joi, 25 august 2016

23 August 1944, o lovitură de stat ale cărei consecințe le tragem pînă azi

Din gîndirea marilor oameni politici interbelici, pe care avem tendința de a-i idolatriza. Potrivit unui interviu acordat de Corneliu Coposu, în 1945, Associated Press, și publicat de ”Adevărul” ieri, în premieră în România: - URSS era considerată un aliat firesc al României, chiar dacă i-a răpit acesteia Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herței; - PCR era considerat partid democratic, luat deci în alianța democraților contra dictaturii militare antonesciene și apoi girat la guvernare de către PNȚ și PNL; - Războiul contra URSS, pentru eliberarea teritoriilor românești, era considerat unul nedorit de poporul român, în ciuda evidenței. Bine, se poate spune că afirmațiile lui Coposu sînt marcate, fatalmente, de conjuctura politică. Cu alte cuvinte, Coposu va fi spus și lucruri neadevărate, pentru a nu intra în conflict cu comuniștii. Totuși, dacă avem în vedere faptele care au premers vorbelor, tragem concluzia că Corneliu Coposu a fost mai degrabă sincer. Ceea ce arată lipsa de luciditate și de discernămînt a marilor noștri politicieni interbelici, care apoi au intrat, pe mîna lor, în malaxorul comunist. Asta e tragedia! 
Citiți detalii pe Rost Online.

luni, 1 august 2016

Un blog care promite: ”Lumea bună”

Jurnalistul Tiberiu Lovin și-a lansat astăzi un nou proiect: Lumea bună. Un blog, care ambiționează să devină  o publicație de referință, despre acea clasă de români cu clasă. 

D-l Andrei Pleșu dă undeva o definiție a lumii bune, pe care eu am reținut-o cu plăcere, chit că poate fi formulată și altfel.
”Se îmbrăcau cuviincios, cu bun gust, dar fără ostentaţie, vorbeau îngrijit şi expresiv, erau atenţi la interlocutor, ştiau să asculte, erau bine-crescuţi şi bine şcoliţi, aveau l’usage du monde, dar şi înţelegerea supra-lumescului, ştiau cel puţin două limbi străine, erau mari cititori, ştiau să se poarte şi în societate, şi la masă, şi la biserică, şi între prieteni. Prezenţa lor răspândea o atmosferă de amenitate, politeţea lor era firească şi plină de graţie, aveau haz, aveau naturaleţe, aveau o înnăscută distincţie. Sobrietatea lor nu era niciodată sermonizantă sau ţeapănă, umorul lor nu era niciodată trivial, chiar când îşi îngăduia să fie riscat. Erau, pe scurt, o companie aleasă, agreabilă, nutritivă“.
Oricît sînt de acoperiți de ”știrile de la ora 5” și de ceea ce revarsă tabloidele ori emisiunile de can-can (care fac vipuri din scursura societății), doamnele și domnii există și în România. În știință, artă, politică, afaceri, sport și chiar în presă. Tiberiu și-a propus să-i (re-)descopere pentru cititorii lui, într-un exercițiu de salvare sufletească proprie, dar nu numai. Detalii puteți afla de pe blogul cu pricina.

Cred că un astfel de demers merită încurajat. Să începem prin a citi Lumea bună și să continuăm fiecare după puteri (prin oferirea de ponturi, texte și, de ce nu, de susținere financiară). Căci pentru ca frumosul să existe este nevoie nu doar de aplauze, ci și de o mînă întinsă, deseori.


vineri, 29 iulie 2016

Apropo de propaganda islamistă și de cea a homosexualității

A spune normalității pe nume este o dovadă de sănătate mintală, nu o probă a urii. A arăta, de pildă, că islamul este o credință întemeiată pe o doctrină a violenței, răspîndită cu violență și care vrea să-și impună dominația prin violență este o simplă constatare a realității. Nu o declarație de război. Altfel, e ca și cum ai acuza de ură victima unei agresiuni care sună la 112. 
La fel, schimbînd tema, a nu te lăsa sodomizat nu e un reflex al urii, ci un gest firesc de apărare. Precum cel de a respinge propaganda homosexuală este unul de igienă socială. Cei care consideră că a spune adevărul este un act belicos au dreptate, dar ce nu înțeleg e că acesta nu izvorăște din ură, ci din iubire. Diavolul e în război permanent cu adevărul, deci cu sursa iubirii. 
Trist este că sînt și creștini care nu înțeleg aceste lucruri simple.

sâmbătă, 23 iulie 2016

De vacanță

Dragii mei, am un prieten, Remus Radu, care, în urmă cu cîțiva ani a avut o idee genială. Spre deosebire de alții, lui nu i-a dat pace ideea asta pînă nu a pus-o în practică. Și a ieșit ceva fa-bu-los! O agenție de turism atipică: te ajută să te simți bine nu doar trupește, ci și intelectual și sufletește.
Agenția îți propune vreo 60 de experiențe rare, pe care, să fim sinceri, puțini dintre noi și le-ar imagina astfel integrate. Căci a merge la munte sau la mare, unde să mănînci, să dormi și, eventual, să te amuzi cu prietenii, este la îndemîna tuturor. Dar nu și a afla prin ce e special un loc și să mergi acolo cu gîndul acela: vreau ca, pe lîngă odihnă, papa bună și hlizeală cu amicii, să mă și plimb cu mocănița, să învăț să afum păstrăvi, să particip la o degustare de țuică (multe soiuri și toate explicate de meseriași), să învețe fiul meu să călărească, sau să pescuiască, vreau să merg la o degustare de brînzeturi tradiționale, ori să văd cum se construiește o vioară, să merg acasă la un meșter olar etc. etc.
Astfel de călătorii au marea virtute că le ții minte și ai ce povesti mult timp după ce le-ai trăit. Atenție, nu e deloc puțin. Ni se întîmplă o mulțime de lucruri în viață, dar le memorăm numai pe cele care ne-au emoționat.
Prin urmare, că tot este vacanță, faceți-vă un bine și intrați pe site-ul Degustă România. Veți găsi acolo oferte pentru toate gusturile și așteptările. După ce veți merge măcar într-o călătorie cu ei, vă aștept să-mi povestiți cum a fost. 
Vă fac acest îndemn, știind că îmi veți mulțumi. Bucurie!




PS:
De curiozitate, vedeți măcar experiențele acestea:

marți, 21 iunie 2016

Cele mai recente articole de pe Rost Online

Ortodoxia rusă și Ortodoxia română. Statistici comparate

Patriarhul Kiril în Antarctida, 17 februarie 2016. Și lipsă zilele acestea în Creta. Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici autocefale locale în ansamblul Ortodoxiei (14 Biserici locale). Un diferend canonic istoric opune cele două Patriarhii în teritoriul național al României anexat de URSS în 1940 și 1944. O diferență majoră dintre cele … Mai mult…

Rusaliile în tradiţia populară

Rusaliile în tradiţia populară
Sărbătoarea bisericească a Pogorîrii Sfîntului Duh (vezi „Rusaliile: nașterea Bisericii”), la 50 de zile după Paşte (de unde şi denumirea paralelă de Cincizecime), urmată imediat de cea a Sfintei Treimi, poartă în popor numele de „Rusalii” (în care se include şi o a treia zi: Marţea Rusaliilor, fără pondere bisericească). Duminica de Rusalii se numeşte … Mai mult…

Pr. Dr. Doru Costache: Logomahie, Ortodoxie și Sfântul și Marele Sinod

Protopresbiter Dr. Doru Costache Sydney College of Divinity Australia – 7 iunie 2016 – Lui Paul, care mi-a provocat interesul pentru problemele discutate aici Îmi amintesc că acum mulți ani am citit o nuvelă românească foarte cunoscută, Alegere de stareță, de Damian Stănoiu. În prim-planul povestirii erau omeneștile, prea omeneștile politici, intrigi, comploturi, ura, trădările … Mai mult…

Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide. Despre duhul „sfinţilor închisorilor” (VIII)

Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide. Despre duhul „sfinţilor închisorilor” (VIII)
Addenda. Două voci profetice: Ioan Ianolide şi Andrei Scrima Asocierea celor două nume ar putea fi considerată de mulţi drept inedită şi surprinzătoare. Există totuşi o serie de elemente comune ale viziunii (şi chiar ale biografiei) lor, după cum se poate pune în evidenţă şi specificitatea fiecăruia, anumite accente care cad uneori diferit. Despărţiţi ca … Mai mult…

Cumințenia Pământului poate fi admirată la Muzeul Băncii Naționale

Cumințenia Pământului poate fi admirată la Muzeul Băncii Naționale
Muzeul Băncii Naționale a României invită publicul să admire sculptura lui Constantin Brâncuși „Cumințenia Pământului”, ce va fi expusă din iunie până pe 31 octombrie 2016 în Sala de Marmură a Palatului Vechi al Băncii Naționale a României (strada Lipscani nr. 25). Acces este liber, fără programare, și gratuit. De luni până vineri,  Muzeul este … Mai mult…

O evadare în plin stalinism

O evadare în plin stalinism
PROCURATURA MILITARĂ CLUJ Dos.nr.[f.n.]/957 O R D O N A N Ţ Ă de pornirea procesului penal Anul 1957, luna mai, ziua 6 Maior de Justiţie Vodă Constantin, procuror militar al Procuratorii Militare Cluj, avînd în vedere sesizarea telefonică a Dir. Reg. M.A.I. Cluj, avînd în vedere constatarea făcută la faţa locului în legătură cu … Mai mult…

Mentalitatea românească

Mentalitatea românească
EURO 2016, meciul de deschidere, România pierde în minutul 89 în urma unui gol de generic. În prelungirile partidei, francezii erau in atac dar mai mult plimbau mingea ca sa treacă timpul, comentatorii de pe Dolce Sport certau arbitrul că nu fluieră sfârșitul partidei, se gândeau la golaveraj și la faptul că o înfrângere cu … Mai mult…

marți, 14 iunie 2016

Se risipesc făcătorii de basme în cazul ”Marian Munteanu și Securitatea”

Încet, încet, se risipesc făcătorii de basme în cazul ”Marian Munteanu și Securitatea”. Acuzațiile la adresa lui încep să se dovedească false și cu documente, nu doar bazate pe propriile afirmații și pe bun-simț. 
”Cotidianul” și ”Active News” arată cum a fost mistificată realitatea de către ziarul ”Adevărul”, pentru a-l compromite pe cel care este un simbol al Fenomenului Piața Universității. Detalii aici.
Vă recomand să vizionați și înregistrările de aici și aici.

miercuri, 8 iunie 2016

De care parte este adevărul în cazul ”Marian Munteanu și Securitatea”?

Cotidianul ”Adevărul” a publicat ieri o acuzație gravă la adresa lui Marian Munteanu: că ar fi colaborat cu Securitatea. Prin felul în care e articulat, prin trimiterea la surse documentare și prin faptul că redă pasaje largi din actele care ar fi la dosarul de la CNSAS al celui care a fost liderul protestului maraton din Piața Universității în 1990, articolul pare credibil. Însă afirmațiile și referirile la documente nu sunt însoțite de fotocopii ale acelor documente, fapt ce pune întregul text sub semnul dubiului - arată Rost Online.
Este foarte straniu că publicația nu a dat facsimile, cu atît mai mult cu cît astfel de acuzații la adresa lui Marian Munteanu au mai fost formulate de-a lungul timpului și tot fără a se prezenta nici o probă.
Acum vreo lună si ceva, în ”Evenimentul zilei” era publicat un text care susținea aceleași lucruri și vehicula un angajament la Securitate pe numele lui Marian Munteanu, dar care nu avea nici o semnatură, și o chitanță care, de asemenea, nu i se putea atribui lui.
”Adevărul” avea ocazia acum să clarifice lucrurile o dată pentru totdeauna. De ce n-a făcut-o?
Dacă ziarul va publica totuși dovezile, va fi o bombă de presă. Una care va dezămăgi multă lume, chiar dacă presupusele note informative ale lui Marian Munteanu sînt benigne (nu pare să fi suferit nimeni de pe urma unor declarații care conțin portrete și anecdote).
Dacă însă ”Adevărul” nu vine cu dovezi, ar putea fi una dintre intoxicațiile de presă care descalifica definitiv orice publicație.
Oricum, probabil că în acest caz se va face repede lumină, cu atît mai mult cu cît Marian Munteanu a anunțat că va acționa în judecată ziarul și pe autoarea articolului.