu învăţăm nimic din greşeli, aşa ne trebuie.

PS: 
Două precizări: vă îndemn să citiţi şi articolele la care am pus legături. 
Mi-am permis să pun textului un titlu care rezultă din context(C.T.)

____________________________

BĂTĂLIA PENTRU PARLAMENTUL EUROPEAN SE DUCE ÎNTRE FEDERALIŞTI ŞI APĂRĂTORII STATULUI NAŢIONAL

de Corneliu Berari


Încă odată e uluitor nivelul de superficialitate al mass-mediei din România față de un subiect totuşi important precum alegerile pentru Parlamentul European. Ieri a fost termenul limită pentru depunerea candidaturilor iar în acest moment situaţia pe piaţa ofertelor politice este clară.
N-am văzut nicio analiză a candidaturilor din perspectiva conţinutului politic (acolo unde este). Aşa zisele analize se reduc la o sporăvăiala despre calcule electorale, indivizi, sinecuri, bârfe, discuţie exclusiv personalizată. Nimic depre politici (policies) şi poziţionări politice pe probleme care chiar conteză în viitoarea activitate a Parlamentului European.
La o privire rapidă oferta pe care o are publicul românesc este structurată în felul următor: 

a) federalişti (cu o cohortă mare de simpli fripturişti): PSD, PNL, PDL, PMP, PNŢCD, FC. 
b) euro-realişti - Partidul Noua Republică, 
c) aflători în treabă - candidaţii independenţi. Unii dintre ei au rolul pur diversionist de a fragmenta diverse bazine electorale. Alţii candidează pe câte o "single issue".

Noua Republică are o ofertă electorală unică, pe care mass-media aservită preferă să o treacă cu vederea. E vorba nu doar de candidaţii Noii Republici, cu un profil cu totul aparte faţă de cei propuşi de celelalte partide, în sensul în care noi propunem oameni integri, care n-au făcut afaceri cu statul şi n-au absolut nicio legătură cu sistemul politic nenorocit din ultimii 25 de ani.
Pe lângă aceasta, la nivel de conţinut politic, Noua Republică propune o perspectivă diferită asupra viitorului Uniunii Europene, aflată în cea mai grea criză de la înființare până astăzi. 
Spre deosebire de federalişti, noi, euro-realiştii recunoaştem legitimitatea unică a statului naţional, vrem democraţie autentică în societăţile noastre şi susţinem o Europă a statelor naţionale, nu o uniune politică transnaţională, (care nu va face decât să accentueze criza actuală), vrem limitarea puterilor instituţiilor de la Bruxelles şi combaterea reglementărilor excesive şi a risipei imense existente în acest moment în UE.
Mai e cineva aici în stare să discearnă esenţialul în oferta politică pentru alegerile europarlamentare din acest an?

miercuri, 26 martie 2014

Un proiect excelent, susţinut şi de Asociaţia ROST

Proiectul „Cinema Reper” doreşte să fie un proiect al relevării valorilor umane perene prin intermediul limbajului cinematografic, un proiect care să folosească şi să propună filmul reper (filmul cu valoare artistică şi valoare morală) ca pe un mijloc al descoperirii şi al transformării de sine; care să ne ajute să răspundem la marile întrebări ale existenţei; să înlocuiască pe a avea cu a fi; să ne facă mai buni, mai generoşi, mai solidari, mai respectuoşi cu cel de lângă noi; să păstreze şi să valorifice trecutul, să repună în drepturi normele morale moştenite, să stimuleze imaginaţia morală; să aducă în faţa spectatorului, pe lângă istoria, tradiţiile, moştenirea spirituală şi culturală proprie, şi pe acelea ale altor popoare, să devină un mijloc al cunoaşterii şi al acceptării reciproce.
Proiectul „Cinema Reper” se desfăşoară în regim de gratuitate săli de spectacol, în şcoli, în penitenciare şi în oricare alte spaţii în care copii, adolescenţi, tineri, persoane cu probleme speciale, sau private de libertate pot beneficia de întâlnirea cu filme reper şi cu mentori pentru împlinirea scopului amintit mai sus.

Festivalul de film “CINEMA REPER”
7- 17 aprilie 2014
la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, sala Horia Bernea

Proiecţiile de la orele 11.00, 12.00, 15.30 sunt dedicate elevilor. Participarea altor categorii de spectatori este posibilă în limita locurilor disponibile. În perioada 7-11 aprilie, filmele de la 15.30 vor fi prezentate de critici de film şi vor fi urmate de discuţii.
Proiecţiile de seară sunt pentru publicul general.
Accesul la toate proiecţiile este gratuit.

Programul proiecţiilor pe zile

Luni  7 aprilie 2014
15:30 – Hachiko: A Dog’s Story / Hachiko: Povestea unui câine (2009) ,93 min

Marţi  8 aprilie 2014
15:30 – Lord of the Flies / Împăratul muştelor (1963) ,92 min

Miercuri 9 aprilie 2014
15:30 – Beasts of the Southern Wild / Tărâmul visurilor (2012) ,
18:00 – A Beautiful Mind / O minte sclipitoare (2001), 134 min
20:30 – Becket (1964), 148 min

Joi 10 aprilie 2014
15:30 – The Story of the Gulag Runaway / Evadat din Gulag (2003),76 min
18:00 – Tsubaki Sanjuro / Sanjuro (1962),96 min
20:30 – La Strada (1954), 108 min

Vineri 11 aprilie 2014
15:30 – The Boys from Paul Street / Băieţii de pe strada Pal (1969), 110 min
18:00 – Hiroshima, mon amour / Hiroshima, dragostea mea (1959), 90 min
20:30 – The Pianist / Pianistul (2002), 150 min

Sâmbătă 12 aprilie 2014
11:00 – Chariots of Fire / Carele de foc (1981), 124 min
18:00 – The Broken Circle Breakdown / Paradisul spulberat (2012), 111 min
20:30 – Secvenţe (1982), 98 min

Duminică 13 aprilie 2014
11:00 – Spirited Away/ Călătoria lui Chihiro (2001), 124 min
18:00 – Beasts of the Southern Wild / Tărâmul visurilor (2012), 92 min
20:30 – Barbara (2012), 105 min

Luni  14 aprilie 2014
12:00 – Dead Poets Society / Cercul poeţilor dispăruţi (1989), 128 min

Marţi  15 aprilie 2014
12:00 – The Aviator / Aviatorul (2004), 170 min
18:00 – The Story of the Gulag Runaway / Evadat din Gulag (2003) 76 min
20:30 -  Forrest Gump (1994), 142 min

Miercuri 16 aprilie 2014
12:00 – Spirited Away/ Călătoria lui Chihiro (2001), 124 min
18:00 – Hachiko: A Dog’s Story / Hachiko: Povestea unui câine (2009), 93 min
20:30 – Monanieba/Repentance / Căinţa (1984), 153 min

Joi 17 aprilie 2014
12:00 – Good Will Hunting / Good Will Hunting (1997), 126 min
18:00 – Departures / Okuribito / Plecări (2008), 130 min
20:30 – Il vangelo secondo Matteo / Evanghelia după Matei (1964), 137 min

Informaţii despre filmele din program cât şi rezervările pentru proiecţiile dedicate elevilor la telefon: 
0728873269 ; 0744187384 şi pe site : www.cinemareper.ro (disponibil începând cu 21.03.2014)